1ra-1447/2022 — art. 325 alin. 1 CP

1ra-1447/2022 — art. 325 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1447/2022

1-19092018-01-1ra-23092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie

2022, declarate de avocații Alexandru Pavalatii și Călin Bobeică, în numele

inculpatului

Malai Andrei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.05.2019 - 11.08.2020,

instanța de apel: 05.09.2020 - 01.07.2022,

instanța de recurs: 23.09.2022 - 12.12.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Malai

Andrei a fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la 3 ani închisoare, cu

amendă în mărime de 2000 unități convenționale.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 3 ani.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 3176

lei a fost respinsă.

și rechizitoriului, inculpatul Malai Andrei este învinuit că, fiind angajat în calitate

1

de subofițer al Secției combaterea infracțiunilor în locuri publice și transport urban

a DP mun. Chișinău a IGP al MAI, în baza ordinului IGP nr. 475ef din 19.10.2018,

fiind persoană publică, având în virtutea acestei funcții permanent drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, a comis infracțiunea de

corupere activă în următoarele circumstanțe: la 19 martie 2019, Voitco Veaceslav,

deținând funcția de subofițer de investigații în cadrul Inspectoratului de Poliție

Botanica al DP mun. Chișinău (situat în mun. Chișinău, bd. Cuza Vodă nr. 9/3), în

cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu s-a deplasat pe adresa XXXXXX,

XXXXXX XX unde se afla un hotel improvizat și s-a constatat prezența unui

cetățean de origine străină, fără acte de identitate, pe care l-a escortat la sediul

Inspectoratului de Poliție Botanica. În cadrul efectuării acțiunilor întru identificarea

cetățeanului de origine străină, care s-a stabilit a fi Afridi Kashif Khan, cetățean de

origine pakistaneză, fiind constatat că pe durata staționării ultimului la hotelul

improvizat, de acesta avea grijă Malai Andrei, utilizator al numărului de telefon

XXXXX, Voitco Veaceslav l-a contactat pe ultimul și acesta i-a comunicat că se va

prezenta la sediul Inspectoratului de Poliție Botanica. În continuare, în aceeași zi,

Malai Andrei, acționând cu intenție, cunoscând caracterul ilegal al acțiunilor sale,

aflându-se în curtea sediului Inspectoratului de Poliție Botanica, i-a promis lui

Voitco Veaceslav mijloace bănești în sumă de 150 euro, pentru a-l elibera pe

cetățeanul de origine pakistaneză Afridi Kashit Khan și pentru a nu documenta cazul

dat.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 325

alin. (1) Cod penal, corupere activă, manifestată prin promisiunea de mijloace

financiare lui Voitco Veaceslav, subofițer de investigații în cadrul Inspectoratului de

Poliție Botanica al DP mun. Chișinău, care are statut de persoană publică, ce nu i se

cuvin în sumă de 150 euro, ceea ce constituie conform cursului BNM, suma de

2932,365 lei, pentru a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau

contrar acesteia.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale, fiind de acord cu încadrarea

juridică a acțiunilor sale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, a recunoscut vina integral, întreține

un copil minor, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată și beneficiază

de reducerea pedepsei conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, noile

limite constituind de la 3 luni la 4 ani închisoare și amenda de la 1500 la 3000 unități

convenționale, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante,

concluzionând că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă prin stabilirea unei

pedepse cu închisoare, cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale, urmând

a fi dispusă suspendarea executării pedepsei aplicate, în temeiul prevederilor art. 90

alin. (1) Cod penal.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare, cu amendă în

mărime de 2500 unități convenționale, iar potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin

adăugirea parțială a părții neexecutate a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei

Chișinău din 15.03.2018, a-i stabili pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu

2

amendă în mărime de 4000 unități convenționale, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Apelantul a invocat că instanța de fond a constatat vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii, însă a ignorat criteriile generale de individualizare a pedepsei

stabilite la art. 75 alin. (1) Cod penal, invocându-le formal, fără a intra în esența lor

prin prisma informațiilor care caracterizează personalitatea inculpatului.

Or, a fost constatat că inculpatul nu este angajat în câmpul muncii, nu este

căsătorit și are antecedente penale nestinse, caracteristici pe care instanța de fond a

evitat să le aprecieze, în special faptul că acesta are antecedente penale nestinse.

