ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 11.06.2021

1ra-1316/2021 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP

HOTĂRÂRE
11.06.2021
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 217/1 alin. 4 lit. d CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-1316/2021 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1316/2021

Curtea Supremă de Justiție

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 februarie 2021, declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu, de avocata Ludmila Bîrcă și de inculpatul

Cozlov Roman XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 16.04.2020 – 31.07.2020,

instanța de apel: 22.10.2020 – 03.02.2021,

instanța de recurs: 23.04.2021 – 19.05.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cozlov Roman a fost

condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate legată de gestionarea drogurilor,

substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar

de tip închis, de la reținere, cu includerea perioadei arestării preventive de la

31.01.2020 până la 28.04.2020.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de

23.100 lei.

acționând în scopul realizării intențiilor criminale, aflându-se în mun. Chișinău,

XXXXXX , a înstrăinat către investigatorul sub acoperire cu date cifrate XXXXXX

XXXXX o substanță care, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-

683 din 25.02.2019, reprezintă substanță stupefiantă PVP în cantitate de 10,57 gr.

1

Tot el, la 29 ianuarie 2020, continuându-și acțiunile sale prejudiciabile și

acționând în scopul realizării intențiilor criminale, aflându-se în XXXXXX, XXXXXX

X, a înstrăinat către investigatorul sub acoperire cu date cifrate XXXXXX XXXXX o

substanță care, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-478 din

14.02.2020, reprezintă substanță stupefiantă PVP în cantitate de 3,86 gr.

Tot el, la 31 ianuarie 2020, continuând acțiunile sale prejudiciabile și acționând

în scopul realizării intențiilor criminale, aflându-se în mun. Chișinău, XXXXXX

XXXXX 15/9, a înstrăinat către investigatorul sub acoperire cu date cifrate XXXXXX

XXXXX o substanță care, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-

488 din 18.02.2020, reprezintă stupefiantă PVP în cantitate de 1,216 gr.

Totodată, la 31 ianuarie 2020, în apropierea blocului locativ nr. 16/2 din

XXXXXX XXXXX și 16/1 din XXXXXX din mun. Chișinău, Cozlov R. a fost reținut

în flagrant, în momentul deținerii, cu scop de înstrăinare, a trei substanțe solide, cu

aspect de cristale, de culoare albă care, conform raportului de expertiză judiciară nr.

34/12/1-R-520 din 01.04.2020, reprezintă substanța stupefiantă PVP, în cantitate de

1,042 gr.; un comprimat fragmentat de culoare roz care, conform raportului de

expertiză judiciară indicat, conține substanța psihotropă MDMA, în cantitate de 0,298

gr.

În timpul reținerii, Cozlov R. a aruncat la sol o substanță solidă cu aspect de

cristale de culoare albă, care se conține într-un pachețel de tip „zip-lock” și care,

conform Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-519 din 17.02.2020,

reprezintă substanța stupefiantă PVP, în cantitate de 0,813 gr., pe care o deținea cu

scop de înstrăinare către alte persoane.

Cantitatea totală de PVP, comercializată și păstrată în scop de comercializare de

către Cozlov R., constituie 17,501 gr.

Cantitatea totală de MDMA, păstrată în scop de comercializare de către Cozlov

R., constituie 0,298 gr.

Conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și cantitățile acestora, aprobată

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 cu ulterioarele

modificări, PVP este inclus în categoria substanțelor stupefiante, iar MDMA este inclus

în categoria substanțelor psihotrope. Cantitatea de PVP care depășește limita de 1,0 gr.,

constituie proporții deosebit de mari. Cantitatea de MDMA în limitele 0,05-5,0 gr.,

constituie proporții mari.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și vina în comiterea acestora, solicitând examinarea cauzei penale în baza

probelor administrate la urmărirea penală, neavând obiecții față de încadrarea juridică

a faptelor incriminate.

Dat fiind că aceste probe au demonstrat vinovăția inculpatului, instanța i-a

încadrat fapta pe art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, ca păstrarea ilegală a drogurilor în

scop de înstrăinare și înstrăinarea ilegală a drogurilor, în proporții deosebit de mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, care se pedepsește cu închisoare

de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, că nu are antecedente penale, că nu au

fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând că reeducarea și

2

corectarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de 10 ani,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate legată de gestionarea

drogurilor, substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 5 ani, pedeapsa fiind

apreciată din limitele minime și maxime ale articolului incriminat, reduse cu o treime.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, pe un termen de 4 ani și 8 luni închisoare.

Apelantul a invocat că la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a ținut cont de

prevederile art. 76 Cod penal, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele

atenuante prezente – recunoașterea vinei și căința sinceră, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, lipsa consecințelor grave ca urmare a comiterii infracțiunii.

Totodată, examinând cauza în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare, ignorând

în totalitate circumstanțele atenuante – recunoașterea vinovăției și cererea de

examinare în procedură simplificată, precum și faptul că inculpatul și-a asumat

responsabilitatea faptelor comise.

Or, aplicarea unei pedepse mai aspre, din contra, va duce la deformarea

personalității inculpatului și nu la corectarea lui, deoarece a supune infractorul unui

spor de privațiuni sau de restricții ce nu este necesar pentru a-i corecta conduita, fie

impune o suferință care, datorită intensității sale, în loc să-l intimideze și să-l îndrepte,

îl încurajează să persevereze în încălcarea legii penale, ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

Apelantul a indicat că a recunoscut vina și a colaborat cu organul de urmărire

penală.

