1ra-1352/2022 — Art. 27, 186 alin. 1, 186 alin. 2 lit.d CP

Prin sentința Judecătoriei Bălti, sediul Central din 19.03.2021, cauza fiind examinată în baza art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală și cu aplicarea art. 70 al.(3) și (31) Cod penal, Rucșineanu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art. 27, 186 alin. (1) Cod penal (epizod cu partea vătămată Bejenari Nadejda) - închisoare pe un termen de 6 (șase) ani; - în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (epizod cu partea vătămată Bacal Cristian) - închisoare pe un termen de 1 (un) an. Potrivit art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Rucșineanu Ion s-a stabilit pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen 1 (unu) an 1(una) lună, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Potrivit art.84 alin. (4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin sentința dată și sentința Judecătoriei Bălți sediul Fălești din 29.09.2020, i s-a stabilit definitiv lui Rucșineanu Ion pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani 3 (trei) luni. 1 S-a dispus repararea prejudiciului material cauzat părții vătămate Bacal Cristian și s-a încasat de la inculpatul Rucșineanu Ion în folosul părții vătămate - civile Bacal Cristian suma de 2050 (două mii cincizeci) lei cu titlu de prejudiciu material. A fost soluționată soarta corpului delict.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că, Rucșineanu Ion, fiind minor, la data de 27.10.2018 ora 23:53, având ca scop sustragerea bunurilor altei persoane, a încercat să sustragă din bancomatul S.A. "XXXXX" ATM XXX, amplasat pe str. XXXXX, bani de pe cardul bancar de creditare de la XXXXX pe numele cet. Bejenari Nadejda, pe contul căreia se aflau 3000 lei MDL, însă din cauze independente de voința acestuia, și anume din cauza că acesta nu cunoștea parola de securitate a cardului, fapta nu și-a produs efectul. Prin acțiunile sale cet. Rucșineanu Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 27, 186 alin.(1) Cod penal - tentativă de furt, acțiune intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea furtului, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, care din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul. Tot Rucșineanu Ion, la 29.02.2020 ora 05:00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în ap. XXX de pe str. XXXXX, pe ascuns a sustras un telefon mobil de model "Samsung Galaxy S 10" cu IMEI XXXXX, IMEI XXXXXla prețul de 15000 lei, în care era înserată cartela SIM XXXXX, un ceas la prețul de 500 lei, o pereche de căști de model "Apple" la prețul de 300 lei, o pereche de căști de model "Samsung" la prețul de 1500 lei, două perechi de blugi la prețul total de 500 lei, o pereche de adidași la prețul de 500 lei, un modem wi-fi de model "Huawey" la prețul de 200 lei, o geantă la prețul de 300 lei, bunuri în sumă totală de 18800 lei, cauzându-i astfel părții vătămate Cristian Bacal o daună în proporții considerabile. Prin acțiunile sale Rucșineanu Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit. d) din Codul penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Apel a declarat avocatul Ciuru Igor în numele inculpatului Rucșineanu Ion, care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a deciziei atacate în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului. În motivarea apelului a invocat că : - Rucșineanu Ion vina în săvârșirea faptelor imputate a recunoscut-o pe deplin și a solicitat instanței judecarea cauzei în ordinea prevăzută de art.3641 CPP, în instanța de fond a solicitat aplicarea față de clientul său a prevederilor art.79 CP, deoarece acesta are la întreținere doi copii minori; - a săvârșit o infracțiune, epizodul cu parte vătămată Bejenari Nadejda în perioada minoratului, adică până a împlini vârsta de 18 ani, celălalt epizod - parte vătamată Cristian Bacal - la vârsta de 18 ani, adică până la 21 de ani, circumstanțele 2 menționate fiind excepționale și instanța de judecată putea să-i aplice o pedeapsă mai blândă; - faptele infracționale pentru care a fost condamnat Rucșineanu Ion prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 29.09.2020 au fost comise în luna octombrie 2019, iar faptele infracționale pentru care a fost condamnat Rucșineanu Ion prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 19.03.2021 au fost comise: primul episod în octombrie 2018 și cel de al doilea în februarie 2020, astfel, instanța nu trebuia să rețină drept circumstanță agravantă faptul că persoana a fost anterior condamnată, deoarece faptele infracționale de care a fost recunoscut vinovat Rucșineanu Ion prin hotărârea atacată au fost comise anterior datei de 29.09.2020, dată la care s-a pronunțat sentința de condamnare a Judecătoriei Bălti, sediul Fălești; - instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 90 Cod penal, totodată, aceasta nu a motivat în niciun fel de ce nu este posibilă corectarea inculpatului și fără executarea reală a pedepsei cu închisoarea și a neglijat faptul că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 septembrie 2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Rucșineanu Ion de săvârșirea infracțiunilor imputate. În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei, în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale nu au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță. Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către partea apărării cu referire la dezacordul cu individualizarea pedepsei penale, reținând că prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, săvârșite cu intenție, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit - de cupiditate și profit, de personalitatea inculpatului, care potrivit caracteristicii eliberată de administrația publică locală, s-a prezentat ca un minor cu comportament deviant, de mai multe ori a fost ascultat la ședința EMD din 3 cadrul primăriei, de atitudinea inculpatului față de faptele comise și procesul desfășurat - deși a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, fapt ce a găsit reflectare asupra termenului de examinare a cauzei și asupra limitelor de pedeapsă conform art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, totuși inculpatul s-a eschivat pe parcursul urmăririi penale și examinării dosarului în instanța de judecată, fiind necesară anunțarea lui în căutare, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Totodată a relatat instanța de apel că, rezultând din prevederile art.75 alin. (2) Cod penal, sancțiunea închisorii este o formă excepțională de pedeapsă, care se aplică doar în cazul în care gravitatea infracțiunii și personalitatea inculpatului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoarea. În acest sens, instanța de apel a reținut că în cauza lui Rucșineanu Ion, stabilirea pedepsei cu închisoare cu executare, este condiționată de personalitatea inculpatului care a comis două infracțiuni mai puțin grave contra patrimoniului, având date caracteristice de la locul de trai ce-l compromit, iar comportamentul său de după comiterea infracțiunilor denotă cert că acesta nu tinde spre corectarea comportamentului său infracțional, or, a continuat comiterea infracțiunilor, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți sediul Fălești din 29.09.2020 în baza art.186 alin.(2) și art.1921 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea art.84 alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat conform art.90 Cod penal, pentru perioada de probațiune de 2 ani. Instanța de apel a reiterat că, deși, a comis o infracțiune în timpul minoratului, iar alta la vârsta de 18 ani, aceste împrejurări nu pot constitui temei de suspendare a executării pedepsei în raport cu personalitatea inculpatului, acestea neproducând nici un impact asupra conștientizării consecințelor faptelor sale. Prin urmare, instanța de apel a statuat asupra inoportunității aplicării pedepsei neprivativă de libertate, reieșind din caracterul infracțiunilor comise de Rucșineanu Ion și din condamnarea acestuia pentru o faptă similară comisă la 19- 20.09.2019, adică între infracțiunile ce servesc obiect de examinare în prezenta speță, care au fost săvârșite la 27.10.2018 și 29.02.2020. Instanța de apel a considerat că, modalitatea de executare aleasă de prima instanță este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere faptele comise, personalitatea inculpatului, or, anume această pedeapsă este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunile comise de către inculpat, iar pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptelor comise de acesta, cât și personalității inculpatului.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, avocatul Grosu Dragoș în numele inculpatului Rucșineanu Ion, a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art.427 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o 4 pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, dat fiind faptul că pedeapsa aplicată de instanțele de fond este prea aspră. 5.1. În motivarea recursului declarat avocatul a menționat că, în apelul declarat a invocat că, instanță de fond a reținut în mod eronat drept circumstanță agravantă faptul că persoana a fost anterior condamnată, deoarece faptele infracționale de care a fost recunoscut vinovat Rucșineanu Ion prin sentința Judecătoriei Bălti, sediul Central din 19,03.2021 au fost comise anterior datei de 29.09.2020, dată la care s-a pronunțat sentința de condamnare a Judecătoriei Bălti, sediul Fălești, însă instanță de apel a evitat să se pronunțe asupra acestui fapt. Astfel, s-a pronunțat o hotărâre nemotivată, prin ce instanță de apel a încălcat prevederile art.414 alin. (5) Cod de procedură penală și art.6 CEDO. Recurentul consideră că, atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 79 Cod penal și nu au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează, ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, fapt care a dus la concluzia eronată a instanței de apel precum că, atingerea scopurilor menționate la art.61 alin.