1ra-305/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-305/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-305/2022

1-21054246-01-1ra-28022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 17 iunie 2021 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău

din 25 octombrie 2021, în privința inculpatului

Osipov Boris XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 13.04.2021 - 17.06.2021,

instanța de apel: 04.08.2021 - 25.10.2021,

instanța de recurs: 28.02.2022 - 23.03.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Osipov Boris a fost

condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 1 an închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și exercita activitate legată de gestionarea drogurilor,

etnobotanicelor, a analogilor acestora, precum și a substanțelor chimice și

farmaceutice pe un termen de 4 ani.

Potrivit art. 85 alin. (1) și (3) Cod penal, prin cumulul părții neexecutate a

pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău din 13.11.2019, i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 1 an și 10 zile închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții și exercita activitate legată de gestionarea cu drogurilor, etnobotanicelor, a

1

analogilor acestora, precum și a substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen

de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 17.06.2021.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 6300 lei.

urmărire penală, inculpatul Osipov B., acționând cu scop de consum propriu,

neavând autorizație corespunzătoare și neavând scop de înstrăinare, a obținut droguri

în circumstanțe necunoscute, pe care intenționat le-a păstrat la sine până la 09

ianuarie 2021, aproximativ la orele 19.00, pe XXXXXX XXXXXX, XXXXXX.

Fiind escortat în incinta IP Botanica, în timpul comportamentului său agresiv a scos

din buzunare și a aruncat jos 12 pachețele din polietilenă, în care se afla o substanță

vegetală, de culoare galbenă, uscată, mărunțită, care, potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-122 din 27.01.2021, constituie masa vegetală,

uscată, mărunțită, de culoare galbenă reprezintă produs etnobotanic ce conține

cannabinoidul sintetic MDMB (N)-022 cu masa de 106,33gr.

Potrivit scrisorii parvenite de la Agenția Medicamentului și Dispozitivelor

Medicale din 09.02.2021, înregistrată în cancelaria IP Botanica, se atestă că produsul

etnobotanic ce conține cannabinoidul sintetic MDMB (N)-022 reprezintă analog al

substanței 5F-AMB, care, conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 79

din 23.01.2006, privind aprobarea listei substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor ce conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, reprezintă substanță narcotică în proporții deosebit de mari.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

ca păstrarea și transportarea etnobotanicelor, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut probele administrate în cadrul

urmăririi penale și vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate și a solicitat

examinarea cauzei în procedură simplificată.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de

la 1 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, că beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă sub formă de închisoare prevăzute de lege, în temeiul

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limitele noi fiind de la 8 luni până la 4

ani închisoare, și că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante sau agravante, că prin

sentința Judecătoriei Chișinău din 07.08.2017 a fost condamnat în baza art. 217 alin.

(2), 90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un

termen de probă de 1 an, prin sentința Judecătoriei Strășeni din 02.10.2018 a fost

condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la 150 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 4 ani, iar prin sentința Judecătoriei Chișinău din 13.11.2019 a fost

condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal la 6 luni închisoare.

Instanța a statuat că, inculpatul urmează a fi apreciat ca o persoană

iresponsabilă și compromițătoare, reieșind din comportamentul său în viața socială,

fiind anterior condamnat, inclusiv pentru comiterea a două infracțiuni similare în

raport cu cea săvârșită în speță.

2

Ori, fiind condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni cu intenție,

care face parte din categoria infracțiunilor ușoare, antecedentul penal nefiind stins,

a săvârșit, din nou, la data de 19.01.2021, o nouă infracțiune intenționată care face

parte din categoria infracțiunilor grave, nefăcându-și concluziile necesare despre

necesitatea corectării, împrejurări în care în privința acestuia urmează a fi reținută

starea de recidivă, prevăzută de art. 34 alin. (1) Cod penal.

Astfel, în circumstanțele stabilite, precum și reieșind din caracterul

infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat

pentru comiterea a trei infracțiuni, două dintre care sunt similare în raport cu cea

săvârșită în speță, având antecedente penale nestinse, însă, săvârșind o nouă

infracțiune intenționată, precum și că a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

imputate, solicitând examinarea cauzei conform art. 3641 Cod de procedură penală,

și din noile limite ale pedepsei, instanța de judecată apreciază că în privința acestuia

este echitabilă aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 1 an.

Totodată, conform art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

în instanța de judecată, Olga Casian, a declarat apel, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în

baza art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de

a ocupa funcții și de a exercita activități legate de gestionarea drogurilor pe un

termen de 5 ani.

Apelanta a invocat că instanța de judecată i-a aplicat o pedeapsă prea blândă.

Inculpatul nu a pășit pe calea corijării, iar din numărul și pericolul social sporit

al infracțiunilor comise anterior rezultă că activitatea infracțională a devenit o

îndeletnicire pentru el.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată, fiind

neproporțională cu fapta și pericolul social al infracțiunii, iar aplicarea pedepsei atât

de blânde este lipsită de temei juridic și neargumentată.

Deci, instanța de fond, la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii, de persoana inculpatului și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării lui.

