1ra-1300/2022 — art. 264/1 alin. 1, 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2 lit. d CP CP

1ra-1300/2022 — art. 264/1 alin. 1, 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2 lit. d, 186 alin. 2 lit. d CP CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1300/2022

1-18161248-01-1ra-23082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 18

noiembrie 2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie

2022, declarat de avocata Tatiana Lepădatu, în numele inculpatului

Berco Andrei XXXX,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Ocnița din 20.08.2012 în

baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 6 luni închisoare;

2) sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

12.03.2013 în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal la 6 ani

închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.06.2018 – 24.03.2020,

instanța de recurs: 14.05.2020 – 10.06.2020,

instanța de fond: 22.07.2020 – 18.11.2021,

instanța de apel: 08.12.2021 – 15.06.2022,

instanța de recurs: 23.08.2022 – 30.11.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin. (1) Cod penal,

pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

1

Cererea administratorului ICAP „Coopalimentara UCCM” privind încasarea

cheltuielilor de judecată, a fost lăsată fără examinare.

învinuiește că la 07 mai 2018, orele 11:18, la intersecția străzilor Grădina Botanica cu

șos. Muncești mun. Chișinău, având scopul conducerii mijlocului de transport în stare

de ebrietate, intenționat încălcând prevederile pct. 14 lit. a) din Regulamentul

circulației rutiere, conform căreia, conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, a condus automobilul „Audi”, n/î XXXX, și fiind în

stare de ebrietate cu grad avansat, după care a fost stopat de către agentul constatator

Inspector al INP al IGP a MAI, Calistru Marin, a fost supus verificării cu alcooltestul

de molde „Drager 6810” întru stabilirea stării de ebrietate și natura ei, în urma

examinării, s-a stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituie

0,38 mg/l, care conform art. 13412 alin. (3) Cod penal se califică ca stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța a reținut că au fost incorect încadrate juridic acțiunile inculpatului în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal ca conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate cu grad avansat, or, subiectul infracțiunii

imputate are calitate specială de persoană care conduce mijlocul de transport și nu este

privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, astfel în cadrul cercetării

judecătorești s-a demonstrat cu certitudine că la data de 07.05.2018 în timp ce conducea

mijlocul de transport „Audi”, n/î XXXX, Berco A. nu deținea permis de conducere.

Astfel, cu certitudine s-a constatat că faptele inculpatului nu întrunesc

elementele infracțiunii imputate și urmează a fi achitat.

recurs, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 750

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani.

Apelanta a invocat că subiectul infracțiunii specificate la alin. (1) art. 2641 Cod

penal, este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins

vârsta de 16 ani. În plus, subiectul are calitatea specială de persoană care conduce

mijlocul de transport.

În speță, sunt probate toate aceste elemente, iar norma indicată nu impune

imperativ ca subiectul să dețină permis de conducere și să nu fie privat de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

recursul a fost admis, casată total sentința și dispusă rejudecarea cauzei penale de către

instanța de fond, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că subiectul infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(1) Cod penal, nu are calitatea specială de persoana care conduce mijlocul de transport,

precum și calitatea specială de persoana care deține permis de conducere și nu este

privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, or, în art. 2641 alin. (4) Cod penal

este prevăzută o formă agravantă a infracțiunilor prevăzute la art. 2641 alin. (1)-(3) Cod

2

penal, esența constituind în lipsa unui permis de conducere al făptuitorului, deci în

cazul dat nu este o diferență în calitatea subiectului categoriilor de infracțiuni (el-

subiectul, fiind unul și același - persoana care a atins vârsta de 16 ani, conducerea

mijlocului de transport, starea de ebrietate și deținerea permisului de conducere-fiind

elemente ale laturii obiective), ci este o diferență ce se referă la latura obiectivă cu

agravanta respectivă.

