1ra-1251/2022 — art. 217-5 alin. 1; art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 decembrie 2021, cauza fiind judecată în baza procedurii prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală, Moșniaga Andrian XXXXX, a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceeași sentință, Moșniaga Andrian XXXXa fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2175 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că Moșniaga Andrian, aflându-se pe teritoriul Penitenciarului nr. 4 - Cricova, amplasat în mun. Chișinău, com. Cricova, str. Luceafărului 9, unde își executa pedeapsa stabilită, având scopul premeditat de consumare a drogurilor pe teritoriul penitenciarului, a consumat droguri și anume stupefiante și la 02 august 2018, fiind suspectat de consumul acestora, 1 deoarece avea un comportament neadecvat, a fost escortat la Dispensarul Republican de Narcologie, unde în urma examinării, conform procesului-verbal nr. 3666 din 02 august 2018 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a constatat că condamnatul Moșniaga Andrian XXXXX, se afla în stare de ebrietate provocată de stupefiante - cannabinoide, având în urină o concentrație de 0,09 g/l (marihuană), care confirmă faptul consumului de către condamnatul Moșniaga Andrian a drogurilor. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2175 alin. (1) Cod penal, adică consumul ilegal de droguri, săvîrșit pe teritoriul penitenciarelor. Tot el, Moșniaga Andrian, la data de 28 septembrie 2019, aproximativ la ora 03 și 17 min., urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată spre atingerea scopului stabilit, prin deteriorarea geamului, au pătruns în magazinul „Darwin” amplasat pe str. Armeneasca, 33, mun. Chișinău, de unde a sustras pe ascuns, din sertarul noptierei un telefon mobil de model „Samsung Galaxy J530” cu nr. IME1 XXXXX, fără cartelă sim, ce aparține cet. Morarii Victor XXXXX, astfel cauzându-i victimei un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 4 500 lei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, furtul, adică sustragereape ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Nefiind de acord cu sentința nominalizată împotriva acesteia au declarat apel: - procurorul, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Moșniaga Andrian să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2175 alin. (1) Cod penal și prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod penal să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore. În conformitate cu prevederile art. 87 Cod penal, prin cumularea diferitor pedepse principale aplicate, munca neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore să fie înlocuite cu 40 zile de închisoare. La fel, Moșniaga Andrian să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, iar în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă de 1 an și 7 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului a invocat că, prima instanță eronat a aplicat prevederile art. 60 alin. (4) Cod penal - prescripția tragerii la răspundere penală, or prescripția se va întrerupe 2 dacă, până la expirarea termenilor prevăzute la alin. (1), persoana va săvârși o infracțiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz, începe din momentul săvârșirii unei infracțiuni noi. În acest context, relvat că inculpatul Moșniaga Andrian, deținându-se în penitenciar a comis o altă infracțiune prevăzută la art. 2175 alin. (1) Cod penal, pentru care este prevăzută o sancțiune cu amendă în mărime de la 750 la 1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore. Pentru această categorie de pedeapsă legiuitorul a stabilit o prescripției de 2 ani, adică persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat un termen de 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. Însă, inculpatul a comis o altă infracțiune ( la 28.09.2019 în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal), astfel fiind întreruptă prescripția de 2 ani. La fel, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani inculpatul a fost anunțat în căutare din data de 11.02.2021 până la 08.11.2021 (8 luni 29 zile) astfel că termenul expiră în luna mai 2022. Prin urmare, instanța de judecată incorect a aplicat prevederile art. 60 Cod penal, deoarece inculpatul a comis o altă infracțiune, fiind întrerupt termenul prescripției tragerii la răspundere penală; - avocatul Andrei Cernicov în numele inculpatului Moșniaga Andrian, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care lui Moșniaga Andian să-i fie o pedeapsă minimă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Pentru a susține cele solicitate, a relevat că sentința contestată este neîntemeiată în partea ce ține de individualizarea pedepsei, aceatsa deoarece în speță, erau prezente mai multe