1ra-1397/2022 — art. 179 alin. 1 CP

1ra-1397/2022 — art. 179 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1397/2022

(1-17016656-01-1ra-09092022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Liliana CATAN

judecători Ion GUZUN

Ghenadie PLĂMĂDEALĂ

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror-

șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Caragherghi Mariana, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 iunie 2022, în cauza

penală privindu-l pe

PÎSLARI Andrei XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.07.2017 - 21.06.2019;

Instanța de apel: 26.07.2019 – 19.02.2020;

23.04.2021- 08.06.2022;

Instanța de recurs: 19.05.2020– 04.03.2021;

09.09.2022- 23.11.2022.

c o n s t a t ă:

Andrei a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 179 alin. (1) Cod penal,

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

la data de 17.02.2017, aproximativ ora 17:00, aflându-se în XXXXX, fără permisiune,

a pătruns ilegal în domiciliul lui Anghel Ion, situat în XXXXX, iar la cererea stăpânului

de a părăsi domiciliul a refuzat.

Astfel, acțiunile lui Pîslari Andrei au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, pătrunderea în domiciliul unei persoane

fără consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Pîslari Andrei să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 179 alin. (1) Cod penal, și potrivit art. 60 Cod penal să fie dispusă încetarea

1

procesului penal în privința lui Pîslari Andrei din motiv că a expirat termenul de

prescripție de tragere la răspundere penală și a încasa din contul inculpatului în folosul

stalului cheltuielile de judecată în sumă de 84 lei.

În motivarea apelului acuzarea a invocat, că prima instanță eronat a apreciat

probele administrate de către organul de urmărire penală care, în opinia lui, s-au

confirmat în cadrul ședinței de judecată.

Apelantul a menționat că declarațiile martorilor Anghel Marina și XXXXX

confirmă cele declarate de către partea vătămată Anghel Ion referitor la modul în care

a avut loc conflictul, iar declarațiile martorilor Uzun Dumitru, Ravlo Nicolae XXXXX,

Ravlo Nicolai XXXXX, Vitan Nicolae, urmau a fi apreciate critic de către instanța de

judecată deoarece acestea nu corespundeau adevărului.

În opinia acuzării, declarațiile martorului Uzun Dumitru nu puteau fi puse la baza

sentinței de achitare a inculpatului, întrucât acesta nu cunoaște circumstanțele cazului,

or, martorul a declarat că se afla la o distanță de aproximativ 60-70 m de la locul

conflictului și nu a văzut-o pe Anghel Marina sau careva copii pe lângă gospodăria lui

Anghel Ion, precum și faptul dacă cineva ar fi intrat în gospodăria lui Anghel Ion. Mai

mult, declarațiile acestuia erau în contradicție cu declarațiile inculpatului, care a

comunicat că la fața locului se aflau doi copii și el le-a scris numele acestora pe o foaie.

De asemenea, a menționat acuzarea despre declarațiile martorului Vitan Nicolae

care a comunicat că nu a văzut momentul în care Pîslari Andrei a pătruns în domiciliul

lui Anghel Ion, deoarece se afla în magazin, însă când a ieșit afară a văzut cum Anghel

Ion î-l împingea și î-i spunea lui Pîslari Andrei că nu are ce căuta la el în ogradă, fapt

ce atesta că totuși Pîslari Andrei a fost în ograda lui Anghel Ion.

Considera apelantul, că martorii Ravlo Nicolai XXXXX și Ravlo Nicolae

XXXXX au dat declarații în favoarea lui Pîslari Andrei, deoarece aceștia sunt în relații

de prietenie cu inculpatul și astfel că declarațiile acestora sunt părtinitoare.

A conchis acuzarea, că declarațiile inculpatului Pîslari Andrei nu puteau fi

apreciate ca fiind veridice, întrucât acestea au scop de apărare. De asemenea, la

urmărirea penală inculpatului i-a fost solicitat să susțină testul poligraf, însă acesta a

refuzat.

a fost respins apelul și menținută sentința primei instanțe.

