1ra-722/2022 — art.27, 171 alin. 3 lit.b, 172 alin.3 lit. a CP

1ra-722/2022 — art.27, 171 alin. 3 lit.b, 172 alin.3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-722/2022

1-20037848-01-1ra-16052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului Botnari Veaceslav,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 februarie 2022, în

cauza penală în privința lui,

Botnari Veaceslav XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 17.03.2020 – 28.05.2020;

Instanța de apel: 17.07.2020 – 22.02.2022;

Instanța de recurs: 16.05.2022 – 07.11.2022.

A C O N S T A T A T :

Veaceslav a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal și în baza acestei legi i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare

pe un termen de 11 (unsprezece) ani.

Botnari Veaceslav a fost achitat pe capătul de acuzare în baza art. art. 27, 171

alin.(3) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii.

S-a admis cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată și

s-a încasat de la Botnari Veaceslav cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 2182 (două

mii una sută optzeci și doi) lei, suportate efectuării expertizelor judiciare.

la data de XXXXX, orele XXXXX, aflîndu-se la domiciliul propriu amplasat pe str.

XXXXX din satul XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale în forme perverse cu fiica sa minoră XXXXX, care îi este

membru de familie conform art. 1331 alin.(1) Cod penal, aflîndu-se în relație părinte-

copil, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și a-și exprima voința,

datorită vârstei fragede și capacității reduse a opune rezistență, în mod intenționat

a dezbrăcat-o de pantaloni, după care de chiloței și deși victima se împotrivea și se

îmbrăca înapoi, rugându-l să o lase în pace, ultimul din nou a dezbrăcat-o de

pantaloni, ea fiind culcată pe spate și a întreținut cu ultima un raport sexual în

formă perversă, prin lingerea organelor genitale.

Acțiunile inculpatului fiind calificate în baza art.172 din. (3) lit. a) Cod penal:

,,acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

săvîrșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea

1

acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, săvîrșite asupra unui membru de familie,

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani”.

De către organul de urmărire penală s-a constatat că XXXXXcontinuându-și

acțiunile sale criminale, la XXXXX, aproximativ pe la orele XX, aflîndu-se la

domiciliul propriu amplasat pe str. XXXXX din satul XXXXX, fiind în stare de

ebrietate și urmărind scopul întreținerii unui raport sexual prin constrângere

psihică și fizică cu fiica sa minoră XXXXX, care anterior a fost supusă unui act sexual

în formă perversă, aflîndu-se deja în pat și fiind dezbrăcată de la jumătate în jos,

profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și a-și exprima voința în virtutea

vârstei fragede, i-a apucat picioarele și i le-a ridicat în sus și a încercat să-i introducă

membrul sexual viril în vagin, victima simțind atingerea organelor genitale ale

tatălui său de organele sale genitale, acțiuni care din cauze independente de voința

făptuitorului nu au fost duse pînă la capăt și nu și-au produs efectul, din motivul

că la ușa casei au bătut pompierii, iar făptuitorul s-a îndreptat să deschidă ușa,

moment în care minora XXXXX a reușit să fugă din casă pentru a împiedica acțiunile

criminale ale tatălui său Botnari Veaceslav.

Astfel, acțiunile lui Botnari Veraceslav au fost calificate de către organul de

urmărire penală în baza art.27, 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal — ,,tentativă de viol,

adică tentativă la comiterea unui raport sexual prin constrângere fizică și psihică a

persoanei, prin profitarea de imposibilitatea acesteia de a se apăra și exprima voința, săvârșit

asupra unei persoane aflate sub grija, ocrotirea, protecția și educarea făptuitorului, de rând

asupra unei persoane minore de până la 14 ani, dacă din cauze independente de i făptuitorul,

acestea nu și-a produs efectul”.

- procurorul în Procuratura mun. Bălți, Cîrma Cristina, prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Botnari Veaceslav să fie recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 172 alin.(3) lit. a), 27, 171 alin.(3)

lit. b) Cod penal, cu stabilirea pedepselor după cum urmează: în baza art.27-171

alin.(3) lit. b) Cod penal- 11 ani închisoare, în baza art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal

-11 ani închisoare, în baza art.84 alin. (1) Cod penal- 12 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis.

- avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului Botnari Veaceslav, prin care a

solicitat casarea hotărîrii primei instanțe, cu rejudecarea cauzei, deoarece nu au fost

corect apreciate probele și nu este deacord cu pedeapsa aplicată.

3.1. În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că:

- instanța de judecată a reținut faptul că inculpatul Botnari Veaceslav la

XXXXX a comis acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale

în forme perverse săvîrșită prin constrângere fizică și psihică a persoanei și

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, săvîrșită

asupra unui membru de familie, asupra unei persoane despre care se știe cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani, care se califică art. 172 alin.3 lit. a) Cod

penal. În același timp, a decis achitarea inculpatului în baza art. 27,171 alin. (3) lit.

b) Cod penal constatând, că acțiunile lui Botnari Veaceslav nu întrunesc elementele

infracțiunii -tentativă de viol, adică tentativă la comiterea unui raport sexual prin

2

constrângere fizică și psihică persoanei, prin profitarea de imposibilitatea acesteia

de a se apăra și exprima voința săvîrșită asupra unui membru de familie, de rând

asupra unei persoane minore de până la 14 ani, dacă din cauze independente de

voința făptuitorul, acestea nu și-a produs efectul;

- consideră aprecierea instanței neîntemeiată, care contravine probelor

cercetate în instanța de judecată, și anume: conform declarațiilor date de către

victima infracțiunii, fiind audiată în condiții speciale, ultima a menționat expres că

tatăl său a dorit introducerea membrului viril în anus. Mai mult ca atît martorul T.

