1ra-1681/21 — art. 264 alin. 2 CP

1ra-1681/21 — art. 264 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1681/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Nicolae Craiu,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Apărece

Oleg în numele inculpatului prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 03 martie 2020, în cauza penală în privința lui

Ciobanu Georgel XXXXX, născut la XXXXX; originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 08.09.2018-02.12.2019;

instanța de apel: 27.12.2019 – 03.03.2020;

instanța de recurs ordinar: 23.07.2021 – 03.11.2021.

a c o n s t a t a t :

Ciobanu Georgel a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (2) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit o pedeapsa penală sub formă

de închisoare pe un termen de 1 an și 8 luni, cu executarea pedepsei, într-un

penitenciar de tip deschis, cu privarea dreptului de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 3 ani.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului, ca fiind neîntemeiată.

data de 01 ianuarie 2018, aproximativ în jurul orei 14:00, fiind posesor al permisului

de conducere nr. XXXXX, fiind sub influența băuturilor alcoolice, conducând

autoturismul de model „FORD”, cu numărul de înmatriculare XXXXX, se deplasa pe

traseul central din satul Slobozia Mare, raionul Cahul. În timpul deplasării, în

apropierea intersecției, efectuând manevra de depășire a automobilului de model

„Dacia” cu numărul de înmatriculare XXXXX, a ignorat prevederile Regulamentului

circulației rutiere al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului

Republicii Moldova nr. 357 din 13.05.2009, și anume art. 3, care prevede, că:

1

participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de

semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale

prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic,

să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar

depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente; art. 10 alin. (1) lit. b), care

prevede, că persoana, care conduce vehiculul, trebuie să posede cunoștințe și să execute

cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în

siguranță vehiculul pe drum; art. 14 lit. a) care prevede, că Conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției,

fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze

capacitatea de conducere; art. 45. alin. (1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; situația rutieră; art. 51 alin. (1) lit. b), care prevede că,

înaintea depășirii, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că cel care îl precedă pe aceeași

bandă nu a semnalizat intenția de a depăși sau intenția de a preselecta spre stângă; art. 54 alin.

(1) lit. a) că, Depășirea este interzisă în intersecțiile cu circulația nedirijată și în imediata

apropiere înainte de acestea, ca urmare, fără a ține cont de situația rutieră, manifestând

încrederea în sine exagerată, nu s-a isprăvit cu conducerea autoturismului și a comis

tamponarea cu automobilul de model „Dacia” cu numărul de înmatriculare „XXXXX”,

la volanul căruia se afla cet. Neculseanu Ilie, născut la XXXXX, care se deplasa

regulamentar și efectua manevra de virare la stânga.

În urma accidentului rutier potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.

201811D0033 din 13 februarie 2018, lui Neculseanu Ilie i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de comoție cerebrală, proteză metalic în articulația coho-femurală

cu fisură osului femural în porțiunea inferioară a protezei, care pe fonul bolii

preexistente (col protezat), condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se

califică medico-legal ca vătămare corporală medie.

Astfel, prin acțiunile sale neintenționate Ciobanu Georgel a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (2) Cod penal, conform indicilor: Încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a

cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită în

stare de ebrietate.

solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central din 02

decembrie 2019, în partea ce ține de stabilirea pedepsei și respingerea demersului

procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi

2

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ciobanu Georgel să

fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (2) Cod

penal și în baza acestei Legi, să-i fie stabilită o pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de trei ani, și totodată, să

fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare în sumă totală – 6567,50 lei de la inculpatul

Ciobanu Georgel în beneficiul statului.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat că:

- prima instanță just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile

inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, însă acestuia

i-a fost stabilită o pedeapsa inechitabilă, nefiind apreciate circumstanțele ce țin de

comportamentul inculpatului în timpul și după consumarea infracțiunii, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului;

- la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță nu a luat în considerație

prevederile art. 61,75 Cod penal. Astfel, în partea stabilirii pedepsei în privința lui

Ciobanu Georgel, în baza art. 264 alin.(2) Cod penal, sub formă de închisoare pe un

termen de 1 (unu) an și 8 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul a conduce mijloace de transport pe un termen de trei ani, instanța

de fond nu a luat în calcul caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

dat fiind că, infracțiunea de încălcarea regulilor de securitate a circulației de către o

persoană care conduce mijlocul de transport, la caz, încălcare ce a cauzat din

imprudență vătămare medie a integrității corporale și a sănătății, săvârșită de

inculpat, atentează la relațiile sociale ce vizează respectarea de către conducătorii

mijloacelor de transport a regulilor circulației rutiere, obligație impusă fiecărui

conducător de transport, care este un mijloc de pericol social sporit pentru sănătatea

