1ra-1049/2021 — art. 349 alin.1-1

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 12 octombrie 2018, Ciubotaru (Darii) Gheorghe a fost recunoscut vinovat, de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, și în baza acestei Legi i s-a stabilit pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, în mărime de 240 ore. A fost respinsă solicitarea procurorului, privind încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Ciobotaru (Darii) Gheorghe, la data de 11 mai 2018, aproximativ la orele 19: 30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în stradă, în satul xxxx raionul xxxxxx, fiind suspectat de comiterea unei violențe domestice și în timp ce colaboratorii de poliție al Inspectoratului de Poliție Cantemir, Căpățînă T. și Țurcanu E., documentau cazul, intenționat, având un comportament agresiv și neadecvat, exprimând lipsă de respect față de colaboratorii de poliție, cât și urmând scopul sistării activității de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul său, i-a înjurat pe aceștia și ia amenințat cu răfuială fizică, apoi fiind urcat forțat în automobilul de serviciu de modelul ,,Dacia Logan” cu numărul de înmatriculare xxx xxx, a continuat să-i înjure, a opus rezistență fizică față de colaboratorii de 1 poliție ai Inspectoratului de Poliție Cantemir, Căpățînă T. și Țurcanu E., manifestată prin aplicarea unei lovituri cu pumnul lui Țurcanu E., în regiunea feții, cauzându-i dureri fizice, cât și o lovitură cu piciorul lui Căpățînă T., în regiunea brațului drept, cauzându-i dureri fizice, împiedicând astfel colaboratorii Inspectoratului de Poliție Cantemir, să-și exercite obligațiunile de serviciu. Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Ciobotaru (Darii) Gheorghe, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, conform indicilor – aplicarea violenței nepericuloase pentru viață și sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității lor de serviciu.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către avocatul Barbarov Eduard, în interesele inculpatului, care a solicitat casarea totală a sentinței contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanța, prin care să fie dispusă încetarea procesului penal, pe motiv că fapta constituie contravenție. În motivarea cerințelor sale apelantul a menționat că nu este de acord cu sentința pronunțată, deoarece aceasta este ilegală. La judecarea cauzei, prima instanță nu a luat în considerație faptul că, declarațiile părților vătămate Căpățînă și Țurcanu E., depuse în cadrul judecării cauzei, vin în contradicție cu cele depuse în cadrul urmăririi penale. Tot în acest context și declarațiile martorului Darii Svetlana, depuse în cadrul judecării cauzei, vin în contradicție cu cele depuse de ea la etapa urmăririi penale, fapt care la fel nu a fost elucidat de către prima instanță. La fel, prima instanță nu a menționat în sentința contestată despre faptul că, inculpatul Ciobotaru (Darii) Gheorghe Ivan, a fost reținut în perioada de la 11 mai 2018 până la 13 mai 2018 și nu a luat în considerație faptul că, în acțiunile inculpatului Ciobotaru (Darii) Gheorghe, se regăsesc semnele constitutive ale contravențiilor prevăzute la art. 336 și 353 Cod contravențional.