Totodată, în partea introductivă a sentinței instanța de fond eronat a indicat că

antecedentele penale în privința inculpatului sunt stinse, însă prin sentința

Judecătoriei Chișinău din 15.03.2018 acesta a fost condamnat în baza art. 190 alin.

(1), 326 alin. (1), 84 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 2000 unități

convenționale, echivalentul a 100.000 lei, care nu a fost achitată.

Astfel, antecedentele penale ale inculpatului nu au fost stinse, iar potrivit art.

111 alin. (1) lit. e) Cod penal, se consideră ca neavând antecedente penale persoanele

condamnate la o pedeapsă mai blândă decât închisoarea - după executarea pedepsei.

Instanța de fond nu s-a expus asupra sentinței Judecătoriei Chișinău din

15.03.2018 și a existenței antecedentelor penale care urmau a fi luate în vedere la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Pe lângă aceasta, în prezent, pe rolul Judecătoriei Chișinău, se află alte două

cauze penale de învinuire a lui Malai Andrei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal și, respectiv art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal, ce denotă

că inculpatul, în condițiile neexecutării pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei

Chișinău din 15.03.2018, recidivează în acțiunile sale infracționale.

Deci, inculpatul, fiind inițial tras la răspundere penală, nu și-a făcut

concluziile de rigoare, săvârșind din nou cu intenție infracțiuni mai puțin grave și

grave, astfel încât pedeapsa anterior aplicată nu și-a atins scopul, iar stabilirea altei

pedepse decât închisoarea ar fi inechitabilă și ineficientă în vederea corectării lui.

Mai mult, aplicarea pedepsei cu amendă pentru acest gen de infracțiuni nu

asigură prevenția generală, deoarece nu sensibilizează opinia publică asupra

pericolului major, din contra, în circumstanțele stabilite, o asemenea pedeapsa ar

întreține și încuraja climatul infracțional, ar crea inculpatului și altor persoane

impresia că pot persista în sfidarea legii și ar induce un sentiment de insecuritate și

neîncredere în buna desfășurare a justiției, de aceea, pedeapsa cu amendă fiind

privită ca un avantaj acordat de lege inculpatului, dar nu ca un mijloc preventiv de

apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptată la realitatea

socială.

Prin urmare, inculpatului urma a-i fi aplicată în calitate de pedeapsă principală

- pedeapsa cu închisoarea, or, pedeapsa cu amenda., în cazul pedepsei anterior

stabilite pentru săvârșirea altor infracțiuni care până în prezent nu este stinsă, nu a

produs efectul echității și prevenției comiterii de alte fapte infracționale de către

acesta prin revizuirea comportamentului corecțional și ilicit, precum și tinderea la

integrarea socială, cu renunțarea la săvârșirea altor infracțiuni.

La fel, la aplicarea pedepsei, instanța de fond, cunoscând despre pedeapsa

aplicată inculpatului prin sentința Judecătoriei Chișinău din 15.03.2018 și faptul că

aceasta nu este executată, a ignorat aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal,

3

potrivit cărora, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă

a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă,

în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a

pedepsei stabilite de sentința anterioară.

2022, pronunțată integral la 03 august 2022, apelul a fost admis, casată sentința

în partea laturii penale și pronunțată o nouă hotărâre.

Malai Andrei a fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal la 3 ani

închisoare, cu amendă în mărime de 2000 unități convenționale.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a părții

neexecutate a pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Chișinău din

15.03.2018, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani închisoare, cu amendă în

mărime de 3000 u.c., ce constituie 150.000 lei, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că inculpatul a fost legal citat, însă nu s-a prezentat

în ședința de judecată, fiind anunțat în căutare.

Totodată, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

corect încadrând acțiunile inculpatului în baza art. 325 alin (1) Cod penal, ca

corupere activă, manifestată prin promisiunea de mijloace financiare lui Voitco

Veaceslav, subofițer de investigații în cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica al

DP mun. Chișinău, care are statut de persoană publică, ce nu i se cuvin în sumă de

150 euro, ce constituie conform cursului BNM, suma de 2932,365 lei, pentru a grăbi

îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia, just

concluzionând că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, însă

instanța de fond a omis să constate fapta.

Deoarece, instanța de fond a reținut doar în ce se învinuiește Malai Andrei,

fără a constata fapta pe care a săvârșit-o acesta, fiind analizate și apreciate probele,

în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel

constată următoarele:

Malai Andrei, este învinuit în aceea că, fiind angajat în calitate de subofițer

al Secției combaterea infracțiunilor în locuri publice și transport urban a DP mun.