și viața nu numai a șoferului, ci și a altor participanți la trafic;

- prima instanța nu a ținut cont că inculpatul anterior a fost judecat pentru

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, și în acest context, a admis din nou conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate. Astfel, prin neglijența ce a manifestat-o, a

pus în pericol securitatea participanților la trafic. De aceea dispunerea în

circumstanțele indicate a pedepsei penale de cuantumul indicat, constituie o

inechitate, ce poate constitui pericol la capitolul prevenției săvârșirii noilor infracțiuni,

atât din partea inculpatului, cât și a altor membri ai comunității, denaturând în

rândurile acestora concepția necesității asigurării comportamentului în spiritul

respectării stricte a legilor;

- argumentul instanței prin care a motivat refuzul de încasare a cheltuielilor

judiciare de la inculpat precum că, statul are obligația de a demonstra vinovăția

persoanei, nu este plauzibil, în situația în care, statul și-a onorat această obligație, a

3

demonstrat prin acțiuni legale vinovăția persoanei și pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, or, art. 229 Cod de procedură

penală, indică direct că, condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor

judiciare;

- prima instanța la refuzul de a fi încasate cheltuielile judiciare din contul

inculpatului nu a stabilit că încasarea acestora poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea inculpatului Ciobanu

Georgel.

admis apelul procurorului, casată parțial sentința primei instanțe în latura penală, și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Ciobanu Georgel recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (2) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 (cinci) ani. În rest sentința primei

instanțe a fost menținută.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond la

individualizarea pedepsei inculpatului Ciobanu Georgel, nu a apreciat în deplină

măsură personalitatea acestuia, precum și nu a luat în considerație faptul că, anterior

Ciobanu Georgel a mai fost deferit justiției pentru infracțiuni similare, însă procesul

în privința acestuia a fost încetat în baza Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 „cu privire la

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova” (f.d. 47-49).

Totodată, instanța de apel a notat că, potrivit cazierului contravențional,

inculpatul a mai fost sancționat pentru consumul de alcool în locuri publice (f.d.44).

Astfel, instanța de apel, a ajuns la concluzia că, comportamentul periculos și

interzis în traficul rutier a inculpatului Ciobanu Georgel, a început cu mult înainte de

locul unde s-a produs accidentul rutier ce a cauzat vătămări medii părții vătămate

Neculseanu Ilie, și anume de pe teritoriul satului Văleni, când a urcat la volanul

automobilului ce-i aparținea, fiind în stare de ebrietate avansată produsă de alcool și

a început deplasarea în direcția satului Cîșlița Prut, raionul Cahul, punând astfel viața

și sănătatea sa și a altor participanți la traficul rutier în pericol sporit. Această

circumstanță denotă că inculpatul în mod conștient a neglijat prevederile pct. 14 lit. a)

al Regulamentului circulații rutiere, normă care prevede, că „conducătorului de vehicul

îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate”.

Subsidiar, instanța de apel a punctat că, o pedeapsă mai aspră în privința

inculpatului Ciobanu Georgel, va fi capabilă să contribuie la realizarea scopurilor legii

penale cum ar fi: corectarea acestuia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

4

acesta cât și de alte persoane. Or, o pedeapsă prea blândă ar genera dispreț și nu va fi

suficientă pentru corectarea infractorului, precum și nici pentru prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni. Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini

de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de

acestea, din partea condamnatului, în așa mod ca acesta să fie silit să înceteze

activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile

legii.

Tot în acest context, reieșind din gravitatea infracțiunii incriminate, gradul

prejudiciabil al faptei săvârșite și persoana inculpatului, atitudinea acestuia după

comiterea infracțiunii, poziția acestuia față de fapta comisă, instanța de apel a conchis

că sunt întemeiate cerințele procurorului cu privire la aplicarea unei pedepse mai

severe față de inculpat, fiind rațională aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare.

Totodată, instanța de apel a reținut că un aspect important pentru a determina

pedeapsa adecvată rezidă în comportamentul inculpatului, atât până la comiterea

infracțiunii, cât și după comiterea infracțiunii. Comportamentul inculpatului

(neprezentarea acestuia la ședințele de judecată) indică la necesitatea unei pedepse mai

aspre pentru a fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei penale.

