1ra-167/2022 — art. 217 - 1 alin. 3 lit. f CP

1ra-167/2022 — art. 217 - 1 alin. 3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-167/2022

1-20161164-01-1ra-03022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Janu Anatolie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui,

Gașco Ruslan …………………………..

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 22.12.2020 – 19.07.2021;

Instanța de apel: 12.08.2021 – 30.11.2021;

Instanța de recurs: 03.02.2022 – 11.05.2022.

A C O N S T A T A T :

Ruslan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art.

2171 alin. (3) lit. f) Cod penal și în baza acestei Legii i s-a stabilit pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activități

legate de circulația drogurilor pe un termen de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.

S-a încasat de la Gașco Ruslan în bugetul de stat, cheltuielile judiciare

în sumă de 1.680 (una mie șase sute optzeci) lei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

fond a reținut că Gașco Ruslan, într-o perioadă nestabilită de organul de

urmărire penală până la 29 ianuarie 2020, ora 10:25 – 12:55, în timpul

efectuării percheziției de către angajații de poliție ai Inspectoratului de

Poliție Bălți, în domiciliul său, amplasat în s. Xxxxx, raionul Fălești, acesta,

într-un dulap din bucătărie, în podul casei, precum și într-o încăpere

auxiliară, intenționat, în scop de înstrăinare, păstra ilegal, în proporții mari,

1

marijuană, în cantitate totală de 110,743 g, care conform raportului de

expertiză chimică nr. 34/12/1- R-94 din 07 februarie 2020 emis de Centrul

Tehnico Criminalistic și Expertiza Judiciare al IGP al MAI se atribuie la

substanța narcotice, fiind incluse în Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05

octombrie 2004 și modificările ulterioare cu privire la aprobarea tabelelor și

listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse

controlului, Tabelul I. Substanța stupefiante și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicinale, Lista nr. 1 Substanțe stupefiante.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele

administrate, instanța a reținut că în drept, fapta inculpatului întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f)

Cod penal, după indicii calificativi: păstrarea ilegală a drogurilor în proporții

mari, săvârșite în scop de înstrăinare.

de acord cu sentința în cauză, a contestat-o cu apel, prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei de către instanța de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Gașco Ruslan să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3)

lit. f) Cod penal și să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni, în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitatea pe un termen de 4 (patru) ani.

3.1 În motivarea cererii de apel, acuzarea a invocat că deși instanța de

judecată examinând probele prezentate de către partea acuzării corect a

ajuns la concluzia de a recunoaște vinovăția inculpatului Gasco Ruslan în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, a

aplicat în mod eronat pedeapsa sub forma de închisoare cu suspendarea

executării pedepsei.

Acuzatorul de stat în mod corect a orientat instanța de fond în privința

aplicării lui Gașco Ruslan a pedepsei sub formă de închisoare cu executare,

ținându-se cont de toate circumstanțe cauzei, cât și de personalitatea

inculpatului, și anume: de lipsa circumstanțelor atenuante în săvârșirea

infracțiunii, lipsa circumstanțelor agravante în săvârșirea infracțiunii în

conformitate cu prevederile art. 77 Cod penal, referința de la locul de trai

prin care inculpatul se caracterizează pozitiv, faptul că acesta anterior a fost

suspus răspunderii penale pentru doua infracțiuni săvârșite cu intenție, și

anume prin sentința Judecătoriei Fălești din 04.04.2002, Gașco Ruslan a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 119 alin. (3)

Cod penal (în redacția Codului penal din 1961), fiindu-i stabilită о pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 80 salarii minime, iar prin sentința

2

Judecătoriei Fălești din 14.04.2004 Gașco Ruslan a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-

i stabilită о pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de proba de 3

ani.

Consideră că reieșind din prezența pedepselor anterioare mai blânde,

care au un caracter ascendent, inclusiv neprivative de libertate, aplicate de

către instanța anterior cu scop de reeducare, acestea nu și-au produs efectul

scontat, acuzatorul de stat a orientat instanța de judecată referitor la

aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare cu executare iar instanța nu

a reținut argumentele acuzatorului de stat în latura ce ține de

individualizarea pedepsei ce urma a fi aplicată.

În consecință, procurorul menționează că nu este clară poziția instanței

de judecată referitor la aplicarea în mod repetat a unei pedepse sub formă

de închisoare cu suspendarea executării pedepsei și stabilirea unei perioade

de probațiune în privința unei persoane care anterior pe criteriu de

ascensiune a beneficiat din plin de principiul umanismului de toate

pedepsele prevăzută de norma penală și la moment deja este pe cale de a

efectua un tur repetat al pedepselor neprivative de libertate.

