1ra-1069/2022 — art. 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-1069/2022 — art. 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1069/2022

1-18188674-01-1ra-19072022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Breazu Sergiu în numele

inculpaților Gumennîi Maxim și Turenco Alexandr, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2022, în cauza penală în privința lui,

Gumennîi Maxim XXXXX, născut la XXXXX.

Turenco Alexandr XXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 29.09.2018 – 20.01.2020;

Instanța de apel: 26.06.2020 – 28.09.2020;

27.09.2021 – 19.04.2022;

Instanța de recurs: 11.12.2020 – 22.06.2021;

19.07.2022 – 23.11.2022.

C O N S T A T Ă:

Gumennîi Maxim a fost condamnat în temeiul alin.(31) al art.70 și alin.(2) lit. e) al art.

152 Cod penal, numindu-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani cu executarea pedepsei în penitenciar tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru o perioadă de probațiune de 4 ani.

S-a obligat condamnatul Gumennîi Maxim să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent si să repare daunele cauzate în termen de 12

luni din data rămânerii definitive a sentinței.

Controlul executării pedepsei s-a dispus a fi exercitat de Biroul de Probațiune

Chișinău, Oficiul Botanica.

Măsura preventivă în privința inculpatului nu a fost aleasă.

Turenco Alexandr a fost condamnat în baza alin.(2) lit. e) al art.152 Cod penal,

numindu-i-se o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu executarea

pedepsei în penitenciar tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru o perioadă de probațiune de 5 ani.

1

S-a obligat condamnatul Turenco Alexandr să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent si să repare daunele cauzate în termen de 12

luni din data rămânerii definitive a sentinței.

Controlul executării pedepsei s-a dispus a fi exercitat de Biroul de Probațiune

Chișinău, Oficiul Botanica.

Măsura preventivă în privința inculpatului nu a fost aleasă.

A fost admisă parțial acțiunea civilă depusă de partea vătămată Igor Cîrlig, cu

încasarea solidară din contul lui Turenco Alexandr și Gumennîi Maxim în beneficiul

lui Igor Cîrlig a sumei de 38047,76 lei MD, care se compune din 20000 lei MD cu titlu

de prejudiciu moral si 18047,76 lei MD cu titlu de prejudiciu material, ce constituie

11047,76 lei MD cheltuieli pentru tratament și 7000 lei MD cheltuieli pentru asistență

juridică.

Cheltuielile judiciare în mărime de 448 lei, au fost trecute în contul statului.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

la data de XXXXXX, ora 21:08 aflându-se în incinta terasei din stația peco ”Petrom”,

amplasată pe bd. XXXXX, împreună cu cet. Turenco Alexandr, ca rezultat al unui

conflict inițiat cu cet. Cîrlig Igor, având intenția de a-i cauza vătămări corporale, i-a

aplicat ultimului lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului, a feței și

corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din

09.07.2018, leziuni corporale sub forma de fractură bilaterală a mandibulei în regiunea

mentonieră pe dreapta și angulară pe stânga cu deplasarea fragmentelor, echimoză la

nivelul feței, excoriație la nivelul buzei inferioare, cotul drept și genunchiul stâng, care

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală

medie.

Inculpatul Turenco Alexandr la data de XXXXX, ora 21:08 aflându-se în incinta

terasei din stația peco ”Petrom”, amplasată pe bd. XXXXX, împreună cu cet.

Gumennîi Maxim, ca rezultat al unui conflict inițiat cu cet. Cîrlig Igor, având intenția

de a-i cauza vătămări corporale, i-a aplicat ultimului lovituri cu pumnii și picioarele

în regiunea capului, a feței și corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. XXXXX din 09.07.2018, leziuni corporale sub forma de fractură

bilaterală a mandibulei în regiunea mentonieră pe dreapta și angulară pe stânga cu

deplasarea fragmentelor, echimoză la nivelul feței, excoriație la nivelul buzei

inferioare, cotul drept și genunchiul stâng, care condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie.

Astfel, instanța de judecată a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate,

Gumennîi Maxim și Turenco Alexandr au comis infracțiunea prevăzută de art.152

alin.(2) lit. e) Cod penal, individualizată prin vătămare intenționată medie a

integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață si nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătății, săvârșită de două sau mai multe persoane.

Igor prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei sentințe prin care

inculpaților pentru fapta săvârșită să le fie aplicată o pedeapsă cu stabilirea pentru

2

fiecare o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fiecăruia.