Cu referire la solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare suportate în cuantum de 6567,50 lei în contul statului, instanța

de apel a calificat această solicitare, drept una nefondată, or, acestea sunt cheltuieli

care sunt achitate pentru efectuarea raporturilor de expertiză judiciară.

Pe același segment de abordare, instanța de apel a constat că, la materiale

dosarului nu au fost anexate bonurile de achitare a serviciilor pentru efectuarea

expertizelor, iar o simplă indicare în raportul de expertiză despre costul expertizei, nu

echivalează cu un bon de plată ce ar confirma achitarea reală a sumei solicitate. Or,

potrivit art. 75 alin. (1) al aceleiași legi prevede că, expertiza judiciară se efectuează cu

condiția că solicitantul achită în prealabil costurile acesteia. În cazul în care solicitantul

expertizei este o instituție publică, pentru efectuarea expertizei judiciare este suficientă

prezentarea prealabilă a unei garanții privind plata ulterioară, acceptată de către

instituția de expertiză judiciară sau de către expertul judiciar, în cazul în care acesta

își desfășoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară.

Apărece Oleg în numele inculpatului care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 4) 5) și 10)

Cod de procedură penală solicită repunerea în termen a recursului, casarea totală a

deciziei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să

îi fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă sau muncă neremunerată în folosul

5

comunității sau să îi fie suspendată condiționat executarea pedepsei penale în temeiul

art. 90 Cod penal.

În susținerea celor solicitate, recurentul indică că inculpatul nu a cunoscut despre

decizia contestată, or ultimul se afla în penitenciarul Tulcea, care nu i-a adus la

cunoștință această decizie. Despre decizia contestată a aflat abia la data de 23 februarie

2021, când a fost reținut de autoritățile din Belgia.

Astfel, 15 aprilie 2021 a depus o cerere prin care a solicitat să facă cunoștință cu

materialele cauzei și cu decizia recurată, iar prin răspunsul din 04 mai 2021 i s-a

comunicat că dosarul se la Curtea Supremă de Justiție, deoarece s-a examinat în ordine

de recurs ordinar.

În continuare, la data de 12 mai 2021, avocatul a depus o cerere suplimentară prin

care a solicita să facă cunoștință cu decizia din 03 martie 2020, iar la 13 mai 2021 am

primit decizia respectivă.

Așadar, recurentul indică că la 17 mai 2021 a înaintat acest recurs pe care îl

consideră declarat în termen.

În motivarea celor solicitate, apărătorul subliniază că inculpatul nu avea de unde

să cunoască că se examinează o cauză penală în privința sa deoarece la acel moment

se afla în stare de arest în România, mai mult indică că nu a fost citat.

În aceste circumstanțe, avocatul remarcă că inculpatului i-au fost încălcate

garanțiile dreptului la un proces echitabil, și anume, dreptul a apărare și principiul

contradictorialității.

Totodată, recurentul susține că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră,

iar instanța de apel nu și-a motivat decizia în această parte decizia.

și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, doar în cauzele stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat de către avocatul

Apărece Oleg în numele inculpatului, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că, recursul este declarat peste termen.

6

Potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 alin. (2) Cod de

procedură penală, inculpatul este în drept să declare recurs ordinar în numele său atât

în latura penală, cât și în cea civilă.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de

apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data

pronunțării deciziei.

Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe

ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici

ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul a fost pronunțat la 03 martie 2020, în absența inculpatului, însă cu prezența

avocatului acestuia Stardubova Vera (f.d. 22, vol. II).

La 07 aprilie 2020, a fost pronunțată decizia integrală, în ședința de judecată nu

s-a prezentat inculpatul și nici nu a putut fi asigurată participarea acestuia.

Apărarea în susținerea repunerii în termen a recursului indică că inculpatul nu

cunoștea despre acest proces de judecată și a aflat abia în Belgia când a fost arestat.

Colegiul penal însă respinge ca fiind nefondate aceste alegații, or, la 16 ianuarie

2018 inculpatului îi este adusă la cunoștință ordonanța de recunoaștere în calitate de

bănuit (f.d.27, vol. I), tot la aceiași dată fiind audiat în calitate de bănuit, fapt confirmat

prin procesul-verbal anexat la materialele cauzei (f.d. 28, vol. I)).

De asemenea, Colegiul penal remarcă că la data de 02 aprilie 2018, inculpatul,

dar și apărătorul acestuia semnează ordonanța de punere sub învinuire (f.d. 31-32, vol.

I) și tot șa această dată se audiază în calitate de învinuit (a se vedea procesul verbal de

audiere a învinuitului din 02 aprilie 2018, f.d. 33-34, vol. I).