Gașco Ruslan, prin sentința Judecătoriei Fălești din 04.04.2002, a

beneficiat de aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, ulterior prin

sentința Judecătoriei Fălești din 14.04.2004, acesta a beneficiat de

suspendarea executării pedepsei, ca ulterior să comită din nou о infracțiune

intenționată care se atribuie la categoria de infracțiunii grave și din nou să

beneficieze de aplicare unei pedepsei sub formă de închisoare cu

suspendarea executării pedepsei.

Subsidiar, învederează că deși instanța de fond corect a apreciat că pe

caz lipsesc circumstanțe atenuante sau agravante, argumentul instanței ce

ține de condițiile de viată a inculpatului și anume faptul că acesta întreține

relații de concubinaj, are la întreținere doi copii minori și nu este angajat în

câmpul muncii, sunt insuficiente, pentru a aplica în privința inculpatului

Gașco Ruslan a unei pedepse sub formă de suspendarea executării pedepsei

și aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, în situația

în care inculpatul nici la urmărirea penală, nici în instanța de judecată nu a

conștientizat gravitatea faptelor infracționale comise, nu a dat dovadă de

careva căința sincera și în genere refuzând să dea careva declarații pe caz,

iar instanța în acest mod a ignorat caracterul și esența crimei comise de către

inculpat, pericolul social sporit al infracțiunii incriminate acestuia, cât și

însăși personalitatea acestuia, iar înverșunarea cu care inculpatul se opune

reeducării prin măsuri de pedeapsa neprivative de libertate relevă

3

inadvertența sa și imposibilitatea de a se adapta la normele de conduită

socială unanim recunoscute într-o societate democrată.

Relevă că circumstanțele la care instanța de fond a făcut trimitere la

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, ce țin de persoana inculpatului, și

anume: întreține relații de concubinaj, are la întreținere doi copii minori, nu

este angajat în câmpul de muncă, nu are antecedente penale, după comiterea

infracțiunii nu a avut încălcări de lege și s-a prezentat la acțiunile de

urmărire penală și în ședințele de judecată, reprezintă niște împrejurări

obișnuite care caracterizează inculpatul, împrejurări care de fapt în nici un

mod nu micșorează esențial gravitatea infracțiunii comise și consecințele

acesteia, circumstanțe care de altfel au fost reținute inclusiv și de parte

acuzării la solicitarea unei pedepse pentru о infracțiune gravă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni, pe când limita sancțiunii maxime

prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, constituie 7 ani.

a fost admis apelul procurorului, casată parțial, în latura pedepsei, sentința

Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 19 iulie 2021, cu pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, prin care au fost excluse prevederile art. 90 Cod

penal, în privința lui Gașco Ruslan, recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii conform art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, dispunând executarea

reală a pedepsei cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul farmaceutic, ori de

administrării substanțelor drogurilor, etnobotanicilor sau analogilor

acestora pe un termen de 4 (patru) ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate a reținut că sentința corespunde prevederilor art. 384

și 389 Cod de procedură penală, conține probe de vinovăție acceptate de

inculpat și sub acest aspect sentința nici nu se contestă.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a dat o apreciere

corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele

administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just

acțiunile inculpatului Gașco Ruslan în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

individualizată prin păstrarea ilegală a drogurilor în proporții mari,

săvârșite în scop de înstrăinare.

Colegiul ținând cont de prevederile art. 75 Cod penal, analizând cauza

din perspectiva criticilor privind greșita individualizare a pedepsei, a

constatat că, atât cuantumul, cât și modalitatea de executare a pedepsei

4

aplicate inculpatului, nu au aptitudinea de a asigura realizarea scopului

pedepsei. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, instanța a reținut

că, nu s-a ținut seama de gradul concret de pericol social rezultat din modul

concret de comitere a faptei, consecințele faptei, datele personale ale

inculpatului (caracteristica pozitivă la locul de trai, nu se află la evidența

medicului narcolog – psihiatru, fără de antecedente penale) și conduita

procesuală a acestuia (caracterizată prin atitudinea de nerecunoaștere a

faptei și refuzul de a face declarații) și nu a identificat, în speță, împrejurări

pertinente care să justifice acordarea de circumstanțe atenuante judiciare.

S-a considerat că datele ce țin de persoana inculpatului, respectiv

aflarea în relații de concubinaj, existența la întreținere a doi copii minori,

vârsta tânără a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, nu pot fi luate ca

circumstanțe ce pot face posibil suspendarea condiționată a executări

pedepsei.

Totodată, instanța de apel a apreciat că, executarea sancțiunii în regim

de detenție este necesară pentru realizarea scopului pedepsei, respectiv

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și conștientizarea de către inculpat a

consecințelor faptei comise. Sub acest aspect, instanța de apel a avut în

vedere că, prin fapta comisă, inculpatul Gașco Ruslan a adus un grav

prejudiciu societății, chiar prin modalitatea concretă în care a acționat.

