1re-159/2021 — art. 264-1 alin. 1 CP

1re-159/2021 — art. 264-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1re-159/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2021, în cauza

penală în privința lui,

Lapușanschii Serghei xxxxxxx, născut la

xxxxxxxx, originar din r-nul xxxxxxx și

domiciliat în xxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 24.01.2020 – 02.12.2020;

Instanța de apel: 29.06.2020 – 24.05.2021;

Instanța de recurs: 29.07.2021 – 27.10.2021.

C O N S T A T Ă

2020, Lapușanschii Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal și în baza acestei Legi,

i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 160 (o sută șaizeci) ore, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport.

Serghei, la data de 30 mai 2020, aproximativ la ora 17:56, urmărind scopul

conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, fiind la volanul automobilului de model „Dacia Logan”, număr de

înmatriculare SND 102, în timp ce se deplasa pe str. xxxxx, mun. Chișinău,

a încălcat prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere,

care prevede că: „Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă

vehiculul în stare de ebrietate”. Pe motivul suspiciunii de conducere a

mijlocului de transport în stare de ebrietate, a fost supus testării

alcoolscopice cu aparatul „Drager”, în urma căruia sa stabilit concentrația

de vapori a alcoolului etilic în aerul expirat de 1,21mg/l, care potrivit art.

13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat.

1

Mihalache Iurie în numele inculpatului Lapușanschii Serghei prin care a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care lui Lapușanschii Serghei să-i fie

stabilită o pedeapsă sub formă de 134 (una sută treizeci și patru) ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

În motivarea cerințelor avocatul Mihalache Iurie în numele

inculpatului Lapușanschii Serghei a invocat următoarele aspecte:

- având ca temei circumstanțele că Lapușanschii Serghei și-a

recunoscut vinovăția integral în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (1) Cod penal, are un copil minor la întreținere, este fără

antecedente penale și coroborând aceste circumstanțe atenuante cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, pledează pentru casarea

sentinței de condamnare în partea ce ține de individualizarea pedepsei

principale și a solicitat aplicarea în privința lui Lapușanschii Serghei a

pedepsei sub formă de 134 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

mai 2021, recursul declarat de avocatul Mihalache Iurie în numele

inculpatului Lapușanschii Serghei a fost respins ca fiind nefondat, și

menținută sentința fără modificări.

4.1 Instanța de apel a constatat că, prima instanță, cercetând în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile

date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Lapușanschii

Serghei încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 2641 alin. (1) Cod

penal – conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

În continuare, a respins solicitarea de recurs a părții apărării de a

stabili inculpatului Lapușanschii Serghei a unei pedepse sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității la o limită mai blândă,

deoarece prima instanță a individualizat limitele de pedeapsă în

conformitate cu prevederile art. 75 alin. (1) Cod Penal și art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, în speță, nefiind incidente careva temeiuri de a

aplica inculpatului a unei pedepse mai blânde.

Cu referire la argumentele invocate de avocatul Mihalache Iurie și

anume ce țin de faptul că, inculpatul are un copil minor la întreținere, este

fără antecedente penale, instanța de apel a apreciat că aceste circumstanțe

au fost valorificate în procesul de individualizare a pedepsei penale și nu le

poate fi acordată o dublă valență, în sensul aplicării unui număr mai mic

de ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

2

Totodată, a apreciat că, solicitarea de recurs formulată de avocatul

Mihalache Iurie în numele inculpatului de a-i fi aplicată o pedeapsă mai

blândă este inechitabilă în raport cu personalitatea inculpatului, în privința

căruia în anul 2014 dosarul penal intentat pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 152, 287 Cod penal a fost clasat, iar în perioada

01.10.2010 – 17.06.200 au fost înregistrate 8 (opt) contravenții în domeniul

circulației rutiere, dintre care: nerespectarea indicatoarelor de semnalizare

rutieră și de acordare a priorității de trecere, a altor reguli de circulație

rutieră (art. 240 alin. (1), (2) Cod contravențional); depășirea vitezei de

circulație stabilită pe sectorul respectiv de drum (art. 236 alin. (2) Cod

contravențional); încălcarea regulilor de oprire (art. 238 alin. (1) Cod

contravențional); conducerea vehiculului cu încălcarea regulilor privind

permisul de conducere (art. 231 alin. (2) Cod contravențional); conducerea

vehiculului de către o persoană care nu are asupra sa permis de conducere

(art. 232 alin. (1) Cod contravențional).

Urmare, instanța de apel a apreciat că soluția primei instanțe s-a

întemeiat pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile,

pornind de la evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele

prezentei cauze.