3.1. A declarat apel și avocatul Iulian Cașu, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată

pedeapsa definitivă de 8 luni și 1 zi închisoare, cu respingerea cererii acuzării privind

încasarea cheltuielilor judiciare.

Apelantul a indicat că, în cazul în care inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei incriminate și s-a căit, că sunt prezente circumstanțe atenuante, a contribuit la

descoperirea infracțiunii, se caracterizează pozitiv, nu sunt daune materiale cauzate

prin infracțiune, corectarea și reeducarea acestuia este posibilă cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea.

Pe lângă aceasta, soluția instanței în partea încasării cheltuielilor judiciare din

contul inculpatului este incorectă, deoarece cheltuielile suportate sunt inerente unui

proces penal.

3

octombrie 2021, ambele apeluri au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, la stabilirea pedepsei

inculpatului, corect a aplicat prevederile legale și, în conformitate cu art. 7, 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, și anume, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, că

inculpatul a recunoscut vina integral și a manifestat căință sinceră, că anterior a fost

atras la răspundere penală, ce îl caracterizează negativ.

Astfel, argumentele invocate în apelul acuzării că instanța de fond i-a aplicat

inculpatului o pedeapsa prea blândă și solicitarea privind stabilirea unei pedepse cu

închisoare pe un termen de 4 ani este neîntemeiată, pedeapsa stabilită de instanța de

fond fiind echitabilă, corespunzătoare faptei comise, gravității acesteia și

personalității inculpatului, fiind suficientă pentru corectarea și reeducarea lui.

Or, inculpatul a fost condamnat nu pentru păstrarea drogurilor în scop de

înstrăinare, ci pentru păstrarea acestora în scop de consum propriu, iar pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 1 an este suficientă ca în perioada de izolare, acesta să

reflecte asupra modului de viață în continuare și să renunțe la întrebuințarea

substanțelor narcotice.

Este neîntemeiată și solicitarea apărării de a-i stabili inculpatului pedeapsa cu

închisoare pe un termen mai mic, or, aceasta este practic la limita minimă, nefiind

necesară casarea sentinței și intervenirea în termenul de pedeapsă stabilit de instanța

de fond.

Deci, instanța de fond just a conchis că doar pedeapsa privativă de libertate

este echitabilă, va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale,

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea lui, cât și a altor persoane.

Pe lângă aceasta, cererea acuzării privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare în sumă de 6300 lei, suportate la efectuarea constatării tehnico-

științifice este întemeiată și, în conformitate cu art. 229 alin. (2) Cod procedură

penală, instanța de fond corect a încasat cheltuielile judiciare din contul acestuia.

declară recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a deciziei menționate, cu

restituirea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel.

Recurenta invocă că, instanțele de fond și de apel au ignorat faptul că

inculpatul s-a aflat anterior în conflict cu legea și, după condamnarea pentru

comiterea unor infracțiuni contra sănătății persoanei, nu s-a corectat în spiritul

respectării legalității și ordinii de drept.

Mai mult, instanțele nu au ținut cont de faptul că la momentul comiterii

infracțiunii și examinării cauzei, inculpatul nu a executat integral pedeapsa aplicată

prin sentința Judecătoriei Chișinău din 13.11.2019 și, din nou, la 09.01.2021, a

comis o infracțiune gravă, fiind reținută starea de recidivă, prevăzută la art. 34 alin.

(1) Cod penal.

Instanța de fond nu a indicat circumstanțele care ar dovedi că corectarea

inculpatului este posibilă cu aplicarea pedepsei minime, limitându-se la

4

circumstanțele atenuante, fără a da o apreciere pericolului social al infracțiunii

comise, iar instanța de apel insuficient și-a motivat soluția de respingere a

argumentelor acuzării și menținere a sentinței fără modificări.

De altfel, în sensul prevederilor art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării se admite numai luând în considerare

personalitatea inculpatului, în cazul existenței circumstanțelor atenuante, legate de

scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după comiterea acesteia.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75, 85 alin. (1) și (3) Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, după

pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a

săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la

pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de

5

sentința anterioară. Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie

mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât

partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de

judecată. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Totodată, instanța de apel s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzării de pe rol (pct. 5. din decizie).

Prin urmare, în circumstanțele în care inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă

și are antecedente penale, dar a recunoscut vina și a manifestat căință sinceră, în

rechizitoriu fiind indicat că: „Circumstanțe agravante conform art. 77 Cod penal –

nu s-au depistat”, iar cauza a fost examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod

de procedură penală, instanțele de fond și de apel întemeiat au concluzionat că

corectarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an și 10 zile închisoare.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond și de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei

(pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul, este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Este de reținut și că motivele invocate în recursul ordinar că: „în sensul

prevederilor art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării se admite numai luând în considerare personalitatea inculpatului, în

6

cazul existenței circumstanțelor atenuante...” sunt absolut nefondate, or, sunt

improprii cazului de pe rol, deoarece în privința inculpatului nu au fost aplicate

prevederile art. 90 Cod penal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârile atacate

cuprind motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul

ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu, împotriva deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2021, în privința inculpatului Osipov Boris

XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 15 aprilie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

7