Admiterea integrală a acțiunii civile depuse, cu încasarea solidară din contul lui

Turenco Alexandr și Gumennîi Maxim în beneficiul lui Cîrlig Igor a sumei de

527047,76 lei, care se compune din 500000 lei cu titlu de prejudiciul moral și 27047,76

lei, cu titlu de prejudiciu material. Încasarea din contul lui Turenco Alexandr și

Gumennîi Maxim în beneficiul lui Igor Cîrlig a cheltuielilor de judecata suportate în

instanța de apel.

3.1 În motivarea cererii de apel partea vătămată a invocat că ținînd cont de

comportarea condamnaților Gumennîi Maxim și Turenco Alexandr în timpul și după

consumarea infracțiunii, se constată că aceștia au avut o atitudine iresponsabilă față

de fapta care au comis-o, nerecuperând prejudiciul cauzat prin infracțiune părții

vătămate. Prin fapta sa inculpații au adus atingere unei valori sociale fundamentale

și, aplicarea în acest caz a unei pedepse non-privative de libertate creează starea de

nesiguranță și de insecuritatea vieții și sănătății persoanei. Asemenea atitudine

permite persoanelor de genul inculpaților să continue activitatea infracțională, știind

că pe viitor ei, chiar dacă vor fi diferiți justiției, vor beneficia cu ușurință și în mod

repetat de o pedeapsă non-privativă de libertate, precum și subminează încrederea

cetățenilor în capacitatea statului de a asigura apărarea valorilor fundamentale

consacrate în Constituție, de aceea, se impune sancționarea mai aspră a faptelor de

acest gen, fără să excludă mijloacele de drept civil de reparare a prejudiciului. Aceste

circumstanțe, denotă necesitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea față de

inculpat.

A considerat că, doar aplicarea față de inculpații a pedepsei sub formă de

închisoare, v-a duce la atingerea scopului pedepsei penale și ar contribui la reeducarea

lor.

Totodată, a indicat că, prima instanță a interpretat și a aplicat incorect

prevederile alin.(31) al art.70 Cod penal, care prevede că la stabilirea pedepsei

închisorii pentru persoane care, la data săvârșirii infracțiunii, a atins vîrsta de 18 ani,

dar nu a atins vîrsta de 21 de ani, care a săvârșit infracțiune la vîrsta de la 18 pînă la

21 de ani, maximum pedepsei se reduce cu o treime. În cazul dat în art.152 alin.(2)

Cod penal, legislatorul a stabilit pedeapsă maximum 7 ani și potrivit normei enunțate,

reducerea pedepsii stabilite de art.152 alin.(2) Cod penal, constituie 2,3 ani, astfel

aplicînd prevederile alin.(31) al art.70 Cod penal, prima instanță urma să numească lui

Gumennîi Maxim o pedeapsă sub forma de închisoare pe un termen de 4 ani și 7 luni.

A indicat partea vătămată că nu este de acord cu mărimea prejudiciului moral

acordat, or, la aprecierea cuantumului prejudiciului moral nu s-a ținut seama de toate

circumstanțele cauzei, de caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate

persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului. În rezultatul

acțiunilor ilegale din partea condamnaților i-au fost cauzate leziuni corporale, care se

califică ca vătămare corporală medie.

A susținut că în rezultatul faptei prejudiciabile săvârșite de condamnații

Turenco Alexandr și Gumennîi Maxim, i s-a cauzat un prejudiciu moral enorm de

nedescris. A pierdut sănătate și cu atît mai mult că nu poate vorbi clar, a pierdut

încrederea într-un viitor frumos. Mai mult, condamnații nu s-au apropiat de parte

3

vătămată, nu și-au prezentat scuze, nu s-au interesat de starea sănătății acestuia și nici

nu s-au oferit sa-1 ajute cu cheltuielile suportate pentru tratament.

A considerat că, concluzia primei instanțe în partea încasării mărimii

prejudiciului moral este una neîntemeiată și inechitabilă, în cazul dat consideră

necesar de a fi încasat din contul condamnaților prejudiciu moral suportat de partea

vătămată în mărimea căruia să fie comensurabilă.

A indicat că pentru perfectarea prezentei cererii, a cheltuit suma de 229 lei

pentru efectuarea copiilor dosarului penal și suma în mărime de 2000 lei pentru

serviciile juridice, fapt confirmat prin documentele anexate.

