1ra-511/2022 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-511/2022 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-511/2022

1-19046466-01-1ra-01042022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul Cebotari

Andrei în numele părții vătămate Pleșca Ion, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2021, în cauza penală

în privința lui

Vlas Elisei xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.06.2019 – 09.06.2021;

Instanța de apel: 22.06.2021 – 16.12.2021;

Instanța de recurs: 01.04.2022 – 15.11.2022.

a c o n s t a t a t:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Vlas Elisei a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale, echivalent a 40 000 lei.

A fost dispusă încasarea de la inculpatul Vlas Elisei în contul statului suma de

448 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pleșca

Andrei, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pleșca

Ion, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

aprilie 2019, aproximativ la ora 15:00, Vlas Elisei, aflându-se într-un loc public și

anume pe o stradă din s. Talmaza r-nul Ștefan Vodă, acționând împreună și de comun

acord cu cet. Pădureț Andrian, acționând cu intenție directă, încălcând grosolan

ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate,

desconsiderând normele etice general acceptate, fără motiv a provocat un conflict cu

1

cet. Pleșca Ion, aplicându-i intenționat violență fizică manifestată prin aplicarea de

multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-

i dureri fizice, care conform raportului de expertiză judiciară nr.201930D0033 din 27

mai 2019 constituie plăgi contuzie pe cap ce au fost cauzate prin acțiunea traumatică

prin mecanism de lovire a unui corp dur, care condiționează dereglarea sănătății de

lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

Acțiunile lui Vlas Elisei au fost încadrate în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod

penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, săvârșite cu obrăznicie

deosebită, de două sau mai multe persoane.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Vlas Elisei

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b) Cod

penal, să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 6 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Să fie dispusă încasarea din contul inculpatului Vlas Elisei în beneficiul

statului, cheltuielile judiciare în sumă de 640 lei.

În motivarea apelului a invocat că, la stabilirea pedepsei inculpatului Vlas

Elisei, prima instanță nu a luat în considerație toate circumstanțele privind

personalitatea acestuia, pericolul social sporit al faptelor infracționale săvârșite,

atitudinea inculpatului față de cele săvârșite și faptul că inculpatul anterior a fost

condamnat pentru infracțiune similară.

Prin urmare, inculpatul Vlas Elisei anterior a fost condamnat la 09 decembrie

2014 pentru săvârșirea infracțiunii similare și anume - în baza art.287 alin.(2) lit. b)

Cod penal, la 3 ani închisoare, cu aplicarea art.90 Cod penal, suspendarea condiționată

a executării pedepsei stabilite pentru un termen de probațiune de 3 ani, fapt ce atestă

că inculpatul însă nu a făcut careva concluzii pentru sine, întrucât a săvârșit iarăși o

infracțiune similară prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Astfel, consideră acuzarea că, pedeapsa aplicată inculpatului Vlas Elisei, sub

formă de amendă, contravine prevederilor art.61 alin.(2) Cod penal și nu va asigura

realizarea scopului pedepsei penale. Totodată, la caz, au fost suportate cheltuieli de

judecată în sumă de 640 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare, și invocând

prevederile art.385 alin.(1) pct. 14) Cod de procedură penală, a solicitat încasarea din

contul inculpatului în beneficiul statului, cheltuielile de judecată în sumă de 640 lei.

3.1. Avocatul Cebotari Andrei în numele părții vătămate Pleșca Andrei, a

contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea

individualizării pedepsei fată de inculpat și soluționării acțiunii civile, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Vlas Elisei să-i fie

stabilită o pedeapsă privativă de libertate cu admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă prea blândă, or, acesta fiind anterior judecat, nu s-a corectat, continuând să

manifeste un comportament infracțional.

Referitor la acțiunea civilă, avocatul a menționat că prima instanță urma să se

expună asupra acțiunii civile, iar instanța nu a motivat în nici într-un fel care anume

2

circumstanțe excepționale au intervenit în cursul soluționării acțiunii civile

clarificarea cărora ar fi impus amânarea judecării cauzei, or, la materialele dosarului

au fost anexate probe, care demonstrează volumul de cheltuieli suportate și probe, ce

confirmă cauzarea prejudiciului material.