în ședința instanței de apel au fost audiați din nou partea vătămată Anghel Ion și

martorii Anghel Marina, XXXXX, Vitan Nicolae, precum și inculpatul, și totodată, la

cererea procurorului au fost citite în ședința instanței de apel, declarațiile părții

vătămate Anghel Ion de la faza urmăririi penale, potrivit procesului-verbal de audiere

din 15.03.2017 (f.d. 70- 71, vol. I) și declarațiile martorului minor XXXXX de la faza

urmăririi penale, potrivit procesului-verbal de audiere a martorului din 16.03.2017 (f.d.

75- 76 vol. I).

De asemenea, instanța de apel a precizat că la solicitarea procurorului, în instanța

de apel au fost examinate materialele din dosar, verificate probele administrate în

2

ședința primei instanțe, precum și declarațiile necontestate ale martorilor Uzun

Dumitru, Ravlo Nicolae XXXXX, Ravlo Nicolai XXXXX, care au fost audiați în prima

instanță, și probele materiale examinate în cadrul ședinței primei instanțe.

Instanța de apel a precizat, că în cadrul instanței de apel, la solicitarea procurorului

a fost administrată o probă nouă, și anume proba cu martorul XXXXX și în temeiul art.

371 Cod de procedura penală, au fost citite declarațiile martorului minor XXXXX de

la faza urmăririi penale, potrivit procesului-verbal de audiere din 17.03.2017 (f.d. 77-

78, vol. I).

Astfel, analizând și apreciind probele administrate, în coroborare cu argumentele

invocate în cererea de apel, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe este

una corectă și argumentată, și aceasta just a constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept referitor la învinuirea înaintată inculpatului.

Instanța de apel a conchis, că învinuirea înaintată nu s-a confirmat prin probele

administrate, din care motiv prima instanță corect a statuat că în acțiunile inculpatului

lipsește latura obiectivă– pătrunderea în domiciliu fără consimțământul persoanei și

refuzul de a părăsi domiciliul la cererea ei, adoptând o soluție de achitare din motiv că

fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.

(1) Cod penal.

În acest sens, s-a reținut că între partea vătămată și inculpat persistau de mai mult

timp relații ostile, fapt confirmat de ambii, iar referitor la declarațiile părții vătămate

Anghel Ion și soției acestuia Anghel Marina, asupra sincerității cărora planau multe

dubii, instanța de apel le-a apreciat critic, interpretându-le ca o expunere a unei poziții

subiective ce contravine circumstanțelor constatate.

Instanța de apel a acordat credibilitate declarațiilor inculpatului, precizând că

acestea sunt coerente pe tot parcursul urmăririi penale și examinării cauzei, fiind în

concordanță cu declarațiile martorilor Uzun Dumitru, Ravlo Nicolae XXXXX, Ravlo

Nicolae XXXXX și Vitan Nicolae.

Reieșind din declarațiile părții vătămate Anghel Ion, și martorului Anghel Marina,

instanța de apel a concluzionat că martorul Anghel Marina nu a văzut presupusul fapt

al pătrunderii inculpatului în ogradă, întrucât aceasta se afla la momentul inițierii

conflictului în incinta magazinului, unde se auzea doar gălăgia, din care motiv Anghel

Marina a fost în imposibilitate ca să-l vadă pe inculpatul Pîslari Andrei în mijlocul

ogrăzii, aceasta afirmând totodată că soțul Anghel Ion l-a luat pe Pîslari Andrei de

mână și l-a dus la poartă, declarații care contravin celor comunicate de către Anghel

Ion și anume că acesta nu s-a apropiat de inculpat în ogradă, nu i-a spus nimic, nu i-a

cerut să părăsească ograda și nici nu l-a condus forțat spre ieșire.

De asemenea, sinceritatea declarațiilor părții vătămate Anghel Ion și a martorului

Anghel Marina este afectată în contextul în care aceștia, contrar datelor stabilite cu

certitudine că Anghel Ion achiziționa de la locuitorii satului metal uzat și-l depozita în

curtea casei sale, ambii au negat faptul că Anghel Ion se ocupa cu achiziționarea

metalului uzat.

3

Contrar acestor declarații, martorii Ravlo Nicolae XXXXX, Ravlo Nicolai

XXXXX, Uzun Dumitru, Vitan Nicolae și XXXXX au declarat ferm că Pîslari Andrei

nu a intrat în ogradă la Anghel Ion, și conflictul a avut loc în drum, lângă poartă, iar

pozele au fost făcute peste poartă.

