1ra-1237/22 — Art.art.27, 145 al.2 lit. g Cp

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 09 decembrie 2021, Bobcov Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.art.27, 145 alin.(2) lit. g) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. În conformitate cu art.art.385 alin.(5) și (6), 4734 alin.(6) Cod de procedură penală, s-a redus pedeapsa lui Bobcov Denis, pentru perioada totală de 60 zile, prin calcularea a 2 zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, în care Bobcov Denis s-a aflat în detenție în calitate de prevenit, în condiții contrare prevederilor art.3 din CEDO, adică cu 120 de zile. S-a dispus de a încasa de la Bobcov Denis în beneficiul bugetului de stat, suma de 6 508 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Bobcov Denis, la 10.11.2019, aproximativ la ora 15.00, aflându-se în domiciliul cet. Caproșu Eduard, amplasată în xxx, unde se afla și cet. Vîrlan Serghei în timpul unui conflict apărut spontan cu cet. Caproșu Eduard, urmărind scopul omorului, intenționat i-a aplicat lui Caproșu Eduard mai multe lovituri cu cuțitul în regiunea capului, organ vital, cauzându-i vătămări corporale ușoare, conform raportului de expertiză judiciară nr.201925D0390 din 24.12.2019, sub formă de plăgi tăiate, nepenetrante în regiunea 1 capului, gâtului și umărului drept și lui Vîrlan Serghei, urmărind scopul omorului, intenționat i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea gâtului, organ vital, cauzându-i vătămări corporale ușoare conform raportului de expertiză judiciară nr.201925D0333 din 15.11.2019 sub formă de plagă tăiată în regiunea cervicală, însă din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul, deoarece după aplicarea loviturilor, Bobcov Denis, fiind văzut de alți martori nu și-a dus intenția până la capăt. Pe baza stării de fapt expuse, confirmată de probele administrate, prima instanță a reținut în drept că, faptele inculpatului Bobcov Denis întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.art.27, 145 alin.(2) lit. g) Cod penal – tentativa de omor asupra a două persoane.

Avocatul Dariev Boris în numele inculpatului Bobcov Denis, a contestat cu apel prealabil sentința, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare. 3.1. Avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatului Bobcov Denis, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bobcov Denis să fie achitat. În motivarea cerințelor sale, apărarea a invocat că sentința primei instanțe este neîntemeiată și urmează a fi casată, pronunțând sentința prima instanță a încălcat principiul prezumției nevinovăției. 3.2. Avocatul Cerga Ion în numele inculpatului Bobcov Denis, a contestat cu apel suplimentar sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bobcov Denis să fie achitat, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii sau a recalifica acțiunile inculpatului Bobcov Denis conform art.78 Cod contravențional și a înceta procesul contravențional. În motivarea cerințelor sale, apărarea a invocat că latura obiectivă a infracțiunii de omor nu poate fi identificată doar prin faptul realizării aplicărilor mai multe lovituri cu cuțitul în regiunea organelor vitale. Acțiunea acestui element al infracțiunii, are un caracter fizic-mecanic, chimic, psihic sau de altă natură, iar la cazul prezent se presupune un caracter fizic-mecanic. Deci, acuzatorul urma să aducă probe în sensul că plăgile tăiate puteau duce la decesul persoanei. Acuzatorul nu a demonstrat iar, prima instanță, contrar prevederilor art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, a preluat poziția învinuirii fără a încerca cel puțin să descrie latura obiectivă indicând la probele ce ar confirma existența acestui element de infracțiune. Prima instanță nu a motivat cum a fost stabilită intenția - directă sau indirectă, având în vedere că la acest capitol, în sentința este doar transcrisă noțiunea laturii subiective, fără a fi dată explicație la acest moment. Aplicarea unei lovituri cu cuțitul, victimei Caproșu Eduard în regiunea capului, organ vital și victimei Vîrlan Serghei în regiunea gâtului, organ vital, nu demonstrează cu certitudine că inculpatul Bobcov Denis a acționat direct în scopul 2 cauzării morții victimelor. La fel, prima instanță nu a argumentat și explicat - care cauze independente de voința lui Bobcov Denis, nu i-au permis producerea efectului. În acest context, apărarea repetat face trimitere la declarațiile pârților vătămate și a martorului S. Pîslari, din care reiese doar acțiuni huliganice, provocate de ceartă și prima lovitură din partea părții vătămate Caproșu Eduard. Apărarea a evidențiat că, dacă totuși s-ar admite versiunea acuzării, constată a fi evidentă încetinirea acțiunilor presupuse tinse spre omor de bunăvoie, partea vătămată a lăsat bâta, a propus încetinirea certei, inculpatul nu s-a împotrivit de deposedarea cuțitului și, condamnatul s-a liniștit (nu a pus efortul întru continuarea presupusei). În acest context - renunțare de bunăvoie la săvârșirea infracțiunii de omor intenționat se considera încetarea de către făptuitor a pregătirii de omorul intenționat sau încetarea acțiunilor (inacțiunilor) îndreptate nemijlocit spre săvârșirea omorului intenționat, dacă făptuitorul era conștient de posibilitatea consumării infracțiunii. Și, în acest caz, făptuitorul nu poate fi supus răspunderii penale în baza art.145 Cod penal, deoarece a renunțat, benevol și definitiv, să ducă până la capăt activitatea infracțională. În același timp, cel care a renunțat de bunăvoie la ducerea până la capăt a infracțiunii de omor intenționat este supus răspunderii penale numai în cazul în care fapta săvârșită conține o altă infracțiune consumată (de exemplu - infracțiunea prevăzută la art.art.151, 152, 287 Cod penal, sau art.78 Cod contravențional).