Eremciuc a menționat că fetița îi povestise că tatăl ei îi atinsese fundul cu penisul

său, motiv pentru care acțiunile lui Botnari Veaceslav nu cad sub incidența art. 27,

171 alin.(3) lit. b) Cod penal;

- califică acțiunile ilegale ale lui Botnari Veaceslav prin prisma art.27, 171

alin.(3) lit. b) Cod penal, din următoarele motive: acțiunile sale criminale nu se

limitează doar la satisfacerea poftei sexuale în formă perversă. În continuare,

inculpatul, apucându-i picioarele și ridicându-i-le în sus, îndoindu-i genunchii și

spunându-i să țină picioarele în poziția dată, ultimul se pregătea să întrețină un

raport sexual în formă obișnuită, fapt confirmat prin declarațiile victimei, care a

menționat expres: că îi simțea membrul viril care o gâdila în zona feselor, ea fiind

culcată pe spate;

- consideră că acțiunile inculpatului erau îndreptate spre comiterea unui viol,

și anume a unui raport sexual în formă obișnuită, acțiuni care nu au putut fi

realizate pînă la capăt, întrucât la ușa casei au bătut pompierii și după cum a

povestit și victima, tatăl său s-a speriat și a lăsat-o în pace;

- anume acele constatări ale victimei, precum că tatăl său era dezbrăcat, i-a

simțit organul viril în zona feselor sale, care o gâdila, era cu picioarele ridicate în

sus și îndoiește la genunchi, în coroborare cu poziționarea anatomică apropiată a

organelor genitale și anale la un copil de vârstă fragedă, precum și faptul că victima

de vârstă fragedă nu poate să se expună cu exactitate dacă membrul viril al tatălui

se atingea de fese, fie de organele genitale, care datorită amplasării anatomice sunt

în imediata apropiere, ne îndreaptă spre ideea că inculpatul se pregătea de

comiterea unui raport sexual în formă perversă;

- acțiunile inculpatului erau îndreptate expres spre întreținerea unui raport

sexual în formă obișnuită din următoarele considerente: a sărutat-o pe față, după

care pe gât, ca urmare acțiunile sale coborau în jos, a sărutat-o pe burtă, i-a lins

organele genitale, i-a ridicat picioarele în sus, îndoiați în genunchi, fiind pregătit

spre întreținerea raportului sexual, fapt care nu a avut loc din considerentul

intervenirii unor circumstanțe neprevăzute de inculpat. Careva date obiective,

precum că inculpatul se pregătea de comiterea unei acțiuni perverse față de fiica sa,

și anume prin introducerea membrului său viril în orificiul anal al victimei, nu sunt,

decît faptul că minora simțea acea gâdilare în zona feselor;

- nu există nici un dubiu că Botnari Veaceslav și-ar fi dus acțiunile pînă la

capăt, și anume ar fi întreținut un act sexual în formă obișnuită, prin constrângere

fizică și psihică, dacă nu interveneau pompierii, care bocănind la ușă l-au speriat,

ultimul fiind nevoit să le răspundă, iar fetița reușind să fugă din casă;

3

- consideră că acțiunile ilegale ale inculpatului cad sub incidența art. 27, 171

alin.(3) lit. b) Cod penal- tentativă de viol, adică tentativă la comiterea unui raport

sexual prin constrângere fizică și psihică a persoanei, prin profitarea de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și exprima voința, săvârșit asupra unui

membru de familie, de rând asupra unei persoane minore de până la 14 ani, dacă

din cauze independente de voința făptuitorul, acestea nu și-a produs efectul.

3.2. În motivarea cererii de apel avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului

Botnari Veaceslav a indicat că:

- faptei săvîrșite conform infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. 3 lit. a) Cod

penal, i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- nu a avut loc evaluarea fratelui mai mare care toată această perioadă de timp

s-a aflat în familie;

- nu a fost acceptată examinarea copilului de către un expert independent;

- nu s-a constatat faptul conform expertizei căreia a fost supusă Botnari Alina

că este victima violentei sexuale;

- nevinovăția inculpatului se demonstrează atât prin declarațiile acestuia, cât

și prin declarațiile martorilor;

- nu este de acord cu aprecierea probelor de către prima instanță;

- partea vătămată nu a invocat careva suferințe, retrăiri posttraumatice, ceea

ce demonstrează că față de minoră nu a fost aplicată forță fizică și constrângere;

- copilul are careva traume, însă nu au nici o tangență cu ceea ce i se

incriminează tatălui;

- copilul suferă că există careva probleme familiale soț - soție și mama a lipsit

o perioadă destul de mare de acasă;

- pentru copil lipsa mamei provoacă o traumă și durere;

- probele sunt contradictorii cu hotărîrea primei instanțe, deoarece este și

raportul de expertiză (f.d.202 -205) și f.d.37 - certificatul trimitere-extras prin care se

confirm că careva semne de abuz sexual lipsesc;

- toți martorii confirmă, că inculpatul era un tată iubitor și muncitor, a rămas

acasă cu cei trei copii, îi îngrijea și mereu le purta de grijă. Copiii mai mari

frecventau școala;

- în ziua de XXX a rămas acasă ca să meargă cu tata și fratele cel mic la

consultație la medic. În ziua de XX, întra-adevăr Botnari Veaceslav a fost cu copilul

cel mic dimineață cu semănatul pe la rudele din apropriere și el a servit puțin, însă

era conștient. În momentul cînd au bătut la ușa casei pompierii, Botnari era speriat,

deoarece el conștientiza faptul că este servit și s-a speriat de raptul că a fost anterior

la Comisia Asistență Socială în cadrul Primăriei XX unde i s-a adus la cunoștință că

dacă va servi alcool, atunci copiii vor fi luați și plasați intr-un centru de plasament.