Consideră că, instanța de judecată urma să se pronunțe referitor la cheltuielile

suportate de către partea vătămată Pleșca Andrei, pentru tratament în mărime de 1071

lei, pentru transport în mărime 1 200 lei, pentru acordarea asistenței juridice în

mărime de 5 000 lei, care urmează a fi încasate de la inculpatul Vlas Elisei, care se

face vinovat de acțiunile ilicite săvârșite față de partea vătămată.

De asemenea, instanța de judecată urma să se expună asupra prejudiciului

moral, întrucât, cuantumul invocat de către partea vătămată este unul cert și pentru

concretizarea acestuia nu este necesar de amânat examinarea cauzei penale,

considerând că urmează a fi dispusă încasarea din contul inculpatului, suma de 50 000

lei, cu titlu de prejudiciu moral.

3.2. Avocatul Cebotari Andrei în numele părții vătămate Pleșca Ion, a contestat

sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea individualizării

pedepsei stabilită inculpatului și acțiunii civile, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte, prin care inculpatului Vlas Elisei să-i fie stabilită o

pedeapsă privativă de libertate, și să fie admisă integral acțiunea civilă înaintată.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă prea blândă, or, acesta fiind anterior judecat, nu s-a corectat, continuând să

manifeste un comportament infracțional, nu a conștientizat pericolul social al

acțiunilor sale infracționale.

Referitor la acțiunea civilă a menționat că, prima instanță urma să se expună

asupra acțiunii civile, iar instanța nu a motivat în nici într-un fel care anume

circumstanțe excepționale au intervenit în cursul soluționării acțiunii civile

clarificarea cărora ar fi impus amânarea judecării cauzei, or, la materialele dosarului

au fost anexate probe, care demonstrează volumul de cheltuieli suportate și probe, ce

confirmă cauzarea prejudiciului material.

Consideră că, instanța de judecată urma să se pronunțe referitor la cheltuielile

suportate de către partea vătămată Pleșca Ion, pentru tratament și reabilitare în mărime

de 3 210,10 lei, pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 5 000 lei, care

urmează a fi încasate de la inculpatul Vlas Elisei - vinovat de acțiunile ilicite săvârșite

față de partea vătămată.

De asemenea, consideră că urmează a fi dispusă încasarea din contul

inculpatului, suma de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

2021, au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu

conform art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

lui Vlas Elisei recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pentru un

termen de 1 an 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

3

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Pleșca Andrei, fiind dispusă

încasarea din contul lui Vlas Elisei în beneficiul lui Pleșca Andrei, suma de 1 200 lei,

cu titlu de prejudiciu material, suma de 5 000 lei, cu titlu de asistență juridică și 5 000

lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest acțiunea civilă înaintată de Pleșca Andrei a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Pleșca Ion, fiind dispusă

încasarea din contul lui Vlas Elisei în beneficiul lui Pleșca Ion, suma de 3 210,10 lei,

cu titlu de prejudiciu material, suma de 5 000 lei, cu titlu de asistență juridică și 5 000

lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest acțiunea civilă înaintată de Pleșca Ion a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

În rest, dispozițiile sentinței primei instanțe, au fost menținute.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reiterat prevederile

hotărârii Curții Constituționale nr.25 din data de 12 august 2021, privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art.287 alin.(1) Codul penal și anume a

faptului că, au fost admise parțial excepțiile de neconstituționalitate ridicate și au fost

declarate neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul „cinism sau” din art.287

alin.(1) Codul penal, astfel, urmează a fi excluse aceste fraze din învinuirea adusă

inculpatului Vlas Elisei.