(2) Cod penal va fi posibilă doar prin aplicarea fată de Rucșineanu Ion a pedepsei sub formă de închisoare, cu executarea reală.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 08 februarie 2022, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Grosu Dragoș în numele inculpatului Rucșineanu Ion, casată total decizia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. 6.1 Colegiul penal lărgit verificând legalitatea deciziei instanței de apel prin prisma criticilor invocate de recurent, a constatat că instanță, la examinarea apelului declarat de către partea apărării, nu a respectat întru totul prevederile art. art.414 alin. (5), 417 alin. (1), pct. 8) Cod de procedură penală, iar în rezultat a admis erori de drept care au afectat hotărârea pronunțată. Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către partea apărării sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de apel, fără a pătrunde în esența argumentelor invocate, le-a respins prin câteva fraze de ordin general, statuând că soluția primei instanțe este legală și întemeiată. Însă, analizând conținutul deciziei, Instanța de recurs a considerat că concluzia instanței în acest sens fiind neîntemeiată, întrucât în speță instanța de apel nu a acordat suficientă atenție necesității obligatorii de aplicare a prevederile art.79 Cod penal cu referire la fapta infracțională comisă la 27.10.2018, încadrată juridic în baza art.27, 186 alin.(1) Cod penal. Astfel, Colegiul a reținut că, infracțiunea prevăzută de art.27, 186 alin.(1) Cod penal, a fost comisă la 27.10.2018, dată la care Rucșineanu Ion (a.n.14.01.2002) nu avea împlinită vârsta de 18 ani, fapt care determină aplicarea obligatorie a art.79 Cod penal, însă atât prima instanță, cât și instanța de apel au omis să rețină această circumstanță excepțională. 5 Totodată, din analiza deciziei contestate, Colegiul a considerat necesar a evidenția și faptul că atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut în calitate de circumstanță agravantă faptul că Rucșineanu Ion anterior a fost condamnat, însă din materialele cauzei s-a constatat că faptele infracționale de care a fost recunoscut vinovat Rucșineanu Ion prin sentința Judecătoriei Bălti, sediul Central din 19.03.2021, au fost comise anterior datei de 29.09.2020, dată la care s-a pronunțat sentința de condamnare a Judecătoriei Bălti, sediul Fălești, fapt ce denotă ca ultimul nu avea antecedente penale la data comiterii infracțiunilor în cauză.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2022, a fost admis apelul declarat, casată sentință parțial, inclusiv din oficiul, conform art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Procesul penal în baza art. 27, 186 alin. (1) Cod penal, în privința lui Rucșineanu Ion, s-a încetat, cu liberarea acestuia de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal. Rucșineanu Ion condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, la pedeapsa cu închisoare pe termen de 1 (un) an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în baza Legii nr. 243 din 24.12.2021, "Privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova", s-a liberat de executarea pedepsei penale. 7.1 În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel, în baza art. 414 alin. (1) și (2) și art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, a menționat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce a condiționat concluzia că, instanța de apel nu a fost în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță. Totodată, instanța de apel cu referire la pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.27,186 alin.(1) Cod penal, a menționat că deși instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal precum și nu a acordat suficientă atenție necesității obligatorii de aplicare a prevederilor art.79 Cod penal, cu referire la fapta comisă la 27.10.2018, totuși nu s-a expus în continuare în acest sens din considerentele că, infracțiunea prevăzută de art. 27, 186 alin. (1) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisoare pe un termen de până la 2 ani. Conform art. 60 alin. (l) Cod penal, termenul de prescripție de tragere la răspundere penală pentru infracțiune ușoară, este de 2 ani. Totodată, conform prevederilor art. 60 alin. (7) CP, termenele prescripției de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data 6 săvârșirii infracțiunii erau minori, prin urmare, dat fiind faptul că, la momentul comiterii infracțiunii Rucșineanu Ion era minor, termenul de prescripție de tragere la răspundere penală pe acest capăt de învinuire este de 1 an, deci termenul scadent de intervenire a prescripției fiind la data de 27.10.2019. Reieșind din circumstanțele reținute supra, instanța de apel a concluzionat asupra necesități încetării procesului penal în baza art. 27,186 alin. (1) Cod penal, în privința lui Rucșineanu Ion, cu liberarea acestuia de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal. Ce ține de pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, instanța de apel a considerat că la stabilirea acesteia instanța de fond nu a acordat deplină eficiență și nu s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin.