1ra-1105/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 17 martie 2022, Croitoru Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, la o pedeapsă pe un termen de 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus încasarea de la Croitoru Vasile în beneficiul statului suma de 22 (douăzeci și doi) lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate la urmărirea penală.

Pentru a se pronunța prin sentință, prima instanță a reținut că Croitoru Vasile la 06 februarie 2021, în jurul orei 22:00, nefiind posesor a permisului de conducere și fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, contrar restricțiilor date și aflându-se la volanul automobilului de model ,,Ford Focus”, se deplasa pe o stradă din satul Marinici, r-nul Nisporeni, unde a fost stopat de colaboratorii SSP al IP Nisporeni pentru deplasarea neadecvată și verificarea actelor. Tot atunci, agentul constatator din cadrul SSP al IP Nisporeni având bănuieli că conducătorul auto se află în stare de ebrietate, a solicitat lui Croitoru Vasile să fie supus testării la alcool prin mijlocul tehnico - științific ,,Drager Alcotest 8510 RO”, urmare a cărui rezultat la ultimul conform procesului verbal din 06 februarie 2021 privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică și cotorului mijlocului special dat eliberat pe numele lui Croitoru Vasile s-a 1 stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,39 mg/l, concentrație care conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, se referă la stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, conducătorul auto Croitoru Vasile intenționat a ignorat prevederile Regulamentului de Circulație Rutieră aprobat prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, și anume pct. 10 alin. (2) lit. a) - persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede și, la cererea lucrătorului de poliție, este obligat să înmâneze pentru control permisul de conducere, valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus și pct. 14 lit. a) al aceleași regulament care stipulează că conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere. Prin acțiunile sale intenționate, Croitoru Vasile a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu indicii calificativi: Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe, acțiune săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, inculpatul Croitoru Vasile a înaintat cerere de apel prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a-i aplica o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea apelului a indicat că a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, infracțiune care în conformitate cu art. 16 Cod penal, se califică ca ușoară, la fel, instanța a reținut că la locul de trai se caracterizează pozitiv, la faza de urmărire penală și-a recunoscut vina, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, este căsătorit, are 1 copil minor la întreținere. Astfel, aceste detalii după părerea inculpatului duc la aplicarea unei pedepse mai blânde, și anume, muncă neremunerată în folosul comunității. 3.1. Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel și de către apărătorul Asandei Dorin în numele inculpatului Croitoru Vasile, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri și a-i aplica inculpatului o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În susținerea celor solicitate a indicat motive similare celor invocate de către inculpat în cererea de apel, mai mult a menționat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Croitoru Vasile prima instanță nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, și anume, că acesta se căiește sincer în cele săvârșite, vinovăția în comiterea infracțiunii care i se încriminează a recunoscut-o pe deplin, este 2 căsătorit, are 1 copil minor la întreținere, la locul de trai se caracterizează pozitiv, este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni ușoare, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află. 3.2. Împotriva sentinței a declarat apel apărătorul Nastas Victor în numele inculpatului Croitoru Vasile prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-i suspenda condiționat executarea pedepsei penale prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal. În motivarea apelului, avocatul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră și nu corespunde scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul Croitoru Vasile, avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului și apelul avocatului Nastas Victor în numele inculpatului, cu menținerea sentinței atacate. 4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că sentința atacată este legală și corectă, iar alegațiile din apelurile declarate de către apărare sunt neîntemeiate. Așadar, instanța de apel a menționat că prima instanță a ținut cont la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului Croitoru Vasile, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. Astfel, instanța de apel a indicat că deși inculpatul în ședința primei instanțe nu s-a prezentat, fiind anunțat în căutare, acesta potrivit cererilor de apel recunoaște vina în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Subsecvent, instanța de apel a subliniat că sentința nu a fost contestată în partea calificării faptelor inculpatului, iar instanța de apel careva motive de a interveni în ce privește aspectul încadrării acțiunilor inculpatului nu a identificat, apreciind-o ca fiind legală, adoptată cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor. În privința argumentelor apelanților în vederea aplicării unei pedepse mai blânde, instanța de apel a reținut următoarele. La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Croitoru Vasile, instanța de fond a reiterat prevederile art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal și le-a aplicat corespunzător. În acest sens, instanța de apel a stabilit că interacțiunea incriminată, în conformitate cu art. 16 Cod penal, se referă la categoria infracțiunilor ușoare. La caz, în conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, circumstanțe atenuante nu s-au stabilit. 