În acest context, instanța de apel a indicat că, ținând cont de prevederile

art.art.24, 27, 99-101 Cod de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele

administrate, verificându-le minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, a constatat că, la data de 28 aprilie 2019,

aproximativ la ora 15:00, Vlas Elisei Anatolie, aflându-se într-un loc public și anume

pe o stradă din s. Talmaza r-nul Ștefan Vodă, acționând împreună și de comun acord

cu cet. Pădureț Andrian, acționând cu intenție directă, încălcând ordinea publică, și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, desconsiderând normele etice

general acceptate, fără motiv a provocat un conflict cu cet. Pleșca Ion, aplicându-i

intenționat violență fizică manifestată prin aplicarea de multiple lovituri cu mâinile și

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i dureri fizice, care conform

raportului de expertiză judiciară nr.201930D0033 din 27 mai 2019 constituie plăgi

contuzie pe cap ce au fost cauzate prin acțiunea traumatică prin mecanism de lovire a

unui corp dur, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Vlas Elisei a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, săvârșite cu obrăznicie deosebită, de două sau mai multe persoane.

Instanța de apel a indicat că, în cadrul primei instanțe, cauza penală a fost

examinată în baza art.3641 Cod de procedură penală, astfel precizând că prima

instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și a apreciat probele administrate din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Vlas Elisei în

4

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a stabilit că, prima

instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, nu a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de pericolul social, de motivul și scopul

săvârșirii infracțiunii, precum și de personalitatea inculpatului, prin urmare stabilind

lui Vlas Elisei o pedeapsă inechitabilă în raport cu infracțiunea săvârșită.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

circumstanțele ce privesc persoana inculpatului Vlas Elisei și anume - caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunii, faptul că a săvârșit o infracțiune intenționată,

care potrivit art.16 Cod penal, aceasta face parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave, are antecedente penale.

Instanța de apel a precizat că, inculpatul Vlas Elisei, fiind anterior condamnat,

nu a făcut concluziile corespunzătoare și nu s-a corijat, a săvârșit din nou infracțiune

intenționată, având un comportament repetitiv infracțional, fapt ce atestă că pedeapsa

aplicată inculpatului, este una prea blândă în raport cu fapta prejudiciabilă săvârșită

și persoana inculpatului.

În opinia instanței de apel, circumstanțele reținute la caz justifică aplicarea în

privința inculpatului Vlas Elisei a unei pedepse mai aspre sub formă de închisoare.

Totodată, ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina în săvârșirea

infracțiunii incriminate, solicitând examinarea cauzei conform procedurii prevăzute

de art.3641 Cod de procedură penală, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul

a conștientizat cele săvârșite, astfel fiind posibilă aplicarea pedepsei cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pentru un termen de probațiune, conform art.90 Cod

penal, stabilind instanța că această pedeapsă va contribui la reeducarea inculpatului

Vlas Elisei, nefiind necesară izolarea acestuia de societate, urmând a-i fi acordată o

șansă de a se reintegra în societate.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Vlas Elisei a cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei, instanța de apel a

conchis că, aceasta urmează a fi respinsă, întrucât, prima instanță legal și întemeiat a

dispus spre încasare cu titlu de cheltuieli judiciare de la inculpatul Vlas Elisei în contul

statului suma de 448 lei, or, costul pentru efectuarea raportului de expertiză

nr.201930D0033 din 27.05.2019 este de 320 lei (f.d.61-63, vol. I), iar costul pentru

întocmirea raportului de expertiză nr.201930P0135 din 07.05.2019 este de 128 lei, în

total cheltuielile judiciare constituind 448 lei, sumă care a fost încasată, iar careva

temeiuri de a interveni în soluția primei instanțe, în această parte nu s-au constatat.

Cât privește acțiunea civilă, conducând-u-se de prevederile art.art.1998

alin.(1)-(4), 2034 alin.(1), (2) Cod civil, instanța de apel a concluzionat că acțiunea

civilă este parțial întemeiată, or, în cazul dat se impune răspunderea civilă delictuală

pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile inculpatului Vlas Elisei, care prin acțiunile

sale a cauzat vătămări corporale ușoare părților vătămate Pleșca Ion și Pleșca Andrei.

Astfel, este echitabil și întemeiat ca inculpatul Vlas Elisei să achite părții vătămate

Pleșca Ion prejudiciul material cauzat în sumă de 3 210,10 lei și părții vătămate Pleșca

Andrei prejudiciul material cauzat în sumă de 1 200 lei, ca fiind confirmată prin

bonurile de plată anexate la acțiunea civilă, însă suma de 1 071 lei pentru tratament

5

nu a fost demonstrată cu nici un act sau bon de plată, astfel, acțiunea civilă în partea

încasării sumei de 1 071 lei, urmează a fi respinsă.