(2) și 75 Cod penal. Astfel, instanța de fond a ținut cont de categoria infracțiunii comise de inculpat care face parte din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea inculpatului, care a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 29.09.2020 pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) și 1921 alin. (2) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă cu stabilirea perioadei de probațiune, însă nu a reținut în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante și a reținut agravanta comiterea infracțiunii de către o persoană care a comis infracțiuni similare sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, or, o asemenea circumstanță nu a fost reținută prin rechizitoriu. Astfel, instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante recunoașterea vinei, căința sinceră și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 ani, excluzând circumstanța agravantă. Însă, indiferent de cele menționate supra, instanța de apel a considerat că pedeapsa cu închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, este unica care va duce la atingerea scopului pedepsei penale, or, inculpatul nu a pășit pe calea corijării. Instanța de apel a remarcat faptul, că cauza penală în privința lui Rucșineanu Ion în baza art. 186 alin. (2) lit.d) Cod penal, a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod procedură penală, în ședința instanței de fond inculpatul recunoscând atât calificarea acțiunilor sale, probele administrate de organul de urmărire penală, precum și vinovăția, totodată, printr-o cerere personală depusă în instanța de apel, inculpatul Rucșineanu Ion, susținut de apărătorul său, a pledat pentru încetarea procesului penal în legătură cu amnistia. Conform art.107 Cod penal, amnistia - este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Conform art.389 alin.(4) pct.2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 Cod penal și în cazurile prevăzute în art.89 alin.(2) lit. a), b), c), e), f) și g) Cod penal. 7 Ținând cont de prevederile enunțate, instanța de apel a considerat că careva interdicții în vederea aplicării actului de amnistie în privința lui Rucșineanu Ion pe învinuirea acestuia în temeiul art. 186 alin. (2) lit.d) Cod penal, nu sunt. Inculpatul Rucșineanu Ion nu cade sub interdicția reglementată la art. 6 din prezenta lege, și-a exprimat acordul privind aplicarea Legii privind amnistia, solicitând încetarea procesului penal. Astfel, instanța de apel a conchis că, Rucșineanu Ion a întrunit cerințele stipulate în art. (2) alin. (1) și (3) a Legii "privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldovanu" și l-a liberat de a executarea pedepsei penale pe capătul de învinuire în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Totodată, ținând cont că procesul penal în privința inculpatului Rucșineanu Ion în baza art.27,186 alin.(1) Cod penal, urmează a fi încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, iar în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, urmează a fi liberat de executarea pedepsei penale, astfel, fiind imposibilă aplicarea prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, deci pedeapsa stabilită prin sentința anterioară urmând a fi executată de sine stătător.

Recurs ordinar declară procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, care invocând prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și alin. (2) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei în latura aplicării Legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia, în temeiul art. 186 alin. (2) lit.d) Cod penal, cu remiterea cauzei spre o nouă rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În motivarea recursului, titularul indică că, prin sentința Judecătoriei. Bălți sed. Fălești din 31.12.2021 procesul penal în privința lui Rucșineanu Ion în baza art. 186 alin. (l) Cod penal și art. 192/1 alin.(l) Cod penal, a fost încetat în baza Legii nr.243 din 24.12.2021 "privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova", astfel el fiind persoana în privința căruia a fost deja aplicat actul de amnistie, or, art.6 lit.: g) din Legea nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia stipulează expres că, actul de amnistie nu este aplicabil persoanelor bănuite. învinuite, inculpate sau condamnate pentru o infracțiune săvârșită cu intenție și absolvită anterior în tot sau în parte, în temeiul actului de amnistie … de pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei alte infracțiuni. În situația stabilită pe caz, ținând cont de prevederile enunțate, sunt prezente interdicții în vederea aplicării actului de amnistie în privința lui Rucșineanu Ion pe învinuirea acestuia în temeiul art. 186 alin. (2) lit.d) Cod penal.