Astfel, dacă persoana a comis fapta prejudiciabilă prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal, însă acțiunile ei au fost încadrate pe art. 2641 alin. (1) Cod penal, aceasta

nu urmează a fi achitată, urmare a constatării că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii (în cazul dat laturii obiective), or, încadrarea în baza art. 2641 alin. (1) Cod

penal a faptei incriminate inculpatului, acoperă aria infracțiunii indicate în rechizitoriu.

Totodată, dacă instanța de fond s-a bazat pe faptul că organul de urmărire penală

incorect a încadrat juridic acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal,

urma să se expună asupra unei eventuali reîncadrări acțiunilor inculpatului, în situația

în care, art. 113 alin. (2) Cod penal prevede că „Calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători.

Reieșind din procedura de judecare a recursului, în acest context nu poate fi

controlat fondul cauzei, or, instanța de recurs trebuie să acceptate constatarea de fapt

stabilită de instanța de fond.

Tot în acest context, prin recursul declarat de acuzatorul de stat s-a contestat o

sentință de achitare, în acest sens fiind imperativă audierea inculpatului și a martorilor,

cercetarea probelor și întocmirea procesului-verbal al ședinței de judecată în

conformitate cu prevederile art. 336 Cod procedură penală, acțiuni care nu pot fi

întreprinse la judecarea recursului, respectiv, instanța de recurs nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe lucrările primei instanțe,

care conțin declarațiile martorilor și ale inculpatului din același dosar, în temeiul cărora

instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, din motiv că fapta inculpatului nu

conține elementele infracțiunii.

fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (episodul din 13.10.2019) la

2 ani închisoare, art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (episodul din 26.04.2020) la 2 ani

închisoare, art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (episodul din 12.08.2020) la 2 ani

închisoare și art. 2641 alin. (1) Cod penal (episodul din 13.10.2019) la 240 ore de muncă

neremunerată.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-

a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 4 luni închisoare, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la

reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Costin Raisa prejudiciul material în

sumă de 3000 lei.

11:18, la intersecția străzilor Grădina Botanica cu șos. Muncești, mun. Chișinău, având

scopul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate, intenționat, încălcând

prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, a condus automobilul

3

„Audi”, n/î XXXX, fiind în stare de ebrietate cu grad avansat, după care, fiind stopat

de către agentul constatator inspector al INP al IGP a MAI, Calistru Marin, a fost supus

verificării cu alcooltestul de model „Drager 6810” întru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, în urma cărui fapt, s-a stabilit, că concentrația vaporilor de alcool în aerul

expirat constituie 0,38 mg/l, care conform art.13412 alin. (3) Cod penal, se califică ca

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Tot el, la13 octombrie 2019, de la orele 23:00, până la 14 octombrie 2019, orele

07:30, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în apartamentul

nr.XX, amplasat pe str. XXXX, mun. Chișinău, de unde pe ascuns a sustras bani în

sumă de 17 000 lei, care aparțin lui Ceban Victor, după care a părăsit locul comiterii

infracțiunii, ca urmare, prin acțiunile intenționate, cauzând părții vătămate Ceban

Victor daune în proporții considerabile în sumă de 17 000 lei.

Tot el, la data de 26 aprilie 2020, orele 20:00, aflându-se în automobilul „Lexus”,

n/î „XXXX”, care era parcat pe str. Maria Dragan 4/1, mun. Chișinău, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și admițând în mod

conștient survenirea acestora, pe ascuns a sustras un telefon mobil de model „Samsung

A7”, în care era instalată cartela SIM cu nr. XXXX, la prețul de 6000 lei, ce aparținea

lui Beschieru Ruslan, după care, cu bunul sustras s-a ascuns de la fața locului,

cauzându-i părții vătămate o daună considerabilă în sumă totală de 6000 lei.