La moment soția este însărcinată, în familie urmând să se nască al treilea copil.

2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Cozlov Roman, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea medicamentelor și

drogurilor pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, începând

din 03.02.2021, cu includerea perioadei arestării preventive de la 31.01.2020 până la

28.04.2020 și a pedepsei executate de la 16.11.2020 până la 03.02.2021.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, infracțiunea imputată inculpatului prevede pedeapsa

cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, iar circumstanțe atenuante și

agravante nu au fost stabilite, anterior a mai fost condamnat, însă la moment

antecedentele penale sunt stinse.

Potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în cazul în care inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta beneficiază de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

3

închisoare, adică aceasta se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut

de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei.

Deoarece inculpatul a acceptat examinarea cauzei în procedura prevăzută la art.

3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzută la art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, noile limite fiind de la 4

ani și 8 luni la 10 ani închisoare.

Prin urmare, scopul legii penale va putea fi atins și prin stabilirea inculpatului a

sancțiunii sub formă de închisoare în limita minimă prevăzută de lege, cu executarea

ei reală, aplicându-i 5 ani închisoare, cu privarea acestuia de dreptul de a exercita

funcții legate de gestionarea medicamentelor și drogurilor pe un termen de 5 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și menținerea

sentinței instanței de fond, deoarece apelul greșit a fost admis.

Recurenta a invocat că instanța de fond și cea de apel nu au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Sunt neîntemeiate argumentele invocate de instanța de apel la stabilirea pedepsei

inculpatei Aleinicova V. (1 an 2 luni închisoare).

Mai mult, inculpatul este caracterizat negativ la locul de trai, fiind o persoană cu

comportament imprevizibil, nu este angajat în câmpul muncii, în privința lui au fost

sesizate mai multe plângeri, anterior a mai fost condamnat.

Instanța de apel nu a menționat circumstanțele care ar indica cu certitudine că

corectarea inculpatului este posibilă prin stabilirea pedepsei închisorii pe un termen de

5 ani.

Or, scopul educativ și preventiv al pedepsei nu va fi atins, deoarece pedeapsa

aplicată inculpatului nu este proporțională în raport cu persoana acestuia și fapta pe

care a comis-o.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocata Ludmila Bîrcă, în care solicită casarea

parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, pe un termen de 4 ani și 8 luni închisoare.

Recurenta a indicat că instanța de judecată nu a ținut cont de personalitatea

inculpatului și circumstanțele atenuante stabilite – recunoașterea vinovăției și căința

sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, lipsa consecințelor grave în

urma comiterii infracțiunii, precum și faptul că acesta și-a asumat responsabilitatea

pentru faptele săvârșite.

Astfel, în privința inculpatului sunt suficiente temeiuri pentru a considera că

scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea pedepsei minime, care urmează a fi

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei

politici penale adaptată la realitatea socială concretă.

Însă, instanțele de fond și de apel, la individualizarea pedepsei nu au ținut cont

de prevederile art. 61, 75 Cod penal și de faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a

căit sincer de cele comise, careva urmări grave în urma săvârșirii infracțiunii nu au

4

survenit, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, se caracterizează

satisfăcător, ce denotă că acesta a conștientizat pericolul social al infracțiunii comise

și urmările faptelor săvârșite.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.2. Inculpatul, la fel, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă.

Recurentul a indicat că a recunoscut vina și a colaborat cu organul de urmărire

penală, cauza fiind examinată în procedură simplificată.

Are la întreținere doi copii minori, soția este însărcinată, în familie urmând să se

nască al treilea copil, părinții au decedat, iar situația familială este grea.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare (pct.

5.- 5.2. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

5

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că, în cazul care

inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă care se pedepsește cu închisoare

de la 7 la 15 ani, anterior a fost condamnat, dar a recunoscut vina și a solicitat

examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

antecedentele penale sunt stinse, pedeapsa de 5 ani închisoare este echitabilă, adecvată

și proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, persoana

inculpatului și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale,

corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a

altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CtEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor,

impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez

c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile ordinare, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.- 5.2. din prezenta decizie, sunt întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale aplicate

inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care

îl propune acuzarea și apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile ordinare au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.-

5.2. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

6

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că decizia atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu, de avocata Ludmila Bîrcă și de inculpatul

Cozlov Roman XXXXXX, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 februarie 2021, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 11 iunie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-06-18
0,96
1ra-1294/2021 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, d CP
Dosarul nr. 1ra-1294/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 19 mai 2021 mun. Chişinău Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Victor Boico, a examinat, în camera
CSJ 2021-12-03
0,95
1ra-1884/2021 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP
Dosarul nr. 1ra-1884/2021 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 01 noiembrie 2021 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Iurie Diaconu, Judecători Ion Guzun, Victor Boico, Anatolie Țur
CSJ 2022-04-15
0,95
1ra-284/2022 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-284/2022 1-19205689-01-1ra-24022022 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 28 martie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nadejda Toma, Judecători Iurie Diaconu,
CSJ 2023-01-27
0,95
1ra-1522/2022 — art. 208-1 CP
Dosarul nr. 1ra-1522/2022 1-21140827-01-1ra-24102022 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 20 ianuarie 2023 mun. Chișinău Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Iurie Diaconu, Judecători Liliana Catan, Vic
CSJ 2022-04-15
0,95
1ra-305/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-305/2022 1-21054246-01-1ra-28022022 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 23 martie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nadejda Toma, Judecători Iurie Diaconu, Victor
Sursă