1ra-179/2022 — art. 152 alin. 1, art. 287 alin. 1 CP

1ra-179/2022 — art. 152 alin. 1, art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-179/2022

1 -21044044-01-1ra-07022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc

Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16

noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Bejenari Maxim ………………………………

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 25.03.2021 – 29.04.2021.

Instanța de apel: 20.05.2021 – 16.11.2021.

Instanța de recurs: 07.02.2022 – 13.06.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Bejenari

Maxim a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin.(1) Cod penal și i s-a aplicat o pedeapsă, cu reducere la 1/4 din pedeapsa

minimă în baza acestei legi, în formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute)

unități convenționale, ce constituie suma de 25000 (douăzeci și cinci mii) lei.

Procesul penal de învinuire a lui Bejenari Maxim în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal a fost încetat din motivul împăcării

părților.

S-a dispus încasarea de la Bejenari Maxim în contul statului a cheltuielilor

judiciare în sumă de 448 (patru sute patruzeci și opt) lei.

Maxim, fiind minor, la data de 30 decembrie 2020 în jurul orei 22:00, aflându-se pe

strada s. X. r-nul Glodeni, în apropierea barului ,,Natalia”, care potrivit art. 131 lit.

a) CP RM, constituie un loc public, din intenții huliganice, încălcând grosolan și

insistent ordinea publică prin acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și

1

morale de conviețuire, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, fără

careva temei și motiv întemeiat, intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste

față lui Saulea Alexandru, care a primit potrivit raportului de expertiză judiciară

nr.202138D0011 din 20.03.2021 o vătămare medie a integrității corporale.

Prin acțiunile sale, Bejenari Maxim a săvârșit infracțiunea prevăzută la art.

287 alin. (1) Cod penal – huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

Tot el, fiind minor, aflându-se pe strada s. X. r-nul Glodeni, în apropierea

barului ,,Natalia”, din intenții huliganice, cu scopul provocării leziunilor corporale,

intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste fața lui Saulea Alexandru, care a

primit potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202138D0011 din 20.03.2021

fractură a mandibulei pe dreapta la nivelul dinților 3-2 (infectată) cu deplasarea

minimală a fragmentelor, care a fost produsă prin mecanism de lovire cu un corp

dur-contondent, inclusiv și cu pumnul, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare medie a integrității corporale.

Prin acțiunile sale, Bejenari Maxim a săvârșit infracțiunea prevăzută și

sancționată de prevederile art. 152 alin. (1) Cod penal – vătămarea intenționată medie

a integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat

urmările prevăzute de art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată

a sănătății.

avocatul Stroncea Nicolae în interesele inculpatului Bejenari Maxim, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Bejenari Maxim să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și, cu aplicarea prevederilor

art. 79 alin. (1) Cod penal, să i se aplice o pedeapsă sub formă de amendă sub

limita minimă, în mărime de 60 unități convenționale, echivalentul a 3000 lei.

3.1 În motivarea cerințelor sale a invocat că instanța de fond la

individualizarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 7 și art. 75 Cod penal,

precum și de Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale” nr. 8 din 11.11.2013.

Mai indică că, prima instanță la aplicarea pedepsei inculpatului nu a ținut

cont de personalitatea acestuia, care la locul de trai se caracterizează pozitiv, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, nu este angajat, a comis crima

în timpul minoratului, a restituit prejudiciul părții vătămate și s-a împăcat cu

acesta.

Mai menționează și faptul că, prima instanță nu a dat apreciere poziției părții

vătămate, care nu are careva pretenții față de inculpat și s-a împăcat cu acesta.

2

Apelantul consideră că, instanța de fond nu a ținut cont nici de prevederile

art. 78 și art. 79 Cod penal.

admis, inclusiv din alte motive decât cele invocate, apelul declarat de avocatul

Stroncea Nicolae în interesele inculpatului Bejenari Maxim, casată sentința în

latura penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Bejenari Maxim a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și în baza acestei legi, cu

aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

300 (trei sute) unități convenționale, ceea ce constituie 15000 (cincisprezece mii) lei.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate a reținut că vina inculpatului Bejenari Maxim în comiterea

infracțiunii incriminate pe deplin a fost stabilită prin probele administrate pe dosar

în faza de urmărire penală, acestea fiind acceptate de inculpat prin cererile depuse

până la începerea cercetării judecătorești și acceptate de instanța de fond prin

încheierea protocolară din 28.04.2021.