Referitor la încasarea prejudiciului moral, reținând prevederile art.2036

alin.(1)-(3) Cod civil, instanța de apel a menționat că, în urma constatării cauzării

suferințelor psihice în urma atitudinii batjocoritoare și maltratării pe nedrept a ajuns

la concluzia reparării prejudiciului moral părților vătămate Pleșca Andrei, în mărime

de 5 000 lei și reparării prejudiciului moral cauzat părții vătămate Pleșca Ion în

mărime de 5 000 lei, prejudiciu care este în corespundere cu caracterul și gravitatea

suferințelor psihice suportate de aceștia, or, sumele de a câte 50 000 lei solicitate de

către părțile vătămate, sunt exagerate, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana inculpatului. Este de menționat că sumele încasate cu titlu de prejudiciu

moral nu reprezintă prețul pentru suferințele fizice sau psihice, care de cele mai dese

ori sunt inestimabile, ci reprezintă o reparație stabilită din perspectiva consecințelor

în plan personal și social ca urmare a violențelor aplicate de către inculpatul Vlas

Elisei de comun acord cu altă persoană, care au acționat cu o deosebită obrăznicie

cauzând părților vătămate vătămări ușoare.

În ceea ce privește încasarea cheltuielilor de judecată pentru acordarea

asistenței judiciare în cadrul urmăririi penale, a judecării cauzei în instanțe de fond în

mărime de câte 5 000 lei, pentru fiecare parte vătămată, reținând prevederile art.art.94

alin.(1), 96 alin.(1), (11) Cod de procedură civilă, instanța de apel a conchis că, aceasta

urmează a fi admisă, or, în suportul solicitărilor sale partea vătămată Pleșca Andrei a

prezentat bonul de plată nr.527884 din 19 mai 2021, în sumă de 5 000 lei (f.d.168,

vol. I), iar partea vătămată Pleșca Ion a prezentat bonul de plată nr.170010 din 19 mai

2021, în sumă de 5 000 lei (f.d.160).

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a

acesteia, în partea individualizării pedepsei aplicate lui Vlas Elisei, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care lui Vlas Elisei, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea recursului ordinar acuzarea indică, că pedeapsa aplicată

inculpatului este una prea blândă în raport cu fapta săvârșită și consecințele acesteia.

Astfel, susține că inculpatul Vlas Elisei, anterior a fost condamnat, însă nu s-a

corectat și a săvârșit o nouă infracțiune.

În acest context, menționează că Vlas Elisei, la 09 decembrie 2014 a fost

condamnat în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu aplicarea

art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pentru un

termen de probațiune de 3 ani, fapt ce atestă că inculpatul însă nu a făcut careva

concluzii pentru sine, întrucât a săvârșit iarăși o infracțiune similară prevăzută de

art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

De asemenea, precizează acuzarea că, instanța de apel neîntemeiat a dispus

executarea pedepsei aplicate inculpatului cu suspendarea condiționată potrivit art.90

Cod penal, or, pedeapsa stabilită nu va contribui la realizarea scopului pedepsei penale

6

de reeducare a inculpatului.

5.1. Avocatul Cebotari Andrei în numele părții vătămate Pleșca Ion, fără a

indica un temei concret din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu

aplicare în privința inculpatului unei pedepse privative de libertate cu admiterea

integral a acțiunii civile.

În argumentarea recursului menționează că, pedeapsa aplicată inculpatului este

una prea blândă în raport cu fapta săvârșită și consecințele acesteia, or, acesta fiind

anterior judecat, nu s-a corectat, continuând să manifeste un comportament

infracțional, și nu a conștientizat gradul de pericol social al acțiunilor sale.

Menționează că, la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul

moral, instanța de apel nu a dat o apreciere juridică corectă în coraport cu modul cinic,

batjocoritor și bădărănesc în urma acțiunilor criminale săvârșite de Vlas Elisei.

