1re-159/2021 — Art. 264-1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 august 2020, Lapușanschii Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 (o sută șaizeci) ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat că, Lapușanschii Serghei, la data de 30 mai 2020, aproximativ la ora 17:56, urmărind scopul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fiind la volanul automobilului de model „Dacia Logan”, număr de înmatriculare SND 102, în timp ce se deplasa pe str. xxxxx, mun. Chișinău, a încălcat prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care prevede că: „Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate”. Pe motivul suspiciunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate, a fost supus testării alcoolscopice cu aparatul „Drager”, în urma căruia sa stabilit concentrația de vapori a alcoolului etilic în aerul expirat de 1,21mg/l, care potrivit art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat. 1

Sentința primei instanțe a fost atacată cu recurs de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Lapușanschii Serghei prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Lapușanschii Serghei să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 134 (una sută treizeci și patru) ore muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea cerințelor avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Lapușanschii Serghei a invocat următoarele aspecte: - având ca temei circumstanțele că Lapușanschii Serghei și-a recunoscut vinovăția integral în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, are un copil minor la întreținere, este fără antecedente penale și coroborând aceste circumstanțe atenuante cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, pledează pentru casarea sentinței de condamnare în partea ce ține de individualizarea pedepsei principale și a solicitat aplicarea în privința lui Lapușanschii Serghei a pedepsei sub formă de 134 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, din 24 mai 2021, recursul declarat de avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Lapușanschii Serghei a fost respins ca fiind nefondat, și menținută sentința fără modificări. 4.1 Instanța de apel a constatat că, prima instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Lapușanschii Serghei încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 2641 alin. (1) Cod penal – conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. În continuare, a respins solicitarea de recurs a părții apărării de a stabili inculpatului Lapușanschii Serghei a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității la o limită mai blândă, deoarece prima instanță a individualizat limitele de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) Cod Penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în speță, nefiind incidente careva temeiuri de a aplica inculpatului a unei pedepse mai blânde. Cu referire la argumentele invocate de avocatul Mihalache Iurie și anume ce țin de faptul că, inculpatul are un copil minor la întreținere, este fără antecedente penale, instanța de apel a apreciat că aceste circumstanțe au fost valorificate în procesul de individualizare a pedepsei penale și nu le poate fi acordată o dublă valență, în sensul aplicării unui număr mai mic de ore de muncă neremunerată în folosul comunității. 2 Totodată, a apreciat că, solicitarea de recurs formulată de avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului de a-i fi aplicată o pedeapsă mai blândă este inechitabilă în raport cu personalitatea inculpatului, în privința căruia în anul 2014 dosarul penal intentat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 152, 287 Cod penal a fost clasat, iar în perioada 01.10.2010 – 17.06.200 au fost înregistrate 8 (opt) contravenții în domeniul circulației rutiere, dintre care: nerespectarea indicatoarelor de semnalizare rutieră și de acordare a priorității de trecere, a altor reguli de circulație rutieră (art. 240 alin. (1), (2) Cod contravențional); depășirea vitezei de circulație stabilită pe sectorul respectiv de drum (art. 236 alin. (2) Cod contravențional); încălcarea regulilor de oprire (art. 238 alin. (1) Cod contravențional); conducerea vehiculului cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere (art. 231 alin. (2) Cod contravențional); conducerea vehiculului de către o persoană care nu are asupra sa permis de conducere (art. 232 alin. (1) Cod contravențional). Urmare, instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe s-a întemeiat pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze. În contextul expus instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei penale în privința lui Lapușanschii Serghei prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 75 Cod penal, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, totodată au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea incriminate - art. 2641 alin. (1) Cod penal, așa cum au fost reduse prin aplicarea alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs în anulare de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Lapușanschii Serghei prin care invocând incidența pct. 6, 8), 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427, art.452-457 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea undei soluții de achitare a lui Lapușanschii Serghei. 5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că: - infracțiunea comisă de Lapușanschii Serghei face parte din categoria celor ușoare și luând în considerare faptul că în ședința de judecată Lapușanschii Serghei și-a recunoscut vina integral, instanța de judecată 3 urma să îl condamne pe Lapușanschii Serghei la un număr minim de ore de muncă neremunerată în folosul comunității; - la individualizarea pedepsei, Lapușanschii Serghei urma să beneficieze de avantajul circumstanțelor atenuante: și-a recunoscut vinovăția integral, are un copil minor la întreținere, este fără antecedente penale; - în partea ce ține de individualizarea pedepsei principale și solicită aplicarea în privința lui Lapușanschii Serghei a pedepsei sub formă de 134 (o sută treizeci și patru) ore muncă neremunerata; - instanța de recurs nu s-a expus motivat asupra chestiunilor esențiale supuse atenției sale; - instanța de judecată a omis să analizeze în profunzime erorile de drept comise de către prima instanță în cadrul cercetării judecătorești. Erorile de procedura comise de instanța de judecată se exprimă prin aceea că la examinarea recursului ordinar, instanța s-a bazat pe interpretarea eronată a circumstanțelor de fapt și de drept, furnizate de către organul de urmărire penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 ) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală. Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul reiterează că una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată. La caz, Colegiul Penal atestă din textul recursului în anulare declarat, că autorul invocă afectarea deciziei instanței de recurs adoptate în prezenta cauză, de un viciu fundamental, în opinia recurentului, instanța de judecată a omis să analizeze în profunzime erorile de drept comise de către prima instanță în cadrul cercetării judecătorești. Erorile de procedura comise de instanța de judecată se exprimă prin aceea că la examinarea recursului ordinar, instanța s-a bazat pe 4 interpretarea eronată a circumstanțelor de fapt și de drept, furnizate de către organul de urmărire penală, fără a invoca concret ce a omis, ce nu analizat instanța de apel precum nu a motivat nici temeiul de interpretare eronată a circumstanțelor de fapt și de drept din care ar rezulta incidența sau prezența în speță a viciului fundamental ce ar afecta hotărârea atacată. Astfel, Colegiul Penal reține că, în recursul vizat nu sunt invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, la jurisprudența națională și a CtEDO, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârii irevocabile atacate, omițându-se totalmente indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 5.1. din decizie). În continuare, analizând hotărârea atacată prin prisma respectivelor critici, Colegiul Penal menționează, că argumentele recurentului indicate în recursul vizat sunt declarative și se combat prin materialele dosarului. Reieșind din prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și cea de recurs, în raport cu motivele invocate de recurent, nu au comis erori de drept de natura unui viciu fundamental capabil să afecteze hotărârile contestate, că aceste hotărâri conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția de individualizare a pedepsei aplicate condamnatului, fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil în sensul vizat, și că recursul de pe rol este unul vădit neîntemeiat. Colegiul penal constată că, recursul în anulare, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele și probele cauzei în latura individualizării pedepsei aplicate condamnatului. Însă, potrivit art. 27 alin. (1), 448 Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul cauzei. Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a circumstanțelor cauzei, este o competentă și prerogativă legală a instanței 5 judecătorești, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este una lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine un viciu fundamental de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă. Colegiul Penal constată că la examinarea prezentului recurs în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs, ce ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză și ar afecta hotărârea irevocabilă, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4), art. 456, art. 453 alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2021, în cauza penală în privința lui Lapușanschii Serghei xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 02 decembrie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Boico Victor Catan Liliana 6