Tot el, la 12 august 2020, orele 02:18, aflându-se în încăperea vulcanizării SRL

„Falconius”, amplasată pe adresa str. XXXX, din mun. Chișinău, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, intenționat, pe ascuns, prin acces liber, a sustras un

telefon mobil de model „Redmi Note 8” cu IMEI-1: XXXX și IMEI-2: XXXX, la preț

de 3500 lei, în care era instalată cartela SIM XXXX după ce cu bunul sustras s-a ascuns

de la locul săvârșirii infracțiunii, astfel cauzându-i părții vătămate Stirschi Vasile o

daună materială în proporții considerabile în sumă de 3500 lei

Instanța a reținut că inculpatul nu s-a prezentat în ședința de judecată și nu a adus

la cunoștință instanței motivul neprezentării sale, iar prin încheierea judecătoriei

Chișinău din 09.10.2020, a fost dispusă anunțarea lui în căutare, fiind pornit dosarul de

căutare nr. XXXX.

În conformitate cu art. 321 alin. (1, 2) pct. 1), alin. (6) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea

inculpatului, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul articol. Judecarea cauzei în

lipsa inculpatului poate avea loc în cazul când inculpatul se ascunde de la prezentarea

în instanță.

Totodată, vinovăția inculpatului pe episodul din 07.05.2018 privind învinuirea

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, a fost dovedită

integral prin probele administrate, inclusiv:

declarațiile similare ale martorilor Calistru Marin și Rusu Roman, că pe 07 mai

2018, activând în calitate de ofițeri de patrulare, au oprit un automobil la volanul căruia

se afla inculpatul. Au solicitat actele la control, simțind mirosul de alcool de la șofer.

Șoferul nu avea permis de conducere și a prezentat buletinul de identitate, fiind supus

testării alcoolscopice cu „Drager”;

tichetul „Drager” din 07.05.2018, potrivit cărui, la Berco Andrei, a.n.XXXX, s-

a constatat concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,38 mg/l. Rezultatul a

4

fost comunicat lui Berco A., iar tichetul recunoscut și anexat în calitate de mijloc

material de probă;

Este nefondat argumentul apărării privind achitarea inculpatului pe art. 2641 alin.

(1) Cod penal, or, prin probele cercetate în ședința de judecată a fost confirmată

existența faptei infracționale reținute în sarcina inculpatului.

În acest sens sunt pertinente și constatările instanței de recurs expuse în decizia

din 10.06.2020 că: „deși dacă persoana a comis fapta prejudiciabilă prevăzută de

art.2641 alin.(4) Cod penal, însă acțiunile ei au fost încadrate pe art. 264/1 alin. (1) Cod

penal, aceasta nu urmează a fi achitată urmare a constatării că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, or încadrarea în baza art. 264/1 alin. (1) Cod penal a faptei

incriminate inculpatului, acoperă aria infracțiunii indicate în rechizitoriu”.

Potrivit art. 113 alin.(2) Cod penal, calificarea oficială a infracțiunii se

efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează

urmărirea penală și de către judecători.

Având în vedere faptul că după trimiterea cauzei la rejudecare, aceasta s-a aflat

în curs de examinare mai mult de 1 an de zile, în total fiind fixate 27 de ședințe, de

către partea acuzării nu au fost prezentate careva probe, care ar permite instanței să

ajungă la o concluzie certă și fără echivoc despre vinovăția inculpatului în săvârșirea

unei alte infracțiuni decât cea pentru care acesta a fost dedus judecății. Potrivit art.325

Cod de procedură penală, (1) Judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai

în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. (2) Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin

aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

Modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite numai în

cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod. Astfel, reieșind din prevederile

normei citate, instanța reține că alegațiile părții apărării privind existența temeiurilor

de emitere a unei sentințe de achitare a inculpatului, urmează a fi apreciate critic,

deoarece probatoriul administrat la etapa urmării penale și în cadrul 13 cercetării

judecătorești confirmă existența faptei infracționale reținute în sarcina inculpatului în

partea descriptivă a prezentei sentințe, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, acesta

urmând a fi recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii de conducere a mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