2020, s-a admis apelul părții vătămate Cîrlig Igor, s-a casată parțial sentința din alte

motive, inclusiv din oficiu potrivit art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin

care: inculpatului Gumennîi Maxim, recunoscut vinovat în baza art.152 alin.(2) lit. e)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.70 alin. (31) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni.

În conformitate cu art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani, cu obligarea acestuia să

repară în termen de 12 luni prejudiciul cauzat părții vătămate Cîrlig Igor.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Gumennîi Maxim și Turenco Alexandr în

mod solidar, în beneficiul lui Gîrlig Igor prejudiciul material în mărime de 11 047, 76

lei și cheltuielile de judecată în mărime de 7 000 lei, în total - 18 047, 76 lei. 2

S-a dispus încasarea de la inculpatul Gumennîi Maxim Anatolii în beneficiul

părții vătămate Cîrlig Igor prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Turenco Alexandr în beneficiul părții

vătămate Cîrlig Igor prejudiciul moral în mărime de 20 000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

fost atacată cu recurs ordinar de către partea vătămată Cîrlig Igor, prin care a solicitat

casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpaților să

le fie aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fiecăruia, cu

admiterea integrală a acțiunii civile depuse, cu încasarea solidară din contul lui

Turenco Alexandr și Gumennîi Maxim în beneficiul lui Igor Cîrlig a sumei de 527

047,76 lei, care se compune din 500 000 lei cu titlu de prejudiciul moral și 27 047,76 lei

cu titlu de prejudiciu material.

2021, s-a admis recursul ordinar declarat de către partea vătămată Cîrlig Igor, s-a casat

parțial decizia, în latura civilă, în partea încasării prejudiciului moral, cu remiterea

cauzei în această parte la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, în rest, dispozițiile deciziei contestate s-au menținut.

fost admis apelul părții vătămate Cîrlig Igor, casată sentința în partea soluționării

chestiunii cu privire la încasarea prejudiciului moral și pronunțată în această parte o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care s-a încasat din

4

contul inculpatului Gumennîi Maxim în beneficiul părții vătămate Cîrlig Igor suma

de 150000 (o sută cincizeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

S-a încasat din contul inculpatului Turenco Alexandr Alexandr în beneficiul

părții vătămate Igor Cîrlig suma de 150000 (o sută cincizeci mii) lei, cu titlu de

prejudiciu moral.

7.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, avînd în vedere că prin

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 iunie 2021, s-a

admis recursul ordinar declarat de către partea vătămată Cîrlig Igor, fiind casată

parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2020, în

cauza penală în privința lui Gumennîi Maxim și Turenco Alexandr, în latura civilă, în

partea încasării prejudiciului moral, cu remiterea cauzei în această parte la rejudecare

în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, în rest, dispozițiile deciziei

contestate s-au menținut, instanța de apel s-a expus doar în această parte, avînd în

vedere că celelalte dispoziții ale deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 28 septembrie 2020, s-au menținut.

Instanța de apel a reținut că, potrivit prevederilor art. 19 alin.(2) Cod civil, se

consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau

urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege

încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum și profitul

ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat).

Conform art.20 din Constituție, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din

partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile,

libertățile și interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.

Totodată, potrivit prevederilor art. 210 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

legea procesuală penală asigură drepturile victimei în urma infracțiunii, or, victima

unei fapte care constituie infracțiune este în drept să ceară în condițiile legale să-i fie

reparate prejudiciile morale, materiale sau fizice. Se consideră prejudiciu nemijlocit

cauzat prin acțiunile interzise de legea penală și constă în restituirea obiectelor sau

contravalorii bunurilor pierdute, ori nimicite în urma faptei, prin compensarea

cheltuielilor inclusiv repararea prejudiciului moral.

Instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art.219 alin.(4) Cod de

procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea

onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc.

În corespundere cu art.220 Cod de procedură penală și art.2037 Cod civil,

mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce

satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral

le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost

cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și

statutul social al persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de

5

judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime

comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă

parte, ia în cont particularitățile cazului.

Instanța de apel a reiterat că despăgubirile pentru daune morale se disting de

cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de

instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de apel a menționat și jurisprudența

CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că

„atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal,

aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în

mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în

procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci si repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a suferit”.

