1ra-1465/2022 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-1465/2022 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1465/2022

1-21059746-01-1ra-30092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 mai 2022, declarat de avocatul Vadim Bucatca, în numele inculpatului

Moldoveanu Andrei XXXX,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Hâncești din 23.07.2013 în

baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 90 Cod penal la 6 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 1 an;

2) sentința Judecătoriei Hâncești din 19.11.2014 în

baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 208 alin. (1), 84 Cod

penal la 1 an închisoare;

3) sentința Judecătoriei Hâncești din 17.02.2015 în

baza art. 27, 186 alin. (2) lit. b), d), 186 alin. (2) lit. b), c),

d), 84, 85 Cod penal la 4 ani închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.04.2021 – 24.08.2021,

instanța de apel: 05.11.2021 – 10.05.2022,

instanța de recurs: 30.09.2022 – 14.12.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Moldoveanu Andrei a

fost condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

1

Potrivit art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

conform sentinței Judecătoriei Chișinău din 11.08.2015, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând

din data intrării în vigoare, punerii în executare a sentinței și reținerii acestuia.

timp cuprinsă între 14:00-15:30, aflându-se în magazinul de telefonie mobilă ,,Orange”

situat în mun. XXXX, str. XXXX, și acționând de unul singur cu intenție unică în

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a Annei

Roșca și prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în privința actului juridic,

având de la bun început intenția de a nu-și realiza integral promisiunea mincinoasă și

să execute angajamentul asumat, și anume sub pretextul că actele lui sunt pierdute, și

prin intermediul buletinului de identitate Roșca Anna, a procurat în credit, un telefon

mobil de model Samsung Galaxy A21s Black, cu număr de IMEI XXXX, pe care

ulterior l-a însușit, astfel cauzându-i părții vătămate, Roșca Anna, un prejudiciu

material considerabil în sumă de 3800 lei.

Tot el, având intenție unică și continuându-și acțiunile ilegale, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a Annei Roșca, prezentând ca

adevărat o faptă mincinoasă și anume sub pretextul că ar avea nevoie de bani, a

dobândit de la aceasta, o verighetă din aur cu greutatea de 1 gr., la preț de 1000 lei, și

un inel din aur cu greutatea de 1,5 gr., la preț de 1000 lei, astfel cauzându-i părții

vătămate Roșca Anna un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 5800 lei.

Instanța a statuat că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei

conform prevederilor din art. 3641 Cod de procedură penală și i-a încadrat acțiunile în

baza art. 190 alin. (1) Cod penal, ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților

(în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului

juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-77 Cod

penal și de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, care se

pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până

la 3 ani, că au fost stabilite circumstanțe agravante - comiterea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni cu intenție, cele atenuante

fiind recunoașterea vinei și căința sinceră, că oficial nu este angajat în câmpul muncii,

are doi copii minori la întreținere, anterior a mai fost judecat, iar concluzia respectivă

nu și-a făcut-o, prejudiciul cauzat prin infracțiuni nu l-a restituit, la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, că beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare conform art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă,

rațională și echitabilă fără izolare de societate, stabilindu-i o pedeapsă cu închisoare,

cu executare.

2

Instanța a reținut că prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 07.06.2016, inculpatul

a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5), 84 alin. (4) Cod penal, la 9 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fiindu-i adăugată parțial pedeapsa

neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Telenești din 26.08.2015.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău din 03.04.2017, în temeiul actului de

amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea Independenței Republicii

Moldova, i s-a redus din termenul de pedeapsă neexecutat cu 1/4, ce constituie 1 an 11

luni și 19 zile. Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi din 23.11.2020, în temeiul art.

4732 – 4734 Cod de procedură penală, i s-a redus din termenul de pedeapsă neexecutat

total cu 307 zile.

Conform informației nr. 5/751 din 13.05.2021, la 06.01.2021 inculpatul a fost

eliberat, ca urmare a executării efective și integrale a termenului de pedeapsă de 9 ani

închisoare, stabilită prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 07.06.2016.