Chișinău a IGP al MAI, în baza ordinului IGP nr. 475ef din 19.10.2018, fiind

persoană publică, având în virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în

vederea exercitării funcțiilor autorității publice, a comis infracțiunea de corupere

activă în următoarele circumstanțe: la 19 martie 2019 Voitco Veaceslav, deținând

funcția de subofițer de investigații în cadrul Inspectoratului de Poliție Botanica al

DP mun. Chișinău (situat în mun. Chișinău, bd. Cuza Vodă nr. 9/3), în cadrul

exercitării atribuțiilor de serviciu s-a deplasat pe adresa XXXXXX, XXXXXX

XXX, unde se afla un hotel improvizat, și s-a constatat prezența unui cetățean de

origine străină, fără acte de identitate, pe care l-a escortat la sediul Inspectoratului

de Poliție Botanica. În cadrul efectuării acțiunilor întru identificarea cetățeanului de

origine străină, care s-a stabilit a fi Afridi Kashif Khan, cetățean de origine

pakistaneză, fiind constatat că pe durata staționării ultimului la hotelul improvizat,

de acesta avea grijă Malai Andrei, utilizator al numărului de telefon XXXXXX ,

Voitco Veaceslav l-a contactat pe ultimul și acesta i-a comunicat că se va prezenta la

sediul Inspectoratului de Poliție Botanica. În continuare, în aceeași zi, Malai Andrei,

4

acționând cu intenție, cunoscând caracterul ilegal al acțiunilor sale, aflându-se în

curtea sediului Inspectoratului de Poliție Botanica, i-a promis lui Voitco Veaceslav

mijloace bănești în sumă de 150 euro, pentru a-l elibera pe cetățeanul de origine

pakistaneză Afridi Kashit Khan și pentru a nu documenta cazul dat

Astfel, inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 325 alin (1) Cod

penal: Promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane

publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau

avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă

persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea

unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar acesteia.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a reținut că inculpatul nu este angajat

în câmpul muncii, nu este căsătorit, are antecedente penale nestinse, concluzionând

că corectarea și reeducarea lui poate avea loc fără izolarea lui de societate, cu

executarea pedepsei cu închisoarea.

Ori, prin sentința Judecătoriei Chișinău din 15.03.2018 acesta a fost

condamnat în baza art. 190 alin. (1), 326 alin. (1), 84 alin. (1) Cod penal, la amendă

în mărime de 2000 unități convenționale, echivalentul a 100.000 lei, care nu a fost

achitată.

Pe lângă aceasta, în prezent, pe rolul Judecătoriei Chișinău, se află alte două

cauze penale de învinuire a lui Malai Andrei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal și, respectiv art. 190 alin. (2) lit. d) Cod penal, ce denotă

că inculpatul, în condițiile neexecutării pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei

Chișinău din 15.03.2018, recidivează în acțiunile sale infracționale.

Deci, inculpatul, fiind inițial tras la răspundere penală, nu și-a făcut

concluziile de rigoare, săvârșind din nou cu intenție infracțiuni mai puțin grave și

grave, astfel încât pedeapsa anterior aplicată nu și-a atins scopul, iar stabilirea altei

pedepse decât închisoarea ar fi inechitabilă și ineficientă în vederea corectării lui.

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul invocă că instanța de fond corect a reținut în calitate de

circumstanță atenuantă - căința sinceră, însă instanța de apel a omis această

circumstanță, aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea dură.

Totodată, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată

a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură

oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de inculpat este un

incident în viața acestuia. Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au

servit temei pentru stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o

suplimentară motivare de ce trage concluzia că este rațional ori nu ca vinovatul să

execute real termenul pedepsei stabilite.

Or, instanța de apel nu a motivat este sau nu posibilă corectarea și reeducarea

inculpatului fără izolare de societate, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei conform art. 90 Cod penal.

Potrivit art. 90 alin. (1), (4) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe

un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului,

inclusiv în cazul săvârșirii unei infracțiuni grave.

5

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și judecare a

cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta încă de la momentul

descoperirii ei.

Iar, instanța de apel a omis factorii ce influențează stabilirea pedepsei, și

anume, că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, este unicul

întreținător al familiei, fapta comisă fiind un incident în viața acestuia.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penal - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. La 19 septembrie 2022, declară recurs ordinar și avocatul Călin Bobeică,

în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel.