De aceea și s-a speriat Botnari, însă nicidecum nu a săvârșit cele ce i se incriminează;

- tot contradictoriu sunt și declarațiile copilului XXXXX și cele ale

psihologului. Nu corespund datele și nu sunt confirmate;

- inculpatul Botnari nu a fost prezent la ședința din XXXXX;

- solicită respingerea cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată cu titlu

de cheltuieli judiciare suma de 2182,00 lei (două mii una sută optzeci și doi,00 lei)

4

suportate efectuării expertizelor judiciare, deoarece este în obligația statului de a

efectua expertiza judiciară și nicidecum nu în sarcina lui Botnari Veaceslav;

- acuzarea nu a prezentat probe, concludente, utile și veridice care ar confirma

înafara oricăror dubii că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 172 alin.

(3) lit. a) Cod penal, iar condamnarea unei persoane nu poate fi bazată pe

presupuneri;

- în urma acestui incident, copilul XX se simte foarte bine și dorește ca tata să

revină acasă, copilul XX nu a fost declarată Victima Violenței Sexuale.

apelul avocatului Cepoi Ina în numele inculpatului a fost respins ca nefondat, iar

apelul procurorului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin

care Botnari Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 172 alin.(3) lit. a), art. 27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, cu

stabilirea pedepselor după cum urmează:

- în baza art. 27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 11 (unsprezece) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis;

- în baza art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal, pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 11 (unsprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis;

În baza art.84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial i-a fost stabilit lui Botnari Veaceslav pedeapsa definitivă de 12 (doisprezece)

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În rest dispozițiile sentinței referitor la cheltuielile judiciare s-au menținut.

Cererea inculpatului Botnari Veaceslav privind constatarea condițiilor

contrare art.(3) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale pe perioada deținerii acestuia în arest preventiv sa fost admisă în

parte.

În temeiul art.385 Cod de procedură penală s-a constatat deținerea lui Botnari

Veaceslav în condițiile contrare art.(3) din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale pentru perioada deținerii acestuia sub arest în

calitate de prevenit de la 14.01.2020-28.05.2020, în total de 135 zile.

S-a redus termenul de pedeapsă cu închisoare stabilite acestuia cu 270 (două

sute șaptezeci) zile (135x2=270).

În rest cererea a fost lăsată fără soluționare.

S-a explicat lui Botnari Veaceslav dreptul de adresare în temeiul art.4732 - 4733

Cod de procedură penală cu plângere la judecătorul de instrucție din raza de

activitate a instituției penitenciare unde aceasta se deține referitor la condițiile de

detenție care afectează grav drepturile condamnatului.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că, prima instanță

dispunând achitarea lui Botnari Veaceslav de sub învinuirea formulată pe art.27,

171 alin.(3) lit. b) Cod penal, a pronunțat o sentință absolut ilegală.

Apreciind probele administrate pe caz, instanța de apel a concluzionat, că

faptele inculpatului Botnari Veaceslav urmează a fi încadrate corect conform

prevederilor art. 27,171 alin.(3) lit. b) și art.172 din. (3) lit. a) Cod penal.

5

A considerat constatat, că Botnari Veaceslav continuându-și acțiunile sale

criminale, la XX, aproximativ pe la orele XX, aflîndu-se la domiciliul propriu

amplasat pe str. XXXXX din satul XXXXX, fiind în stare de ebrietate și urmărind

scopul întreținerii unui raport sexual prin constrângere psihică și fizică cu fiica sa

minoră XXXXX, a.n. XXXXX, care anterior a fost supusă unui act sexual în formă

perversă, aflîndu-se deja în pat și fiind dezbrăcată de la jumătate în jos, profitând

de imposibilitatea victimei de a se apăra și a-și exprima voința în virtutea vârstei

fragede, i-a apucat picioarele și i le-a ridicat în sus și a încercat să-i introducă

membrul sexual viril în vagin, victima simțind atingerea organelor genitale ale

tatălui său de organele sale genitale, acțiuni care din cauze independente de voința

făptuitorului nu au fost duse pînă la capăt și nu și-au produs efectul, din motivul

că la ușa casei au bătut pompierii, iar făptuitorul s-a îndreptat să deschidă ușa,

moment în care minora XXXXX a reușit să fugă din casă pentru a împiedica acțiunile

criminale ale tatălui său Botnari Veaceslav.

Prin acțiunile sale intenționate Botnari Veaceslav a comis infracțiunea

prevăzută de art.27,171 alin. (3) lit. a),b) Cod penal —,,tentativă de viol, adică tentativă

la comiterea unui raport sexual prin constrângere fizică și psihică a persoanei, prin

profitarea de imposibilitatea acesteia de a se apăra și exprima voința, săvârșit asupra unei

persoane aflate sub grija, ocrotirea, protecția și educarea făptuitorului, de rând asupra unei

persoane minore de până la 14 ani, dacă din cauze independente de i făptuitorul, acestea nu

și-a produs efectul”.

