1ra-1282/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1282/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1282/2022

1-21007838-01-1ra-22082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 26 ianuarie 2022 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2022, declarat de avocatul Igor

Gheorghița, în numele inculpatului

Rahmo Hassan XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.01.2021 - 26.01.2022,

instanța de apel: 16.02.2022 - 15.06.2022,

instanța de recurs: 22.08.2022 - 05.12.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 220 ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

că nu deține permis de conducere a mijloacelor de transport pentru categoria respectivă,

și că la 22 noiembrie 2020 a servit băuturi alcoolice, respectiv, se afla în stare de

ebrietate alcoolică, acționând în mod intenționat, încălcând prevederile pct. 14 lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere, tot la 22 noiembrie 2020, a urcat la volanul

automobilului „Mercedes GLC 200”, n/î XXX, și deplasându-se pe str. Ismail la

intersecția cu str. 31 august 1989, mun. Chișinău, aproximativ orele 04:00, a fost stopat

de către inspectorii de patrulare rutieră, fiind suspectat de conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică.

1

Fiind supus testării alcoolscopice cu alcooltestul „Drager”, conform procesului-

verbal nr. XXX din 22.11.2020 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a stabilit că, Rahmo Hassan,

are în aerul expirat concentrația de alcool etilic de 0,61 mg /l, iar în sânge de 1, 27 g/l,

concentrație care conform prevederilor art. 13412 Cod penal, constituie stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a refuzat să dea careva

declarații.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral prin probele administrate,

inclusiv:

tichetul „Drager” alcooltest, potrivit cărui, în urma testării alcoolscopice a lui

Rahmo Hassan a.n.16.09.1997 la data de 22.11.2020, orele 04:43, s-a constatat un

rezultat de 0,61 mg/l (f.d. 9). Tichetul menționat a fost examinat prin proces-verbal de

examinare a obiectelor din 29.12.2020;

proces-verbal de înlăturare de la conducerea mijlocului de transport din

22.11.2020, potrivit cărui, Rahmo Hassan a fost înlăturat de la conducerea mijlocului

de transport „Mercedes” GLC, n/î XXX;

proces-verbal de testare alcoolscopică din 22.11.2020, potrivit cărui, a fost

efectuată testarea alcoolscopică a lui Rahmo Hassan, în urma cărui fapt s-a constatat

că el se află în stare de ebrietate alcoolică, având concentrația vaporilor de alcool în

aerul expirat de 0,61 mg/l, totodată, fiindu-i explicate drepturile și obligațiile

tangențiale procedurii testării;

proces-verbal nr. XXX al examinării medicale de constatare a stării de ebrietate

și naturii ei, din 22.11.2020, potrivit cărui, la Rahmo Hassan, în urma examinării

medicale, s-a constatat concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,61 mg/l,

și alcoolului în sânge de 1,27 g/l (f.d. 21). Procesul-verbal menționat examinat prin

proces-verbal de examinare a obiectului din 29.12.2020;

proces-verbal de ridicare a imaginilor video și foto de la Purici Arsenie.

Prin urmare, acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

Cu referire la argumentul apărării, precum că învinuirea a fost înaintată lui

Rahmo Hassan cu omiterea termenului prevăzut de art. 63 alin. (2) pct. 2) Cod de

procedură penală, 10 zile urmând a fi calculate din momentul înlăturării de la

conducerea autovehiculului, se reține că potrivit art. 175 alin. (1) Cod de procedură

penală, constituie măsuri preventive, măsurile cu caracter de constrângere prin care

bănuitul, învinuitul, inculpatul este împiedicat să întreprindă anumite acțiuni negative

asupra desfășurării procesului penal, securității și ordinii publice sau asupra asigurării

executării sentinței.

Din sensul prevederilor art. 176 și 177 Cod de procedură penală rezultă că,

aplicarea măsurilor preventive ține de competența exclusivă a procurorilor și

judecătorilor, care se realizează prin emiterea ordonanței și, respectiv încheierii, și are

loc după pornirea urmăririi penale.