Totodată, prin sentința Judecătoriei mun. Chișinău din 11.08.2015, inculpatul a

fost condamnat în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c) și d), 186 alin. (4), 84 Cod penal

la 5 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, prin adăugirea

parțială a pedepsei stabilite conform sentinței Judecătoriei Hîncești din 23.07.2013

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 3 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, inculpatul a comis infracțiunea, având antecedente penale și în stare

de recidivă.

și rejudecarea cauzei.

Apelantul a invocat că i-a fost inclusă pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei mun. Chișinău din 11.08.2015, pe care a executat-o integral, astfel că

instanța de fond urma să-i aplice doar pedeapsa de 1 an închisoare.

Totodată, are un copil minor la întreținere, soția nu este aptă de muncă pe motiv

că este însărcinată și îngrijește de copilul de 11 luni.

apelul a fost respins, ca depus peste termen.

Instanța de apel a statuat că inculpatul, fiind audiat prin teleconferință, a solicitat

să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, declarând că a primit sentința după ce a revenit

de peste hotare.

Totodată, conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Excepția de la regula dată este reglementată de legiuitor în dispoziția art. 403

alin. (1) Cod de procedură penală, unde se specifică că, apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege, este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de

apel constată că, întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost

declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

În acest context, sentința din 24 august 2021 a fost înmânată avocatului Dumitru

Digore la aceiași dată, fiind expediată și inculpatului, care a recepționat-o la 02

septembrie 2021, potrivit avizului de recepție (f.d. 223).

3

Dar, ultimul a depus apelul abia la data de 21 octombrie 2021, fără a solicita

repunerea în termen.

Mai mult, potrivit procesului verbal din data de 29.07.2021, inculpatul a fost

prezent în ședința de judecată, unde părțile au fost anunțate că se anunță întrerupere

până la data de 24.08.2021, pentru deliberare și pronunțarea sentinței, însă la data de

24.08.2021 inculpatul nu s-a prezentat, indicând în instanța de apel că a primit sentința

doar după ce a revenit de peste hotare, din ce motiv a depus cerere de apel abia la data

de 21.10.2021, însă careva probe confirmative celor invocate la materialele cauzei nu

se regăsesc.

Astfel, cele enunțate indică elocvent la încălcarea termenelor prevăzute la art.

402 alin. (1) CPP, iar conform prevederilor art. 403 alin. (1), art. 404 alin. (1) CPP care

expres indică la imposibilitatea declarării apelului mai târziu de 15 zile de la data

începerii executării pedepsei, ceea ce face imposibilă și repunerea în termen a apelului

declarat de inculpat, care a depus apel la data de 21 octombrie 2021, astfel, curgerea

termenului de contestare se efectuează din data de 24.08.2021, iar inculpatul nu și-a

exercitat dreptul legal de atac a actului de dispoziție a instanței de judecată în termenul

prevăzut de lege.

Potrivit art. 415 alin. (1), pct. 1), lit. a) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând cauza în ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii: respinge apelul,

menținând hotărârea atacată, dacă apelul a fost depus peste termen.

Deci, în contextul celor statuate, termenul de apel este un termen procesual legal,

durata lui este stabilită exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și având un caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac.

În aceiași ordine de idei, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, prevede

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Or, la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități libere (zile

libere) cu posibilitatea prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare, dacă acesta

urmează să se sfârșească într-o zi nelucrătoare.

Totodată, la calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.

Deci, potrivit formalismului legii procesual-penale, având caracter de garanție

egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 20 din Constituția

Republicii Moldova, ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității

procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, se impune obligația îndeplinirii în

termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului. Ca

atare, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate,

duce la pierderea acestuia.

Subsidiar, prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre părțile

procesului penal pe o treaptă mai avantajoasă decât cealaltă parte, se încalcă vădit

principiul egalității armelor, care inter alia prevede că fiecare parte trebuie să

beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-i

plaseze într-o situație net dezavantajoasă în raport cu partea adversă.

4

În cele din urmă, aplicarea regulilor privind termenele de procedură este

susceptibilă de a încălca principiul egalității armelor și a securității raporturilor

juridice, în general, în măsura în care fiecare dintre părți nu se vor bucura de aceleași

mijloace pentru a prezenta argumentele sale în fața unei instanțe.