La fel, pe episoadele privind învinuirea pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

vina inculpatului este dovedită integral prin probele administrate, inclusiv pe episodul

din 13.10.2019 prin:

declarațiile părții vătămate Ceban Victor, că 13 octombrie 2019, Berco l-a sunat

că vrea să fie la Chișinău și să locuiască cu el câteva zile, până a-și găsi de lucru, l-a

întâlnit pe Berco când el a venit, au stat la magazin și au servit câte o bere. Apoi s-au

dus în apartamentul în care locuiește, au mai luat de la magazin bere și produse, apoi

au stat la bucătărie și au servit. Cât stăteau la bucătărie, a fost telefonat de prietena sa

Aliona Talmaz și el a plecat la Buiucani, Berco a rămas cu fratele său Cebanu Marin.

În oraș au stat o oră-două, aproximativ la ora 17:00-18:00, după ce a venit acasă, a

verificat banii în dulap în sumă de 17 400 lei, i-a luat pe toți, erau într-un plic, împreună

cu Berco au plecat la magazin după produse, s-au întors înapoi în apartament, după

ceva timp căuta țigările, a scos plicul cu bani, după asta el i-a mai spus să se ducă să ia

5

încă o bere, era deja 21:30, și iarăși au luat produse și băuturi alcoolice, ultima bere o

achitare el. La ora 23:00 s-au culcat, el pe un fotoliu, și partea vătămată pe pat alături,

fratele dormea în cameră cu ei pe alt fotoliu. Dimineața, când s-a trezit, Berco nu mai

era în apartament, banii lipseau din buzunar, a verificat unde a dormit el, era plicul fără

bani lângă fotoliu unde a dormit Berco. Fratele era în casă, l-au sunat pe Berco Andre,

dar nu a răspuns, după asta a apelat poliția, fratele său i-a spus că s-a trezit pe la orele

01:00 și Berco nu era în casă, pantalonii în care erau banii, erau jos, fratele a luat

pantalonii și i-a pus pe pat, fratele cunoștea că el strânge bani, dar suma și locul nu

cunoștea. Dorește ca Berco să îi întoarcă banii, suma este considerabilă pentru el,

careva alte pretenții nu are. Suma prejudiciului cauzat este de 17000 lei deoarece 400

lei i-a cheltuit la magazin;

plângerea depusă de Ceban Victor din 14.10.2019, prin care solicită tragere la

răspundere a persoanei neidentificate, care la data de 13.10.2019, orele 22:30, aflându-

se în apartamentul nr. XX de pe str. XXXX, mun. Chișinău, pe ascuns i-a sustras 17.000

lei, cauzându-i astfel un prejudiciu material considerabil;

Totodată, s-a constatat cu certitudine întregirea laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de furt, ori, inculpatul la 13.10.2019, 26.04.2020 și 12.08.2020, crezând că

nu este observat de nimeni, a sustras bunurile - suma de 17.000 lei (episodul din

13.10.2019); telefonul mobil de model „Samsung A7” (episodul din 26.04.2020);

telefonul mobil de model „Redmi Notes” (episodul din 12.08.2020), fiind convins că

le sustrage pe ascuns.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal

și de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară și infracțiuni mai puțin grave,

că circumstanțe agravante fiind săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior

a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză, or, potrivit cazierului judiciar al inculpatului, acesta anterior a fost

condamnat pentru comiterea infracțiunilor contra patrimoniului, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă doar prin izolare de

societate.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe art. 2641

alin. (1) Cod penal și pe episodul din 13.10.2019 pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Apelanta a invocat că pentru a întruni toate elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute art. 2641 alin. (1) Cod penal, este necesar ca subiectul acestei

infracțiunii să fie o persoană care conduce mijlocul de transport și nu este privată de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Astfel, inculpatul nu este subiectul infracțiunii imputate, or, în cadrul cercetării

judecătorești s-a demonstrat că la 07.05.2018, în timp ce conducea mijlocul de

transport „Audi”, n/î XXXX, Berco Andrei nu deținea permis de conducere.

