1re-114/2022 — art. 264-1 alin. 3 CP

1re-114/2022 — art. 264-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1re-114/2022

1-22029198-01-1r/e-12092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2022,

declarat în propria cauză penală de către condamnatul

Zanoga Sergiu Xxxx, xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 02.03.2022 – 22.03.2022;

Instanța de apel: 13.04.2022 – 08.06.2022;

Instanța de recurs: 12.09.2022 – 23.11.2022.

a c o n s t a t at :

Sergiu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (3) Cod penal, și în baza acestei Legi, prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod

penal, i s-a stabilit pedeapsa penală sub formă de 160 (una sută șaizeci) ore muncă

neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

data de 10.02.2022, aproximativ în jurul orelor 14.15 min., în orașul Drochia, strada

Mitropolit Varlaam conducea automobilul de model „Renault Megane” cu n/î xxxx

și a fost stopat de către colaboratorii de poliție de patrulare rutieră, unde fiind

suspectat de întrebuințarea băuturilor alcoolice de către colaboratorii de poliție și

fiindu-i propus de a trece testarea alcoolscopică cu mijlocul special de constatare

alcotest „Drager”, ultimul a refuzat de a trece testarea alcoolscopică, încălcând

prevederile pct. 11 lit. j) al Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 296 din 16 aprilie 2009 potrivit căreia

1

„persoana care conduce un vehicul este obligată să se supună la solicitarea polițistului

procedurii de testare a aerului expirat, sau după caz, examenului medical de recoltare a

probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte

substanțe psihotrope sau de medicamente cu efecte similare”, după care a fost îndreptat la

spitalul raional Drochia „Nicolae Testimițeanu” pentru prelevarea probelor

biologice (sânge) pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, de la care de

asemenea a refuzat.

Acțiunile lui Zanoga Sergiu în cadrul urmăririi penale au fost calificate în baza

art. 2641 alin. (3) Cod penal, adică refuzul de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la

recoltare probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

Cauza penală a fost examinată pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

inculpatului Zanoga Sergiu, a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea cererii

în baza motivelor invocate, rejudecarea cauzei penale în instanța de recurs conform

ordinii stabilite pentru prima instanță cu admiterea probelor administrate, casarea

parțială a sentinței, în privința aplicării față de condamnatul Zanoga Sergiu de

anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport, pronunțând o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță fără aplicarea anulării

dreptului de a conduce mijloacele de transport, invocând în motivare următoarele

considerente:

- sentința nominalizată o consider ca fiind prea aspră în privința aplicării

pedepsei complementare de anulare a dreptului de a conduce mijloace de

transport, în baza cărui fapt, solicit casarea parțială a sentinței în latura anulării

dreptului de a conduce mijlocul de transport, rejudecarea cauzei în instanța de apel,

în baza art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, cu reexaminarea totalității probelor

administrate și adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, conform căreia să i se aplice o pedeapsă în conformitate cu art. 79 Cod

penal, fără aplicarea pedepsei complementare obligatorie;

- reieșind din conținutul art. 79 Cod penal, compararea pedepselor după

rigurozitatea lor se face prin aprecierea locului lor în conținutul art. 62 Cod penal.

În cazul dat, instanța de judecată poate să nu aplice pedeapsa complementară

ca fiind o obligațiune. Conform prevederilor art. 62 alin. (6) Cod penal, privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept poate fi

aplicată numai în calitate de pedeapsă complementară. Astfel, conform practicii

judiciare, temei pentru stabilirea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de

2

lege servește existența unor circumstanțe excepționale ce micșorează considerabil

dauna infracțiunii săvârșite.

Art. 79 alin. (1) Cod penal, concretizează circumstanțe excepționale legându-le

de: scopul și motivul infracțiunii; rolul vinovatului, comportamentul acestuia în

timpul și după consumarea infracțiunii; contribuția activă a participantului la

descoperirea acesteia; alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și

a consecinței;

- cauza dată a fost judecată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală.

Mai mult ca atât, instanța de fond urma în afară de circumstanțele atenuante,

enumerate în sentință, să dea o apreciere cuvenită care le considerăm excepționale

ca, la întreținerea și educația lui are copii minori, este unicul întreținător al familiei,

fără antecedente penale.

Reieșind din circumstanțele enumerate mai sus, solicităm instanței de apel, de

a le considera ca excepționale și în baza art. 79 Cod penal, să nu-i aplice

condamnatului Zanoga Sergiu pedeapsa complimentară.

respins, ca nefondat, recursul declarat și menținută sentința.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de recurs ordinar a menționat că,

verificând recursul declarat prin prizma probelor administrate și în raport cu

materialele cauzei penale prezentate instanței, audiind paricipanții la proces, a

ajuns la concluzia că recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, iar sentința

atacată ca legală și întemeiată urmează a fi menținută fără modificări, reieșind din

următoarele considerente.

Instanța de apel a conchis, că instanța de fond la stabilirea pedepsei în privința

lui Zanoga Sergiu a ținut cont în deplină măsură și s-a condus de prevederile

prevăzute în art. 61 Cod penal, privind scopul pedepsei penale, de criteriile de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 alin. (1) Cod penal, precum și de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, privind stabilirea pedepsei

în cazul judecării cauzei penale în baza probelor administrate în cadrul urmăririi

penale, ținând cont de circumstanțele reale și personale în privința inculpatului.

