1re-73/2022 — art. 264-1 alin. 1 CP

1re-73/2022 — art. 264-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-73/2022

1-20073303-01-1r/e-03062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare declarat de către avocatul Odobescu Ghenadie în numele

condamnatului Saracuța Dorin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 02 martie 2022, în cauza penală în privința lui,

Saracuța Dorin XXX, născut la XXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 02.07.2020 − 28.09.2021;

Instanța de apel: 29.10.2021 − 02.03.2022;

Instanța de recurs: 03.06.2022 − 02.11.2022.

C O N S T A T Ă:

Dorin a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod

penal și în baza acestei Legi i s-a stabilit pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității pe o perioadă de 200 (două sute) ore, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

Permisul de conducere cu numărul XXX pe numele lui Saracuța Dorin XXX, s-a

remis în adresa Agenției Servicii Publice al Republicii Moldova, Departamentul

înmatriculare a mijloacelor de transport și calificare a conducătorilor auto, spre executare.

Dorin la XX, aproximativ la orele 15.20 min., în satul XXX, a condus mijlocul de transport

de model Wolkswagen Passat cu numărul de înmatriculare XXX, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat în cantitate de 1,24 mg/1,

contrar prevederilor art.14 lit.a) al Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.357 2 din 13.05.2009, care stipulează că conducătorul de vehicul îi este

interzis să conducă vehicul în stare de ebrietate.

Ghenadie în numele inculpatului Saracuța Dorin, prin care a solicitat casarea sentinței,

1

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Saracuța Dorin să fie achitat,

deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

3.1. În motivarea recursului avocatul Odobescu Ghenadie a invocat că, la emiterea

sentinței nu au fost luate în considerație toate circumstanțele importante apreciind în mod

arbitrar probele în cauza dată. Instanța la emiterea sentinței nu și-a argumentat poziția, așa

cum prevede art.100, art.101, art.389 Cod de procedură penală.

A menționat că, la emiterea sentinței nu s-au luat în considerație prevederile

Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărîrea guvernului nr.296 din 16-

04-2009. Articolul 6 lit. b) din Regulament spune că, în cazul când persoana este bănuită de

comiterea infracțiunilor sub influența alcoolului, aceasta se supune examinării medicale.

A relatat că, în materialei dosarului Saracuța Dorin nu a fost supus examinării

medicale, ori să fi fost colectat probe de sânge, din declarațiile părților, este evident că nici

nu i s-a propus, necătând la faptul că aceasta procedură este obligatorie. Aici marcăm cele

indicate în Hotărârea Curții Constituționale din 18.07.2016 privind excepția de

neconționalitate a unor prevederi ale art.264/1 al.3 Cod Penal, la pct.67 potrivit

Regulamentului, persoana abilitată cu dreptul de efectuare a testării alcoolscopice este

obligată să conducă subiectul, în cazul în care concentrația de alcool în aerul expirat

corespunde stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie, la o instituție medicală. În

cazul în care în urma examinării medicale se stabilește starea de ebrietate, recoltarea

probelor biologice pentru determinarea concentrației alcoolului în sânge este obligatorie.

Persoana abilitată cu dreptul de efectuare a testării alcoolscopice este obligată să conducă

la instituția medicală persoana care prezintă semne de stare de ebrietate gravă, ceea ce nu

s-a făcut.

Totodată a specficat că, probele aduse de acuzare: declarațiile martorului care de

fapt era responsabilă de a conduce subiectul supus testării la instituția medical pentru a

preleva probele de sânge pentru a constata gradul de ebrietate, ceea ce nu a făcut aceasta;

-procesul-verbal cu privire la stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, cu încălcarea

Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea guvernului nr.296 din 16-

04-2009, se contrapun cu: declarațiile inculpatului, iar în cadrul ședinței astfel de probe

urmau a fi supuse verificării, or conform art.94 Cod de procedură penală în procesul penal

nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în

instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri judecătorești

datele care au fost obținute:..., 6) dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica în ședința

de judecată; 7) prin utilizarea metodelor ce contravin prevederilor științifice; 8) cu încălcări

esențiale de către organul de urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod; s.a.