Consideră că, urmează a fi dispusă încasarea din contul inculpatului, suma de

50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

acestea urmează a fi admise, din considerentele ce succed.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță, acestea

se întemeiază pe prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când: 6) instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și când 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând lucrul judecat de către instanțele ierarhic inferioare, Colegiul penal

lărgit notează că, atât sentința cât și decizia instanței de apel sunt afectate de erori

procesuale, care nu pot fi remediate în prezenta procedură, din atare considerente cele

avansate de recurenți urmează a fi admise parțial, inclusiv din alte motive decât cele

specificate de recurenți, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.

Pentru a detalia considerațiunile ce fundamentează soluția de trimitere a cauzei

la rejudecare, Colegiul penal lărgit pornește de la aceea că, principala problemă adusă

7

în discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau nevinovăția persoanei

deferite judecății în raport cu faptele infracționale imputate acesteia prin rechizitoriu.

În sensul art.296 Cod de procedură penală, rechizitoriul este actul de sesizare

al instanței de judecată, care este compus din două părți: expunerea și dispozitivul.

Expunerea cuprinde informații despre fapta și persoana în privința căreia s-a efectuat

urmărirea penală, analiza probelor care confirmă fapta și vinovăția învinuitului,

argumentele invocate de învinuit în apărarea sa și rezultatele verificării acestor

argumente, circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea învinuitului,

precum și temeiurile pentru liberarea de răspundere penală conform prevederilor

art.53 Cod penal dacă se constată asemenea temeiuri.

Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana învinuitului și formularea

învinuirii care i se incriminează cu încadrarea juridică a acțiunilor lui și mențiunea

despre trimiterea dosarului în instanța judecătorească competentă. În completarea

ultimei sintagme de mai sus, urmează de concretizat că, prin „încadrarea juridică” a

acțiunilor inculpatului se are în vedere determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală, după cum se menționează în

art.113 Cod penal.

Componența de infracțiune constituie un tot întreg, format din patru semne

corespunzătoare celor patru elemente ale componenței de infracțiune – obiectul și

latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Semnul componenței de infracțiune

reprezintă o însușire, o proprietate generală a componenței de infracțiune, de ordin

obiectiv sau subiectiv, prezentă în cadrul fiecărei infracțiuni de o anumită categorie

ce are importanță juridică la calificarea faptei drept o infracțiune concretă.

Articolul 6 § 3 lit. a) din Convenția Europeană îi recunoaște acuzatului dreptul

de a fi informat cu privire la încadrarea juridică a faptelor, dar și cu privire la cauza

acuzației, adică privitor la expunerea detaliată a faptelor materiale pentru care este

acuzat și pe care se bazează acuzația (cauza Pelissier și Sassi contra Franței

nr.2544/94 pct. 52-54, CEDO 1999-II). Sfera de aplicare a acestei dispoziții trebuie

apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces echitabil garantat

de art.6 § 1 din Convenție.

În materia penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse

unei persoane constituie o condiție esențială a echității procedurii. Dreptul de a fi

informat cu privire la natura și cauza acuzației trebuie analizat în lumina dreptului

inculpatului de a-și pregăti o apărare eficientă pentru a răspunde coerent, prompt și

adecvat acuzației înaintate.

În acest sens, Colegiul penal lărgit notează că, în conținutul rechizitoriului a

fost descrisă următoarea situație de fapt: „la data de 28 aprilie 2019, aproximativ la

ora 15:00, Vlas Elisei, aflându-se într-un loc public și anume pe o stradă din s.

Talmaza r-nul Ștefan Vodă, acționând împreună și de comun acord cu cet. Pădureț

Andrian, acționând cu intenție directă, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, desconsiderând normele etice

general acceptate, fără motiv a provocat un conflict cu cet. Pleșca Ion, aplicându-i

intenționat violență fizică manifestată prin aplicarea de multiple lovituri cu mâinile

8

și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzându-i dureri fizice, care conform

raportului de expertiză judiciară nr.201930D0033 din 27 mai 2019 constituie plăgi

contuzie pe cap ce au fost cauzate prin acțiunea traumatică prin mecanism de lovire

a unui corp dur, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza

acestui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară”.