Recurentul indică că la 30.07.2022 a fost semnat contractul de asistență

juridică și la aceeași dată, în adresa Curții de Apel Chișinău, prin e-mail, a fost

expediată cererea de amânare a examinării cauzei, care a fost recepționată la

30.07.2022, ora 19.19, ședința fiind fixată pentru 01.07.2022, ora 10.00.

Însă, instanța de apel nu s-a expus asupra acestei cereri, circumstanțe în care

dreptul inculpatului la un proces echitabil nu a fost respectat.

Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond este echitabilă,

iar dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 3 ani este corectă în raport cu fapta comisă și va duce la corectarea

acestuia.

Mai mult, despre examinarea apelului la 01 iulie 2022 nu a fost informat și a

luat cunoștință cu decizia instanței de apel prin intermediul site-ului

instante.justice.md la 10.09.2022.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură

penal - judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a

apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie

potrivit legii.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit face următoarele concluzii.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură

penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen

cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care

urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre

care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel

public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat

în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea

motivată.

6

Sub acest aspect și cu referire la recursul declarat de avocatul Călin Bobeică

(pct. 5.1. din decizie), se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 01 iulie 2022, în lipsa

inculpatului, anunțat în căutare, dar în prezența avocatului Alexandru Pavalatii,

comunicând că decizia motivată va fi pronunțată la 03 august 2022, fapt realizat la

această dată și consemnat în procesul-verbal, în lipsa acestora. Totodată, prin

scrisoarea nr. 2856 din 05.08.2022, inculpatului și avocatului le-a fost expediată

copia deciziei motivate (vol. II, f.d. 36-38, 63-72, 73, 89).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 03 august 2022, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de

05 septembrie 2022.

Totodată, recursul ordinar al avocatului Călin Bobeică a fost depus la oficiul

poștal la 16 septembrie 2022 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 19

septembrie 2022, adică este declarat peste termenul prevăzut de lege (vol. II, f.d. 110,

114, pct. 5.1. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual

este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita respectiva cale de atac.

Ori, mențiunea recurentului că „a luat cunoștință cu decizia instanței de apel prin

intermediul site-ului instante.justice.md la 10.09.2022”, este lipsită de orice suport legal (pct.

5.1. din decizie).

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța îl respinge ca inadmisibil, dacă este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar al avocatului Călin Bobeică este declarat

peste termen, el urmează a fi respins ca inadmisibil.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când instanța nu a fost compusă

potrivit legii, fiind încălcate prevederile art. 31, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

7

Astfel, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct.

1) - 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă

inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Potrivit art. 394 alin. (1) pct.

1) și 5), alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului. Partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă indicarea

învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, în descriptiv nu a descris fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, indicând că: „...potrivit ordonanței de punere sub învinuire

și rechizitoriului, inculpatul Malai Andrei este învinuit că, fiind angajat în calitate de

subofițer...” - acestea fiind elemente ale unei sentințe de achitare, dar, în dispozitiv, s-

a contrazis, dispunând condamnarea acestuia pe art. 325 alin. (1) Cod penal (pct. 1.,

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprind motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

Totodată, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură

penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 325 alin. (1)

Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 6§1, 2 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art.

19 alin. (1), 25 alin. (4) Cod de procedură penală, orice persoană are dreptul la

examinarea și soluționarea cauzei sale de către o instanță legal constituită, care va

acționa în conformitate cu prezentul cod. Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a-i

fi judecată cauza de acea instanță și de acel judecător în competența cărora ea este

dată prin lege. Potrivit art. 30 alin. (5), 31 alin. (1), (3) Cod de procedură penală,

apelul se judecă în complet format din 3 judecători, care trebuie să rămână același

în tot cursul judecării cauzei. În cazul în care cauza se judecă de un complet format

din 3 judecători și unul din aceștia nu poate participa în continuare la judecarea

cauzei din motiv de boală îndelungată, deces sau din motivul eliberării din funcție

în condițiile legii, acest judecător este înlocuit de un alt judecător și cauza se judecă

în continuare. În corespundere cu art. 61 alin. (11) și (2) din Legea privind

8

organizarea judecătorească, schimbarea membrilor completului se face în cazuri

excepționale, în baza unei încheieri motivate a președintelui Curții de Apel și potrivit

criteriilor obiective stabilite de regulamentul elaborat de Consiliul Superior al