2

Respectiv, procesul-verbal de înlăturare de la conducerea mijlocului de transport

nu constituie o măsură preventivă în sensul art. 175 Cod de procedură penală, deoarece:

a) reprezintă o măsură de constrângere în sensul art. 432 și 438 Cod contravențional;

b) a fost aplicată de agentul constatator, nu și de procurorul sau instanța de judecată,

până la pornirea procesului penal; c) a fost dispusă și realizată prin emiterea procesului-

verbal, dar nu prin ordonanța sau încheiere, așa cum stipulează art. 177 Cod de

procedură penală.

Mai mult, în textul procesului-verbal este indicat temeiul de drept pentru

aplicarea acestei măsuri de constrângere – prevederile Codului contravențional.

Așadar, prin procesul-verbal menționat, în privința lui Rahmo Hassan a fost

aplicată măsura de constrângere prevăzută de art. 438 Cod contravențional, nu și

măsura preventivă prevăzută de art. 1821 Cod de procedură penală.

Astfel, este neîntemeiat argumentul avocatului precum că Rahmo Hassan a fost

pus sub învinuire cu omiterea termenului 10 zile, deoarece statutul de bănuit, Rahmo

Hassan a obținut în urma emiterii ordonanței de recunoaștere în această calitate, iar

după regulă generală, conform art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

termenul de menținere în calitate de bănuit este de 3 luni.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7 și 75 Cod penal,

că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care se pedepsește cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an, că este

angajat în câmpul muncii, la evidența medicului narcolog nu se află, anterior nu a fost

judecat, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar prin aplicarea

pedepsei sub formă de 220 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal în privința

inculpatului, din motiv că există circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Apelantul a invocat că prin dispunerea și aplicarea la data de 22.11.2020, față de

inculpatul Rahmo Hassan a măsurii preventive „înlăturarea de la conducerea mijlocului

de transport”, prevăzută de legislația procesual-penală, acestuia i-a fost atribuit oficial

statut de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal din

această dată. Conform ordonanței ofițerului de urmărire penală, Bălănuță Diana, acesta

la 24.12.2020 l-a recunoscut încă o dată în mod oficial pe Rahmo Hassan bănuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, acțiune ce denotă

acuzarea dublă pentru aceeași fapta, cu încălcarea principiului non-bis-idem. Ulterior,

la data 12.01.2021, procurorul Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Centru, Cotorobai

Dmitri l-a recunoscut pe Rahmo Hassan în calitate de învinuit prin ordonanță.

În corespundere cu prevederile art. 63 Cod de procedură penală, (1) Bănuitul

este persoana fizică. față de care există anumite probe că a săvârșit o infractiune până

la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul

din următoarele acte procedurale, după caz: 1) procesul-verbal de reținere; 2) ordonanța

sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; 3)

ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit. (2) Organul de urmărire

penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit: 1) persoana reținută mai rnult

3

de 72 de ore; 2) persoana în privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă

neprivativă de libertate mai mult de 10 zile din momentul când i s-a adus la cunoștință

ordonanța despre aplicarea măsurii preventive; 3) persoana în privința căreia a fost dată

o ordonanță de recunoaștere în această calitate - mai mult de 3 luni, iar cu acordul

Procurorului General și al adjuncților săi - mai mult de 6 luni. (3) La momentul

expirării, după caz, a unui termen indicat în alin. (2), organul de urmărire penală este

obligat să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura

preventivă aplicată în privința lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea

lui sub învinuire.

Prin actul indicat supra, în privința inculpatului, la 22.11.2020 a fost aplicată

măsura preventivă neprivativă de libertate – înlăturarea de la conducerea mijlocului

de transport, iar pe cale de consecință în corespundere cu art. 63 alin. (1) pct. 2) Cod

de procedură penală, prin acest act procedural, Rahmo Hassan a fost recunoscut în

calitate de bănuit. Subsecvent, potrivit art. 63 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală,

organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în

privința căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate - mai mult

de l0 zile din momentul când i s-a adus la cunoștință ordonanța despre aplicarea măsurii

preventive. În acest aspect, procesul-verbal de înlăturare de la conducerea mijlocului

de transport din 22 noiembrie 2020 i-a fost adus la cunoștință inculpatului imediat după

întocmirea acestuia contra semnătură, adică la 22.11.2020, fapt confirmat prin

semnătura aplicată de ultimul. Aceste circumstanțe relevă faptul că Rahmo Hassan

putea fi menținut în calitate de bănuit doar până la 02.12.2020 inclusiv, după care să

urmeze înaintarea învinuirii sau scoaterea de sub urmărirea penală. Materialele

dosarului denotă că nici una din situații nu a avut loc în termenii stabiliți de lege.