În continuare, Colegiul penal atrage atenția că inculpatului tot la aceiași dată i

se înmânează obligația de a nu părăsi țara (f.d. 37, vol. I).

Din materialele cauzei, și anume, informația parvenită de la Poliția de frontieră

a Republicii Moldova (f.d. 180, vol. I), reiese că inculpatul nu a ținut cont de această

ordonanță, or, la 05, 08, 12, 25 aprilie 2018 inculpatul a ieșit din țară, la 06, 09, 13, 25

aprilie 2018 a intrat, și la data de 03 mai 2018, inculpatul părăsește hotarele Republicii

Moldova.

Prin încheierea 17 decembrie 2018 Judecătoria Cahul, sediul Central dispune să

emită un mandat de arestare preventivă în privința inculpatului (f.d. 197, vol. I).

Astfel, alegațiile apărării precum că inculpatul ,,inculpatul nu avea de unde să

cunoască că se examinează o cauză penală în privința sa deoarece la acel moment se afla în stare

de arest în România, mai mult indică că nu a fost citat”, sunt neîntemeiate.

7

În aceste circumstanțe, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiate alegațiile

apărării, or, orice persoană antrenată într-un proces de judecată este obligată să se

intereseze de cursul acestuia.

Totodată, Colegiul penal conchide că organele de resort au întreprins măsuri

eficiente pentru a face posibilă examinarea cauzei în prezența inculpatului, fiind emise

ordonanțe de aducere silită (ordonanțe din 01.08.2012, 18.08.2018, f.d. 138, 142, vol. I)

întocmite rapoarte de căutare (rapoarte din 20.08.2018, 17.12.2018, f.d. 143, 175, vol. I)

prin care s-a constatat că ultimul a plecat peste hotarele Republicii Moldova.

În acest sens, Colegiul penal reține, prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza

Colozza contra Italiei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 12 februarie 1985, nr.

9024/80, art. 6 parag. 1) că, ,,(…)resursele disponibile în dreptul intern trebuie să fie eficace

și să demonstreze că o persoană acuzată de o infracțiune, s-a sustras de la urmărire penală sau

de la judecată, nu să i se lese în sarcina acesteia de a dovedi că ea nu căută să se sustragă de la

urmărirea penală ori cercetarea judecătorească sau că absența ei a fost din cauza de forță

majoră… din examinarea faptelor rezultă că încercările de a-l depista au fost inadecvate”.

Astfel, Colegiul penal conchide că se demonstrează indubitabil faptul că

inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, și anume, prin faptul că nu a executat

obligația de a nu părăsi țara, dar și faptul că ultimul a arătat interes față de cauza

respectivă numai după ce a fost reținut în Belgia.

Totodată, argumentul acestuia precum că s-a aflat în Penitenciar în Tulcea și nu

avea cum să cunoască despre cauza respectivă, sunt nefondate, or, ultimul știa că se

face vinovat în Republica Moldova fiindu-i adusă învinuirea de comitere a infracțiunii

264 alin. (2) Cod penal, această poziție se confirmă și prin faptul că inculpatul după ce

a fost eliberat din Penitenciar nu s-a întors acasă, dar a plecat în Belgia, fără să se

intereseze la ce etapă se află cauza în care avea calitate de învinuit.

Astfel, avocatul Apărece Oleg în numele inculpatului declară recurs împotriva

deciziei instanței de apel la 18 mai 2021, fapt confirmat de ștampila aplicată pe plic

(f.d. 165, vol. II), în acest sens reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură

penală, Colegiul penal constată că termenul de 30 zile pentru depunerea recursului

ordinar s-a epuizat.

Așadar, termenul de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a fost

respectat de către recurent, el fiind declarat peste termenul de 30 zile.

Totodată, Colegiul penal reține că, termenul de declararea al recursului ordinar

este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage decăderea din dreptul

de a exercita această cale de atac.

De asemenea, Colegiul penal ține să sublinieze în această situație jurisprudența

Curții de la Strasbourg, cauza Vieru v. Republica Moldova, nr. 25763/10 din

8

18.06.2019, prin care a reiterat că, securitatea raporturilor juridice presupune

respectarea principiului ,,res judicata”, care indică caracterul irevocabil al hotărârilor

judecătorești.

În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că, termenul de 30 zile

pentru depunerea recursului ordinar, este depășit, prin urmare, recursul ordinar este

inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Apărece Oleg în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul 03

martie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Ciobanu Georgel XXXXX, pe

motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 decembrie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Nicolae Craiu

9