Învederând aceste considerente ale instanței europene, instanța de apel a

evidențiat că în această speță prima instanță nu a ținut cont în deplină măsură de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate părții vătămate, nu a făcut

o evaluare a impactul psihic și moral cauzat părții vătămate Cîrlig Igor în urma

acțiunilor infracționale comise de către inculpații Gumennîi Maxim și Turenco

Alexandru.

Instanța de apel a reținut că în rezultatul acțiunilor ilegale din partea

inculpaților iau fost cauzate leziuni corporale, conform raportului de expertiză

judiciară nr. XXXXX din 09.07.2018, fractura bilaterală a mandibulei în regiunea

mentonieră pe dreapta și angulară pe stângă cu deplasarea fragmentelor, echimoza la

nivelul feței, excoriație la nivelul buzei inferioare, cotul drept și genunchiul sting ce

în comun condiționează dereglarea sănătății de lunga durată și se califică ca vătămare

corporală medie.

Aferent circumstanțelor menționate supra instanța de apel a considerat că din

contul inculpatului Gumennîi Maxim urmează a fi încasată suma de 150000 lei, în

beneficiul părții vătămate Igor Cîrlig și din contul inculpatului Turenco Alexandr

urmează a fi încasată suma de 150000 lei, în beneficiul părții vătămate Igor Cîrlig, cu

titlu de prejudiciu moral, or compensarea sumei de 300000 lei, poate aduce satisfacție

părții vătămate Cîrlig Igor în rezultatul suferințelor fizice și psihice suportate.

Instanța de apel a menționat că prejudiciul moral reprezintă o pagubă care este

cauzată individului prin vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Evaluarea

prejudiciului moral nu presupune determinarea „prețului suferințelor fizice si

psihice”, care sunt inestimabile, dar aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor

negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestora pe toate dimensiunile vieții

sociale. Trebuie să se aprecieze ce au pierdut persoanele vizate pe plan fizic, psihic,

social, profesional și familial atât pentru moment, cât și pentru viitor.

La determinarea compensației pentru prejudiciul moral instanța de apel a ținut

cont de importanța valorii morale lezate pentru persoana vătămată. În cazul

suportării unui prejudiciu moral fiecare persoană vătămată acordă o considerație

diferită valorilor lezate. Persoana vătămată apreciază acele valori sau activități, care îi

satisfac anumite necesități sau aspirații. Mai mult, cuantumul compensației acordate

6

depinde și de durata menținerii consecințelor cazului urmare a cărora s-au produs.

Stabilind cuantumul compensației pentru prejudiciul moral, instanța de apel a ținut

cont de măsura în care această compensație poate acorda persoanei vătămate o

anumită satisfacție.

Breazu Sergiu în numele inculpaților Gumennîi Maxim și Turenco Alexandru, prin

care invocînd ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în latura

stabilirii unui cuantum adecvat al prejudiciului moral care urmează a fi achitat de

către inculpați părții vătămate.

8.1. În motivarea recursului avocatul Breazu Sergiu invocă că, instanța de apel

nu a racordat circumstanțele cazului cu pretențiile materiale ale părții vătămate,

primind o soluție depășind limitele convingerii proprii, pe care apărarea o consideră

nejustificată.

Menționează că, exagerarea sumei pretinse de partea vătămată cu titlu de

prejudiciu moral și poziția instanței vine în contradicție cu realitatea subiectivă a

nivelului de trai existent, făcînd imposibilă atît achitarea benevolă, cît și ulterioara

executare. Ambii inculpați nu sunt încadrați în cîmpul muncii, dar cu ajutorul

părinților au posibilitatea și și-au asumat responsabilitatea de a achita integral

cuantumul prejudiciilor stabilite prin decizia instanței de apel din 28.09.2020.

Notează că, de la începutul derulării acțiunilor de urmărire penală și pînă în

prezent părinții inculpaților de nenumerate ori au tentat la o mediere cu

reprezentanții părții vătămate, însă fără nici un succes.

prin care solicită dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat ca fiind vădit

neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursuri ordinare în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că recurentul

face referință la erorile prescrise la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

7

concretizate prin omisiunea instanței de apel de a se expune asupra tuturor

argumentelor invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, în urma cercetării

materialelor cauzei, Colegiul penal reține că, temeiurile invocate de recurent nu s-au

confirmat, din următoarele considerente.

Potrivit recursului, recurentul critică decizia exprimându-și dezacordul cu

cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare din contul inculpaților Turenco

Alexandr și Gumennîi Maxim în beneficiul părții vătămate Cîrlig Igor.