Astfel, procesul penal în privința inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal, să fie încetat pe motiv că există circumstanțe care exclud sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Potrivit procesului-verbal al ședinței judiciare, instanța de apel a decis,

deliberând pe loc: „A considera posibilă examinarea cauzei penale lipsa inculpatului care a fost

citat legal însă în ședință nu s-a prezentat și i lipsa avocatului care deja depune a treia cerere de

amînare din motiv care a fost solicitat avocat din oficiu” (f.d. 227).

Conform descriptivului deciziei, instanța de apel a statuat că în ședința instanței

de apel inculpatul nu s-a prezentat, fiind întreprinse măsuri de înștiințare despre locul,

data și ora examinării cauzei, astfel că, ghidându-se de rigorile art. 412 alin. (5) Cod

de procedură penală, s-a dispus judecarea apelului în lipsa acestuia.

Totodată, a dispus respingerea cererii de amânare înaintată de avocatul

inculpatului Gheorghiță Igori în legătură cu starea sănătății și examinarea cauzei în

lipsa ultimului, fiind relevante în acest sens prevederile art. 70 alin. (4) pct. 2) Cod de

procedură penală, care stipulează expres că instanța cere de la biroul de avocați

înlocuirea apărătorului ales sau solicită oficiului teritorial al Consiliului Național

pentru Asistență Juridică Garantată de Stat substituirea avocatului care acordă

asistență juridică garantată de stat în următoarele situații dificile de desfășurare a

4

procesului penal: dacă apărătorul ales nu poate să participe la desfășurarea procesului

în decurs de 5 zile din momentul anunțării lui.

Respectiv, schimbarea avocatului a fost justificată de lipsa nemotivată în

ședința de judecată, or la materialele cauzei absența motivată a apărătorului nu s-a

atestat nici printr-un act confirmator în acest sens (ambele cereri de amânare nu au fost

însoțite de înscrisuri ce ar atesta imposibilitatea prezentării). Întru a nu admite

tergiversarea examinării cauzei, s-a dispus de a examina cauza în lipsa acestuia,

solicitând oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată

de Stat substituirea avocatului care acordă asistență juridică.

La pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată,

aceste împrejurări fiind constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală

sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală.

Totodată, sunt nefondate alegațiile invocate de avocatul inculpatului, prin care

își exprimă dezacordul cu acțiunile de urmărire penală și anume faptul că organul de

urmărire penală, aplicând o măsură preventivă, urma în termen de 10 zile să-i aducă la

cunoștință inculpatului ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, or potrivit art.

175 alin. (1) Cod de procedură penală, constituie măsuri preventive, măsurile cu

caracter de constrângere prin care bănuitul, învinuitul, inculpatul este împiedicat să

întreprindă anumite acțiuni negative asupra desfășurării procesului penal, securității și

ordinii publice sau asupra asigurării executării sentinței.

În același timp, din conținutul prevederilor art. 176 și 177 Cod de procedură

penală rezultă că, aplicarea măsurilor preventive ține de competența exclusivă a

procurorilor și judecătorilor, care se realizează prin emiterea ordonanței și, respectiv

încheierii, și are loc după pornirea urmăririi penale.

Respectiv, contrar celor expuse de apărare în cererea de apel, procesul-verbal de

înlăturare de la conducerea mijlocului de transport nu constituie o măsură preventivă

în sensul art. 175 Cod de procedură penală, deoarece: a) reprezintă o măsură de

constrângere în sensul art. 432 și 438 Cod contravențional; b) a fost aplicată de agentul

constatator, nu și de procurorul sau instanța de judecată, până la pornirea procesului

penal; c) a fost dispusă și realizată prin emiterea procesului-verbal, dar nu prin

ordonanța sau încheiere, așa cum stipulează art. 177 Cod de procedură penală.

