1ra-1384/2021 — art. 171 alin. 3 lit, b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 171 alin. 3 lit, b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1384/2021 — art. 171 alin. 3 lit, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-1384/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
16 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Iurie DIACONU
judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Guzun Aurel în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe
BEJENARI Piotr Xxxxx, născut la
xx xxxxx xxxx, originar și domiciliat în s. Xxxxxx,
r-nul Xxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 28.09.2020– 29.10.2020;
Instanța de apel: 18.11.2020– 04.02.2021;
Instanța de recurs: 12.05.2021 – 16.06.2021.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, din 29 octombrie 2020,
cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,
Bejenari Piotr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (3) lit. b)
Cod penal, la închisoare pe termen de 8 ani, cu executare în penitenciar de tip închis,
începând din 29 octombrie 2020, cu includerea în termenul de pedeapsă a timpului
aflării în arest preventiv de la 10 august 2020 până la 29 octombrie 2020.
S-a încasat din contul lui Bejenari Piotr în beneficiul statului suma de 320 lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Bejenari
Piotr, la 10.08.2020, aproximativ la ora 15:30, aflându-se pe teritoriul fostei
gospodării piscicole amplasată în extravilanul s. Xxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, acționând
cu intenție directă în scopul satisfacerii poftei sexuale, profitând de imposibilitatea
victimei de a se apăra, datorată vârstei fragede și condiții fizice inferioare,
înfrângându-i rezistența victimei prin doborârea la pământ, prin constrângere fizică,
apucând-o cu mâna de gât, a dezbrăcat-o de haine și a întreținut un raport sexual cu
minora Xxxxxx Xxxxxx, despre care cunoștea cu certitudine că nu a împlinit vârsta
de 14 ani.
1
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către avocatul Guzun Aurel în interesele inculpatului, care a solicitat casarea parțială
a sentinței în latura pedepsei, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie numită o
pedeapsă mai blândă.
În motivarea cererii de apel, a invocat că, inculpatul și-a recunoscut vina integral
la faza de urmărire penală și a conlucrat activ cu organul de urmărire penală. În cadrul
ședinței de judecată inculpatul a făcut declarații, prin care a recunoscut vina și faptele
menționate în rechizitoriu.
Apărătorul a adus la cunoștință că, inculpatul avea la întreținere mama acestuia
care este cu grad de invaliditate, iar în acest sens la faza de urmărire penală au fost
anexate la materialele dosarului mai multe acte confirmative. La fel, Bejenari Piotr
nu are antecedente penale. Prin urmare, efectuând un calcul, rezultă că pedeapsa
minimă ce poate fi aplicată în privința lui Bejenari Piotr este de 6 ani și 7 luni de
detenție.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2021,
apelul avocatului Guzun Aurel în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat,
sentința s-a menținut fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de
fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea
judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute de
art. 3641 Cod de procedură penală. De asemenea, instanța de fond a argumentat deplin
poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor
cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor legale.
Instanța de apel nu a reținut argumentele avocatului Aurel Guzun privind
aplicarea unei pedepse mai blânde, deoarece, instanța de fond corect a stabilit că,
inculpatul a mai fost condamnat prin sentința pronunțată de Judecătoria Dubăsari la
26.12.2011 pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 186 alin. (2) lit. c) Cod
penal, la pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 180
ore, antecedentul penal fiind stins. De asemenea, prin Ordonanța din 27.03.2015,
adoptată de procurorul în Procuratura r-lui Dubăsari, Gherb Vitalie, a fost dispusă
încetarea urmăririi penale în cauza penală 2015130032 în privința lui Bejenari Piotr
învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.(1) Cod penal, din motiv
că în cadrul procesului penal părțile s-au împăcat.
S-a reținut că, inculpatul nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru
(f.d. 104-105), se caracterizează negativ, face abuz de băuturi alcoolice, sistematic are
probleme cu organele de poliție (f.d.101), astfel, aplicarea unei pedepse mai blânde
nu-și va atinge scopul urmărit.
Totodată, cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului pentru comiterea
infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal și motivele invocate de
avocatul Aurel Guzun, instanța de apel a verificat legalitatea sentinței primei instanțe
2
în privința ultimului și a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență
prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a
ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea
celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de
condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului.