A invocate că, pentru a fi întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.

(1) Cod penal, este necesar să fie prezentă latura obiectivă a infracțiunii, anume faptul

2

conducerii mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, iar având în vedere că probele prezentate dc acuzator sau

adeverit a fi cu încălcări, suntem pe poziția că latura obiectivă a infracțiunii lipsește, ilegal

fiindui imputată inculpatului.

A considerat că, instanța la emiterea sentinței din 30.09.2021, nu și-a argumentat

poziția, așa cum prevede art.100, 101, 389 Cod de procedură penală. Pornind de la faptul

că nu au fost administrate probe incontestabile în acest sens, iar dubiile urmau a fi

interpretate numai în favoarea apărării, instanța de judecată urma să emită o sentință de

achitare în privința lui Sărăcuță Dorin potrivit prevederilor art.390 alin. (1) pct.3) Cod de

procedură penală.

A relevat căă, instanța de judecată pronunță sentință de condamnarea numai după

ce verifică în cursul cercetării judecătorești probele strânse în cursul urmăririi penale, care

ar trebui să dovedesepă în mod cert că fapta a fost săvârșită de inculpat. Respectiv, odată

ce probe acuzării nu au fost spune verificării suntem fermi pe poziția că prevederile art.389

alin. (1) Cod de procedură penală au fost neglijate la emiterea sentinței din 30 septembrie

2021.

A opinat că, prima instanță nu a avut o opinie separată de cea a acuzatorului, necesar

ar fi fost ca la determinarea soluției să fie aplicată legea și precizat circumstanțele și

caracterul juridic.

respins ca nefondat recursul declarat de către avocatul Odobescu Ghenadie în numele

inculpatului Saracuța Dorin, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 În motivarea soluției, instanța de recurs a stabilit că, prima instanță a respectat

normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Saracuța Dorin în faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor lui în

baza art.2641 alin.(1) Cod penal.

A invocat că, soluția primei instanțe se bazează pe probele cercetate în cadrul

procesului judiciar, și anume: declarațiile martorului Marco Serghei, precum și prin

probele scrise ale cauzei penale, printre care: procesul-verbal privind depistarea

infracțiunii din 16.06.2020 (f.d.4); procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere

a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică de către Saracuța Dorin Petru din

16.06.2020, rezultatul testării alcoolscopice fiind 1,24 mg/1 (f.d.5); tichetul de la aparatul

„Drager”, nr.5 din 16.06.2020 ora 15:43, conform căruia în aerul expirat de Saracuța Dorin

se conținea o concentrație a vaporilor de alcool în cantitate de 1,24 mg/1 (f.d.6); procesul-

verbal de ridicare a obiectelor și documentelor PRO 01 063146 din 16.06.2020 prin care a

fost ridicat permisul de conducere nr.XXX, categoria „A, B, C, H” pe numele lui Saracuța

3

Dorin (f.d.10), precum și alte probe scrise, în legătură cu ce instanța de recurs a considerat

că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și just a calificat acțiunile inculpatului,

temeiuri de intervenire din partea instanței de recurs nefiind stabilite. Astfel, prima

instanță a reținut, că însăși inculpatul Saracuța Dorin în cadrul urmăririi penale a declarat,

că vina o recunoaște integral, însă refuză să facă declarații, iar în ședința de judecată a

declarat, că în ziua de 16 iulie 2020 el a servit băuturi alcoolice, dar nu este de acord cu

rezultatul aparatului Drager, deoarece consideră, că nu era în stare avansată de ebrietate.

A menționat că, prima instanță avînd în vedere starea de fapt reținută în baza

declarațiilor martorului Marco Serghei, făcute în cadrul cercetării judecătorești, mijloacele

de probă administrate la faza de urmărire penală, înscrisurile expuse supra, a constatat că

fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există și a fost săvîrșită de acesta.