Totodată prima instanță corect a stabilit vinovăția inculpatului Botnari

Veaceslav în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.172 din. (3) lit. a) Cod penal:

,,acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în forme perverse,

săvîrșite prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința, săvîrșite asupra unui membru de familie,

asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani”.

Declarațiile inculpatului de negare a vinei instanța de apel le-a apreciat critic,

considerându-le ca o încercare de evitare a răspunderii, acestea fiind combătute de

declarațiile părții vătămate minore XXXXX care prin declarațiile date, fiind audiată

în condiții speciale, ultima a menționat că: ,,îi simțea membrul viril care o gâdila în

zona feselor, ea fiind culcată pe spate”, ,,a sărutat-o pe față, după care pe gât, ca

urmare acțiunile sale coborau în jos, a sărutat-o pe burtă, i-a lins organele genitale,

i-a ridicat picioarele în sus, îndoiate în genunchi,...”.

Aceleași acțiuni de violență victima minoră le-a povestit și martorului

Eremciuc Tatiana și psihologului Ciaicovschii Angela. În circumstanțele date,

instanța de apel consideră că acțiunile inculpatului erau îndreptate spre comiterea

unui viol, și anume a unui raport sexual în formă obișnuită, acțiuni care nu au putut

fi realizate pînă la capăt, întrucât la ușa casei au bătut pompierii și după cum a

povestit și victima, tatăl său s-a speriat și a lăsat-o în pace. Ori, anume acele

constatări ale victimei, precum că tatăl său era dezbrăcat, i-a simțit organul viril în

zona feselor sale, care o gâdila, era cu picioarele ridicate în sus și îndoiate la

genunchi, în coroborare cu poziționarea anatomică apropiată a organelor genitale

și anale la un copil de vârstă fragedă, precum și faptul, că victima de vârstă fragedă

nu poate să se expună cu exactitate dacă membrul viril al tatălui se atingea de fese,

6

fie de organele genitale, care datorită amplasării anatomice sunt în imediata

apropiere, confirmă cert, că inculpatul se pregătea de comiterea unui raport sexual

în formă perversă.

De asemenea, acțiunile inculpatului erau îndreptate expres spre întreținerea

unui raport sexual în formă obișnuită din următoarele considerente: a sărutat-o pe

față, după care pe gât, ca urmare acțiunile sale coborau în jos, a sărutat-o pe burtă,

i-a lins organele genitale, i-a ridicat picioarele în sus, îndoiate în genunchi, fiind

pregătit spre întreținerea raportului sexual, fapt care nu a avut loc din considerentul

intervenirii unor circumstanțe neprevăzute de inculpat și anume intervenirea

pompierilor care efectuau în localitate un control al instalațiilor de încălzire. Careva

date obiective, precum că inculpatul se pregătea de comiterea unei acțiuni perverse

față de fiica sa, și anume prin introducerea membrului său viril în orificiul anal al

victimei, nu sunt, decît faptul că minora simțea acea gâdilare în zona feselor.

Astfel, nu există nici un dubiu că Botnari Veaceslav și-ar fi dus acțiunile pînă

la capăt, și anume ar fi întreținut un act sexual în formă obișnuită, prin constrângere

fizică și psihică, dacă nu interveneau pompierii, care bocănind la ușă l-au speriat,

ultimul fiind nevoit să le răspundă, iar fetița reușind să fugă din casă.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de judecată cu

respectarea prevederilor art. 61,75 Cod penal a ținut seama de scopul pedepsei

penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale, ce țin de gravitatea faptei penale considerată ca fiind săvârșită de inculpat,

urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, atitudinea societății față de

pedeapsa penală ce urmează a-i fi stabilită inculpatului pentru fapta săvârșită,

persoana inculpatului.

Referitor la solicitarea apărării referitor la respingerea cerințelor de încasare

a cheltuielilor de judecată din partea inculpatului și anume suma de 2182,00 lei,

instanța de apel lea respins, dat fiind faptul că efectuarea cheltuielilor judiciare într-

o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune

desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale în privința

celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sânt imputabile inculpatului

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi

efectuat.

Referitor la demersul inculpatului Botnari Veaceslav privind aplicarea

prevederilor art.385 și art.473 Cod de procedură penală în privința sa, la admis în

parte.

După cum rezultă din sentința pronunțată lui Botnari Veaceslav i-a fost

stabilită o pedeapsă definitivă de 11 ani închisoare, acesta fiind arestat la data de

XX pînă la XXX-pronunțarea sentinței, care este în arest pînă în prezent. Astfel, s-a

constatat că Botnari Veaceslav s-a deținut în stare de arest în calitate de prevenit la

Penitenciarul nr.11 Bălți - 135 zile de detenție în arest preventiv.

În atare condiții perioada de detenție a prevenitului Botnari Veaceslav de 270

de zile urmează a fi redusă conform calculului de două zile închisoare pentru o zi

de arest preventiv și acest termen constituie 270 zile (135 x 2 = 270 zile).

7

Potrivit rapoartelor prezentate de către Instituția Penitenciară nr.11, Bălți în

perioada respectivă Botnari Veaceslav s-a deținut în diferite celule, fiind constat, că

pe întreaga perioadă a detenției acesta a fost asigurat cu un spațiu mai mic de 4

metri pătrați. În cerere se mai invocă și alte condiții precare, cum ar fi: lipsa luminii,

lipsa ventilării spațiilor, lipsa posibilității de întreținere a igienii personale, etc.