Având în vedere faptul că careva probe ce ar demonstra deținerea de către

inculpat a permisului respectiv nu au fost administrate de partea acuzării, inculpatul nu

6

întrunește condițiile unui subiect al infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod

penal.

Cu referire la epizodul din 14.10.2019, concluzia despre vinovăție se axează pe

declarațiile părții vătămate Ceban Victor, care este parte cointeresată. Inculpatul a

negat faptul sustragerii mijloacelor bănești.

În situația în care alte probe concludente și relevante nu au fost acumulate,

aprecierea drept adevărate a declarațiilor părții vătămate pentru a le pune la baza

sentințci este insuficientă și neechitabilă față de inculpat.

Instanța a ignorat circumstanțele obiective, care pun la îndoială învinuirea adusă,

după cum urmează: partea vătămată Ceban Victor recunoaște că era în stare de ebrietate

și că de mai multe ori se deplasa la magazin pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice,

având cu sine toată suma de 17.000.00 lei; la caz, n-a fost audiat în ședința de judecată

martorul Ceban....., fratele părții vătămate; dimineața, după trezire, partea vătămată a

găsit ușa de la intrare deschisă.

În circumstanțe descrise, apar îndoieli rezonabile privind vinovăția inculpatului,

or, nu este clar dacă avea în realitate la sine 17.000 lei partea vătămată sau această

sumă putea fi pierdută de către acesta în alte împrejurări, pe timpul deplasărilor la

magazin.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că inculpatul, fiind citat legal, în ședința instanței de

apel nu s-a prezentat, fiind anunțat în căutare potrivit dosarului de căutare nr. XXXX

din 21.10.2020.

Partea vătămată Ceban Victor, la fel, nu s-a prezentat, fiind întreprinse măsuri

de înștiințare despre locul, data și ora examinării cauzei, astfel, că ghidându-se de

rigorile art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală, s-a dispus judecarea apelului în

absența acesteia.

Sentința a fost contestată doar în partea episodului din 07.05.2018 privind

învinuirea lui Berco A. pe art. 2641 alin. (1) Cod penal (cauza penală nr. 2018420600) și

episodului din 13.10.2019 privind învinuirea lui pe art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal

(cauza penală nr. 2019421499) și, ca consecință, stabilirea pedepsei definitive pentru

concurs de infracțiuni.

Totodată, la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit

infracțiunile imputate.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, s-a constatat cu certitudine că Berco Andrei a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, ca conducerea mijlocului de transport de

către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și

infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furtul adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

7

Cu referire la episodul din 07.05.2018, privind învinuirea pe art. 2641 alin. (1)

Cod penal, fiind audiat în calitate de bănuit inculpatul a recunoscut vina integral, nu

posedă permis de conducere, de cele săvârșite sincer se căiește și ulterior de învinuit, a

comunicat că învinuirea îi este clară, își recunoaște pe deplin vina și susține declarațiile

date în calitate de bănuit, se căiește sincer de cele întâmplate.

Vinovăția ultimului a mai fost confirmată prin cumulul probelor administrate,

cum ar fi declarațiile martorilor Calistru Marin și Rusu Roman, tichetul „Drager” din

07.05.2018, potrivit cărui, la Berco Andrei, a.n. XXXX, s-a constatat concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,38 mg/l.

Cu referire la episodul din 13.10.2019 privind învinuirea pe art. 186 alin. (2) lit.

d) Cod penal (cauza penală nr. 2019421499), fiind audiat în calitate de învinuit, inculpatul,

vina nu a recunoscut-o și a declarat că a fost la Ceban Viorel în ospeție, a servit băuturi

alcoolice, acolo se aflau fratele lui și încă trei persoane necunoscute. Nu a luat niciun

leu și nici nu știa că el are bani.