În baza probelor acumulate la urmărirea penală și recunoscute de inculpat,

instanța de fond corect a stabilit starea de fapt pe caz și justificat a încadrat

acțiunile inculpatului Bejenari Maxim în baza art. 152 alin. (1) Cod penal și

respectiv art. 287 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin hotărârea Curții Constituționale

al RM nr. 25 din 12.08.2021 au fost declarate neconstituționale cuvântul ”grosolan”

și textul ”cinism sau” din articolul 287 alin. (1) Cod penal al Republicii Moldova,

adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002. În asemenea context, instanța a

considerat necesar a exclude din învinuirea înaintată inculpatului Bejenari Maxim

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cuvintele „grosolan” și „cinism”.

Astfel, instanța de apel a constatat că, Bejenari Maxim, fiind minor, la data de

30 decembrie 2020 în jurul orei 22:00, aflându-se pe strada s. X. r-nul Glodeni, în

apropierea barului ,,Natalia”, care potrivit art. 131 lit. a) Cod penal RM constituie

un loc public, din intenții huliganice, încălcând ordinea publică prin acțiuni

intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate, fără careva temei și motiv întemeiat,

intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste față lui Saulea Alexandru, care a

primit potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 202138D0011 din 20.03.2021 o

vătămare medie a integrității corporale.

Drept consecință, instanța de apel a considerat necesar de a repara eroarea

de drept comisă de instanța de fond și, luând în considerație totodată și hotărârea

Curții Constituționale al RM nr. 25 din 12.08.2021, a considerat că acțiunile

3

inculpatului Bejenari Maxim urmează a fi încadrate just în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal – „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, acțiuni care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită”.

Instanța de apel însă a apreciat că pedeapsa stabilită inculpatului Bejenari

Maxim prin sentința adoptată este prea aspră în raport cu circumstanțele

constatate pe caz. Astfel, contrar prevederilor art. 61 și art. 75 Cod penal, care

reglementează scopul și criteriile generale de individualizare a pedepsei,

prevederilor art. 79 Cod penal, care prevede aplicarea pedepsei mai blânde decât

cea prevăzută de lege, și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la numirea

mărimii și formei pedepsei în privința inculpatului, instanța de fond nu a ținut

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de

gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii,

persoana inculpatului, care a comis infracțiunea fiind minor, la evidența medicului

psihiatru și narcolog nu se află (f.d.57), anterior nu a fost condamnat (f.d.56), la

locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.59), vinovăția a recunoscut-o, a recuperat

prejudiciul părții vătămate, a comis o infracțiune mai puțin gravă,

comportamentul inculpatului în cursul procesului penal, atitudinea societății față

de pedeapsa penală ce urmează a fi stabilită inculpatului pentru fapta săvârșită,

incorect stabilindu-i inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale.

Instanța de apel la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a luat în

considerație că, inculpatul Bejenari Maxim a fost găsit vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, care potrivit alin. (3) art. 16

Cod penal, este calificată ca fiind mai puțin gravă. Iar, având în vedere atitudinea

inculpatului în cursul procesului penal, conduita acestuia de recunoaștere a

faptelor comise, ținând cont de circumstanțele pricinii și persoana celui vinovat,

care a comis infracțiunea în timpul minoratului, instanța de apel a considerat că

scopul pedepsei poate fi atins cu aplicarea unei pedepse mai blânde, constatând

întrunirea condițiilor prevăzute de art. 79 Cod penal, a apreciat că pedeapsa lui

Bejenari Maxim urmează să fie stabilită în formă de amendă, în mărime de 300

unități convenționale.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care

invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a

solicitat casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

16 noiembrie 2021, cu menținerea sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Glodeni,

din 29 aprilie 2021, în această parte.

5.1 În motivarea recursului ordinar declarat, procurorul a invocat

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora,

4

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției.