Analizând și declarațiile martorului Vitan Nicolae, instanța de apel a mai precizat

că acesta, auzind gălăgie, a ieșit din magazin împreună cu Anghel Marina aproximativ

peste 4 minute, ceea ce indica asupra faptului că Anghel Marina nu era prezentă la

începutul conflictului, nu putea să-l vadă pe Pîslari Andrei în ogradă, ori ultimul nici

nu a intrat în ogradă. Faptul că inculpatul nu a intrat în ogradă la Anghel Ion se mai

confirmă și de către martorii Ravlo Nicolae XXXXX și Ravlo Nicolai XXXXX, care

erau prezenți la fața locului în momentul inițierii conflictului, și au confirmat că

inculpatul nu a intrat în ogradă la Anghel Ion, iar ultimul l-a lovit pe inculpat,

spunându-i că nu are dreptul să se uite ce are în ogradă.

Instanța de apel a constatat, că versiunea inculpatului este una veridică, având

acoperire probatorie, care s-a confirmat prin împrejurările stabilite și probele

administrate în cauza penală, iar din declarațiile martorilor și imaginile foto se atestă

că inculpatul nu avea necesitate și nu a pătruns ilegal în ograda lui Anghel Ion, iar

conflictul a avut loc în stradă, lângă domiciliul părții vătămate. Mai mult, fiind stopat

de partea vătămată, care i-a blocat accesul în ogradă, inculpatul doar a făcut fotografii

peste poartă, și a plecat în mod pașnic, fără a-i forța poarta și fără a intra în ogradă.

Instanța de apel a mai precizat, că partea acuzării, și în special procurorul, a avut

posibilitatea de a întreprinde pe parcursul urmăririi penale acțiuni în vederea ridicării

telefoanelor mobile de la inculpat și martorul Ravlo Nicolai XXXXX, ca ulterior

acestea să fie supuse expertizei pentru a constata dacă toate imaginile au fost efectuate

din stradă sau dacă existau imagini pozate din interiorul curții domiciliului lui Anghel

Ion, or, această posibilitate de a constata la nivel cert și cu probe incontestabile

circumstanțele în care au fost realizate imaginile foto, organul de urmărire penală a

omis-o, iar această deficiență de anchetă nu putea fi interpretată decât în favoarea

inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic și declarațiile martorului minor

XXXXX, întrucât acesta a dat dovadă de o atitudine părtinitoare față de partea

vătămată, din motiv că acesta a muncit la Anghel Ion, și anume la pășunatul vitelor,

păzirea iazului arendat, fiind plătit pentru munca efectuată, iar uneori î-i aducea și fierul

uzat contra plată

În opinia instanței de apel, urmează a fi exclusă proba administrată de către partea

acuzării cu declarațiile martorului minor XXXXX de la faza urmăririi penale, indicate

în procesul-verbal de audiere din 17.03.2017 (f.d. 77- 78, vol. I), or, în procesul-verbal

lipsește numele și prenumele ofițerului de urmărire penală care a întocmit procesul-

verbal, locul audierii martorului, la sfârșitul actului procesual lipsește semnătura

persoanei care l-a întocmit, fapt ce atestă că consemnarea declarațiilor martorului

contravine prevederilor art. 260 Cod de procedură penală, ceea ce implică ca consecință

nulitatea probatorie a faptelor fixate în acest proces-verbal.

4

Așadar, instanța de apel a conchis că partea acuzării nu a prezentat probe

suficiente pentru confirmarea învinuirii înaintate inculpatului, or declarațiile martorilor

Ravlo Nicolai XXXXX, Ravlo Nicolae XXXXX, Vitan Nicolae, Uzun Dumitru și

XXXXX, au probat faptul că inculpatul nu a pătruns în domiciliul părții vătămate (în

ogradă), neavând intenția și necesitatea de a intra contrar voinței stăpânului în ogradă,

prezentând-se la partea vătămată cu scopul de a vedea fierul uzat adus de minori, o

parte din care se afla lângă poartă în sac, și restul în ograda părții vătămate, ce putea fi

fotografiat peste poartă, fără a intra în ogradă.

Nu s-a confirmat faptul că a avut loc pătrunderea ilegală în domiciliul părții

vătămate, cât și refuzul de a părăsi domiciliul, după cum invoca partea acuzării, astfel

instanța de apel menționând, că acțiunile inculpatului nu întruneau elementele laturii

obiective a infracțiunii incriminate, iar vinovăția acestuia nu a fost dovedită.