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin. (1) art.2641 Cod penal îl formează

relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier, sub aspectul prohibiției impuse

conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de ebrietate. Din acest punct de

vedere, potrivit lit. a) pct.14 RCR, conducătorului de vehicul îi este interzis, printre altele,

să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, precum și sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției. La rândul său, art.18 al Legii privind siguranța traficului rutier

stabilește, printre altele, că, pentru a conduce autovehiculul pe drumurile publice,

conducătorul lui trebuie să fie apt din punct de vedere psihofiziologic.

A relevat instanța de recurs că, datorită specificului său, infracțiunea specificată la

alin.(1) art.2641 Cod penal nu are nici obiect material, nici victimă. În ce privește latura

obiectivă a acestei infracțiuni, ea are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care

constă în acțiunea de conducere a mijlocului de transport de către o persoană care se află

în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe

narcotice, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte similare; 2) mijlocul de săvârșire a

infracțiunii, și anume - mijlocul de transport în sensul art.132 Cod penal. Conform pct.3-4

al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.296 din 16

aprilie 2009 în scopul implementării în practică a Legii nr.713-XV din 6 decembrie 2001

privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri

și de alte substanțe psihotrope, este prevăzut că, „3. Se stabilesc, pentru conducătorii de

vehicule, următoarele concentrații maxime admisibile de alcool: a) în sânge - 0,3 g/l; b) în

aerul expirat - 0,15 mg/l. 4. Se atestă ca stare de ebrietate alcoolică: a) cu grad minim - în

caz de stabilire a concentrației de alcool de la 0,3 g/l până la 0,5 g/l în sânge sau de la 0,15

mg/l până la 0,3 mg/l în aerul expirat; b) cu grad avansat - în caz de depășire a concentrației

de alcool de 0,5 g/l în sînge sau de 0,3 mg/l în aerul expirat”.

Totodată, a specificat că potrivit prevederilor art.134/12 Cod penal, prin stare de

ebrietate se înțelege starea de dereglare psihofuncțională a organismului survenită în urma

4

consumului de alcool, droguri și/sau alte substanțe cu efecte similare. Prin stare de

ebrietate alcoolică cu grad minim se înțelege starea persoanei care are concentrația de

alcool în sînge de la 0,3 pînă la 0,5 g/l sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat

3 de la 0,15 pînă la 0,3 mg/l. Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege

starea persoanei care are concentrația de alcool în sînge de la 0,5 g/l și mai mult sau

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult. Potrivit

prevederilor pct.14 din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.357 din 13.05.2009, care prevede că Conducătorului de vehicul îi este

interzis: lit.a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură

să-i afecteze capacitatea de conducere.

A susținut că, în ședința de judecată cu certitudine s-a constatat faptul, că inculpatul

Saracuța Dorin, la XXX, aproximativ la orele 15.20 min., în satul XXX, a condus mijlocul de

transport de model Wolkswagen Passat cu numărul de înmatriculare XXX, fiind în stare

de ebrietate alcoolică cu concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat în cantitate de 1,24

mg/1, adică fiind în stare de ebrietate cu grad avansat. Prima instanță cu certitudine a

constatat că acțiunile inculpatului Saracuța Dorin au fost corect încadrate în baza art.264/1

alin.(1) Cod penal după indicii: Conducerea mijlocului de transport de către o persoană

care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Prin urmare, reținând întregul

material probator cercetat în cadrul ședinței de judecată, instanța de fond a conchis faptul

că vinovăția ultimul a fost dovedită pe deplin.