Așadar, raportând cauzei textele de procedură penală indicate mai sus și

statuările din jurisprudența constantă a Curții Europene, în speță termenul de declarare

a apelului a fost omis de către inculpat, din circumstanțe care sunt imputabile părții.

În contextul celor elucidate, în cazul în care termenul de declarare a apelului

prevăzut la art. 402 Cod de procedură penală este depășit, adică apelul este declarat

după expirarea termenului prevăzut de lege, instanța de apel este obligată să

soluționeze chestiunea privind repunerea în termen a apelului. Dacă întârzierea a fost

determinată de motive neîntemeiate, apelul urmează a fi respins ca tardiv, fără

judecarea fondului.

Reieșind din cele expuse mai sus, se conchide că, cererea de apel depusă de

inculpat, nu se încadrează în termenul legal, fiind depus tardiv, iar repunerea în termen

nu a fost solicitată, astfel că repunerea apelului în termen, de către instanța de apel, ar

echivala cu avantajarea unei părți în defavoarea alteia, prin extinderea termenului legal

de prescripție și revizuire a hotărârilor judecătorești, ceea ce în accepțiunea CtEDO

(Ghirea versus Republica Moldova) urmează a fi interpretat ca încălcare a principiilor

securității juridice cât și a egalității armelor, ceea ce duce la violarea art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului – dreptul la un proces echitabil, care

urmează a fi respectat cu referință la partea acuzării și a apărării, fără discriminare.

În aceste circumstanțe, instanța de apel nu se va expune asupra motivelor

invocate în apel ori, instanța de apel nici nu purcede la examinarea fondului apelului,

deoarece soluția de respingere a apelului ca depus peste termen sau inadmisibil nu

implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o

verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal.

menționate și restituirea cauzei la o nouă examinare în instanța de apel.

Recurentul indică că în ședința instanței de apel, inculpatul a menționat că la

pronunțarea sentinței nu a fost prezent, un timp îndelungat s-a aflat peste hotarele țării,

a solicitat să fie cercetată trecerea frontierei de către el, a solicitat un termen pentru a

pune la dispoziția instanței extras din pașaport, unde este indicată traversarea frontierei.

Instanța de apel a menționat că, la foaia dosarului 223 este avizul de recepție

unde este indicat că la 02.09.2021, Moldoveanu A. a recepționat sentința motivată.

Acest fapt urma sa se aprecieze critic de instanța de apel, or pe avizul de recepție

nu este semnătura lui Moldoveanu A. La acea data, ultimul se afla peste hotarele țării,

de unde a revenit în luna octombrie. Imediat după reținerea lui, prin intermediul

penitenciarului a fost depus și apelul, care consideră ca a fost depus în termenul de 15

zile de la data reținerii.

În situația dată, instanța de apel urma să repună în termen recursul, să examineze

cauza în fond.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. 1 p. 6, 8 CPP.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

5

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar de pe

rol, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie),

se reține că potrivit circumstanțelor invocate în decizia contestată, inclusiv cele

reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, instanța de apel legal și întemeiat a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind tardivitatea apelului de pe rol, în

strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, potrivit art. 338 alin. (1) Cod de procedură penală, partea dispozitivă a

hotărârii motivate se pronunță în ședință publică. Conform art. 402 alin. (1) Cod de

procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua

în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare,

termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. În corespundere cu art.

230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Potrivit art. 403 alin. (1)

Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege

este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întîrzierea a

fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de

la începerea executării pedepsei. În corespundere cu art. 404 alin. (1) Cod de procedură

penală, participantul la proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea

sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței, poate declara apel și peste

termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei.