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, în instanța de apel.

În argumentarea recursului acuzatorul de stat invoca că instanța de apel nu a dat

о apreciere corespunzătoare declarațiilor fiecărui martor separat și toate în coroborare,

inclusiv cu declarațiile martorilor apărării.

Considera recurentul că declarațiile martorilor Vitan Nicolae și Uzun Dumitru nu

puteau fi puse la baza sentinței de achitare a inculpatului întrucât martorii nu cunoșteau

circumstanțele cauzei, iar declarațiile acestora contraveneau declarațiilor inculpatului,

care а comunicat că la fața locului se aflau doi copii și el le-a scris numele acestora pe

о foaie, precum și declarațiilor părții vătămate Anghel Ion și а martorului Anghel

Marina.

Cu referire la martorii Ravlo Nicolae XXXXX și Ravlo Nicolai XXXXX, susținea

acuzarea că aceștia au depus declarații asemănătoare, însă a precizat referitor la faptul

că martorii se aflau în relații de prietenie cu inculpatul. Mai mult, a menționat că aceștia

au dat declarații diferite referitor la locul aflării fiecăruia.

Astfel preciza acuzarea că aceste argumente au fost invocate în cererea de apel, în

privința cărora instanța de apel nu s-a expus.

În opinia acuzării, a fost neîntemeiată concluzia instanței de apel referitor la

excluderea probei cu martorul minor XXXXX, și anume declarațiile acestuia date la

faza urmăririi penale, considerând procurorul în acest sens că lipsa datelor din

procesul-verbal de audiere a martorului minor XXXXX, care au fost constatate de către

instanța de apel, nu atestau faptul că acțiunea de urmărire penală nu a fost efectuată,

precum și nu influențau conținutul acestora, întrucât procesul-verbal a fost semnat de

martorul XXXXX, care în ședința instanței de apel a confirmat conținutul acestuia, or,

aceste erori nu au fost invocate de către nici o parte la proces, din care motiv prevederile

art. 251 Cod de procedură penală nu puteau fi aplicate la caz.

De asemenea, invoca acuzarea că concluziile instanței de apel sunt contradictorii,

în contextul în care aceasta a stabilit că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, și totodată a reținut că partea acuzării nu a prezentat probe suficiente întru

5

confirmarea învinuirii înaintate inculpatului, iar declarațiile martorilor Ravlo Nicolai

XXXXX, Rаvlо Nicolae XXXXX, Vitаn Nicolae, Uzun Dumitru, XXXXX, au probat

faptul că inculpatul nu а pătruns în domiciliul părții vătămate (în ogradă), și astfel nu

s-a confirmat faptul că a avut loc pătrunderea ilegală în domiciliul părții vătămate, cât

și refuzul de a părăsi domiciliul, or, potrivit concluziei reținute de către instanța de apel,

rezulta că nu s-a constatat existența fapte infracțiunii.

recursul ordinar al procurorului a fost admis, cu casarea total a decizia și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

comițând erori de drept care au afectat hotărârea emisă, astfel stabilindu-se incidența

temeiurilor de casare invocate de către partea acuzării.

Analizând argumentele care au format convingerea instanței de apel cu privire la

necesitatea menținerii soluției primei instanțe de achitare a lui Pîslari Andrei din motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, Colegiul penal a constatat

că decizia recurată nu conținea motive legale pe care se întemeiază soluția, iar soluția

pronunțată era contrară prevederilor legii procesual penale și practicii judiciare.

Așadar, argumentul de bază susținut de către instanța de apel în motivarea soluției

sale se referă la faptul, că „partea acuzării nu a prezentat probe suficiente în

confirmarea învinuirii înaintate inculpatului Pîslari Andrei, întrucât declarațiile

martorilor Ravlo Nicolai XXXXX, Ravlo Nicolae XXXXX, Vitan Nicolae, Uzun

Dumitru, XXXXX, probează faptul că inculpatul nu a pătruns în domiciliul părții

vătămate (în ogradă), neavând intenția și necesitatea de a intra contrar voinței

stăpânului în ogradă, prezentând-se la partea vătămată cu scopul de a vedea fierul

uzat adus de minori, o parte din care se afla lângă poartă în sac, și restul în ograda

părții vătămate, ce putea fi fotografiat peste poartă, fără a intra în ogradă. Nu s-a

confirmat faptul că a avut loc pătrunderea ilegală în domiciliul părții vătămate, cât și

refuzul de a părăsi domiciliul, după cum invocă partea acuzării. Colegiul judiciar

menționează că acțiunile inculpatului Pîslari Andrei nu întrunesc elementele laturii

obiective a infracțiunii incriminate, iar vinovăția acestuia nu este dovedită”.