După cum rezultă din materialele cauzei, potrivit sentinței, Vlas Elisei a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 800 unități convenționale,

echivalentul a 40 000 lei. A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată Pleșca Andrei, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța civilă. A fost admisă în principiu acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată Pleșca Ion, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța civilă, fiind dispusă și încasarea din contul lui Vlas Elisei în

beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 448 lei.

Din conținutul sentinței se deduce faptul că, prima instanță constată vinovăția

inculpatului Vlas Elisei de săvârșirea infracțiunii încriminate potrivit rechizitoriului,

însă în dispozitivul sentinței cât și în partea descriptivă a sentinței instanța a admis în

principiu și acțiunea civilă înaintată de Pleșca Andrei.

La rândul său, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate, instanța de apel

dispunând admiterea acestora, inclusiv din oficiu conform art.409 alin.(2) Cod de

procedură penală, a pronunțat o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care constată vinovăția inculpatului Vlas Elisei de săvârșirea infracțiunii

încriminate potrivit rechizitoriului, a admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Pleșca

Andrei și a dispus și încasarea din contul lui Vlas Elisei în beneficiul lui Pleșca

Andrei, suma de 1 200 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 5 000 lei, cu titlu

de asistență juridică și 5 000 lei cu titlu de prejudiciul moral. În rest acțiunea civilă

înaintată de Pleșca Andrei a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la

răspunderea delictuală a persoanei responsabile potrivit legii civile, pentru prejudiciul

produs prin săvârșirea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de

partea civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului,

trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii deduse judecății, atât în cazul

pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și celui moral.

Angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate prin fapta

proprie presupune existența cumulată a celor patru condiții sau elemente constitutive,

respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și

prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Răspunderea civilă delictuală sau reparatorie are ca primă finalitate repararea

prejudiciului cauzat, iar prejudiciul reprezintă condiția dar și măsura răspunderii

reparatorii, întrucât aceasta se angajează numai în limita prejudiciului injust cauzat.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că concluziile instanțelor ierarhic

inferioare, ce țin de soluționarea acțiunii civile în speță sunt neîntemeiate, iar instanța

de apel urmează să se expună asupra soluționării acțiunii civile, în corespundere cu

prevederile legale.

9

În acest sens Colegiul penal lărgit reține că, instanțele de fond eronat au

concluzionat asupra admiterii acțiunii civile înaintată de Pleșca Andrei, întrucât

inculpatului Vlas Elisei potrivit rechizitoriului s-a incriminat aplicarea violenței doar

față de Pleșca Ion, nu și față de Pleșca Andrei.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că instanțele de fond nu au respectat

exigențele legale, deoarece nu au verificat și analizat corespunderea circumstanțelor

de fapt stabilite cu circumstanțele de drept indicate în rechizitoriu, fapt ce contravine

prevederilor art.6 § 1 al Convenției Europene stipulează că „... orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze faptul că, în hotărârea Curții Europene

din 12 aprilie 2011, cauza Adrian Constantin vs. România, Curtea a subliniat că,

„...rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind faptul

că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție recunoaște dreptul acuzatului de a fi

informat oficial nu numai cu privire la învinuirile ce i se aduc, ci și cu privire la

încadrarea juridică a faptelor sale. Informarea precisă și completă reprezintă o

condiție esențială pentru a se asigura echitatea procedurilor.”

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel urma să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să aprecieze conform prevederilor art.101

Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor probe sau

respingerea altora.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

(§ 30, 31 cauza Fomin vs Republica Moldova, decizia din 11 octombrie 2011).

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să examineze amănunțit

aspectele descrise întru evitarea încălcării dreptului la un proces echitabil al

inculpatului garantat de articolul 6&1 CEDO coroborat cu art.art.4, 20 din Constituție.

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia

că, la judecarea cauzei, instanța de apel a admis erori, care nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de drept procedural

și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece se referă

la procedura de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Prin urmare, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină

seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod

10

de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către avocatul Cebotari Andrei în

numele părții vătămate Pleșca Ion, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Vlas Elisei xxxx,

și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 15 decembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

11