1ra-1522/2022 — art. 208-1 CP

1ra-1522/2022 — art. 208-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1522/2022

1-21140827-01-1ra-24102022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 13 aprilie

2022 și deciziei Colegiului penal Curții de Apel Bălți din 02 august 2022, declarat de

avocata Maria Corolevschi, în numele inculpatului

Ciornîi Ruslan XXXX,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Bălți din 30.09.2016 în baza art.

151 alin. (4) Cod penal, la 13 ani închisoare:

2) sentința Judecătoriei Bălți din 23.02.2017 și

încheierea Judecătoriei Bălți din 19.06.2017, în baza art.

190 alin. (2) lit. c), 2171 alin. (3) lit. f), 186 alin. (2) lit. d),

84 Cod penal la 13 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate

de gestionare a bunurilor altor persoane și de circuitul

drogurilor pe un termen de 3 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.12.2021 – 13.04.2022,

instanța de apel 03.05.2022 – 06.09.2022,

instanța de recurs: 24.10.2022 – 20.01.2023.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

1

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ciornîi Ruslan a fost

condamnat în baza art. 2081 Cod penal la 2 ani închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, adăugirea parțială a pedepsei aplicate

conform încheierii Judecătoriei Bălți din 19.06.2017, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 7 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a

exercita activități legate de gestionare a bunurilor altor persoane și de circuitul

drogurilor pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, din

13.04.2022.

cuprinsă între 18 martie -13 aprilie 2021, aflându-se în Penitenciarul nr. 6 Soroca, unde

își execută pedeapsa sub formă de închisoare, stabilită prin sentința Judecătoriei mun.

Bălți din 23.02.2017, acționând intenționat, în scop de difuzare a pornografiei infantile,

din motive de răzbunare în privința cunoscutei Orlovschi Natalia, utilizând telefonul

mobil, prin intermediul saitului ,,odnoklassniki.ru” a transmis pe profilul mamei sale,

Ciornaia Ecaterina pentru vizualizare 3 imagini reale, în formă electronică, ale

organelor sexuale ale minorei Orlovschi Valeria, a.n. XXXX, reprezentate în manieră

lascivă și obscenă, fotografiate de mama sa, Orlovschi Natalia, în perioada decembrie

2018-februarie 2019, fapt pentru care ultima a fost condamnată la închisoare prin

sentința Judecătoriei Strășeni din 19.11.2019 și care au fost obținute de către el prin

metoda și în perioada nestabilită de către organul de urmărire penală.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate,

solicitând examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală și i-a încadrat acțiunile în baza art. 2081 Cod Penal ca pornografie

infantilă, adică deținerea și difuzarea de imagini ale unui copil implicat în activități

sexuale explicite, reale, reprezentate de manieră lascivă și obscenă, în formă

electronică.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal

și de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 1 la 3 ani, că a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise, că

circumstanțe agravante fiind săvârșirea infracțiunii de către o persoană care are

antecedente penale, în prezent își execută pedeapsa sub formă de închisoare în

penitenciarul 17 Rezina, că în perioada anilor 2014-2016 de 17 ori a fost sancționat

contravențional, nu este angajat în câmpul muncii, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că corectarea și

reeducarea lui este posibilă prin condamnare la închisoare, cu executare în penitenciar

de tip închis.

Instanța a reținut că în baza sentinței Judecătoriei Bălți din 30.09.2016, Ciornîi

R. a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 13 ani închisoare.

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 23.02.2017 a fost condamnat în baza art. 190

alin. (2) lit. c), 2171 alin. (3) lit. f), 186 alin. (2) lit. d), 84 Cod penal la 3 ani și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de

gestionarea bunurilor altor persoane și de circuitul drogurilor pe un termen de 3 ani.

2

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 19.06.2017, în baza art. 84 alin. (4) Cod

penal, pentru concurs de sentințe, prin cumulul pedepselor aplicate prin sentința

Judecătoriei Bălți din 23.02.2017 și prin sentința Judecătoriei Bălți din 30.09.2016, i-a

fost stabilită pedeapsa definitivă de 13 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de gestionarea bunurilor altor

persoane și de circuitul drogurilor pe un termen de 3 ani.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă.