Mai mult, în textul procesului-verbal este indicat temeiul de drept pentru

aplicarea acestei măsuri de constrângere – prevederile Codului contravențional.

În acest sens, s-a reținut ca plauzibilă concluzia primei instanțe potrivit căreia în

speță, prin procesul-verbal menționat, în privința lui Rahmo Hassan a fost aplicată

măsura de constrângere prevăzută de art. 438 Cod contravențional, nu și măsura

preventivă prevăzută de art. 1821 Cod de procedură penală.

Or, instanța de fond just a conchis că, statutul de bănuit a lui Rahmo Hassan a

fost obținut în urma emiterii ordonanței de recunoaștere în această calitate și anume

24.12.2020, iar după regulă generală, conform art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, termenul de menținere în calitate de bănuit este de 3 luni, corespunzător,

5

argumentul apărării, precum că Rahmo Hassan a fost pus sub învinuire cu omiterea

termenului 10 zile, este unul neîntemeiat.

Reiterând cele expuse mai sus, careva temeiuri pentru liberarea de răspundere

penală prevăzute de art. 53 Cod penal în privința inculpatului nu au fost reținute.

Astfel, urmărirea penală s-a desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de

lege și, respectiv, nu s-a constatat încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale

efectuate, prin prisma art. 251 Cod de procedură penală.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul indică că, instanța ierarhic inferioară nejustificat a dispus de a

examina cauza în lipsa apărătorului ales, solicitând oficiului teritorial al Consiliului

Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat substituirea avocatului care acordă

asistență juridică, or, prin cererea de amânare înaintată apărarea s-a obligat a prezenta

în ședința viitoare dovada imposibilității prezentării nefiind posibilă de a face dovada

în acest sens odată cu înaintarea cererii.

Mai mult, instanța de apel a examinat cauza în lipsa inculpatului, cu încălcarea

procedurii de citare a acestuia, deși în pct. 5 a deciziei se invocă, că inculpatul în ședință

nu s-a prezentat, fiind întreprinse măsuri de înștiințare despre locul, data și ora

examinării cauzei, astfel, consultând părțile și ghidându-se de rigorile art. 412 alin. (5)

Cod de procedură penală, a dispus judecarea apelului în absența acestuia.

Astfel, în decizia contestată, instanța de apel a indicat că: pct. 5 din decizie

„inculpatul în ședința Curții de Apel Chișinău, nu s-a prezentat, fiind întreprinse măsuri

de înștiințare despre locul, data și ora examinării cauzei, astfel, că consultând părțile și

ghidându-se de rigorile art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală, s-a dispus judecarea

apelului în absența acestuia”. Însă, în materialele dosarului nu există dovada de recepție

de către inculpat a citației judiciare, și nici telefonograma cu înscrisul că grefierul l-a

telefonat pe inculpat, fapt ce confirmă circumstanța neînștiințării în modul prevăzut de

lege a inculpatului asupra ședințelor de judecată.

Prin urmare, instanța de apel nu a citat inculpatul în modul prevăzut de lege

pentru ședința de judecată stabilită și a pronunțat o soluție care i-a lezat inculpatului

dreptul la un proces echitabil, sub aspectul că acesta a fost lipsit de dreptul de a fi legal

citat în apel, de a participa în apel, de a se pronunța asupra apelului personal, inclusiv

prin avocatul ales, care a fost înlăturat din proces.

Prin procesul verbal din 22.11.2020, în privința inculpatului a fost aplicată

măsura preventivă neprivativă de libertate - înlăturarea de la conducerea mijlocului de

transport, iar pe cale de consecință în corespundere cu art. 63 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, prin acest act procedural Rahmo Hassan a fost recunoscut în calitate

de bănuit.

Subsecvent, potrivit art. 63 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința

căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile

din momentul când i s-a adus la cunoștință ordonanța despre aplicarea măsurii

preventive.

6

În acest aspect, procesul-verbal de înlăturare de la conducerea mijlocului de

transport din 22 noiembrie 2020 i-a fost adus la cunoștință lui Rahmo Hassan imediat

după întocmirea acestuia contra semnătură, adică la 22.11.2020, fapt confirmat prin

semnătura aplicată de ultimul.