Totodată, prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția

lui Berco A. în comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, prima instanță s-a bazat pe următoarele probe, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și coroborează între ele - declarațiile părții vătămate

Ceban Victor, plângerea depusă de Ceban Victor din 14.10.2019, prin care solicită

tragere la răspundere a persoanei neidentificate, care la data de 13.10.2019,

aproximativ orele 22:30, aflându-se în apartamentul nr. 15 de pe str. XXXX, mun.

Chișinău, pe ascuns i-a sustras 17.000 lei, cauzându-i un prejudiciu material

considerabil, proces-verbal de cercetare la fața locului din 14.10.2019 cu planșa

fotografică, prin care a fost cercetat apartamentul nr. XX din str. Grădina Botanica 15

mun. Chișinău.

Analizând probele cercetate în ședința instanței de apel și apreciindu-le, din

punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe, s-a constatat că ele demonstrează

cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate și că acțiunile lui

au fost corect calificate de către prima instanță prin prisma art. 2641 alin. (1) Cod penal,

ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat și a art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furtul adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Sub aspectul laturii obiective, a infracțiunii specificate, ea se exprimă în fapta

prejudiciabilă care constă în acțiunea de conducere a mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de

ebrietate produsă de substanțe narcotice, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte

similare. Așadar, fapta prejudiciabilă se exprimă în acțiunea de conducere în condiții

ilicite a mijlocului de transport.

În cazul infracțiunii analizate, caracterul ilicit al conducerii rezultă din

nerespectarea obligației, pe care o are conducătorul mijlocului de transport, de a evita

starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau starea de ebrietate produsă de substanțe

narcotice, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte similare.

8

Conducerea mijlocului de transport este acea operație tehnică prin care o

persoană pune în mișcare mijlocul de transport și îl dirijează potrivit cu scopurile

urmărite de ea. Este deplasarea mijlocului de transport, deci aflarea acestuia în mișcare.

Conform art. 13412 Cod penal, prin stare de ebrietate se înțelege starea de

dereglare psihofuncțională a organismului survenită în urma consumului de alcool,

droguri și/sau alte substanțe cu efecte similare.

Așa dar, prima instanță în mod justificat a constatat că nu există nici un temei

pentru a pune la dubii probatoriul administrat, astfel prin rezultatul „Drager” și

procesul-verbal de comunicare test „Drager” din 29.05.2018, se confirmă că Berco

Andrei la data de 07.05.2018, orele 11:18, se afla în starea de ebrietate alcoolică cu

concentrația de alcool în aerul expirat de 0,38 mg/l, procesul-verbal fiind semnat de

către Berco A. fără a face careva obiecții și care nu a fost contestat.

În acest sens, nu pot fi puse la dubii declarațiile martorilor Calistru Marin și Rusu

Roman, or, aceștia fiind agenți de patrulare, au exercitat atribuțiile de serviciul conform

legislației în vigoare și a fișei de post, prin urmare sunt cointeresați în

descoperirea/înlăturarea încălcărilor admise de conducătorii mijloacelor de transport,

admiși pe drumurile publice.

Succesiv, aceste declarații sunt pertinente, concludente și veridice, deoarece sunt

consecutive, logice, coroborează atât între ele, cât și se confirmă prin celelalte probe

administrate la dosar.

Infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal este una formală și se

consideră consumată din momentul efectuării conducerii mijlocului de transport de

către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare

de ebrietate produsă de substanțe narcotice, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte

similare.

Expresia „persoana care conduce mijlocul de transport” include atât persoanele

care au permis de conducere, cât și persoanele care nu au permis de conducere a

mijloacelor de transport.

Subsecvent, inculpatul este persoana responsabilă, care la momentul săvârșirii

infracțiunii a atins vârsta de 16 ani, la fel, în momentul comiterii infracțiunii, ultimul

conducea mijlocul de transport.