A indicat că, argumentele părții apărării, invocate în sensul achitării inculpatului

Saracuța Dorin, precum că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece starea

de ebrietate cu grad avansată urma să fie probată prin supunerea persoanei examinării

medicale, însă lui Saracuța Dorin nu i s-a propus să fie supus examinării medicale sau să

fie colectate probe biologice de sânge, instanța de fond a indicat, că le consideră declarative

și neîntemeiate, fiind apreciate ca metodă aleasă pentru apărare, fiind combătute prin

probele administrate pe dosar și cercetate în ședința de judecată care coroborează între ele,

și urmează a fi puse la baza vinovăției inculpatului.

A notat că, prima instanță a luat în considerație prevederile art.21 alin. (1) Cod de

procedură penală potrivit căruia nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori

împotriva rudelor sale apropiate, a soțului, soției, logodnicului, logodnicei sau să-și

recunoască vinovăția. Nerecunoașterea vinovăției urmează a se aprecia ca metodă de a se

apăra de învinuirea înaintată și nu poate fi luată în considerație ca circumstanță ce negativ

caracterizează personalitatea inculpatului.

A constatat că, la stabilirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Saracuța

Dorin, prima instanță a luat în considerație că, la locul de trai inculpatul se caracterizează

pozitiv, la evidență la medicul narcolog și psihiatru nu se află. Conform art.76 Cod penal,

5

drept circumstanțe ce atenuează răspunderea inculpatului Saracuța Dorin nu au fost

identificate. Circumstanțe ce agravează răspunderea penală a inculpatului Saracuța Dorin

prevăzute de art.77 Cod penal nu au fost identificate. În ceea ce privește aplicarea pedepsei

față de inculpatul Saracuța Dorin, prima instanță, luând în vedere personalitatea

inculpatului, a indicat, că se va ghida de criteriile ce asigură aplicarea față de inculpat a

unei pedepse echitabile, legale și individualizate.

Instanța de recurs a conchis că, probele administrate pe cauză, la care s-a referit

instanța, corespund cerințelor stipulate de art.101 Cod de procedură penală, adică sânt

pertinente, concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare,

ele fiind în coroborare între ele și demonstrând deplin vinovăția lui Saracuța Dorin în cele

incriminate potrivit art.2641 alin. (1) Cod penal.

Instanța de recurs a considerat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale inculpatului instanța de judecată a acordat deplină eficiență și s-a condus de

principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod penal, de

criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal, a ținut cont

de caracterul infracțiunii comise, de persoana vinovată, de circumstanțele cauzei, corect

stabilind inculpatului pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

cu anularea dreptului de a conduce mijlocul de transport, în limitele sancțiunii.

În circumstanțele stabilite pe caz, instanța de recurs a considerat că sentința primei

instanțe este una motivată în constatarea vinovăției inculpatului, fiind bazată pe probele

cercetate, la cercetarea căror inculpatul nu a fost îngrădit. Totodată pedeapsa stabilită

inculpatului de instanța de fond este echitabilă faptei infracționale săvârșite și în

corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și instanța consideră că va atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpatului, iar anularea dreptului de a conduce

mijloacele de transport anume că va preveni săvârșirea de el a noi fapte penale. Mai mult,

pedeapsa sub formă de anularea dreptului de a conduce mijlocul de transport este o

pedeapsă stabilită de legislator pentru infracțiunea prevăzută de art.2641 alin. (1) Cod penal

ca complementară obligatorie, care are drept scop prevenirea de a comite infracțiuni.

Reieșind din cele stabilite, instanța de recurs a constatat că recursul avocatului este

declarativ, cu relatarea situației în viziunea autorului recursului, însă fără invocarea a

careva probe în combaterea situației stabilite pe caz, iar afirmațiile expuse în recurs sunt

contradictorii circumstanțelor constatate de către instanța de fond și de recurs pe parcursul

judecării cauzei, careva argumente întemeiate în recurs nu sunt invocate. Astfel nu pot fi

reținute afirmațiile avocatului invocate în recurs cu referire la declarațiile inculpatului și

martorului audiat pe caz Marco Serghei, care sunt declarative în circumstanțele stabilite pe

caz și expuse în apărarea inculpatului, martorul a dat declarații, fiind preîntâmpinat pentru

răspunderea penală pentru darea de declarații false, precum și sub jurământ, nefiind

constatat temei de a nu crede declarațiilor martorului, mai ales că interesul martorului în

condamnarea inculpatului nu a fost stabilit, afirmațiile fiind declarative. În sensul dat