Privitor la neaplicarea pedepsei complementare obligatorii, acest temei juridic

de aplicare a pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de sancțiunea normei de

incriminare este reglementat de art. 79 Cod penal, care condiționează aplicarea

efectelor juridice sub forma stabilirii unei pedepse sub limita minimă, decât cea

prevăzută de lege, sau mai blândă, de altă categorie, ori neaplicarea pedepsei

complementare obligatorii, de existența și constatarea în ședința de judecată a

3

circumstanțelor excepționale, ceea ce nu a fost stabilit în cazul dat concret cu

referire la inculpat, nefiind stabilite careva circumstanțe excepționale, ori cele

indicate de avocat ca circumstanțe în favoarea inculpatului nu constituie

circumstanțe excepționale, fiind niște împrejurări obișnuite.

Faptul că inculpatul are nevoie de permisul de conducere pentru a întreține

familia și că a recunoscut vina sa, că se caracterizează pozitiv și că are la întreținere

copil minor, nu constituie circumstanțe excepționale de natură să determine

aplicarea prevederilor menționate față de inculpat.

Instanța de apel astfel a conchis, în aspectul invocat de apărare, că nu este

posibilă neaplicarea pedepsei complementare obligatorii față de inculpat, după

cum se solicită în recurs, deoarece de fapt temeiuri de înlăturare a pedepsei

complementare nu sunt stabilite.

Instanța de apel a considerat nefondat recursul declarat de avocat, cu indicarea

circumstanțelor care au fost luate în considerație la numirea pedepsei inculpatului,

argumentele aduse nefiind de natură să conducă la admiterea recursului declarat,

cu desființarea sentinței în aspectul propus de recurent, astfel că recursul fiind

respins.

Cât privește invocarea nulității probelor de către apărare în ședința instanței

de recurs, instanța de apel a ținut să indice și faptul, că de către avocatul nou

intervenit în proces nu a fost depus recurs suplimentar în interesele inculpatului în

termenul prevăzut de lege cu invocarea unor noi motive de recurs.

Totodată, deși avocatul participant nu este deacord cu probele cercetate, nu a

fost contestată legalitatea la careva acte și acțiuni procesuale îndeplinite de organul

de urmărire penală în modul și termenul stabilit de lege, precum și la finisarea

urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei nu a avut nici o

obiecție asupra actelor menționate, prezumându-se că a acceptat situația dată.

condamnatul Zanoga Sergiu prin care solicită casarea parțială a acesteia, în latura

stabilirii pedepsei complementare, cu pronunțarea unei hotărâri în această parte,

prin care, cu aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, să-i fie anulată.

În susținerea celor solicitate, condamnatul indică faptul că, atât instanța de

fond, cât și cea de recurs, la pronunțarea hotărârilor judecătorești nu au luat în

considerație circumstanțele esențiale la aprecierea măsurii de pedeapsă principală

și cu atât mai mult la cea complementară obligatorie, care ar permite aplicarea art.

79 alin. (1) Cod penal, și anume personalitatea sa - că anterior nu a fost atras la

răspundere penală pe astfel de categorii de infracțiuni; că la locul de trai se

caracterizează pozitiv fiind unicul membru al familiei angajat în câmpul muncii

4

neoficial; că automobilul din proprietate este unica sursă de dobândire a

mijloacelor financiare pentru întreținerea atât a membrilor familiei mele, cât și a

părinților în etate.

Anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport ar duce inevitabil la

cheltuieli suplimentare legate de folosirea serviciilor de taximetrie pentru

transpotarea și acordarea serviciilor medicale părinților în etate, cât și a copilului

minor student la instituția de învățământ din mun. Bălți.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că, acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în

care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.

Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul

recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul nu indică

prezența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, dar contestă

hotărârile judecătorești, manifestându-și dezacordul cu soluția de anulare a

dreptului acestuia de a conduce mijloace de transport.

În acest context, se notează că conform prevederilor art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală, pot fi atacate hotărârile judecătorești irevocabile, în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, sau în

cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) a aceluiași articol prevede

că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile

prevăzute de acest articol sau este declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă o încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Raportând normele citate, la textul recursului declarat, se constată că

recurentul nu a invocat în ce constă viciul fundamental, care ar afecta hotărârea

5

atacată, nu a indicat care drepturi prevăzute de Convenția pentru Apărarea

drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova sau de alte legi naționale, au fost încălcate și a omis

să argumenteze ilegalitatea hotărârii contestate în acest sens, fără a respecta astfel

cerința prevăzută de art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, care prevede

obligația de a indica în cererea de recurs în anulare, conținutul și motivele

recursului în anulare, cu menționarea cazurilor prevăzute de art. 453 Cod de

procedură penală și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate, or recurentul și-a

manifestat dezacordul cu soluția instanțelor de judecată privind stabilirea pedepsei

complementare obligatorie - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal și că la

adoptarea acestei soluții de instanțele de judecată nu a fost luat în considerare

faptul că anterior nu a fost atras la răspundere penală pe astfel de categorii de

infracțiuni; că la locul de trai se caracterizează pozitiv, fiind unicul membru al

familiei angajat în câmpul muncii neoficial; că automobilul din proprietate este

unica sursă de dobândire a mijloacelor financiare pentru întreținerea, atât a

membrilor familiei mele, cât și a părinților în etate, ce în opinia sa constituie

circumstanțe excepționale, critici la care s-a dat răspuns prin hotărârile atacate și ce

nu pot afecta soluția adoptată de instanța de recurs, care a devenit irevocabilă.

Totodată, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului

este principiul securității raporturilor juridice, care cere ,,inter alia”, ca, atunci când

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu

mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România, Nr.

28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici o

parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești

definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată și al unei noi

soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie

exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a

efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat

și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei

pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în

cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale

și obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

Astfel, reieșind din considerentele menționate și având în vedere că, recursul

în anulare al condamnatului nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în art. 453

6

alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea

acestuia, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Zanoga

Sergiu Xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08

iunie 2022, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și

de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 ianuarie 2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7