Potrivit jurisprudenței naționale, conform art. 403 CPP repunerea în termen a

apelului reprezintă mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel, care nu a

putut declara apel din cauze independente de voința lui, este repus în dreptul din care

fusese decăzut după expirarea termenului de apel. Repunerea în termen se operează

doar având prezente două condiții cumulative: a) întârzierea a fost determinată de

motive întemeiate: calamitate naturală, accident, boală ș.a., pe care apreciindu-le,

instanța de apel va constata dacă situația invocată de apelant constituie în mod efectiv

o cauză de împiedicare a declarării apelului; b) apelul a fost declarat în cel mult 15 zile

de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Prin

începerea executării pedepsei se înțelege prima zi de reținere a persoanei în cazul

pedepsei privative de libertate. Admiterea repunerii în termen produce efectul apelului

declarat în termen. În caz contrar, apelul va fi respins. Potrivit art. 404 CPP, apelul

peste termen poate fi declarat de către participantul care a lipsit atât la judecată, cât și

6

la pronunțarea sentinței. Pentru exercitarea apelului peste termen, ca și în cazul

repunerii în termen, este necesară prezența cumulativă a două condiții: a) partea care

dorește să atace hotărârea cu apel să fie absentă atât la judecată, cât și la pronunțarea

sentinței; b) cererea de apel să fie înaintată nu mai târziu de 15 zile de la începerea

executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Repunerea în termen este o

prerogativă a instanței de apel, care urmează să se pronunțe cu motivația respectivă în

textul deciziei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 7. - 8.).

Conform jurisprudenței CtEDO, exigența de publicitate a deciziilor nu trebuie

neapărat să ia forma unei lecturi în voce a hotărârii în cazul când hotărârea este

publicată, înmânată sau expediată părților. De la data pronunțării hotărârii începe a

curge termenul de exercitare a căii de atac. Același fapt este prevăzut și de legislația

autohtonă (Hotărârea în cauza Sutter vs. Elveția).

Deci, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data pronunțării

sentinței (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire la pronunțarea hotărârilor

judecătorești în procesul penal).

În această consecutivitate se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, sentința integrală a fost pronunțată la 24 august 2021, în prezența avocatului

și a inculpatului, care au participat la judecarea cauzei (vol. I, f.d. 209, pct. 1. din decizie).

Astfel, termenul de 15 zile de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei de

09 septembrie 2021.

Totodată, potrivit materialelor cauzei, inculpatul a declarat apel la 21 octombrie

2021, adică peste termenul prevăzut de lege. Prin urmare, instanța de apel întemeiat l-

a respins ca fiind declarat peste termen (f.d. pct. 2.- 4. din decizie).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că întârzierea

menționată nu a fost determinată de motive întemeiate, fiind conformă jurisprudenței

naționale, potrivit cărei, repunerea în termen se operează doar dacă întârzierea a fost

determinată de motive întemeiate: calamitate naturală, accident, boală ș.a., pe care

apreciindu-le, instanța de apel va constata dacă situația invocată de apelant constituie

în mod efectiv o cauză de împiedicare a declarării apelului. Admiterea repunerii în

termen produce efectul apelului declarat în termen. În caz contrar, apelul va fi respins.

Repunerea în termen este prerogativa instanței de apel (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 7. - 8.).

Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât

nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și nulitatea

oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea Plenului CSJ nr.

22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, pct. 6.).

Mai mult, potrivit art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, participantul la

proces care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat

despre adoptarea sentinței poate declara apel și peste termen.

7

Însă, conform procesului-verbal, inculpatul și avocatul au participat în ședința

de judecată, lipsind doar la pronunțarea sentinței.

Prin urmare, în speță nu sunt întrunite condițiile prescrise în această normă

procesuală, adică lipsa inculpatului și avocatului atât la judecarea, cât și la pronunțarea

sentinței.

Este nefondat și argumentul recurentului că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, deoarece, în situația în care

instanța de apel a respins apelul, o asemenea soluție nu implică o verificare a hotărârii

atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a

acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 - Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 16.).

Pe lângă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate fi

atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea apelului.

Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal și în aspectul vizat,

deoarece apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac (pct. 3. și 4. din

decizie).

Totodată, soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu implică nici

pentru instanța de recurs o verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de recurs nu

poate proceda la o verificare de fapt și de drept a recursului ordinar decât în cazul unui

apel exercitat în mod legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea instanței de apel

cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vadim Bucatca,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022, în

privința inculpatului Moldoveanu Andrei XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 27 ianuarie 2023.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

8