circumstanțe atenuante în privința inculpatului, printre care se enumeră: recunoașterea vinei și contribuirea la descoperirea infracțiunii, lipsa prejudiciului material, prezența a doi copii minori în familia acestuia, inclusiv depășirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ținându-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost invocată de către făptuitor. Totodată, a mai relatat că, ca efect al circumstanțelor atenuante, conform art. 78 Cod penal, urma a fi redusă substanțial pedeapsa aplicată, inclusiv urma a fi analizată categoria pedepsei aplicate, întrucât pedeapsa cu închisoare se aplică în situația în care nici o altă categorie de pedeapsă nu-și va aduce efectul scontat prin corectarea și reeducarea inculpatului. Astfel, sancțiunea art. 186 Cod penal - furtul, prevede diferite categorii de pedeapsă, printre care și munca neremunerată în folosul comunității. Totodată, a subliniat că, inculpatul, odată ce a ieșit din penitenciar după executarea integrală a pedepsei penale, a plecat peste hotarele țării pentru a câștiga existența într-un mod mai sigur. După comiterea celor două fapte, nu a mai comis careva fapte ilegale, ceea ce denotă că inculpatul nu este pierdut și acestuia i se mai poate acorda o șansă de a fi reeducate fără a fi privat de libertate. Pe lângă aceasta, Moșniaga Andrian, în instanță a declarat că locuiește în concubinaj 3 și are 2 copii minori la întreținere. Astfel, la aplicarea pedepsei nu s-a ținut cont de această circumstanță și printr-o asemenea categorie de pedeapsă vor suferi membrii familiei inculpatului prin pierderea întreținătorului. Însă prima instanță a ignorat toate aceste argumente și circumstanțe invocate de apărare și a aplicat doar reducerea pedepsei ca efect al procedurii simplificate, ignorând existența circumstanțelor atenuante.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2022 apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări. 3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a relevat că probe noi partea acuzării, cât și partea apărării în instanța de apel nu au prezentat. În urma verificării circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor apelanților, instanța de apel ajunge la concluzia că lipsesc careva dubii sau bănuieli, care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului în comiterea faptelor incriminate. Audiind opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar probele administrate de prima instanță și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de propria convingere, instanța de apel a conchis că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, acțiunile inculpatului just încadrându- le în dispoziția art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal - furtul, adică sustragereape ascuns a bunurilor alteipersoane, săvârșitprin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile și art. 2175 alin. (1) Cod penal - consumul ilegal de droguri, etnobotanice sau analogii acestora, săvîrșit pe teritoriul penitenciarelor. Cu referire la motivele invocate de către acuzatorul de stat precum că prima instanță a adoptat în mod eronat soluția de încetare a procesului penal pe motivul expirării termenului prescripției tragerii la răspundere penală și că acesta urma a fi condamnat în temeiul art. 2175 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a reținut că pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2175 alin. (1) Cod penal se pedepsește cu amendă în mărime de la 750 la 1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore. În acord cu art. 16 alin. (2) Cod penal infracțiunea nominalizată constituie o infracțiune ușoară, iar art. 60 alin. (1) Cod penal stabilește că persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat următoarele termene: a) 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. Potrivit aliniatului (4) al aceluiași articol, prescripția se va întrerupe dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), persoana va săvârși o infracțiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul săvîrșirii unei infracțiuni noi. În acest sens, instanța a notat că infracțiunea prevăzută la art. 2175 alin. (1) Cod penal, 4 a fost comisă de către Moșniaga Andrian la data de 02.08.18. Pe 02 februarie 2021, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost admis demersul procurorului Liliana Beșliu privind anunțarea în căutare a inculpatului Moșniaga Andrian, iar pe 11 februarie 2021, Inspectoratul de Poliție Râșcani a pornit dosarul de căutare în privința inculpatului Moșniaga Andrian XXXXX. În acest context, după cum rezultă din materialele cauzei, infracțiunea dată a fost săvârșită la data de 02.08.2018, astfel că, termenul de tragere la răspundere penală a inculpatului Moșniaga Andrian pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2175 alin. (1) Cod penal a expirat. În corespundere cu prescripțiile art. 332 alin. (1) Cod procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5), precum și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă: 6) există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, deși inculpatul este vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2175 alin. (1) Cod penal, procesul penal urmează a fi încetat din motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. Referitor la motivele invocate în apelul declarat de către avocatul Andrei Cernicov în numele inculpatului Moșniaga Andrian privind aplicarea unei pedepse non privative de liberate sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, instanța de apel a ajuns la concluzia că le va respinge, ca fiind declarative, întrucât prima instanță justificat a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, apreciind-o drept echitabilă. La acest capitol, s-a remarcat că inculpatul a recunoscut vina pentru ambele fapte infracționale imputate, a declarat prin înscris autentic, anexat la materialele cauzei, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, a solicitat judecarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penalăși nu a solicitat administrarea unor noi probe. În continuare, instanța s-a referit la faptul că infracțiunea prevăzută la art. 186 alin. (2) Cod penal se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani. Circumstanțe atenuante, în conformitate cu art. 76 Cod penal, în privința lui Moșniaga Andrian nu au fost constatate. 5 Drept circumstanțe agravante, conform art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal s-a reținut săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză. Totodată, instanța a reținut și alte circumstanțe referitoare la personalitatea inculpatului, cum ar fi: inculpatul a comis o infracțiune ușoară prevăzută la art. 2175 Cod penal și o infracțiune mai puțin gravă prevăzută la art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal; și- a recunoscut vina pe ambele capete de acuzare. La fel, prin depunerea cererii semnate olograf a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală; anterior condamnat pentru infracțiuni similare (f. d. 44 - 46 Vol. II); la evidența medicului psihiatru nu se află, dar din 05 mai 2009 se află la evidența medicului narcolog, cu diagnoza - consumator de substanțe narcotice, hașiș (Volumul I, f.d. 59, Volumul II, f.d. 32); nu este căsătorit, din cuvinte are 2 copii minori la întreținere (nu sunt documente confirmative). În acest sens, instanța de apel a subliniat că nu are temei de a interveni în sentința primei instanțe nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului or, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului s-a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, acestuia aplicându-i-se o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. Concomitent, Colegiul penal reține că nu poate fi reținută solicitarea părții apărării privind aplicarea în privința inculpatului a actului de amnistie, or potrivit art. 2 al Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței RM, nr. 243 din 24 decembrie 2021 În speță, Colegiul penal reține că, potrivit revendicării (f.d. 44-45 vol. I), se atestă că în privința inculpatului Moșniaga Andrian la data de 28.02.2017 de către Judecătoria Orhei, în baza Legii cu privire la amnistie i s-a redus termenul de pedeapsă cu 5 luni și 23 zile, prin urmare, în privința inculpatului Moșniaga Andrian, prevederile Legii sus menționate nu sunt aplicabile.

Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către avocatul Cernicov Andrei în numele inculpatului Moșniaga Andrian, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârilor pronunțate pe caz, în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei noi hotărâri prin care lui Moșniaga Andian să-i fie o pedeapsă minimă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În susținerea recursului, afirmă că instanța de apel a facut abstracție din prevederile imperative ale art. 321 Cod de procedură penală, dispunând continuarea judecării cauzei în lipsa inculpatului, fără a avea stabilit cel puțin un temei din cele prevăzute în alineatul (2), or inculpatul nu a fost supus aducerii silite, față de acesta nu a fost înaintat un demers în vederea anunțării în căutare, nici măcar nu a fost interpelat în acest sens organul afacerilor interne. 