1re-34/2022 — art. 264-1 al. 1 CP

1re-34/2022 — art. 264-1 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-34/2022

1-21077894-01-1r/e-15032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către avocatul

Melnic Eduard în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui,

Roșca Serghei XXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 25 mai 2021 – 16 iunie 2021;

Instanța de apel: 26 iulie 2021 – 13 octombrie 2021;

Instanța de recurs: 15 martie 2022 – 15 iunie 2022.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Roșca Serghei a fost recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal și i s-a

stabilit acestuia pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 140 (una sută patruzeci) ore cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

Roșca Serghei, la XXXXX, aproximativ la ora 2315, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, conducea mijlocul de transport de model ,,Dacia Logan” cu numărul

de înmatriculare ,,XXXXX”, deplasându-se pe drumul public din s. XXXXX, r-

nul. XXXXX. Potrivit rezultatului testării alcoolscopice, de constatare a faptului

de consumare a alcoolului, stării de ebrietate nr. 188 din 01.05.2021, s-a stabilit

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,85 mg/L, ce constituie stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile lui Roșca Serghei au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (1) din Codul

penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Melnic Eduard în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care a exclude pedeapsa complimentară aplicată inculpatului.

1

3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Melnic Eduard în numele

inculpatului a invocat că:

- reieșind din faptul că Roșca Serghei, potrivit loculului permanent de

muncă, are obligația de a se deplasa cu mijlocul de transport de serviciu la

solicitarea clientelei întreprinderii unde este angajat, iar aplicarea pedepsei

penale complementare - anularea dreptului de a conduce mijlocul permisului de

conducere, ar avea un impact negativ asupra activității de muncă, partea

apărării, în conformitate cu prevederile art. 78, 79 Cod penal, a pledat în favoarea

neaplicării pedepsei complementare stabilite de sancțiunea art. 2641 alin. (1) Cod

penal;

- prima instanță în lipsa unei aprecieri obiective a identității inculpatului, a

comis o discriminare în cadrul aplicării criteriilor de individualizare a pedepsei

penale, or o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit;

- prima instanță nu a studiat multilateral, în deplină măsură și obiectiv,

toate circumstanțele și datele prezentate care caracterizează pozitiv persoana

inculpatului Roșca Serghei și care au o importanță esențială pentru stabilirea

categoriei și mărimii pedepsei.

13 octombrie 2021, a fost respins ca nefondat recursul avocatului Melnic Eduard

în interesele inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 Instanța de apel a stabilit analizând și apreciind sistemul de acte și

documente acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității lor, le-a apreciat ca fiind dobândite cu

respectarea normelor de procedură penală, fiind pertinente, concludente, utile,

care coroborează între ele, dar și cu declarațiile inculpatului și o indică

indubitabil că ultimul a săvârșit infracțiunea de conducere a mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, infracțiune incriminată și sancționată de art.2641 alin.(1) Cod penal.

În continuare, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Reieșind din caracterul infracțiunii săvârșite, de personalitatea

inculpatului Roșca Serghei, gradul prejudiciabil al faptelor sale legate de

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat, prima instanță întemeiat și proporțional a

conchis că în privința inculpatului, pentru comiterea de către acesta a infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, este echitabilă aplicarea unei pedepse

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, cu aplicarea pedepsei

2

complementare, sub formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Instanța de apel nu a reținut solicitarea recurentului privind înlăturarea

pedepsei complementare potrivit prevederilor art.78 alin.(2) Cod penal.

Conform art.78 alin.(2) Cod penal, poate fi înlăturată doar pedeapsa

complementară facultativă, adică care nu este obligatorie, fiind stabilită în

sancțiunea normei penale prin sintagma „cu sau fără”, însă în cazul infracțiunii

prevăzute la art.2641 alin.(1) Cod penal, pedeapsa complementară are un caracter

obligatoriu, și, respectiv, înlăturarea acesteia este posibilă doar în condițiile art.79

Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, art.79 Cod penal, nu este aplicabil,

deoarece careva circumstanțe atenuante excepționale nu au fost constatate.

avocatul Melnic Eduard în numele inculpatului, prin care neinvocând incidența

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei, și

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

5.1. În susținerea recursului avocatul menționează că:

- Roșca Serghei, potrivit loculului permanent de muncă, are obligația de a

se deplasa cu mijlocul de transport al întreprinderii unde este angajat, are la

întreținere o persoană (mama este pensionară), exercită tutela asupra unei

persoane cu dizabilități, iar aplicarea pedepsei penale complementare —

anularea dreptului de a conduce mijlocul de transport, ar avea un impact negativ

asupra activității de muncă, asigurării întreținerii persoanelor aflate la

întreținere, partea apărării, în conformitate cu prevederile art. 78, 79 Cod penal, a

pledat în favoarea neaplicării pedepsei complementare stabilite de sancțiunea

art. 2641 alin. (1) Cod penal, însă a fost respinsă în mod neîntemeiat;

- instanța de apel nu a asigurat un remediu în vederea aprecierii tuturor

probelor prezentate de către inculpat și care au o importanță esențială pentru

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei;

- instanța de judecată era obligată nu numai să constate faptul că,

la stabilirea pedepsei, se ține cont de datele personale ale inculpatului, ci și

să indice concret care date sau circumstanțe stabilite demonstrează

caracteristicile personale ale acestuia și rolul lor la stabilirea pedepsei

complementare.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în anulare

fiind supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel că,

instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii

și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în

3

conformitate cu prevederile art. 431 și 432 Cod de procedură penală, care se

aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art.432 alin.(2), pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art.6 pct.44) al aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate

cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prevederile

pct. 44) art. 6 Cod de procedură penală determină ca viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată o încălcare esențială a

drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal atestă că una

din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia

din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce

cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea atacată.