Apreciază decizia instanței de apel drept parțial neîntemeiată, în partea ce

ține de aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal și stabilirea unei pedepse sub

formă de amendă în mărime de 300 u.c. pe art. 287 alin. (1) Cod penal, iar referitor

la excluderea cuvintelor ”cinism” și ”grosolan” din învinuirea pe art. 287 alin. (1)

Cod penal, o consideră întemeiată.

Pedeapsa stabilită prin decizia instanței de apel o consideră incorectă,

deoarece este sub limita minimă prevăzută de art. 64 alin. (3) Cod penal, potrivit

căruia mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500

la 3000 unități convenționale.

Menționează că pedeapsa aplicată inculpatului nu-și va atinge scopul

scontat, fiind contrară prevederilor art. 61 și art. 75 alin. (1) Cod penal.

motivelor invocate, Colegiul Penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis cu

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 noiembrie 2021, în

partea condamnării lui Bejenari Maxim în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată, din considerentele ce urmează.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

Prin urmare, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular

avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de

instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei, iar controlul

judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept, de

natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept consecință

adoptarea unei hotărâri nemotivate.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

5

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecării instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate de legislator.

Din sumarul recursului ordinar se atestă temeiurile pentru recurs prevăzute

la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și apel, în cazul în care decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția sau dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Potrivit conținutului recursului declarat, procurorul critică decizia instanței

de apel în partea excluderii cuvintelor ”cinism” și ”grosolan” din învinuirea pe art.

287 alin. (1) Cod penal și în partea pedepsei aplicate în temeiul articolului

nominalizat, considerând-o sub limita minimă prevăzută de lege. Totodată se

reține că procurorul recurent nu atacă hotărârile instanțelor inferioare în partea

încetării procesului penal de învinuire a lui Bejenari Maxim în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, din motivul împăcării

părților.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aspectele menționate mai sus, constată că această instanță, la judecarea apelului, în

partea învinuirii în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, nu a respectat întru totul

prevederile art. 414 alin. (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, adică nu

a elucidat pe deplin temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin prisma cumulului de probe

anexate și administrate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

6

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Verificând lucrările cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de al

doilea grad de jurisdicție nu a judecat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând în cele din urmă o soluție insuficient de motivată în raport cu

circumstanțele cauzei.

Analizând argumentele care au servit temei pentru pronunțarea soluției de

către instanței de apel, Colegiul penal lărgit conchide asupra necesității casării

acestei decizii, deoarece instanța de apel a admis o eroare care necesită a fi

înlăturată.

Colegiul penal lărgit evidențiază într-un prim aspect faptul, că principala

problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau

nevinovăția persoanei deferite judecății, în raport cu faptele infracționale imputate

acesteia prin rechizitoriu.

Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută săvârșirea unei fapte

penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să fie bazată pe probe

pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de

inculpat.

În conformitate cu prevederile art. 113 Cod penal, instanța de apel, era obligată

să deducă din actele cauzei „(…)determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală”.

Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept, Colegiul

constată că potrivit rechizitoriului, Bejenari Maxim, a fost învinuit de faptul că

fiind minor, la data de 30 decembrie 2020 în jurul orei 22:00, aflându-se pe strada s.

X. r-nul Glodeni, în apropierea barului ,,Natalia”, care potrivit art. 131 lit. a) CP

RM, constituie un loc public, din intenții huliganice, încălcând grosolan și insistent

ordinea publică prin acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale

de conviețuire, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, fără careva

temei și motiv întemeiat, intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste față

lui Saulea Alexandru, care a primit potrivit raportului de expertiză judiciară

7

nr.202138D0011 din 20.03.2021 o vătămare medie a integrității corporale. Acțiunile

inculpatului Bejenari Maxim fiind încadrate potrivit art. 287 alin. (1) Cod penal –

huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-

un cinism și obrăznicie deosebită.