Astfel, s-a constatat incontestabil că au fost încălcate normele de suprafață

pentru deținerea unei persoane în detenție prevăzute de Hotărîrea Guvernului

nr.583 din 26.05.2006 cu privire la aprobarea Statutului executării de condamnați și

respectivele constatări constituie un tratament inuman și prin acesta s-au încălcat

condițiile de detenție garantate de art.3 al CEDO.

În atare condiții instanța de apel a considerat necesar a reduce pedeapsa

prevenitului Botnari Veaceslav în limitele rămase neispășite pentru perioada

deținerii acestuia în stare de arest până la pronunțarea sentinței în calitate de

,,prevenit” pentru perioada de 135 zile, explicând totodată acestuia, că în temeiul

art.4733 și 4734 CPP poate de a se adresa Judecătorului de instrucție din raza de

activitate a instituției Penitenciare pentru constatarea condițiilor de detenție după

pronunțarea sentinței pentru perioada când acesta a căpătat statutul de

,,condamnat”.

Cepoi Ina în numele inculpatului, prin care fără a invoca vreun temei de drept

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatului.

5.1 În susținerea recursului avocatul Cepoi Ina invocă că:

- aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară;

- stabilirea incompletă de instanța de apel a circumstanțelor de fapt care au o

importanță întru soluționarea justă a pricinii are ca efect aplicarea eronată a normei

de drept material;

- instanța de apel a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei,

fără a intra în esență și a da apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul

litigiu în raport cu materialul probator și normele de drept ce reglementează acest

aspect;

- organele de drept s-au bazat pe depozițiile date de martori, însă nimeni din

ei nu au specificat că Botnari Veaceslav s-ar fi caracterizat negativ, toți spuneau că

este muncitor și își iubea copiii și avea grijă de ei în lipsa mamei;

- martorii din partea acuzării audiați în cadrul cercetării judecătorești, nu au

furnizat instanței de judecată suficientă informație, pentru a se considera că

declarațiile acestora pot fi apreciate drept probe pertinente, concludente și utile,

care ar confirma vinovăția recurentului. Mai mult, declarațiile martorilor urmează

a fi apreciate în favoarea lui Botnari Veaceslav, deoarece acestea poartă în sine

contradicții esențiale și sunt bazate pe presupuneri;

- mijloacele de probă administrate la materialele cauzei nu pot fi considerate

utile, în sensul constatării vinovăției inculpatului și tragerii la răspundere penală a

persoanei;

- față de materialul probator aflat la dosar, nu a fost răsturnată prezumția de

nevinovăție a lui Botnari Veaceslav, făcând aplicarea principiului „in dubio pro reo”;

8

- învinuirea adusă este iluzorie, părtinitoare, neconcordantă realității și vădit

neîntemeiată din această perspectivă veridicitatea acesteia urmează a fi pusă la

îndoială întrucât este lipsită de temei și suport probatoriu;

- martorii apărării audiați în cadrul urmăririi penale și ședințelor de judecată,

au furnizat suficientă informație pentru a fi apreciată drept probe pertinente,

concludente și utile, ce ar demonstra nevinovăția lui Botnari Veaceslav în afara

oricărui dubiu rezonabil;

- solicită respingerea cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată cu titlu

de cheltuieli judiciare suma de 2182,00 lei (două mii una sută optzeci și doi,00 lei)

suportate efectuării expertizelor judiciare, deoarece este în obligația statului de a

efectua expertiza judiciară și nicidecum nu în sarcina domnului Botnari Veaceslav;

- acuzarea nu a prezentat probe, concludente, utile și veridice care ar confirma

înafara oricăror dubii că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 172 alin.

(1) lit. a) Cod penal, iar condamnarea unei persoane nu poate fi bazată pe

presupuneri.

Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, să caseze total sau parțial

hotărârea atacată și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la adoptarea

unei hotărâri netemeinice, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din conținutul cererii de recurs rezultă că avocatul Cepoi Ina face

referire la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, concretizată prin faptul că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la motivele invocate

de recurent, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției

de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de partea apărării, cu admiterea

apelului procurorului, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând

exigențele legii procesual-penale în partea motivării hotărârii.

Potrivit jurisprudenței constante a CEDO, dispozițiile art. 6 § 1 CEDO impun

instanțelor naționale să-și motiveze deciziile, urmând să fie examinate în mod real

problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în

considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza

pronunțării acesteia (hotărârea Boldea versus România din 15 februarie 2007).

În continuarea aceluiași gând, CEDO a consemnat în repetate rânduri că, la

judecarea cauzei de către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se

9

poate limita la preluarea totală sau parțială a motivării formulate de instanța de

fond, ci trebuie să analizeze din nou cauza, în fapt și în drept, și să răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de părți, or, doar astfel se

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei cauze penale

(hotărârea Fomin versus R. Moldova din 11 octombrie 2011).

Prevederile art. 414 Cod de procedură penală stipulează că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel, ele constituind fondul apelului și acestea trebuie examinate printr-o analiză

obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate cu

întreg materialul probator al cauzei.

Relevant este de specificat în acest context și că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul remarcă că, instanța de apel în decizia sa, a trecut în revistă mijlocele

probatorii administrate pe caz în prima instanță, fără a oferi propria apreciere a

acestora așa cum o cer prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală și

prevederile art.414 alin.(2) și (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța

de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul verbal. Instanța de

apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu

au fost consemnate în procesul-verbal.