Din studiul lucrărilor dosarului, în viziunea instanței de recurs în anulare,

prin argumentele invocate în sensul menționat, autorul de fapt își exprimă

dezacordul cu aplicarea pedepsei penale complementare — anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, cu modalitatea de apreciere a probelor de către

instanțele de judecată în prezenta speță, modalitatea de motivare a hotărârii

adoptate în sensul dat.

Tot, din textul recursului declarat de către avocatul condamnatului, rezultă

dezacordul neaplicării prevederilor art. 78, 79 Cod penal, deoarece instanța de

apel nu a asigurat un remediu în vederea aprecierii tuturor probelor prezentate

de către inculpat și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei.

Colegiul menționează, că prevederile art. 417 Cod de procedură penală,

stipulează expres ce trebuie să cuprindă decizia instanței de apel, iar dispoziția

alin. (3), art. 435 Cod de procedură penală, stipulează că în ordinea procedurii de

recurs ordinar adoptarea deciziei și întocmirea acesteia se efectuează în

conformitate cu prevederile art. 417 și 418, care se aplică în mod corespunzător.

Contrar celor opinate, Colegiul penal conchide că, motivele invocate în

recurs, nu cad sub noțiunea prevăzută de art.6 pct.44) Cod de procedură penală,

conform căreia, prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea pronunțată, se înțelege o încălcare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

4

Republicii Moldova și de alte legi naționale, or, cele invocate de către recurent,

nu constituie o eroare de drept în sensul art.453 Cod de procedură penală și

respectiv, nici viciu fundamental în sensul art.6 pct.44) Cod de procedură penală.

În recursul înaintat, completamente lipsește argumentarea ilegalității

hotărârilor contestate, ne fiind concret determinat care a-r fi și erorilor de drept la

capitolul dat, recurentul indicând doar faptul că judecarea cauzei a avut loc cu

încălcarea art. 19 Cod de procedură penală.

În consecință, recursul în anulare declarat de către apărător, nu conține

argumente, care ar indica cu claritate la prezența în speță a temeiurilor de drept

necesare unui recurs în anulare.

Analizând legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor cauzei prin

prisma prezenței viciilor fundamentale invocate de recurent, Colegiul penal

reține că instanța de recurs, corect a menținut hotărârea primei instanțe prin care

Roșca Serghei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(1) Cod penal și i s-a stabilit acestuia pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 140 (una sută patruzeci) ore cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, motivându-și argumentat

soluția adoptată, inclusiv menționate în pct.5.1. al prezentei decizii, fiind în

corespundere cu prevederile normelor procesual penale menționate mai sus, care

reglementează ce trebuie să cuprindă hotărârea instanței de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de recurs prin hotărârea

adoptată întemeiat a susținut soluția adoptată de prima instanță, în prezența

cumulului de probe administrat la caz și apreciate în corespundere cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, decizia contestată cuprinzând

răspunsuri clare asupra stabilirii pedepsei lui Munteanu Ivan conform

dispozițiilor prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal.

Totodată, ce ține de dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor,

Colegiul penal menționează că asemenea critici nu pot constitui temei de recurs

în anulare, deoarece aprecierea probelor ține de starea de fapt a cauzei, iar

instanța de recurs în anulare examinează cauza numai sub aspectul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, iar în

speță un asemenea viciu nu se constată.

Totodată obligația de motivare a hotărârilor judecătorești face parte din

setul de garanții stabilit pentru existența unui proces echitabil. Conform

jurisprudenței CEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal, oferă

posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și

oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs

(Suominem c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

La caz, Colegiul penal a stabilit că instanța de recurs a examinat cauza sub

toate aspectele importante, oferind o motivare amplă asupra soluției pronunțate,

argumentele esențiale invocate de către partea apărării primind aprecierea

instanței.

5

La fel, este de menționat și acel fapt că principiul securității raporturilor

juridice, consfințit în articolul 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să

nu mai poată fi pusă în discuție (hotărârea Brumărescu vs România din 28

octombrie 1999), iar potrivit dispozițiilor art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO,

redeschiderea procesului, conform Legii și procedurii penale a Statului respectiv,

poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente sânt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

La caz, instanța de recurs în anulare constată că, hotărârea atacată nu este

afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor legale și

această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă capătă putere de

lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării

cauzei penale ori redeschiderii acesteia, deoarece în esență motivele invocate de

către recurent au constituit anterior obiect de examinare, fiind verificate,

instanțele de fond și recurs le-au apreciat și au adoptat hotărâri motivate, nefiind

încălcate careva drepturi ale condamnatului, inclusiv dreptul la apărare.

Așadar, în speța dată, Colegiul penal constată că la examinarea prezentului

recurs în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de

recurs, ce ar indica la existența unui viciu fundamental și ar afecta hotărârea

irevocabilă, iar existența unei alte păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi

temei pentru reexaminarea cazului.

Având ca reper cele expuse mai sus, se impune inadmisibilitatea

recursului în anulare declarat de către avocatul Melnic Eduard ca fiind vădit

neîntemeiat, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și întemeiată.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Melnic

Eduard în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Roșca

Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

6