Colegiul reține că, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca

obiect tragerea la răspunderea delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile,

pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Prejudiciul solicitat de partea civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței

împotriva inculpatului, trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse

judecății, atât în cazul pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și a celui

moral.

Din materialele cauzei se atestă că, în cadrul acestei cauze penale partea

vătămată Cîrlig Ion a înaintat acțiune civilă, în temeiul art. 219 Cod de procedură

penală, prin care a solicitat încasarea de la inculpații Turenco Alexandr și Gumennîi

Maxim a prejudiciul moral în sumă de 500 000 lei (f.d.61-62, vol. II).

În conformitate cu art. 387 alin. (1) din Codul de procedură penală, odată cu

sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile

și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte,

ori o respinge.

Potrivit art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de

procedură penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și

de măsura în care compensarea poate aduce satisfacere persoanei vătămate. Ținând

cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă

ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei. Astfel, instanța de recurs

menționează că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele

materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată

prin evaluare.

În susținerea celor enunțate supra, instanța de recurs menționează și

jurisprudența CtEDO (cauza Ernst c. Belgiei, 15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în

principiu, că „atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul

penal, aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri, chiar dacă ea nu a

cerut, în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte

civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea penală a autorului

infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care la suferit”.

8

Colegiul penal relevă că, inculpații Turenco Alexandr și Gumennîi Maxim, prin

acțiunile sale infracționale, au cauzat părții vătămate Cîrlig Igor, atât suferințe fizice,

cât și psihice, gravitatea primelor a fost constatată prin raportul de expertiză medico-

legală nr. XXXXX, părții vătămate fiindu-i cauzate mai multe leziuni corporale, care

se califică ca vătămări corporale medii.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel, ținând cont de

prevederilor art. 219 alin.(4) Cod de procedură penală, legal și întemeiat a desființat

hotărârea primei instanțe în ce privește încasarea prejudiciului moral și a emis o nouă

hotărîre prin care a dispus încasarea din contul inculpaților Gumennîi Maxim și

Turenco Alexandr în beneficiul părții vătămate Cîrlig Igor a prejudiciului moral de la

fiecare inculpat a câte 150 000 lei, soluție argumentată în aspectul dat, stabilind

motivat că anume acest cuantum a prejudiciului moral corespunde suferințelor

psihice suportate de către partea vătămată și constituie în sine o satisfacție echitabilă.

Or, criteriul general invocat de CtEDO, în vederea determinării cuantumului

despăgubirilor pentru prejudiciul moral și material cauzat, constă în aceea că

despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea

adusă valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. În

situația daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a

acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor stabilindu-se prin

apreciere raportată la elementele de fapt. CtEDO, atunci când acordă despăgubiri

morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate.

La capitolul dat, Colegiul penal ține să menționeze că, soluția instanței de apel

privind încasarea din contul inculpaților a prejudiciul moral de la fiecare inculpat a

câte 150 000 lei, sumă care va fi una proporțională suferințelor psihice cauzate prin

acțiunile inculpaților, este una justă, iar criticile recurentului nu constituie temeiuri

verosimile de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței

ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de

apel.

Astfel, Colegiul specifica că, instanța de apel la determinarea mărimii

compensației pentru prejudiciul moral, a luat în considerație atât aprecierea

subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice și fizice, cât și datele

obiective care certifică acest fapt, precum și alte circumstanțe subsidiare, cum sunt

situația persoanei care poartă răspunderea pentru cauzarea prejudiciului moral.

Totodată, instanța de apel la emiterea hotărîrii s-a condus și de indicațiile oferite

prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 iunie 2021.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că despăgubirea în valoare totală de

300 000 lei este una compensatorie.

Totodată, instanța de reucurs reține că deși avocatul Breazu Sergiu solicită

micșorarea sumei prejudiciului moral, în recursul declarat, acesta nu a adus

argumente plauzibile în susținerea poziției sale.

Prin urmare, Colegiul menționează că, nu se constatată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate de către avocatul

Breazu Sergiu.

9

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar conchide că, temeiuri de

a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției

sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, Colegiul penal statuează că, temeiul invocat de către recurent prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauza dată,

iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Breazu Sergiu în

numele inculpaților Gumennîi Maxim și Turenco Alexandr, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2022, în cauza penală în

privința lui Gumennîi Maxim XXXXX și Turenco Alexandr XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 decembrie 2022.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

10