Apelantul a invocat că pedeapsa stabilită lui Ciornîi R. este aspră, deoarece

instanța nu a luat în considerație că ultimul a recunoscut integral vina, se căiește sincer

de cele comise, a depus cerere privind examinare cauzei în baza art. 3641 Cod de

procedură penală.

Aceste circumstanțe, cât și comportamentul inculpatului pe parcursul ședințelor

de judecată, permit aplicarea unei pedepse mai blânde.

Instanța de fond, putea să-i aplice o pedeapsă mai blândă, sub forma de

închisoare, reieșind din limitele 8 luni - 2 ani, însă i-a aplicat limita maximală posibilă,

adică 2 ani.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că starea de fapt reținută și de drept apreciată, concordă

cu probele administrate și examinate în ședința de judecată, instanța just încadrând

acțiunile inculpatului în baza art. 2081 Cod penal, ca pornografie infantilă, adică

deținerea și difuzarea de imagini ale unui copil implicat în activități sexuale explicite,

reale, reprezentate de manieră lascivă și obscenă, în formă electronică.

Vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate pe deplin a fost stabilită

prin probele administrate pe dosar în faza de urmărire penală acestea fiind acceptate de

inculpat prin cererea depusă până la începerea cercetării judecătorești și acceptată de

instanța de fond prin încheierea din 21.03.2022.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele

de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite

lipsuri și restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Potrivit prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care

a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Ori, pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond este adecvată și nu

contravine prevederilor legii.

3

Prima instanță corect a ținut seama de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, care prevede aplicarea pedepsei în cazul judecării cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, de criteriile generale de

individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, urmările

prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului care anterior a fost

condamnat și în prezent execută pedeapsa în penitenciarul 17 Rezina, că în perioada

anilor 2014-2016 de 17 ori a fost sancționat contravențional, nu se află la evidența

medicului psihiatru și nu este angajat în câmpul muncii.

În circumstanțele menționate ale cauzei nu este temei de a considera pedeapsa

stabilită inculpatului ca fiind aspră, iar argumentele aduse în apel în circumstanțele

constate pe caz, nu pot servi drept temei pentru stabilirea unei pedepsei mai blânde

inculpatului.

Este nefondată solicitarea apărătorului privind aplicarea prevederilor art. 85

alin. (1) și art. 84 alin. (2), (4) Cod penal, prin care instanța urma să aplice pedeapsa

definitivă sub forma de închisoare mai blândă, dat fiind faptul că inculpatul Ciornîi

Ruslan în prezent își execută pedeapsa sub formă de închisoare în penitenciarul 17

Rezina, astfel instanța de fond corect i-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani 6 luni, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de gestionare a

bunurilor altor persoane și de circuitul drogurilor pe un termen de 3 ani, ținând seama

în acest sens de termenul de pedeapsă rămas pentru ispășire.

hotărârilor adoptate, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Recurenta indică că atât instanța de fond, cât și de apel au examinat cauza

superficial, fără să țină cont de toate aspectele cauzei și de art. 7 Cod penal, care

prevede principiul individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

Mai mult, instanțele ierarhic inferioare urmau să țină cont de dispozițiile art. 75

Cod penal, din care rezultă trei criterii generale cu valoare de principiu, iar pedeapsa

aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului sub formă de închisoare pe termen

de 2 ani este prea aspră, întrucât cauza a fost examinată în procedură simplificată în

baza art. 3641 Cod de procedură penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate соntrаr prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

4

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect

ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 85 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală,

conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte

de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța

de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință

partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în

cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru

săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin

sentința anterioară a instanței de judecată.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpatul a recunoscut vina și a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art.

3641 Cod de procedură penală, dar a comis o infracțiune mai puțin gravă, care se

pedepsește în exclusivitate cu închisoare de la 1 la 3 ani închisoare, are antecedente

penale și execută pedeapsa în penitenciar, chiar și în prezența circumstanțelor invocate

de recurentă, aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea stabilită de instanțe, ar

reprezenta o soluție inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpatului și a scopului pedepsei

penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

5

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele și circumstanțele cauzei în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura

pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Maria Corolevschi,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 02 august 2022, în

privința inculpatului Ciornîi Ruslan XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 27 ianuarie 2023.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

6

7