3 Conform prevederilor art. 77 Cod penal, drept circumstanță agravantă s-a reținut săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară. Instanța de apel a subliniat că prin sentința Judecătoriei Ungheni din 03 februarie 2021, inculpatul Croitoru Vasile a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) din Codul penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore, cu executarea în 4 ore de muncă pe zi. Prin informația parvenită de la Biroul de Probațiune Nisporeni, inculpatul Croitoru Vasile a executat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore, aplicată prin sentința Judecătoriei Ungheni nr. 1- 16/2021 din 03.02.2021. De asemenea, instanța de apel a reținut că inculpatul Croitoru Vasile la locul de trai se caracterizează pozitiv, la faza de urmărire penală și-a recunoscut vina, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află. Totodată, instanța de apel a menționat că inculpatul s-a eschivat de a se prezenta în ședința de judecată, fiind dispusă aducerea silită și anunțarea în căutare, cauza fiind examinată în lipsa inculpatului. La fel, inculpatul are antecedente penale stinse, pentru comiterea unei infracțiuni cu intenție, identică, care atentează la siguranța circulației pe drumurile publice, astfel, Croitoru Vasile nu a conștientizat graviditatea faptelor săvârșite anterior, nu și-a schimbat atitudinea față de valorile ocrotite de legea penală, de pericolul social, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, la un interval mai mic de un an, a săvârșit iarăși o infracțiune identică. Astfel, în opinia instanței de apel aceste circumstanțe combat alegațiile invocate în cererile de apel și a constatat că în privința inculpatului urmează a fi stabilită pedeapsă sub formă de închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală solicită casarea deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. În susținerea celor solicitate, apărarea invocă dezacordul cu pedeapsa aplicată de către instanțele de fond, or, aceasta este prea aspră și nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale. Prin urmare, recurentul remarcă că inculpatul Croitoru Vasile se căiește sincer în cele săvârșite, vinovăția în comiterea infracțiunii care i se încriminează a recunoscut-o pe deplin, este căsătorit, are 1 copil minor la întreținere, la locul de trai se caracterizează pozitiv, este învinuit de săvârșirea unei infracțiuni ușoare, la 4 evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, motiv din care consideră că instanța urmează să aplice în privința inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței sau s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele. În recurs, recurentul invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală fără a indica erorile ce fac prezența acestui temei în cazul respectiv, astfel Colegiul penal califică această alegație drept declarativă și neîntemeiată. Cu referire la temeiul de declarare a recursului pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci când instanța 5 de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul penal constată că avocatul în esență critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei, și anume, sub aspectul aplicării unei pedepse privative de libertate, deși inculpatul se află, la caz, în situația care permite aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, și anume, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată. Subsecvent, instanța de recurs ordinat susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate. Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Cât ține de motivele indicate în recurs precum că, instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele atenuante ,,recunoașterea vinovăției, căința sinceră, are la întreținere un copil minor, la locul de trai se caracterizează pozitiv, a săvârșit o infracțiune care se încadrează ca fiind una ușoară și nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru”, Colegiul penal nu le acceptă, or, aceste motive au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în sentința adoptată precum și în decizia atacată pe care Colegiul penal le însușește, ca fiind corecte, ce este și conform practicii CtEDO (a se vedea hotărârea Albert vs România din 16.02.2010). În aceste circumstanțe, instanța de recurs ordinar subliniază că în pofida faptului că, la caz, sunt un șir de circumstanțe atenuante, instanța de apel corect a reținut ca fiind un obstacol întru aplicarea unei pedepse neprivative de liberate în privința inculpatului, or, ultimul a fost recunoscut vinovat de comiterea unei infracțiuni absolut similare și condamnat la o pedeapsă neprivativă de liberate (muncă neremunerată în folosul comunității), iar în mai puțin de 1 (unu) an de la condamnare a comis din nou o infracțiune autentică (a se vedea sentința Judecătoriei Ungheni din 03 februarie 2021). Subsecvent, Colegiul penal remarcă că la aplicarea pedepsei penale instanțele de fond au ținut cont de toate circumstanțele cauzei precum și de principiile generale de aplicare a pedepsei și individualizarea acesteia, de gravitatea infracțiunii săvârșite 6 care se califică ca una ușoară, cât și de personalitatea inculpatului care anterior a fost judecat pentru comiterea unei infracțiuni similare ceia ce a dus la concluzia că scopul pedepsei prevăzut de art. 61 Cod penal va fi atins de această dată doar prin aplicarea unei pedepse privative de liberate pe un termen de 6 luni închisoare. Or, faptul că inculpatul nu se află la prima abatere de la legea penală fiindu-i aplicată inițial o pedeapsa neprivativă de libertate, stabilește clar că ultimul nu a tras concluziile de rigoare, nu a mers spre corectare și nu a fost posibil de a preveni săvârșirea de către acesta a unei noi infracțiuni. Așadar, Colegiul penal verificând decizia instanței de apel sub aspectul motivelor invocate în recursul ordinar, conchide că instanța de apel a pronunțat o decizie motivată sub toate aspectele și corect a aplicat legislația națională în acest sens. Astfel, în cazul în care o instanță națională a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea hotărârea Latourinerie din 10 decembrie 2002). Prin urmare, erorile de drept invocate de către recurent, prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), și 10) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului, iar din aceste considerente acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022, în cauza penală privindu-l pe Croitoru Vasile XXXXX ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2022. Președinte Nadejda Toma Judecători Ion Guzun Liliana Catan 7