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2022, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței. 4.1 Pentru a decide, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la concluzia că inculpatul D. Bobcov a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. În continuare, instanța de apel nu a reținut alegațiile apărătorului Bulbuc Boris în interesele inculpatului Bobcov Denis, în partea în care s-a invocat că prima instanță nu a analizat și apreciat probele corespunzător, or în ședința instanței de apel au fost cercetate probele anexate la dosar, acestea fiind pertinente, concludente, combat depozițiile inculpatului și indică la vinovăția sa. Instanța de apel nu a reținut nici argumentele apărătorului Cerga Ion în interesele inculpatului Bobcov Denis, în partea în care s-a invocat că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat și anume latura obiectivă și latura subiectivă și că acțiunile acestuia urmau a fi calificate conform art.287 Cod penal, sau art.78 din Cod contravențional. A concluzionat că, argumentele apărării în partea în care s-a invocat că inculpatul nu a comis faptele incriminate, nu pot fi reținute ca întemeiate. La caz, instanța de apel a stabilit că latura obiectivă a infracțiunii a fost realizată 3 de către inculpatul Bobcov Denis prin aplicarea lui Caproșu Eduard a mai multor lovituri cu cuțitul în regiunea capului, organ vital, iar ca rezultat acestuia, i-au fost cauzate leziuni, care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.201925D0390 din 24.12.2019, se califică ca vătămare corporală ușoară, și lui Vîrlan Serghei o lovitură cu cuțitul în regiunea gâtului, organ vital, iar ca rezultat acestuia, i-au fost cauzate leziuni, care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.201925D0333 din 15.11.2019, se califică ca vătămare corporală ușoară, și au legătură cauzală directă cu acțiunile inculpatului. În acest sens, a reiterat că, în speță, și-a găsit deplin confirmarea legăturii cauzale dintre acțiunile inculpatului, Bobcov Denis, și urmările prejudiciabile, vătămarea victimelor Caproșu Eduard și Vîrlan Serghei, împrejurare confirmată de concluziile expuse în raporturile de expertize judiciare. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăție manifestată în forma intenției directe sau indirecte. Reieșind din probele acumulate și apreciate de prima instanță, instanța de apel a menționat că, fapta reținută în sarcina inculpatului Bobcov Denis, întrunește semnele componenței de infracțiune prevăzute la art.art.27, 145 alin.(2) lit. g) din Codul penal. Aferent circumstanțelor descrise supra, instanța de apel a menționat că, declarațiile inculpatului Bobcov Denis, precum că nu a avut intenția de a omorî pe cineva și că acțiunile întreprinse de acesta au fost o modalitate de apărare, urmează a fi apreciate critic, or, Bobcov Denis nu a aplicat o lovitură, pentru a curma acțiunile violente împotriva sa, ci a aplicat multiple lovituri cu cuțitul lui Caproșu Eduard în regiunea capului, care este organ vital, iar la încercările lui Vîrlan Sergiu de a curma acțiunile infracționale a lui Bobcov Denis, acesta i-a aplicat o lovitură cu cuțitul lui Vîrlan Sergiu în regiunea gâtului, care la fel este un organ vital, ulterior a părăsit locul comiterii infracțiunii, fără a încerca de a le acorda ajutor părților vătămate. Instanța de apel a reiterat că, argumentele invocate în apelul suplimentar al apărătorului Cerga Ion în interesele inculpatului Bobcov Denis, poartă un caracter declarativ, relevant fiind și faptul că solicitările apărării nu au avut un caracter consecvent, or apelantul a pledant pentru achitarea inculpatului, recalificarea faptei conform art.287 Cod penal, sau conform art.78 Cod contravențional. Prin aplicarea unei lovituri cu cuțitul, victimei Caproșu Eduard în regiunea capului, organ vital, și victimei Vîrlan Serghei în regiunea gâtului, organ vital, se demonstrează cu certitudine că inculpatul Bobcov Denis a acționat direct în scopul cauzării morții victimelor, dar din cauze independente de voința lui Bobcov Denis nu și-au produs efectul, or conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.201925D0390, s-a constatat că victimei Caproșu Eduard i-au fost cauzate următoarele leziuni corporale: plăgi tăiate, nepenetrante în regiunea în regiunea capului, gâtului și umărului drept, care au fost provocate de la acțiunea traumatică cu obiect tăios, care putea fi lama unui cuțit, prin lovituri repetate, într-un interval de timp de scurtă durată și mai puțin probabil de sine stătător, corespund timpului și circumstanțelor indicate în ordonanță, condiționează dereglarea sănătății de scurtă 4 durată și se califică ca vătămare corporală ușoară, iar conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.201925D0333, s-a constatat că victimei Vîrlan Serghei i-au fost cauzate următoarele leziuni corporale: plagă tăiată în regiunea cervicală, care a fost provocată de la acțiunea traumatică cu obiect ascuțit-tăios, care putea fi lama unui cuțit, mai puțin probabil de sine stătător, corespunde timpului și circumstanțelor indicate în ordonanță, condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare corporală ușoară. Reieșind din probele administrate și apreciate, instanța de apel a menționat că, fapta reținută în sarcina inculpatului Bobcov Denis, întrunește pe deplin semnele componenței de infracțiune, prevăzute la art.art.27, 145 alin.(2) lit. g) Cod penal. Aferent circumstanțelor descrise supra, instanța de apel a remarcat că, declarațiile inculpatului Bobcov Denis, precum că nu a avut intenția de a omorî pe cineva și că acțiunile întreprinse de acesta au fost o modalitate de apărare, urmează a fi apreciate critic, or, Bobcov Denis nu a aplicat o lovitură, pentru a curma acțiunile violente împotriva sa, ci a aplicat multiple lovituri cu cuțitul lui Caproșu Eduard în regiunea capului, care este organ vital, iar la încercările lui Vîrlan Sergiu de a curma acțiunile infracționale a lui Bobcov Denis, acesta i-a aplicat o lovitură cu cuțitul lui Vîrlan Sergiu în regiunea gâtului, care la fel este un organ vital, ulterior a părăsit locul comiterii infracțiunii, fără a încerca de a le acorda ajutor părților vătămate. În același context, instanța de apel a reiterat că argumentele invocate în apelul suplimentar al apărătorului Cerga Ion în interesele inculpatului Bobcov Denis, poartă un caracter declarativ, relevant fiind și faptul că solicitările apărării nu au avut un caracter consecvent, or apelantul a pledat pentru achitarea inculpatului, recalificarea faptei conform art.287 Cod penal, sau conform art.78 Cod contravențional. 4.2. La individualizarea și stabilirea categoriei pedepsei inculpatului Bobcov Denis, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Instanța de apel a indicat că, inculpatul a comis o infracțiune care, potrivit art.16 Cod penal, este calificată ca excepțional de gravă. Circumstanțe ce atenuează răspunderea penală a inculpatului Bobcov Denis prevăzute de art.76 Cod penal, nu au fost reținute și nici circumstanțe ce agravează răspunderea penală a inculpatului prevăzute de art.77 Cod penal, nu au fost reținute. În continuare, reieșind din personalitatea inculpatului Bobcov Denis care anterior a fost judecat, la locul de trai se caracterizează negativ, la evidența medicului psihiatru nu se află, se află la evidenta medicului narcolog cu diagnosticul F.11.3 și F.10.3, reieșind din caracterul infracțiunilor imputate, care potrivit prevederilor art.16 alin.(6) Cod penal, una este din categoria celor excepțional de grave, instanța de apel a indicat că, prima instanță întemeiat a considerat că în privința inculpatului Bobcov Denis, 5 pentru comiterea de către acesta a infracțiunilor imputate, este echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, în limitele stabilite și prevăzute de legea penală pentru infracțiunile săvârșite, considerând că, doar prin aplicarea acestei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani, se va atinge scopul pedepsei penale. La fel, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate și motivate concluziile primei instanțe, în partea în care a aplicat în privința inculpatului prevederile art.385 alin.(5) Cod de procedură penală.