Pornind de la prevederile art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, se

reține că sentința de achitare se adoptă dacă:

1) nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat;

3) fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

4) fapta nu este prevăzută de legea penală;

5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

În speță, deși instanța de apel a concluzionat că nu au fost prezentate suficiente

probe în vederea demonstrării învinuirii înaintate inculpatului și astfel probându-se

faptul că inculpatul nu a pătruns în domiciliul părții vătămate Anghel Ion, și nu a avut

loc pătrunderea ilegală în domiciliul părții vătămate, precum și refuzul de a părăsi

6

domiciliul, totuși aceasta a reținut ca temei de achitare în privința inculpatului, motivul

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal a atestat contradictorialitatea deciziei atacate în ce privește

temeiul legal de achitare a inculpatului, or, în contextul în care s-a stabilit că faptele

incriminate inculpatului nu au avut loc, rezulta că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Din considerentele expuse, în prezenta speță s-au găsit confirmare temeiurile

pentru recurs invocate de către procuror, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de

apel, cu dispunerea remiterii cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, deoarece această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs.

apelul procurorului a fost admis, cu casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pîslari Andrei a fost

achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal,

din motivul că nu s-a constatat existența faptei interacțiunii.

S-a respins demersul procurorului privind încasarea de la Pîslari Andrei a

cheltuielilor de judecată în mărime de 84 (optzeci și patru) lei.

10 . În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond a apreciat incorect starea de fapt, astfel prima instanță deși a constatat că,

vinovăția lui Pîslari Andrei în aceia că la data de 17.02.2017 ar fi pătruns ilegal în

domiciliul lui Anghel Ion nu și-a găsit confirmare în ședința de judecată, eronat a dispus

achitarea lui Pîslari Andrei de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179

alin.(1) Cod penal în baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Instanța de apel, audiind părțile, verificând probele administrate la urmărirea

penală, care au fost verificate în instanța de fond, audiind suplimentar părțile, a

considerat, că la pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile

art. 101 alin. (1), 384 alin. (3), 385 alin. (1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a acordat credibilitate declarațiilor inculpatului, deoarece sunt

constante și coerente pe tot parcursul urmăririi penale și examinării cauzei, fiind în

concordanță cu declarațiile martorilor Uzun Dumitru, Ravlo Nicolae XXXXX, Ravlo

Nicolae XXXXX, date la examinarea cauzei în instanța de fond.

Subsecvent, pe parcursul judecării cauzei n-au fost aduse careva probe pertinente,

concludente, utile și veridice, care ar corobora între ele și ar demonstra vinovăția lui

Pîslari Andrei că a comis infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. (l) Cod penal.

La caz, nu s-a confirmat faptul că, a avut loc pătrunderea ilegală în domiciliul

părții vătămate, cât și refuzul de a părăsi domiciliul, după cum invoca partea acuzării.

Instanța de apel releva că la baza învinuirii de către acuzare au fost puse declarațiile

părții vătămate Anghel Ion care a declarat că, în acel moment era după poartă, a venit

Pîslari și l-a împins cu tot cu poartă. Era o portiță mică care nu avea nici cleampă și a

intrat 8-9 metri până la ușa casei. A început a fotografia totul, și atunci l-a întrebat dacă

are dreptul să intre și să pozeze, dacă are vreo hârtie de la procuratura sau de la instanță.

Ravlo filma și dorind să pună mâna, el a spus că l-a lovit, însă la cât este de înalt nici

7

nu ajungea la urechea lui. În timpul acela feciorul lui Ravlo, a ieșit din mașină și avea

un sac, nu a văzut dacă avea ceva în sac. Apoi partea vătămată a întrat în ogradă și le-

a zis să iasă și încet încet, până a venit soția ei au plecat. Ulterior, la întrebarea instanței

a menționat că, “când a venit soția, (partea vătămată) a intrat în ogradă și i-a spus să

iasă din ogradă (inculpatului)”.