Cu titlu derivat, sunt învederate constatările instanței de apel expuse în decizia

din 10.06.2020 că: „deși dacă persoana a comis fapta prejudiciabilă prevăzută de art.

2641 alin. (4) Cod penal, însă acțiunile ei au fost încadrate pe art. 2641 alin. (1) Cod

penal, aceasta nu urmează a fi achitată urmare a constatării că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, or încadrarea în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal a faptei

incriminate inculpatului, acoperă aria infracțiunii indicate în rechizitoriu”.

În concluzie, art. 2641 alin. (1) Cod penal este o normă generală în coraport cu

art. 2641 alin. (4) Cod penal. În cazul în care fapta nu este calificată în baza normei

speciale implică răspunderea penală în baza normei generale (dacă sunt întrunite

elementele constitutive ale acestei norme generale).

Corespunzător, este nefondată solicitarea formulată de avocatul inculpatului

precum că instanța de apel urmează să pronunțe o hotărâre de achitare în privința lui

Berco A. pe episodul din 07.05.2018, din motiv că nu sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Codul penal.

9

Totodată, reieșind din probele prezentate de către partea acuzării și administrate

în cadrul cercetării judecătorești de către instanța de judecată, s-a confirmat în totalitate

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod

penal, de către partea apărării nefiind prezentate careva probe pertinente și concludente

sau careva argumente verosimile, care să combată probele acuzării administrate în

vederea dovedirii vinovăției lui în comiterea faptei prejudiciabile.

Subsecvent, declarațiile inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea faptei

penale incriminate, prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, se combat prin

totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de

judecată și anume prin declarațiile părții vătămate și probele scrise cercetate în ședința

de judecată. Aceste probe coroborează între ele și atestă incontestabil vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Contrar argumentelor invocate de către partea apărării, prin fapta săvârșită au

fost lezate valorile sociale privind patrimoniul persoanei, latura obiectivă a fost

realizată prin fapta prejudiciabilă în următoarele circumstanțe: „la data de 13 octombrie

2019, de la orele 23:00, până la 14 octombrie 2019, orele 07:30, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în apartamentul nr. 15, amplasat pe str.

XXXX, mun. Chișinău, de unde pe ascuns a sustras bani în sumă de 17 000 lei, care

aparțin lui Ceban Victor, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii, ca urmare, prin

acțiunile intenționate, cauzând părții vătămate Ceban Victor daune în proporții

considerabile în sumă de 17 000 lei”, legătura cauzală fiind una directă dintre faptă și

urmarea dată.

În continuare cu referire la latura subiectivă, Berco A. a acționat cu vinovăție

sub formă de intenție directă – prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

ori ultimul în cumulul probelor cercetate își dădea seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, a prevăzut urmările lor prejudiciabile și a dorit în mod conștient

survenirea acestor urmări, ultimul fiind responsabil și având vârsta subiectului

infracțiunii.

Este declarativ argumentul avocatului precum că în cadrul cercetării

judecătorești nu au fost administrate suficiente probe ce ar dovedi comiterea de către

Berco A. a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d), or, dimpotrivă, întreg

ansamblul probatoriu al cauzei penale indică la culpabilitatea lui, partea acuzării în

acest sens a prezentat probe verosimile care au elucidat în mod clar circumstanțele

cazului și în baza cărora a fost demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului de comitere

a infracțiunii de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

Aceste afirmații ale părții apărării reprezintă opinia subiectivă a apelantului, or,

din probele administrate, apreciate potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, s-

a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungându-se la concluzia

corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptelor incriminate

Totodată, la individualizarea pedepsei inculpatului, just s-a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiuni săvârșite, de

motivul acestuia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

10

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acesteia precum

și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatuli.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat

pe art. 2641 alin. (1) Cod penal și pe episodul din 13.10.2019 pe art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal.