Având la bază cele constatate, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de

apel nu a cercetat fondul cauzei, nu a verificat probele administrate în speță și nu

le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, or, aceasta referindu-se superficial

asupra acestora, în final și-a întemeiat soluția privind vinovăția lui Botnari Veaceslav

în de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal și art. 172

alin.(3) lit. a) Cod penal.

Potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, probele sunt

elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la

constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la

constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru

justa soluționare a cauzei și în calitate de probe în procesul penal se admit

elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1) declarațiile

bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile, părții

civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele

administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective,

iar în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă

10

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că prima instanță l-a recunoscut vinovat

pe Botnari Veaceslav de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.(3) lit. a)

Cod penal și l-a achitat pe capătul de acuzare în baza art.27, 171 alin.(3) lit. b) Cod

penal, pe motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de apel, rejudecând cauza, a respins ca nefondat apelul avocatului

Cepoi Ina în numele inculpatului și a admis apelul procurorului în Procuratura

mun. Bălți, Cîrma Cristina, cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care Botnari Veaceslav fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal și art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal,

cu stabilirea pedepsei de cîte 11 ani închisoare pentru fiecare infracțiune, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art. 84 alin.(1) Cod penal

pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial i se stabilește lui Botnari Veaceslav

Leonid pedeapsa definitivă de 12 (doisprezece) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în în penitenciar de tip închis. Termenul de ispășire a pedepsei a-l calcula

lui Botnari Veaceslav Leonid începînd cu 22.02.2022 cu includerea perioadei de

ținere sub arest preventiv de la 14.01.2020 pînă la 28.05.2020 și de la 28.05.2020 pînă

la 22.02.2022. În rest dispozițiile sentinței referitor la cheltuielile judiciare s-au

păstrat fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că: „prima instanță

dispunînd achitarea inculpatului Botnari Veaceslav de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, a pronunțat o sentință

absolut ilegală ....... ori, acțiunile inculpatului erau îndreptate expres spre întreținerea unui

raport sexual în formă obișnuită.... fiind pregătit spre întreținerea raportului sexual .......

fapt care nu a avut loc din considerentul unor circumstanțe neprevăzute de inculpat și

anume intervenirea pompierilor”.

Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința

numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Conform art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, în cazul în care

declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de către

părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanța

de apel conform regulilor generale pentru examinare cauzelor în primă instanță.

În corespundere cu art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând

apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o sentință de condamnare fără audierea martorilor acuzării solicitați de

părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie

11

o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnare inculpatului.

Potrivit jurisprudenței naționale și având în vedere depozițiile art. 6 din

CEDO, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare

bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul

fusese deja achitat. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere a

anumitor martori ai acuzării solicitați de părți (cauzele Popovici vs Moldova din

27.11.2007, paragr. 72 și Dănăilă vs România din 08.03.2007, paragr. 62-61). În baza

principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim recunoscut și

susținut de jurisprudența CEDO, sarcina probațiunii în ședințele de judecată în

prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția

acuzării este pusă pe seama procurorului.

Astfel, în pofida normelor specificate, a principiului contradictorialității în

procesul penal și a jurisprudenței nominalizate, Colegiul penal lărgit observă că,

conform apelului declarat de către procuror și procesul-verbal al ședinței de

judecată a instanței de apel, în cadrul rejudecării cauzei potrivit regulilor generale,

după achitarea inculpatului Botnari Veaceslav, procurorul nu a făcut trimitere la

probe concrete în baza cărora s-a solicitat desființarea sentinței de achitare a primei

instanțe.

Totodată, instanța de apel a dat citire probelor, examinate de prima instanță

și cele cercetate nemijlocit în ședință, a căror conținut a fost reprodus în decizia

contestată, consemnându-le în procesul-verbal al ședinței de judecată, omițând să

consemneze în decizia pronunțată motivele de fapt și de drept, în baza cărora au

fost desființate concluziile formulate de către prima instanță referitor la achitarea

inculpatului pe capătul de acuzare în baza art. 27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel formal enumeră și redă conținutul probelor fără a indica cu

suficientă precizie care anume aspecte au fost constatate ca fiind determinante în

raport cu concluzia expusă privitor la constatarea vinovăției inculpatului Botnari

Veaceslav de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin.(3) lit. b) Cod

penal.

Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a pus la baza condamnării

lui Botnari Veaceslav, declarațiile părții vătămate minore XX și a martorilor acuzării

Eremciuc Tatiana și Ceaicovscaia Angela, fără ca aceștia să fie audiați în cadrul

ședinței de judecată în apel, instanța de apel mulțumindu-se doar cu preluarea

declarațiile date de aceștia în prima instanță.

Totodată, Colegiul constată că, martorii Eremciuc Tatiana și Ceaicovscaia

Angela fiind legal citați, în cadrul ședinței de judecată nu s-au prezentat, instanța

dispunînd examinarea cauzei în lipsa lor.

Colegiul remarcă și faptul că, instanța de apel a cercetat cumulul de probe

anexat la materialele cauzei fără a face deosebire și a indica expres probele care

dovedesc vinovăția inculpatului Botnari Veaceslav în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal și probele care dovedesc vinovăția

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal, expunînd

fraze de ordin general precum că „vinovăția acestuia fiind demonstrată prin probele

expuse și analizate supra”.