6 Conform art. 10 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală deducem că toate organele și persoanele participante la procesul penal sunt obligate să respecte drepturile, libertățile și demnitatea persoanei. Orice persoană este în drept să-și apere prin orice mijloc neinterzis de lege drepturile, libertățile și demnitatea umană, lezate sau limitate nelegitim în cursul procesului penal. Art. 17 alin. (2) Cod de procedură penală indică imperativ că organul de urmărire penală și instanța judecătorească sunt obligate să asigure participanților la procesul penal deplina exercitare a drepturilor lor procesuale, în condițiile prezentului cod. La fel, se mai menționează că partea apărării în repetate rânduri a atras atenție asupra mai multor circumstanțe atenuante reținute în sarcina inculpatului, care urmau a fi determinate de către instanțele de fond și reflectate în hotărârile adoptate, având o reflectare și asupra pedepsei penale stabilite inculpatului. În speță, în acord art. 76 Cod penal erau prezente mai multe circumstanțe atenuante printre care, recunoașterea vinei și contribuirea la descoperire infracțiunii, lipsa prejudiciului material (bunul sustras a fost restituit), prezența a doi copii minori în familia inculpatului. Însă, instanțele de fond s-au condus exclusiv de solicitarea procurorului, iar opinia apărării nu a fost auzită, or toate eforturile și tot cumulul de circumstanțe atenuante constatate nu a avut nici o reflectare în ceea ce ține de reducerea pedepsei penale aplicate. În acest sens, s-a subliniat că pedepsa închisorii se aplică pentru situația în care nici o altă formă de pedeapsă nu-și va produce efectul scontat prin corectarea și reeducarea inculpatului. 4.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind lipsit de suport legal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia expusă în referință, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Din conținutul recursului ordinar declarat se desprinde următorul temei de drept prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărorauia hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă la 7 judecarea cauzei, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, expunând următoarele motive. Un prim argument formulat în prezentul recurs se referă la judecarea cauzei în ordine de apel, în lipsa inculpatului, recurentul insistând pe încălcarea principiului unui proces echitabil, or nu au fost întreprinse careva acțiuni de către instanța de apel în vederea asigurării inculpatului în ședințele de judecată. Colegiul penal nu poate fi de acord cu această poziție, deoarece instanța de apel a pus în discuția părților posibilitatea examinării cauzei în lipsa inculpatului, acesta fiind citat legal, în corespundere cu legislația în vigoare. Pe lângă aceasta, instanța de apel a reținut că inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în ședința de judecată a Curții de Apel, fiind imposibil de stabilit locul aflării acestuia, ultimul fiind anunțat în căutare de către IP Rîșcani, fiind totodată pornit dosarul de căutare nr. 2021020058. Pe această linie de considerente, instanța de apel corect a constatat că, în cauza dată, neprezentarea îi este imputabilă inculpatului, astfel încât nu se atestă încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la un proces echitabil. În continuare, instanța de recurs se va referi la dezacordul recurentului cu privire la individualizarea pedepsei penale stabilite lui Moșniaga Andrian de către instanțele de fond și stabilește că criticile invocate în acest sens sunt nefondate, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Revenind la speța dedusă judecății, se atestă că instanțele de fond au reținut toate circumstanțele de fapt și cele ce vizează persoana inculpatului la stabilirea categoriei pedepsei penale, iar mărimea acesteia s-a calculat cu stabilirea noilor limite de pedeapsă în baza art. 3641 alin. (8) Cod penal, precum și prin evaluarea altor circumstanțe care caracterizează persoana inculpatului (a se vedea pct. 3.1. din prezenta decizie). 8 Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, de motivul inculpatului, de persoana acestuia care a comis o altă infracțiune în mediul carceral, a recunoscut vina și se căiește sincer, corect a conchis că corijarea lui Moșniaga Abdrian poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse sub formă de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa aplicată inculpatului care este proporțională faptelor comise de către inculpat. Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la pronunțarea soluției adoptate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că, verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit, din care motive se impune soluția de inadmisibilitate a recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cernicov Andrei în numele inculpatului Moșniaga Andrian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2022, în cauza penală în privința lui Moșniaga Andrian XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 27 decembrie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Guzun Ion Catan Liliana 9