Recurenta indică că pentru a întruni toate elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute art. 2641 alin. (1) Cod penal, este necesar ca subiectul acestei infracțiunii să

fie o persoană care conduce mijlocul de transport și nu este privată de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

Astfel, inculpatul nu este subiectul infracțiunii imputate, or, în cadrul cercetării

judecătorești s-a demonstrat că la 07.05.2018 în timp ce conducea mijlocul de transport

„Audi”, n/î XXXX, Berco Andrei nu deținea permis de conducere.

Având în vedere faptul că careva probe ce ar demonstra deținerea de către

inculpat a permisului respectiv nu a fost administrate de partea acuzării, s-a constatat

că inculpatul nu întrunește condițiile unui subiect al infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (1) Cod penal.

Cu referire la epizodul din 14.10.2019, concluzia despre vinovăția sus-numitului

se axează pe declarațiile părții vătămate Ceban Victor, care este parte cointeresată.

Inculpatul a negat faptul sustragerii mijloacelor bănești, În situația în care alte probe

concludente și relevante nu au fost acumulate, aprecierea drept adevărate a declarațiilor

părții vătămate pentru a le pune la baza sentinței este insuficientă și neechitabilă față

de inculpat.

Instanța a ignorat circumstanțele obiective, care pun la îndoială învinuirea adusă,

după cum urmează: partea vătămată Ceban Victor recunoaște că era în stare de ebrietate

și că de mai multe ori se deplasa la magazin pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice,

având cu sine toată suma 17.000.00 lei; la caz, n-a fost audiat în ședința de judecată

martorul Ceban....., fratele părții vătămate; dimineața, după trezire, partea vătămată a

găsit ușa de la intrare deschisă.

În circumstanțele descrise, apar îndoieli rezonabile privind vinovăția lui Berco

Andrei, or, nu este clar dacă avea în realitate la sine 17.000 lei partea vătămată sau

această sumă putea fi pierdută de către acesta în alte împrejurări, pe timpul deplasărilor

la magazin.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

11

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de pe rol, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 9. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 5., 6., 8. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică corectă a

acțiunilor infracționale ale ultimului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Calistru M. și Rusu R., tichetul

„Drager” din 07.05.2018, declarațiile părții vătămate Ceban V., plângere depusă de

acesta pe 14.10.2019, proces-verbal de cercetare la fața locului din 14.10.2019 cu

planșa fotografică, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând detaliat motivele pentru care

au respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, probele administrate pe caz demonstrând cu

concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor prevăzute la

art. 186 alin. (2) lit. d) și art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Totodată, hotărârile contestate sunt conforme și relevanțelor din decizia instanței

de recurs din 10.06.2020, că: „...subiectul infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal,

nu are calitatea specială de persoana care deține permis de conducere și nu este privată de dreptul

de a conduce mijloace de transport, or, în art. 2641 alin. (4) Cod penal este prevăzută o formă

agravantă a infracțiunilor prevăzute la art. 2641 alin. (1)-(3) Cod penal, esența constituind în lipsa

unui permis de conducere al făptuitorului, deci în cazul dat este o diferență ce se referă la latura

obiectivă cu agravanta respectivă. Astfel, dacă persoana a comis fapta prejudiciabilă prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, însă acțiunile ei au fost încadrate pe art. 2641 alin. (1) Cod penal,

aceasta nu urmează a fi achitată, urmare a constatării că fapta nu întrunește elementele infracțiunii

(în cazul dat laturii obiective), or, încadrarea în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal a faptei incriminate

inculpatului, acoperă aria infracțiunii indicate în rechizitoriu...”, indicațiile cărei sunt

obligatorii pentru instanța de fond conform prevederilor art. 436 alin. (3) și 451 Cod

de procedură penală (pct. 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CtEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns

12

detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul ordinar este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 9. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este

o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 6. – 9. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că hotărârile

atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului au

fost întrunite elementele infracțiunilor imputate și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Tatiana Lepădatu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2022, în

privința inculpatului Berco Andrei XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 20 ianuarie 2023.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

13

14