Referință asupra recursului declarat, nu a fost depusă.

Judecând recursul declarat, pe baza materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul procurorului urmează a fi respins, din următoarele raționamente. În conformitate cu art. 424 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă recursul și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. 8 Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală stipulează că judecând recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Colegiul penal lărgit menționează că soluția respectivă se adoptă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată. Din textul recursului examinat se evidențiază dezacordul titularului acestuia cu decizia instanței de apel referitor la aplicarea actului de amnistie în privința inculpatului pe învinuirea acestuia în baza art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal, invocându-se temeiurile pentru recurs prevăzute la art.427 alin. (1) p. 6) și alin. (2) Cod de procedură penală, și anume că, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, încălcarea a avut loc în instanța de apel. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea acuzării, nu și-au găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de drept invocate. Astfel, ce ține de temeiurile de recurs indicat de recurent, și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea emisă a examinat toate aspectele esențiale invocate de către părți și în soluția pronunțată a dat răspuns acestora în mod motivat, din care considerente instanța de recurs ordinar nu identifică temeiuri de a interveni în decizia atacată. La fel, se specifică că, recurentul invocând eroarea de drept prevăzută de pct. 6), menționează despre faptul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cu toate acestea dânsul nu relevă expres ce omisiuni în acest aspect a admis instanța de apel. Din atare considerente, Colegiul Penal respinge, ca nefondate, alegațiile titularului dreptului de recurs și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora se circumscriu. Argumentele expuse în recursul declarat la acest capitol, instanța de recurs le apreciază ca nefiind în măsura de a determina intervenția în soluția instanței de apel, fiind declarative și exprimând opinia subiectivă a recurentului. Pe aceiași linie de considerente, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu va face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere 9 că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Adică completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întregul proces penal. Cu privire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, precum că încălcarea a avut loc în instanța de apel, Colegiul penal, de asemenea apreciază alegațiile părții acuzării drept declarative și neîntemeiate, deoarece instanța de apel, pe capătul de acuzare în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, nu a avut careva impediment în aplicarea Legii nr. 243 din 24.12.2021, "Privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova" și careva încălcări în acest sens nu au avut loc. Or, potrivit art.24 alin.(4) părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare. În conformitate cu prevederile art.26 al.(3) Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărârea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie Astfel, în cadrul examinării cauzei la etapa apelului, procurorul a avut deplina posibilitate de a prezenta copia sentinței Judecătoriei. Bălți, sediul Fălești, din 31.12.2021, potrivit căreia procesul penal în privința lui Rucșineanu Ion în baza art. 186 alin.(l) și art. 1921 alin. (l) Cod penal, a fost încetat în baza Legii nr.243 din 24.12.2021 "privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova". Mai mult ca atât, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel, în sensul vizat se reține că, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, procurorul recurent, Prisacari Lilia, solicită admiterea cererii privind aplicarea legii nr.243 din 24.12.2021 privind amnistia (f.d.39, vol.III), însă nu se expune asupra respingerii acesteia pe temeiul invocat în recurs, iar instanța de apel la data pronunțării hotărârii nu cunoștea despre existența sentinței Judecătoriei. Bălți, sediul Fălești, din 31.12.2021, care ar fi dus la interdicția reglementată la art. 6 lit. g) din Legea nr.243 din 24.12.2021 "privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova". 10 Prin urmare potrivit art.8 Cod de procedură penală, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Din analiza deciziei recurate, Colegiul penal a stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții acuzării nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de individualizarea pedepsei, hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c.Românei din 16.02.2010. În virtutea celor expuse și constatând că în cauză există o concordanță deplină între situația de fapt și de drept stabilită de instanța de apel în raport cu argumentele recurentului, nefiind identificate de instanța de recurs prezența erorilor de drept prevăzute de art. 427 lin. (1) p. 6) și alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit d e c i d e: Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lilia Prisacari, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 25 mai 2022 în cauza penală privindu-l Rucșineanu Ion XXXXX, cu menținerea hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 ianuarie 2023 Președinte Iurie Diaconu judecători Liliana Catan Ion Guzun Victor Boico Iurie Bejenaru 11