Tot el, fiind minor, aflându-se pe strada s. X. r-nul Glodeni, în apropierea

barului ,,Natalia”, din intenții huliganice, cu scopul provocării leziunilor

corporale, intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul peste fața lui Saulea

Alexandru, care a primit potrivit raportului de expertiză judiciară nr.202138D0011

din 20.03.2021 fractură a mandibulei pe dreapta la nivelul dinților 3-2 (infectată) cu

deplasarea minimală a fragmentelor, care a fost produsă prin mecanism de lovire

cu un corp dur-contondent, inclusiv și cu pumnul, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare medie a integrității corporale. Acțiunile

inculpatului Bejenari Maxim fiind încadrate potrivit art. 152 alin. (1) Cod penal –

vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art. 151 Cod penal, dar care a fost

urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Prin sentința primei instanțe din 29 aprilie 2021, Bejenari Maxim a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal fiindu-i aplicată o pedeapsă, în formă de amendă în mărime de 500 (cinci

sute) unități convenționale, ce constituie suma de 25000 (douăzeci și cinci mii) lei.

Totodată a fost încetat procesul penal de învinuire a lui Bejenari Maxim în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, din motivul

împăcării părților.

Fiind investit cu judecarea apelurilor, Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău prin decizia din 16 noiembrie 2021, a casat sentința în latura penală, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Bejenari Maxim a fost recunoscut vinovat

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și în baza acestei

legi, cu aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de

300 (trei sute) unități convenționale, ceea ce constituie 15000 (cincisprezece mii) lei.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

Potrivit, Curții de apel, casarea sentinței primei instanțe, în latura penală, a

fost condiționată de necesitatea, în conformitate cu modificările operate prin

hotărârea Curții Constituționale al RM nr. 25 din 12.08.2021 prin care au fost

declarate neconstituționale cuvântul ”grosolan” și textul ”cinism sau” din articolul

287 alin. (1) Cod penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18

aprilie 2002, excluderii din învinuirea înaintată inculpatului Bejenari Maxim, în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cuvintele „grosolan” și „cinism”. Iar constatând

8

întrunirea de către inculpat a condițiilor prevăzute la art. 79 Cod penal, în

coroborare cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a apreciat

pedeapsa lui Bejenari Maxim, pentru comiterea infracțiunii nominalizate, de 300

(trei sute) unități convenționale.

Deducția instanței de apel, în prezenta cauză penală este defectuoasă și nu

poate fi reținută ca atare or, analizând decizia contestată în raport cu temeiurile de

casare invocate de recurent, Colegiul penal lărgit constată, că instanța a omis să se

expună asupra corectitudinii încadrării acțiunilor inculpatului conform alin. (1) art.

287 Cod penal, atât prin prisma art. 113 Cod penal, cât și prin prisma

jurisprudenței naționale relevante, prin care s-a relevat că: „Huliganismul însoțit de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violente constituie atât violența psihică, cât și cea fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea

unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvârșirii unor acțiuni cu caracter

violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei

piedici victimei, urmate de vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau

fără cauzarea prejudiciului sănătății. Este necesar de explicat că, în sensul art. 287 Cod

penal, prin „violență” se înțelege violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității

corporale sau a sănătății, fie cu vătămare neînsemnată, care nu presupun nici dereglarea de

scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă. …

vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății poate să reprezinte

violența, care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice, în

acest caz, calificarea trebuie făcută, în temeiul art. 152 Cod penal și art. 354

„Huliganismul nu prea grav” Cod contravențional. În cazuri de acest gen, nu este

admisibilă aplicarea răspunderii, în baza art. 152 și art.287 Cod penal. Or, principiul de

neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea, de două ori, la

răspundere penală pentru aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, pe care o

desemnăm prin sintagma „aceeași faptă”.

Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea

de vătămarea intenționată medie a integrității corporale ori a sănătății, cele

săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea se va

face, prin prisma art. 287 și art. 152 Cod penal”.

Prin urmare, speței abordate îi este relevantă doctrina, cât și jurisprudența

națională și internațională, conform căreia, în cazul în care vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății rezultă din violența aplicată, în cadrul

încălcării grosolane a ordinii publice (art. 287 Cod penal), calificarea se va efectua,

în virtutea art. 152 Cod penal și art. 354 Cod contravențional (Huliganismul nu

prea grav).

Nu este admisibilă aplicarea răspunderii, în baza art. 152 și art. 287 Cod

penal, deoarece principiul non bis in idem interzice tragerea, de două ori, la

răspundere penală și sancționarea pentru aceeași faptă. La caz, violența enunțată

9

reprezintă „aceeași faptă”.