Aceste circumstanțe relevă faptul că Rahmo Hassan putea fi menținut în calitate

de bănuit doar până la 02.12.2020 inclusiv, după care să urmeze înaintarea învinuirii

sau scoaterea de sub urmărirea penală. Materialele dosarului denotă că nici una din

situații nu a avut loc în termenii stabiliți de lege.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod

de procedură penală - cauza a fost judecată în apel fără citarea legală a unei părți,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când cauza a fost judecată în apel fără citarea legală a unei

părți, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Conform art. 412 alin. (3), (5) și (7) Cod de procedură penală, judecarea apelului

se face cu citarea părților și înmînarea copiilor de pe apel. Neprezentarea părților legal

citate în instanța de apel nu împiedică examinarea cauzei. La judecarea apelului,

participarea apărătorului, dacă interesele justiției o cer, este obligatorie. Apelul poate

fi judecat în lipsa nemotivată a avocatului în măsura în care nu se încalcă dreptul la

apărare. Potrivit art. 236 alin. (1)-(3) Cod de procedură penală, chemarea unei persoane

în fața instanței de judecată se face prin citație scrisă. Citarea se poate face și prin notă

telefonică sau telegrafică, prin telefax ori prin mijloace electronice. Citarea se poate

face și prin intermediul poștei electronice sau prin orice alt sistem de mesagerie

electronică în cazul în care instanța de judecată dispun de mijloacele tehnice necesare

pentru a dovedi că citația a fost primită. Citarea se va face în așa fel ca persoanei

chemate să i se înmîneze citația cu cel puțin 5 zile înainte de data când ea trebuie să se

prezinte conform citației în fața organului respectiv. Citația se înmînează de către

agentul împuternicit cu înmînarea citației (denumit în continuare agent) sau prin

serviciul poștal. În corespundere cu art. 242 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, dovada de primire a citației trebuie să cuprindă, inclusiv, calitatea procesuală a

persoanei citate, data pentru care este citată, data înmânării citației, numele, prenumele,

calitatea și semnătura celui ce înmânează citația, certificarea de către acesta a identității

7

și a semnăturii persoanei căreia i s-a înmânat citația, precum și indicarea calității

acesteia. Potrivit art. 66 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, inculpatul are

dreptul la apărare. Instanța de judecată îi asigură inculpatului posibilitatea de a-și

exercita dreptul la apărare prin toate mijloacele și metodele neinterzise de lege.

Inculpatul, are dreptul din momentul punerii sub învinuire, să aibă asistența unui

apărător ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod

gratuit de un avocat care acordă asistență juridică garantată de stat. Conform art. 70

alin. (4) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, instanța cere de la biroul de avocați

înlocuirea apărătorului ales sau solicită oficiului teritorial al Consiliului Național

pentru Asistență Juridică Garantată de Stat substituirea avocatului care acordă

asistență juridică garantată de stat dacă apărătorul ales nu poate să participe la

desfășurarea procesului în decurs de 5 zile din momentul anunțării lui, sau dacă instanța

constată că avocatul care acordă asistență juridică garantată de stat nu este în stare să

asigure asistență juridică eficientă inculpatului. Potrivit art. 414 alin. (1), (2) și (6) Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința

de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, nefiind în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, judecarea apelului se face cu citarea părților,

cărora trebuie să li se înmîneze o citație, iar adeverința cu indicația datei primirii se

restituie instanței de apel. Lipsa adeverinței sau neânștiințarea instanței de către una

din părți despre imposibilitatea de a se prezenta constituie temei pentru stabilirea altui

termen de judecată. La judecarea apelului prezența apărătorului este obligatorie.

Instanța de apel urmează să verifice dacă a fost îndeplinită procedura de citare a

părților, dacă este asigurată asistența juridică obligatorie. În cazul în care una din părți

nu a fost citată și nu s-a prezentat la judecată sau dacă apărătorul nu s-a prezentat, deși

asistența juridică este obligatorie, judecarea apelului se amână pentru altă dată, la care

aceste cerințe urmează să fie îndeplinite (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 13., 14.1., 19.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) în materialele cauzei lipsește cu desăvârșire informația că inculpatul ar fi fost

chemat în instanța de apel prin citație scrisă, notă telefonică sau telegrafică, prin telefax

ori prin mijloace electronice, sau prin intermediul poștei electronice, lipsind și dovada

de primire a citației de către inculpat, adică ultimul nu a fost legal citat în instanța de

apel (art. 236, 242, 412 CPP).