Instanța de apel analizând aceste declarații ale părții vătămate și martorului

Anghel Marina prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții și utilității lor le-a apreciat ca fiind parțial

veridice, însă instanța de apel a enunțat că depozițiile părții vătămate nu combăteau în

totalitate declarațiile inculpatului și nu proba că ultimul ar fi comis infracțiunea

prevăzută la art. 179 alin. (l) Cod penal.

Astfel, instanța de apel, cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității

raportată la declarațiile părților date în ședința de judecată și probele administrate, a

considerat că inculpatul învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (2)

Cod penal urma a fi achitat, în temeiul art. 390 alin. (1), pct. 1) Cod procedură penală,

deoarece nu s-a constatat existența faptului infracțiunii, fiind constatat cu certitudine

că, inculpatul nu a pătruns ilegal în domiciliul (ograda) lui Anghel Ion, și nu a refuzat

părăsirea acestuia.

În conformitate cu art. 385, 8, 389 Cod de procedură penală, vinovăția persoanei

în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul când instanța de judecată,

călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele

prezentate, a stabilit fapta incriminată de lege ca infracțiune, iar îndoielile care nu pot

fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului.

Totodată, vis-s-vis de probele acuzării, s-a reținut că conform prevederilor art. 99

alin. (2) Cod de procedură penală, probele administrate se verifică și se apreciază de

către organul de urmărire penală sau instanță, iar conform dispoziția art. 100 alin. (4)

al aceluiași articol, toate probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate

aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor

administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea

sursei din care provin probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin

procedee probatorii respective.

Prin urmare, Pîslari Andrei urma a fi achitat, or materialele dosarului nu au probat

faptul că, fapta incriminată inculpatului a avut loc și că inculpatul ar fi pătruns în

domiciliul părții vătămate (în ogradă), respectiv nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, motiv din care apelul urma a fi admis, cu casarea sentinței contestate, or

instanța de fond, în prezența circumstanțelor analizate mai sus, nefondat a adoptat

sentința de achitare în privința lui Pîslari Andrei pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 179 alin. (1) Cod

penal.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

8

solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei penale de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

În motivare recurentul a indicat că:

- vinovăția inculpatului cu încadrarea juridică a acțiunilor lui în baza art. 179 alin.

(l) Cod penal se bazează pe cumulul de probe administrate, amplu analizate și just

apreciate;

- din declarațiile tuturor părților audiate și materialele cauzei descrise în decizie,

instanța de apel a analizat și a apreciat selectiv și fragmente declarațiile părții vătămate

Anghel Ion, martorilor Anghel Marina, Uzun Dumitru, Ravlo Nicolae XXXXX, Ravlo

Nicolae XXXXX, cât și a inculpatului depuse la urmărirea penală în raport cu cele din

sala de ședință, fără a evalua aceste declarații în întregime și fără a evalua celelalte

probe și fără a efectua o analiză a acestora;

- instanța de apel la achitarea inculpatului nu a ținut cont de normele legale și

practica judiciară la caz, n-a dat apreciere tuturor probelor din punct de vedere al

pertinenții, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor;

- deși sunt descrise declarațiile martorilor minori XXXXX și XXXXX, însă nu

identifică aprecierea acestor declarații de instanța de apel. Or, instanța de apel nu s-a

expus asupra declarațiilor martorilor minori care sunt constante și coerente pe tot

parcursul urmăririi penale și examinării cauzei, fiind în concordanță cu declarațiile

părții vătămate Anghel Ion și martorului Anghel Marina;

- instanța de apel nu s-a expus asupra declarațiilor martorilor Uzun Dumitru,

Ravlo Nicolae XXXXX și Ravlo Nicolai XXXXX.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Colegiul penal reține că recurentul, nefiind de acord cu decizia contestată o

critică, ca temei pentru recurs invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Potrivit textului recursului se invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, însă verificând actele

cauzei, raportate la alegațiile recurentului, instanța de recurs consemnează că cele

9

invocate de recurent nu și-au găsit confirmare, iar soluția adoptată pe marginea acestei

cauze de către instanța de apel, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută

integral.