Pe lângă aceasta, acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, fiind

însoțite de o violență mai gravă decât cea absorbită de infracțiunea de huliganism

– vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății și vătămarea

neînsemnată, nu mai pot constitui o parte a infracțiunii stabilite la art. 287 Cod

penal. Or, infracțiunea de huliganism (art. 287 Cod penal) nu poate absorbi

infracțiunea stipulată la art. 152 Cod penal, deoarece infracțiunea absorbantă

trebuie să prevadă o pedeapsă mai aspră, decât infracțiunea absorbită.

Recapitulând esența jurisprudenței naționale relevantă speței, Colegiul penal

lărgit evidențiază că, potrivit art. 4654 Cod de procedură penală, decizia

pronunțată în interesul legii este obligatorie din ziua pronunțării și nu are efect

asupra cauzelor deja soluționate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

În contextul evidențierii acestor aspecte, Colegiul penal lărgit atestă că, în

partea descriptivă a deciziei contestate nu se regăsesc argumente raportate la

constatările și dispozițiile deciziei Plenului Colegiului Penal al Curții Supreme de

Justiției nr. 4-1ril-1/2020 din 17 decembrie 2020 prin care s-a judecat recursul în

interesul legii, despre unificarea practicii judiciare, privind calificarea acțiunilor de

încălcare grosolană a ordinii publice (art. 287 Cod penal), însoțite de violență

soldată cu vătămarea medie (art. 152 Cod penal), gravă a integrității corporale sau

a sănătății (art. 151 Cod penal) ori cu omorul intenționat al persoanei (art. 145 Cod

penal), declarat de Procurorul General al Republicii Moldova.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată, că este greșită și aplicarea pedepsei

sub formă de amendă în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale pe art. 287

alin. (1) Cod penal.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rândul

său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Totodată, potrivit art. 7 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Instanța de apel n-a ținut cont în deplină măsură de prevederile normei sus

10

indicate, și i-a aplicat inculpatului Bejenari Maxim în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, pedeapsa în alte limite decât cele ce urmau a fi aplicate prin prisma

prevederilor normei menționate.

În acest sens este întemeiată critica procurorului la prevederile art. 64 Cod

penal. Or, potrivit art. 64 alin. (1) și (3) Cod penal, amenda este o sancțiune

pecuniară ce se aplică de instanța de judecată în cazurile și în limitele prevăzute de

prezentul cod. Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele

de la 500 la 3000 unități convenționale, iar pentru infracțiunile săvârșite din interes

material - până la 20000 unități convenționale, luându-se ca bază mărimea unității

convenționale la momentul săvârșirii infracțiunii.

Sancțiunea art. 287 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de la 550 la 1050 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani.

Potrivit normelor vizate, luând în considerație sancțiunea art. 287 alin. (1)

Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă în cazul din speță nu poate fi mai mică

decât 500 unități convenționale. În așa mod, concluzia instanței de apel privind

aplicarea față de inculpat a pedepsei amenzii în mărime de 300 unități

convenționale, contravine art. 64 alin. (3) Cod penal și este sub limita minimă a

pedepsei prevăzută de Partea generală a Codului penal.

Reieșind din aspectele elucidate, Colegiul penal lărgit atestă că în speța și-au

găsit confirmare temeiurile pentru recurs prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, fapt pentru ce instanța de recurs ordinar va admite

recursul ordinar declarat la caz, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel în

partea condamnării inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cu remiterea

cauzei la rejudecare în această parte, în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererile de apel și recurs, nominalizate și în prezenta decizie; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența

sau lipsa elementelor infracțiunilor imputate inculpatului, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze

clar concluziile sale în decizia adoptată, inclusiv în partea individualizării și

stabilirii pedepsei, în caz de adoptare sau menținere a unei soluției de

condamnare, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în

11

acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, pentru a pronunța o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, casează decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 16 noiembrie 2021, în partea condamnării lui Bejenari Maxim

xxxxxx în baza art. 287 alin. (1) Cod penal și dispune rejudecarea cauzei în această

parte de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile hotărârii atacate, se mențin.

Decizia este irevocabilă în partea menținerii hotărârii atacate și nu se supune

căilor de atac în partea dispusă rejudecării cauzei.

Decizia motivată este pronunțată la 04 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

12