12

Colegiul penal lărgit mai atestă că, instanța de apel pronunțând o sentință de

condamnare în privința inculpatului Botnari Veaceslav pe art. 27, 171 alin.(3) lit. b)

Cod penal, nu a combătut nici unul dintre argumentele indicate în sentința de

achitare a primei instanțe, referitor la neclaritatea învinuirii formulate în privința

acestuia, și nici nu a indicat concret prin care anume acțiuni inculpatul a săvârșit

infracțiunea.

Mai mult ca atât, declarațiile inculpatului Botnari Veaceslav nu au fost

combătute în cadrul cercetării judecătorești prin probe certe și directe.

De asemenea, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel pronunțând

o sentință de condamnare în privința inculpatului Botnari Veaceslav pe art. 27, 171

alin.(3) lit. b) Cod penal a indicat că, „declarațiile inculpatului de negare a vinei instanța

de apel le apreciază critic, considerându-le ca o încercare de evitare a răspunderii, acestea

fiind combătute de declarațiile părții vătămate minore XX care prin declarațiile date, fiind

audiată în condiții speciale, ultima a menționat că: ,, îi simțea membrul viril care o gîdila în

zona feselor, ea fiind culcată pe spate”, ,,a sărutat-o pe față, după care pe gît, ca urmare

acțiunile sale coborau în jos, a sărutat-o pe burtă, i-a lins organele genitale, i-a ridicat

picioarele în sus, îndoiate în genunchi,...” ..... aceleași acțiuni de violență victima minoră le-

a povestit și martorului Eremciuc Tatiana și pshologului Ciaicovschii Angela... astfel a

ajuns la concluzia că, acțiunile inculpatului erau îndreptae spre comiterea unui viol, și

anume a unui raport sexual în formă obișnuită, acțiuni care nu au putut fi realizate pînă la

capăt, întrucît la ușa casei au bătut pompierii și după cum a povestit și victima, tatăl său s-

a speriat și a lasat-o în pace.

Colegiul reține că, în prima instanță partea vătămată minoră XX a declarat:

“… ea era pe pat, tata era jos. Era îmbrăcată în pijama și halat și tata a dezbrăcat-o numai

de pantaloni. Ea încerca să se îmbrace, tata îi închidea gura, ea plîngea, tatăl iarăși o dezbrăca

de pantaloni și de chiloței. Tata de asemenea sa dezbrăcat și a început să o sărute pe toată

fața și pe buze. În continuare, chiloțeii și pantalonii i-a dezbrăcat mai jos de genunchi, o

pupa pe buze, i-a ridicat maioul, a pupat-o pe burtă și a scuipat-o mai jos de buric. Tata s-a

pus jos și a început a-i linge organul genital. I-a ridicat picioarele și i-a îndoit genunchii,

picioarele se aflau împreună, chiloțeii se aflau mai jos de genunchi. Tata i-a zis să țină

picioarele așa și nu i-a permis să se îmbrace. Tata a dorit să introducă organul său genital

la ea în poponeață, apoi a venit cineva și a bătut în fereastră. Tata punea organul său genital

la poponeața ei și pe ea o gîdilea. După bătaia din fereastră, tatăl ei s-a îmbrăcat, s-a îmbrăcat

și ea și i-a spus tatălui că pleacă la veceu dar defapt a fugit la tanti Eugenia ...”.

Astfel, ținând cont de concluziile instanței de apel în raport cu declarațiile

părții vătămate minore sus menționate, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța

de apel pripit a concluzionat că, acțiunile inculpatului erau îndreptate expres spre

întreținerea unui raport sexual în formă obișnuită din următoarele considerente: a sărutat-

o pe față, după care pe gît, ca urmare acțiunile sale coborau în jos, a sărutat-o pe burtă, i-a

lins organele genitale, i-a ridicat picioarele în sus, îndoiate în genunchi, fiind pregătit spre

întreținerea raportului sexual, fapt care nu a avut loc din considerentul intervenirii unor

circumstanțe neprevăzute de inculpat și anume intervenirea pompierilor care efectuau în

localitate un control al instalațiilor de încălzire, or, aceasta nu este argumentată prin

constatarea unei coroborări între declarațiile martorilor Eremciuc Tatiana și

Ceaicovscaia Angela, cu cele ale părții vătămate minore XXX, care nu vorbește

13

concret despre careva acțiuni din partea lui Botnari Veaceslav caracteristice

tentativei de viol în privința părții vătămate și aceasta în pofida faptului că avocatul

Cepoi Ina în cadrul ședinței de judecată în apel a declarat că instanța nu a elucidat

toate circumstanțele și anume că există unele discordanțe în declarațiile părții

vătămate.

De asemenea se constată că instanța de apel concluzionează și reține voalat

că, „nu există nici un dubiu că Botnari Veaceslav și-ar fi dus acțiunile pînă la capăt, și

anume ar fi întreținut un act sexual în formă obișnuită, prin constrîngere fizică și psihică,

dacă nu interveneau pompierii, care bocănind la ușă l-au speriat, ultimul fiind nevoit să le

răspundă, iar fetița reușind să fugă din casă”, fără a indica probele care au dus la această

concluzie în coroborarea cu alte probe ce demonstrează cert acțiunea de tentativă de

viol din partea inculpatului Botnari Veaceslav asupra părții vătămate minore XXXX.

Instanța de recurs constată că, hotărârea instanței de apel conține o motivarea

defectuoasă, lipsind analiza temeiurile invocate de părți prin prisma admiterii sau

respingerii acestora, evitându-se expunerea motivată și suficientă asupra

circumstanțelor pe care instanța de apel le-a pus la baza constatării vinovăției.