Magistraturii. Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui

complet decât în condițiile prevăzute de lege. Potrivit pct. 14 din Regulamentul

privind modul de constituire a completelor de judecată și schimbarea membrelor

acestora, schimbarea membrilor completului de judecată se impune în cazurile în

care există unul din următoarele temeiuri: boală îndelungată, deces, eliberare din

funcție, abținere, recuzare, detașare, transferare, promovare, suspendare din funcție,

incompatibilități. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări. Chestiunile de drept

pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate

deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, enunțate mai sus, și, repetându-le întocmai, nu a desființat total

sentința, cu rejudecarea cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând, parțial, o sentință nemotivată și neîntemeiată

legal.

Astfel, indicând inițial în descriptiv, neclar și divergent că: „...instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, corect încadrând acțiunile inculpatului în baza

art. 325 alin (1) Cod penal, ca corupere activă..., instanța de fond a reținut doar în ce se

învinuiește Malai Andrei, fără a constata fapta pe care a săvârșit-o acesta...”, ulterior, la fel

nu a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, constatând ca: „Malai

Andrei, este învinuit în aceea că, fiind angajat în calitate de subofițer al...” - acestea fiind

elemente ale unei sentințe de achitare, iar în dispozitiv s-a contrazis, dispunând

condamnarea acestuia pe art. 325 alin. (1) Cod penal;

b) nu a judecat cauza în limitele și în raport cu circumstanțele concrete în fapt

și în drept imputate inculpatului prin învinuirea formulată.

Ori, constatarea neclară și sumară din descriptiv că: „...astfel, inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 325 alin (1) Cod penal: Promisiunea, oferirea sau darea, personal

sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii,

privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă

persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în

exercitarea funcției sale sau contrar acesteia....”, depășește limitele învinuirii formulate

inculpatului, deoarece asemenea circumstanțe în fapt și în drept nu au fost imputate

ultimului prin rechizitoriu;

9

c) potrivit fișei PIGD, dosarul a fost repartizat completului format din

judecătorii Iurie Iordan, Alexandru Gafton - raportor, Elena Cojocari, apoi a fost

repartizat repetat completului Iurie Iordan, Grigore Dașchevici - raportor, Elena

Cojocari, ulterior - completului Iurie Iordan, Mihail Diaconu - raportor, Elena

Cojocari, după - completului Ion Bulhac, Mihail Diaconu, Ghenadie Lîsîi, iar

ulterior completului Iurie Iordan, Alexandru Gafton - raportor, Elena Cojocari, care

a finisat judecarea cauzei și a pronunțat decizia contestată (vol. II., f.d. 2, 13, 43, 47, 48,

53-57, 58 ).

Totodată, în materialele cauzei lipsesc, cu desăvârșire, încheierile

președintelui instanței, motivate pe criteriile prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de

procedură penală și pct. 14 din Regulamentul privind modul de constituire a

completelor de judecată și schimbarea membrilor acestora, despre schimbarea

tuturor judecătorilor vizați supra, inclusiv celor raportori.

Ori, potrivit art. 251 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale referitoare la compunerea instanței atrage nulitatea actului

procedural. Nulitatea respectivă nu se înlătură în nici un mod, poate fi invocată în

orice etapă a procesului și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu. Deci,

încălcările nominalizate a normelor procesuale-penale au lezat dreptul inculpatului

la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii, fiind

încălcate prevederile art. 31 Cod de procedură penală, și că recursul ordinar este

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 2) și 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat de avocatul Alexandru

Pavalatii, casării totale a deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Dat fiind, că unicul temei legal pentru deținerea în arest a inculpatului -

executarea pedepsei cu închisoare va înceta de drept odată cu casarea deciziei

contestate, acesta revenind la statutul de inculpat, condamnat prin sentința instanței

de fond cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate conform art. 90

Cod penal (pct. 1. din decizie), ultimul urmează a fi eliberat din Penitenciar, dacă nu

execută alte hotărâri judecătorești.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

10

d e c i d e:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Călin Bobeică,

în numele inculpatului Malai Andrei XXXXXX, împotriva deciziei Colegiului Penal

al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2022.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Alexandru Pavalatii, casează

total decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2022, în privința

inculpatului Malai Andrei XXXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Malai Andrei XXXXXX urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută

alte hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integrală la 27

ianuarie 2023.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

11