Inculpatul contestă cu recurs ordinar hotărârile, solicitând casarea acestora, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În motivarea cerințelor, invocă argumente similare celor din apel. 5.1. Avocatul Cerga Ion în numele inculpatului, în temeiul art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile, solicitând casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bobcov Denis să fie achitat, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii sau de a recalifica acțiunile inculpatului Bobcov Denis în baza art.78 Cod contravențional și a înceta procesul contravențional. În motivarea cerințelor, avocatul invocă argumente similare celor din apel, suplimentar menționând că, instanța de apel nu a dat răspuns tuturor motivelor invocate în apel, prin ce se încalcă dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care și-a manifestat dezacordul cu recursurile declarate, a solicitat declararea recursurilor ca inadmisibile fiind vădit neîntemeiate cu menținerea deciziei instanței de apel, motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Reieșind din conținutul recursurilor ordinare declarate de către inculpat și de către avocatul acestuia, Cerga Ion, Colegiul penal reține că, titularii acestuia critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor de casare stipulate la art.427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi 6 supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. La fel, din conținutul recursului ordinar declarat de avocatul Cerga Ion în numele inculpatului, se reține că, aduc critici sub aspectul vinovăției, încălcărilor de procedură la urmărirea penală și judecarea cauzei. Însă, verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins versiunile părții apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent prezenta în acțiunile inculpatului Bobcov Denis a elementelor infracțiunii prevăzute de art.art.27, 145 alin.(2) lit. g) Cod penal și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune incriminată. Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.5. din prezenta decizie, sunt întemeiate și pe critica modului în care instanțele de fond au apreciat probele și circumstanțele cauzei. Însă, judecând apelul, instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune partea apărării, este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală și astfel, invocarea acestui temei în recursurile ordinare, este lipsită de orice temei legal. Mai mult, instanța de recurs, apreciază critic argumentul apărării precum că, concluziile instanței de apel nu sunt bazate pe probe. Acesta este un argument invocat în mod declarativ, or, reținând circumstanțele de fapt ale cauzei instanța de apel și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, stabilind cu 7 certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Totodată, se reține că, argumentele precum că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, sunt lipsite de suport probatoriu, nefiind în stare să răstoarne hotărârile instanțelor de fond. Or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor. În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica. Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Instanța de recurs, la fel evidențiază argumentele instanței de apel precum că nu pot fi reținute afirmațiile invocate de către avocat și inculpat, precum că inculpatul nu a avut intenția de a omorî pe cineva și că acțiunile întreprinse de acesta au fost o modalitate de apărare, or aceste afirmații au un caracter declarativ și este un mod de apărare a inculpatului în vederea eschivării de răspundere penală, afirmațiile date fiind combătute prin totalitatea de probe administrate, care au fost puse just de către instanța de fond la baza sentinței de condamnare. Ce ține de temeiul invocat de recurent prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă că, este invocat de recurent declarativ, în conținutul recursului nefiind specificate argumente în susținerea temeiului invocat. Mai mult, solicitările apărării nu au avut un caracter consecvent, or, apelantul a pledat pentru achitarea inculpatului, dar și pentru recalificarea faptei conform art.287 Cod penal, precum și pentru recalificarea faptei conform art.78 Cod contravențional. Colegiul penal lărgit respinge alegațiile invocate de către recurenți precum că, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit asupra tuturor argumentelor invocate în apel. Or, recurenții aveau obligația să concretizeze care anume argumente nu au fost apreciate de către instanța de apel. Analizând textul hotărârilor atacate în coraport cu motivele invocate de recurenți, Colegiul penal atestă că, instanțele de fond s-au expus argumentat și motivat, bazându-și just soluția din hotărâri, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat 8 asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar faptele inculpatului întrunesc toate elementele infracțiunii incriminate. În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, impunând-u-se soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat și de către avocatul acestuia, Cerga Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Bobcov Denis xxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 19 ianuarie 2023. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 9