Prin decizia Colegiului Judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 decembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința primei instanțe. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cazul din speță, prin probe incontestabile a fost demonstrat că, inculpatul Ciobotaru (Darii) Gheorghe, a realizat latura obiectivă a infracțiunii incriminate, fapt asupra căruia just a concluzionat prima instanță. Realizarea de către inculpat a laturii obiective a infracțiunii din speță, a fost demonstrată pe deplin prin declarațiile părților vătămate Căpățînă T. și , depuse la judecarea cauzei în prima instanță. Or, în declarațiile depuse, părțile vătămate în mod direct au comunicat că, au fost supuși violenței nepericuloase din partea inculpatului Ciobotaru (Darii) Gheorghe, în cadrul exercitării 2 atribuțiilor lor de serviciu, acționând în cadrul unei solicitări din partea soției inculpatului, de a interveni în documentarea unui caz de violență în familie din partea inculpatului. Totodată, instanța de apel a notat că, declarațiile părților vătămate Căpățînă T. și Țurcanu E., coroborează pe deplin cu declarațiile martorului Darii Svetlana, care la fel a relatat despre faptul aplicării de către inculpat a violenței nepericuloase împotriva părților vătămate Căpățînă T. și Țurcanu E.. În acest context, instanța de apel a remarcat că urmează să fie respins argumentul invocat în apelul declarat, precum că prima instanță nu a luat în considerație faptul că, declarațiile părților vătămate Căpățînă T. și Țurcanu E., depuse în ședința de judecată în prima instanță, contravin declarațiilor depuse la etapa urmăririi penale. Totodată, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiată cerința invocată în apelul declarat, privind omiterea de către prima instanță de a include în pedeapsa stabilită cu muncă neremunerată în folosul comunității, perioada reținerii inculpatului Ciobotaru (Darii) Gheorghe. Or, potrivit art. 88 alin. (3) Cod penal, timpul aflării persoanei sub arest preventiv până la judecarea cauzei se include în termenul închisorii, calculându-se o zi pentru o zi, iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunității – calculându-se o zi de arest preventiv pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Subsecvent, instanța de apel a menționat că norma legală invocată supra, reglementează includerea în termenul pedepsei stabilite, a perioadei aflării persoanei în arest preventiv. În speța de referință, inculpatul Ciobotaru (Darii) Gheorghe, nu s-a aflat în arest preventiv, respectiv, prevederile art. 88 alin. (3) Cod penal, nu sunt aplicabile speței de referință.

Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs de către avocatul Covaliov Vitali în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) solicită casarea deciziei instanței de apel și sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea inculpatului Ciubotaru (Darii) Gheorghe. În motivarea cerințelor sale recurentul a indicat că: - din materialele cauzei penale și probele acumulate în cadrul urmăririi penale, rezultă că în acțiunile inculpatului se regăsesc semnele constitutive a faptelor prevăzute de art. 336 și 353 Cod contravențional, motiv din care inculpatul urmează a fi achitat, deoarece fapta comisă de către el nu întrunește semnele constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal; - în urma unei analize aprofundate a tuturor circumstanțelor cazului, prima instanță și instanța de apel au avut și au dispus de toate temeiurile legale pentru 3 a admite apelul declarat de către avocatul Barbarov Eduard în numele inculpatului.

În temeiul art. 431 alin. (1), pct. 11 Cod de procedură penală, procurorul, a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru netemeinicia recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Potrivit textului recursului se invocă, ca temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin.1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel pct. 6) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Cu referire la temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că acesta nu și-a găsit confirmare în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin decizia adoptată corect a respins apelul declarat și a menținut sentința atacată. Referitor la temeiul de casare a deciziei instanței de apel, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal conchide că, raportând respectiva normă la situația în cauză, acest temei nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei 4 prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. În cauza supusă judecării Colegiul penal consideră, că instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei, și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o evaluare justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Ciubotaru (Darii) Gheorghe, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin (11) Cod penal. De asemenea, Colegiul penal conchide că, instanțele de fond motivat au constatat prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor judecătorești. În cauză, s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii imputate inculpatului Ciubotaru (Darii) Gheorghe, inclusiv vinovăția acestuia, după cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Coroborând cele expuse, instanța de recurs ține să menționeze că, criticile formulate de recurent prin care se invocă aceleași motive ca și în apel, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o apreciere corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizi atacată, soluție, pe care instanța de recurs o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea deciziei recurate. În aceeași ordine de idei, Colegiul nu consideră ca fiind necesar de a motiva suplimentar răspunsul la aceleași argumente invocate în cererea de apel, în contextul oferirii răspunsurilor plauzibile de către instanța de apel. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în situația dată, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a 5 relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de avocatul Covaliov Vitali, sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Covaliov Vitali în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 22 decembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Ciobotaru (Darii) Gheorghe xxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 22 iulie 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecători Boico Victor Catan Liliana 6