În contextul expus instanța de apel a reținut că la individualizarea

pedepsei penale în privința lui Lapușanschii Serghei prima instanță a avut

în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 75 Cod

penal, și anume: gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia, totodată au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru

infracțiunea incriminate - art. 2641 alin. (1) Cod penal, așa cum au fost

reduse prin aplicarea alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Lapușanschii Serghei prin

care invocând incidența pct. 6, 8), 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427,

art.452-457 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu

dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea undei soluții de achitare a lui

Lapușanschii Serghei.

5.1 În susținerea recursului avocatul a invocat că:

- infracțiunea comisă de Lapușanschii Serghei face parte din categoria

celor ușoare și luând în considerare faptul că în ședința de judecată

Lapușanschii Serghei și-a recunoscut vina integral, instanța de judecată

3

urma să îl condamne pe Lapușanschii Serghei la un număr minim de ore

de muncă neremunerată în folosul comunității;

- la individualizarea pedepsei, Lapușanschii Serghei urma să

beneficieze de avantajul circumstanțelor atenuante: și-a recunoscut

vinovăția integral, are un copil minor la întreținere, este fără antecedente

penale;

- în partea ce ține de individualizarea pedepsei principale și solicită

aplicarea în privința lui Lapușanschii Serghei a pedepsei sub formă de 134

(o sută treizeci și patru) ore muncă neremunerata;

- instanța de recurs nu s-a expus motivat asupra chestiunilor esențiale

supuse atenției sale;

- instanța de judecată a omis să analizeze în profunzime erorile de

drept comise de către prima instanță în cadrul cercetării judecătorești.

Erorile de procedura comise de instanța de judecată se exprimă prin aceea

că la examinarea recursului ordinar, instanța s-a bazat pe interpretarea

eronată a circumstanțelor de fapt și de drept, furnizate de către organul de

urmărire penală.

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărârile

judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu

recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în

anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în

articolul 453 Cod de procedură penală.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul reiterează că

una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este

motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise

la judecarea cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.

La caz, Colegiul Penal atestă din textul recursului în anulare declarat,

că autorul invocă afectarea deciziei instanței de recurs adoptate în prezenta

cauză, de un viciu fundamental, în opinia recurentului, instanța de judecată a

omis să analizeze în profunzime erorile de drept comise de către prima instanță în

cadrul cercetării judecătorești. Erorile de procedura comise de instanța de judecată

se exprimă prin aceea că la examinarea recursului ordinar, instanța s-a bazat pe

4

interpretarea eronată a circumstanțelor de fapt și de drept, furnizate de către

organul de urmărire penală, fără a invoca concret ce a omis, ce nu analizat

instanța de apel precum nu a motivat nici temeiul de interpretare eronată a

circumstanțelor de fapt și de drept din care ar rezulta incidența sau prezența în

speță a viciului fundamental ce ar afecta hotărârea atacată.

Astfel, Colegiul Penal reține că, în recursul vizat nu sunt invocate

circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la

circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu

indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi

esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor

respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale,

convenții și tratate internaționale, la jurisprudența națională și a CtEDO,

modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârile

atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu fundamental capabil

să genereze temeiul desființării hotărârii irevocabile atacate, omițându-se

totalmente indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct. 5.1.

din decizie).

În continuare, analizând hotărârea atacată prin prisma respectivelor

critici, Colegiul Penal menționează, că argumentele recurentului indicate în

recursul vizat sunt declarative și se combat prin materialele dosarului.

Reieșind din prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de fond și cea

de recurs, în raport cu motivele invocate de recurent, nu au comis erori de

drept de natura unui viciu fundamental capabil să afecteze hotărârile

contestate, că aceste hotărâri conțin motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția de individualizare a pedepsei aplicate condamnatului,

fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil în sensul vizat, și că

recursul de pe rol este unul vădit neîntemeiat.

Colegiul penal constată că, recursul în anulare, este întemeiat doar

pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele și probele

cauzei în latura individualizării pedepsei aplicate condamnatului.

Însă, potrivit art. 27 alin. (1), 448 Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de recurs

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din dosarul

cauzei.

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a

circumstanțelor cauzei, este o competentă și prerogativă legală a instanței

5

judecătorești, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens

decât cel pe care îl propune apărarea este una lipsită de orice suport juridic,

și nu constituie în sine un viciu fundamental de natură să afecteze o

hotărâre irevocabilă.

Colegiul Penal constată că la examinarea prezentului recurs în

anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs,

ce ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză și ar afecta

hotărârea irevocabilă, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului în

anulare declarat de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul

Mihalache Iurie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2021, în cauza penală în

privința lui Lapușanschii Serghei xxxxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 02 decembrie 2021.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

6