2ra-2062/15 — încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori

prima instanță: V.Zaporojan dosarul nr. 2ra-2062/15

instanța de apel: E.Ababei, G.Polivenco, A.Garbuz

Î N C H E I E R E

30 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Valentina Clevadî

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Solza Eduard

prin intermediul reprezentantului Godoroja Irina, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de Solza Oxana împotriva lui Solza Eduard privind

încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 aprilie 2015 prin care s-a respins

apelul declarat de Solza Eduard și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16

decembrie 2010,

c o n s t a t ă

La 27 septembrie 2010 Solza Oxana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva lui Solza Eduard privind încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor

minori.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 03 septembrie 2005 a înregistrat

căsătoria cu Solza Eduard și au trăit împreună pînă în decembrie 2008.

Din căsătorie au doi copii minori, Solza Maxim, născut la 24.05.2006 și Solza

Victoria, născută la 19.11.2008.

Din cauza relațiilor ostile cu pîrîtul, căsătoria lor s-a destrămat, iar copiii au rămas

la întreținerea și educația ei.

Menționează reclamanta că, pîrîtul a refuzat să contribuie la întreținerea copiilor,

cu toate că lucrează peste hotarele țării și obține venit regulat, însă acesta nu poate fi

urmărit.

Solicită reclamanta, încasarea de la Solza Eduard a pensiei pentru întreținerea

copiilor minori Solza Maxim și Solza Victoria în mărime de 1000 lei, pînă la majoratul

copiilor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16 decembrie 2010 s-a încasat de la Solza

Eduard în beneficiul Oxanei Solza pensia pentru întreținerea copiilor minori: Maxim,

1

născut la 24.05.2006 și Victoria, născută la 19.11.2008, în mărime de 800 lei, începînd

cu 27.09.2010, pînă la majoratul copiilor sau schimbarea situației materiale a părților.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Solza Eduard a contestat-o cu apel.

Prin deciziaCurții de Apel Bălți din 07 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de

Solza Eduard și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Drochia din 16 decembrie 2010.

La 19 iunie 2015 Solza Eduard prin intermediul reprezentantului Godoroja Irina a

declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispozițiilor judecătorești și

emiterea unei noi hotărîri.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu hotărîrile contestate,

considerîndu-le neîntemeiat și ilegale pe motiv că nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

Susține recurentul că, nu a cunoscut despre existența respectivei acțiuni, fiindu-i

încălcat astfel accesul liber la justiție.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în

cererea de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Solza Eduard prin

intermediul reprezentantului Godoroja Irina urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărîrea a

fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

2

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Solza Eduard prin

intermediul reprezentantului Godoroja Irina este declarativ și nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de

ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs

poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al

deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează și faptul că conform articolului 13 din Convenția Europeană

recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît și în drept. Un astfel de recurs

este cerut pentru pretențiile care pot fi considerate ca fiind „serioase și legitime"

conform Convenției (a se vedea Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova,

nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Solza Eduard prin intermediul reprezentantului

Godoroja Irina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Solza Eduard prin intermediul reprezentantului

Godoroja Irina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Valentina Clevadî

3