Astfel, argumentul instanței de judecată precum că, aflarea în relații de

concubinaj, existența la întreținere a doi copii minori, vârsta tânără a

inculpatului, lipsa antecedentelor penale, nu reduce din pericolul social al

infracțiunii comise de către ultimul, iar suspendarea condiționată a pedepsei

închisorii nu-și v-a atinge scopul de corectare și educare.

Relevante au fost considerate argumentele apelantului, precum

prezența pedepselor anterioare mai blânde, care au un caracter ascendent,

inclusiv neprivative de libertate, aplicate de către instanțe anterior cu scop

de reeducare, nu și-au produs efectul scontat, iar ca urmare a comis o

infracțiune din categoria celor grave.

avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului, prin care invocând incidența

pct. 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie

2021, cu dispunerea rejudecării cauzei în alt complet de judecată.

În susținerea recursului a invocat că:

- inculpatul nu a recunoscut fapta incriminată și a refuzat să facă

careva declarații, beneficiind de drepturile sale în acest sens, iar faptele date

consideră că nu pot fi apreciate în detrimentul său;

- existența circumstanțelor atenuante, cum sunt: caracteristica pozitivă

5

de la locui de trai, nu se află la evidența medicului psihiatru și narcolog, lipsa

antecedentelor penale, ocupația utilă (munca peste hotare), existența și

menținerea relațiilor de familie, chiar și prin concubinaj, existența la

întreținere a doi copii minori, lipsa oricărei informații precum că Gașco

Ruslan anterior s-a mai ocupat de acest gen criminal (cu substanțe narcotice),

iar careva circumstanțe agravante în privința inculpatului nu au fost

invocate și constatate;

- instanța de apel greșit a individualizat pedeapsa inculpatului, iar

instanța de fond corect a ajuns la concluzia că ultimul poate fi reeducat fără

a fi privat de libertate;

- pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane, iar practica judiciară demonstrează

că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit;

- inculpatului i se poate oferi o șansă de corectare în condiții de

libertate, cu impunerea la respectarea anumitor restricții în temeiul art. 90

alin. (6) Cod penal.

procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând

pentru netemeinicia recursului ca inadmisibil.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța

de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

6

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea

apărării a invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de recurs constată că

argumentele recursului apărării se concentrează asupra dezacordului cu

pedeapsa aplicată, care în opinia recurentului este prea aspră, implicit

asupra modalității de executare a acesteia, în opinia recurentului fiind

necesară aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a menținut pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni, cu executare în penitenciar

7

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate în domeniul farmaceutic, ori de administrării

substanțelor drogurilor, etnobotanicilor sau analogilor acestora pe un

termen de 4 ani, aplicată de către prima instanță, modificând modalitatea de

executare a acesteia prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiul

penal conchide că instanța a motivat pe deplin și suficient necesitatea

aplicării pedepsei sub formă de închisoare cu executare în penitenciar,

motivare care este corespunzătoare practicii judiciare, ținându-se cont de

toate circumstanțele prezentei cauze penale și cele personale ale inculpatului

Gașco Ruslan, care potrivit materialelor cauzei, anterior a fost condamnat,

prezența pedepselor anterioare mai blânde, care au un caracter ascendent,

inclusiv neprivative de libertate, și cu toate acestea inculpatul a comis cu

intenție o nouă infracțiune, aspect care justifică complet aplicarea pedepsei

sub formă de închisoare.

Cu referire la alegațiile recurentului privind necesitatea dispunerii

suspendării executării pedepsei cu închisoare, Colegiul penal notează că în

conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea

vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de

executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială

a executării pedepsei.

Astfel, Colegiul penal evidențiază că lexemul „poate”, oferă

posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile

acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a comis o nouă

infracțiune din categoria celor grave, cu intenție, și luându-se în considerație

pericolul social al infracțiunii respective și personalității inculpatului, care

este predispus de a comite fapte supuse răspunderii penale, instanța de

recurs atestă iraționalitatea modificării modului de executare a pedepsei

stabilit de instanța de apel.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

8

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii,

precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea

ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta,

starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

Aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra

că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde.

Astfel, luând în considerație personalitatea inculpatului, Colegiul

penal conchide asupra faptului că infracțiunea comisă de către Gașco Ruslan

nu reprezintă un incident în viața acestuia, dar acțiuni intenționate, fapt care

determină lucid temeinicia soluției instanței de apel privind executarea reală

a pedepsei cu închisoarea stabilite inculpatului Gașco Ruslan.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței

de apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce

la casarea acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit

obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus,

complet, argumentat și motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO

din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi

interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

9

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să

examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia

motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această

instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor

esențiale invocate în speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una

proporțională și echitabilă faptelor comise.

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că

eroarea invocată în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată

este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Janu

Anatolie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 30 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Gașco Ruslan xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 06 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

10