Astfel, deși instanța de apel a examinat cumulul de probe anexate la

materialele cauzei, prin citire, soluția emisă de către aceasta nu este bazată pe

cercetarea și analiza corelativă a probelor.

De altfel, Colegiul penal lărgit menționează și faptul, că în baza principiului

contradictorialității în procesul penal, principiu unanim recunoscut și susținut de

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probațiunii în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului

de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului, inclusiv

prezentarea și audierea martorilor, această obligație îi revine „(…) celor care au

responsabilitatea de a decide vinovăția sau nevinovăția unui acuzat (…)” (cauza

CtEDO Dan c. Moldovei din 05.07.2011).

În contextul expus instanța de recurs ordinar mai constată că instanța de apel

nemotivat și contrar prevederilor art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, a

considerat posibil continuarea examinării cauzei în lipsa martorilor Eremciuc

Tatiana și Ceaicovscaia Angela prin citirea declarațiilor date în în prima instanță,

or, potrivit acestor prevederi, instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță, care au stat nemijlocit la baza

emiterii unei sentințe de achitare fără a examina probe noi, precum și fără a face o

analiză detaliată a declarațiilor părților vătămate, martorilor, a inculpatului prin

prisma coroborării, veridicității acestora în raport cu probele apărării, având drept

consecință constatarea incontestabilă a demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea faptelor imputate.

Mai mult, instanța de apel, făcând trimitere la declarațiile părții vătămate,

martorilor precum și a inculpatului audiați în prima instanță, nu a indicat concret

ce anume denotă confirmarea faptelor imputate, or, aceste declarații, după cum au

fost luate în considerare de către instanța de apel și ne fiind analizate prin

coroborare, nu generează incontestabil, în afara oricăror dubii, concluzia privind

vinovăția inculpatului.

În contextul dat, Colegiul observă lipsa atât a aprecierii cât și lipsa poziției

14

instanței de apel referitor la acceptarea unor probe și respingerea altor, astfel că la

judecarea apelului instanța își bazează concluzia de vinovăție a inculpatului pe

declarații care nu relevă aspecte importante pentru stabilirea adevărului la caz.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, motivarea hotărârii instanței de apel

este una formală în care doar descrie fapta, probele administrate în respectiva cauză

penală, fără a face o analiză și a da un răspuns la toate argumentele invocate în

apelurile declarate.

Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel contrar prevederilor legale

și-a întemeiat soluția pe aprecieri subiective, or, Curtea de la Strasbourg statuează

că, dreptul la un proces echitabil include obligația tribunalelor de a-și motiva

deciziile lor, deoarece absența motivării unei decizii judiciare poate impieta asupra

acestui drept.

De asemenea, Curtea Europeană menționează că, judecătorii trebuie să indice

cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază deciziile, căci numai astfel, un

acuzat poate exercita căile de atac prevăzute de legislația națională. Instanța

europeană a subliniat că „motivarea unei decizii judiciare este strâns legată de

preocupările privitoare la asigurarea desfășurării unui proces echitabil, aceasta permițând

respectarea dreptului la apărare. Motivarea este indispensabilă însăși calității actului de

justiție și constituie o pavăză împotriva arbitrarului.” (cauza Fomin vs Moldova din 11

octombrie 2011, nr. 36755/06).

În acest context, Colegiul penal lărgit menționând prevederile art. 100 alin.

(4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică

națională, remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse,

coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de Codul de procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului

penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor. Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de

urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Intima convingerea se

întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele

complet și obiectiv.

În opinia instanței de recurs ordinar, instanța de apel nu a pătruns în esența

problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut

drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

În concluzie, Colegiul penal lărgit ține să consemneze insuficiența motivării

deciziei adoptate de instanța de apel și consideră relevant de a puncta că, o hotărâre

motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței

15

CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței la adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză. Totodată, urmează

a se reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea face parte din setul de

garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil.

Or, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.

6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și

alții c. Rusiei (2007) §85).

În esență, toate acestea au conturat convingerea fermă a instanței de recurs că

instanța de apel, rejudecând cauza, a admis eroarea de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, motiv pentru care ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat, din alte motive decât cele invocate de recurent.

De asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

În consecință, se atestă că instanța de apel a adoptat o decizie de condamnare

a inculpatului Botnari Veaceslav în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27,

171 alin.(3) lit. b) Cod penal și art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal, printr-o motivare

superficială și contradictorie.

Prin urmare, Colegiul consideră că pronunțarea condamnării inculpatului

fără audierea martorilor, deși acesta fusese achitat pe capătul de acuzare în baza art.

27, 171 alin.(3) lit. b) Cod penal, este contrară cerințelor unui proces echitabil în

sensul art. 6 § 1 din Convenție. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile sale de condamnare pe probele cercetate de către prima instanță, care a

dispus achitarea.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a

soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

administrate în instanța de judecată, inclusiv să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, care să corespundă și prevederilor art. 417-418 Cod de procedură

penală.

De asemenea, instanța de apel urmează să țină cont de prevederile art. 436

Cod de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să verifice din nou și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și să constate prezența

sau lipsa vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, să dea

16

răspuns la toate cerințele și argumentele apelanților ținând cont de motivele

invocate în apel și dispozițiile expuse în prezenta deciziie și ca urmare să pronunțe

o hotărâre legală și întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. 414, 417

Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cepoi Ina în numele

inculpatului Botnari Veaceslav, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 22 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Botnari Veaceslav

XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 23 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

17