În asemenea circumstanțe, concluziile sumare din descriptivul decizie atacate,

că: „...în ședința instanței de apel inculpatul, citat legal, nu s-a prezentat, fiind întreprinse măsuri

8

de înștiințare despre locul, data și ora examinării cauzei...”, nu rezultă din materialele

dosarului.

Prin urmare, instanța de apel nu a citat inculpatul în modul prevăzut de lege și a

pronunțat o soluție care i-a lezat inculpatului dreptul la un proces echitabil, sub aspectul

că acesta a fost lipsit de dreptul de a fi legal citat în apel, de a participa în apel, de a se

pronunța asupra apelului personal sau prin avocatul ales.

Ori, în hotărîrea Russu c. Moldovei din 13 noiembrie 2008, CțEDO a menționat

că articolul 6 al Convenției, interpretat în ansamblu, garantează dreptul persoanei

acuzate de a participa efectiv la procesul său penal. Acesta include, inter alia, nu doar

dreptul de a fi prezent, dar și de a asculta și a urmări procesul (Stanford vs. Regatul Unit -

hotărîre din 23 februarie 1994; Barberà, Messegué și Jabardo vs. Spania - hotărîre din 6 decembrie

1988). Acest drept face implicit parte din esența conceptului procedurii contradictorii

și poate fi, de asemenea, dedus din garanțiile prevăzute în sub-paragrafele (c), (d) și (e)

ale paragrafului 3 al articolului 6 - „să se apere el însuși”, „să întrebe sau să solicite

audierea martorilor”. Este dificil de a vedea în această cauză cum ar fi putut să-și

exercite aceste drepturi reclamantul fără a fi prezent. Deoarece reclamantul nu a fost

informat despre ședința judiciară, el nu a avut posibilitatea să-și organizeze apărarea.

Deci, a avut loc o violare a articolului 6 al Convenției;

b) decizia instanței privind: „...schimbarea avocatului a fost justificată de lipsa

nemotivată în ședința de judecată..., întru a nu admite tergiversarea examinării cauzei, s-a dispus

de a examina cauza în lipsa acestuia, solicitând oficiului teritorial al Consiliului Național pentru

Asistență Juridică Garantată de Stat substituirea avocatului care acordă asistență juridică...”, este

lipsită de orice suport legal.

Astfel, art. 70 alin. (4) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, la care se referă

instața, prevede clar și imperativ că instanța:

- cere de la biroul de avocați înlocuirea apărătorului ales, dacă acesta nu poate

să participe la desfășurarea procesului în decurs de 5 zile din momentul anunțării lui,

- solicită oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică

Garantată de Stat substituirea avocatului care acordă asistență juridică garantată de

stat, dacă instanța constată că avocatul care acordă asistență juridică garantată de stat

nu este în stare să asigure asistență juridică eficientă inculpatului.

Deci, această normă de drept procedural nu reglementează și chestiunea

schimbării avocatului ales pe avocatul care acordă asistență juridică garantată de stat,

întru a nu admite tergiversarea examinării cauzei.

Prin urmare, a fost lezat dreptul inculpatului la apărare, prin avocatul ales,

prevăzut și în art. 6 alin. 3 lit. c) CEDO - Orice acuzat are, în special, dreptul să se apere el

însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el;

c) și-a întemeiat concluziile în descriptivul deciziei pe probe neverificate în

ședința de judecată a instanței de apel, cum ar fi cele de la f.d. 9-18, 27, 29, 32-44, 180-

183.

Ori, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, nicio probă nu a fost

cercetată și consemnată în acest act procedural (v.1, f.d. 227-228).

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanța de apel

nu a judecat apelul declarat în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, deoarece a

9

judecat cauza fără citarea legală a inculpatului, a adoptat o hotărâre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Igor Gheorghița, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2022, în privința

inculpatului Rahmo Hassan XXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 20

ianuarie 2023.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

10