Cu toate că, inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat
examinarea cauzei în procedură simplificată, reeducarea și corectarea inculpatului nu
este posibilă fără izolarea lui de societate, dat fiind faptul că, ultimul a mai fost
condamnat, a mai comis un viol, dar deoarece s-a împăcat cu partea vătămată,
procesul penal a fost încetat, însă acesta nu și-a încetat acțiunile sale infracționale și
a mai comis un viol în privința unei minore, despre care cunoștea cu certitudine că nu
are 14 ani, prin urmare, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a
constatat că, reeducarea și corectarea lui este posibilă numai în condițiile izolării de
societate.
De rând cu cele menționate, s-au respins argumentele avocatului Aurel Guzun,
cu privire la asprimea pedepsei, or, pedeapsa stabilită și individualizată de către
instanța inferioară, corespundea atât principiului proporționalității, cât și scopului
pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal.
Astfel, instanța de apel a respins apelul avocatului Aurel Guzun privind stabilirea
unei pedepse mai blânde și anume prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală, aplicând limita minimă a sancțiunii închisorii, or, instanța de fond a ținut cont
de personalitatea inculpatului, a acceptat cererea de a fi examinată cauza în procedura
simplificată, iar inculpatul a beneficiat de reducerea limitelor termenului de pedeapsă
cu 1/3 și nu este temei de a desființa sentința emisă în partea solicitată.
Prin urmare, s-a notat că, individualizarea pedepsei constă în obligația instanței
de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru
realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale.
Ca concluzie, instanța de apel a remarcat că pedeapsa este echitabilă atunci când
este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi
corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către
condamnat, precum și de alte persoane.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Guzun Aurel în numele
inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.
10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei și
pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată
o pedeapsă mai blândă.
În motivare recurentul a indicat că, Bejenari Piotr și-a recunoscut vina integral
la faza de urmărire penală și a conlucrat activ cu organul de urmărire penală, iar cauza
a fost examinată în procedura simplificată, conform prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală.
3
Apărătorul aduce la cunoștință instanței de judecată, că inculpatul are la
întreținere un părinte (mama) ce deține grad de invaliditate, confirmată prin actele
anexate la dosar. La fel, a menționat că Bejenari Piotr nu are antecedente penale.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și
lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta
urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele
de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia
instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând aplicarea unei
pedepse mai blândă.
În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept
stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar
exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de la prevederile art. 75
Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei,
limitele ei în raport cu circumstanțele agravante și atenuante etc., ținând seama de
limitele stabilite în partea specială a Codului.
În prezenta speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură
penală nu și-a găsit confirmare, iar întru desfășurarea concluziilor sale, instanța de
recurs va purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma
temeiului pentru recurs nominalizat.
Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate de
recurent nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a
respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală
potrivit cărora instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar
decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care
nici nu sunt indicate concret erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările
4
menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod concludent că
instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de
drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu
prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și
argumentat a ținut cont că inculpatul a comis o infracțiune gravă, sancționată în
exclusivitate cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, anterior a fost condamnat dar
antecedentele penale sunt stinse, de prevederile art. 61, 70, 75 Cod penal, art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de
săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă
conformitate cu dispozițiile legii.
Deși prevederile art. 3641 Cod de procedură penală prevăd reducerea cu 1/3 a
limitelor pedepsei prevăzute de lege, nu obligă instanța de judecată să aplice doar
limita minimă sau maximă. Aceasta stă la discreția instanței care în urma analizării
tuturor circumstanțelor stabilește termenul pedepsei și argumentează modul stabilirii
termenului dat.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și
au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o
motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-
5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al
cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care
au dus la pronunțarea hotărârii recurate.
În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva
diferit răspunsul la aceleași argumente invocate în cererile de apel, în contextul
oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței
CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de
probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în
cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la
împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților
să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu,
să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO
Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).
Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând
situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a
respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură
5
penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Guzun Aurel în numele
inculpatului nu și-au găsit confirmarea.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Guzun Aurel în numele
inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04
februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe BEJENARI Piotr Xxxxxx ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 iulie 2021.
Președinte Iurie DIACONU
Judecător Liliana CATAN
Judecător Ion GUZUN
6