Colegiul penal menționează că, recurentul în recursul său indică eroarea prevăzută

de art. 427 Cod de procedură penală, dar de fapt invocă dezacordul său cu aprecierea

probelor de către instanța de judecată, probe care în viziunea sa confirmă vinovăția lui

Pîslari Andrei.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate

cu art. 101 Cod de procedură penală.

În speță se reține că, instanța de apel a respectat prevederile art. 414, 417 Cod de

procedură penală, a corectat eroarea comisă de prima instanță, s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel iar soluția acesteia se întemeiază pe o bună motivare,

corect a casat sentința instanței de fond și a conchis că Pîslari Andrei se achită de

comiterea infracțiunii incriminate conform rechizitoriului, din motivul că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Colegiul susține poziția instanței de apel, precum că nici una dintre probele

acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de fond și apel nu

confirmă vina lui Pîslari Andrei de comiterea infracțiunii incriminate.

Analizând probele acuzării precum și materialele cauzei, cercetate atât în prima

instanță, cât și în instanța de apel, ulterior expuse în decizia instanței de apel, Colegiul

penal constată că instanța de apel corect a casat sentința instanței de fond și a

concluzionat că totalitatea acestor probe demonstrează nevinovăția lui Pîslari Andrei

în comiterea infracțiunii incriminate.

Referitor la motivele indicate în recurs, recurentul face trimitere la probele

cercetate și examinate de instanța de apel ce ar demonstra vinovăția lui Pîslari Andrei,

iar simpla indicare că „ instanța de apel nu s-a expus” nu aduce credibilitate în acuzarea

față de ultimul.

În atare circumstanțe, urmează a se consemna că procurorul, în virtutea atribuțiilor

sale funcționale stipulate în art. 5-6 al Legii cu privire la Procuratură din 25.02.2016,

din care rezultă că dânsul, reprezentând învinuirea în instanța de judecată, are un rol

activ de a contribui la aflarea adevărului în cadrul procesului penal, precum și cele

expres prevăzute în Codul de procedură penală la art. 53, din care deducem că

elementele procesului de tip contradictoriu indică la faptul că procurorul, în calitatea

sa de titular al acțiunii penale, trebuie să dovedească dincolo de orice îndoială

rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care face referire prin actul de sesizare,

întrucât instanța, la rândul ei, nu are sarcina probei învinuirii, aceasta din urmă

revenindu-i procurorului.

10

În același context, în conformitate cu art. 19 alin. (3) coroborat cu art. 254 alin.

(1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are obligația de a lua toate

măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă,

a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția

bănuitului, învinuitului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care

î-i atenuează sau agravează răspunderea.

În conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal prevăzut în art.

24 Cod de procedură penală, (1) Urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sunt

separate și se efectuează de diferite organe și persoane. (2) Instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, sarcina

prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului,

sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi

revine acuzatorului de stat, deoarece funcția acuzării este pusă pe seama procurorului.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărârea Capean contra Belgiei din

13 ianuarie 2005, a constatat că, în domeniul penal, problema administrării probelor

trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu, inter

alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Deși, procurorul susține că instanțele ierarhic inferioare au ajuns la concluzia

achitării lui Pîslari Andrei prin ignorarea mai multor probe administrate (printre care

se enumeră declarațiile părții vătămate, martorii Vitan Nicolae, Uzun Dumitru, Ravlo

Nicolae XXXXX și Ravlo Nicolai XXXXX) în cursul urmăririi penale și cercetate de

instanțele de judecată, totuși se consideră oportun de a consemna că instanța de apel a

făcut o analiză minuțioasă a tuturor probelor administrate pe parcursul procesului

penal, ajungând la concluzia corectă că acestea nu dovedesc vinovăția lui Pîslari Andrei

de cele incriminate.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în prezenta decizie

la pct. 9-10, iar o altă opinie asupra circumstanțelor cauzei nu poate servi temei pentru

examinarea ei, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul

probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de

drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că,

în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

11

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din recursurile înaintate nu și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Caragherghi Mariana, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 08 iunie 2022, în cauza penală privindu-l pe PÎSLARI Andrei

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 ianuarie 2023.

Președinte Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

Judecător Ghenadie PLĂMĂDEALĂ

12