6

declarațiile martorului Marco Serghei indică, că fiind implicat în serviciu pe teritoriul

raionului Briceni satul Larga, împreună cu Strașnîi Igor și Burlacu Iurii au stopat

automobilul de Wolkswagen Passat cu nr/î XXX, care se deplasa neadecvat, la volanul

automobilului se afla Saracuța Dorin, în urma convorbirii cu acesta de la el se simțea miros

de alcool și i s-a propus să fie testat cu aparatul Drager. În urma testării alcooscopice s-a

constatat că în aerul expirat de către Saracuța Dorin se conține alcool în mărime de 1.24

mg/1, automobilul condus de către Saracuța Dorin a fost ridicat și transportat la parcarea

special a IP Briceni, iar cazul a fost documentat, cu acest rezultat Saracuța Dorin a fost de

acord, fiindu-i propus să meargă la spital pentru prelevarea probelor biologice, el a refuzat.

Instanța de recurs a respins și afirmațiie invocate de avocat în recurs, că instanța la

emiterea sentinței nu și-a argumentat poziția, așa cum prevede art.100, 101, 389 Cod de

procedură penală, că nu au fost administrate probe incontestabile în acest sens, iar dubiile

urmau a fi interpretate numai în favoarea apărării, instanței de judecată urma să emită o

sentință de achitare în privința lui Saracuța Dorin, cu referire la legislația națională,

deoarece sunt declarative, fiind expuse în viziunea autorului recursului, temei de casare a

sentinței instanței de fond în sensul dat nefiind stabilit.

A invocat că, nu pot fi reținute nici afirmațiile invocate de apărare cu privire la

încălcarea dispozițiilor Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.296 din 16.04.2009, deoarece nu s-a constatat derogare de la prevederile

Regulamentului în cauză. În aspectul dat, potrivit art.13 al Regulamentului nominalizat, se

reglementează, că persoana testată alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării,

funcționarea aparatului de testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin

examinarea medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz persoana

testată este însoțită de angajatul Inspectoratului Național de Securitate Publică al

Inspectoratului General al Poliției la cea mai apropiată instituție medicală abilitată, dar nu

mai tîrziu de 2 ore după testarea alcoolscopică. Mai mult, Saracuța Dorin, după testarea

alcoolscopică petrecută în privința sa, dacă nu era deacord cu rezultatul testării, nu a fost

îngrădit în dreptul de a trece personal examinarea medicală, în aspectul dat nefiind

invocate careva obiecții din partea persoanei, astfel că afirmațiile sunt declarative.

Instanța de recurs a opinat că, prima instanță a cercetat sub toate aspectele probele

administrate, just și motivat ajungând la concluzia privind constatarea vinovăției lui

Saracuța Dorin în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin. (1) Cod penal, nefiind

stabilită ilegalitatea sentinței și aprecierea greșită a probelor, după cum invocă avocatul.

Faptele stabilite incriminate se confirmă deplin prin probele cercetate în cadrul ședinței

judiciare, cele indicate în recurs fiind combătute și prin declarațiile martorului Marco

Serghei, precum și probele scrise ale cauzei penale, din care rezultă vinovăția inculpatului.

Instanța de recurs a considerat nefondată și solicitarea avocatului privind casarea

sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care inculpatul să fie achitat în baza art.2641

7

alin.(1) Cod penal, deoarece afirmațiile invocate de avocat nu pot servi ca temei pentru

achitarea inculpatului, din moment ce vina lui Saracuța Dorin a fost demonstrată prin

probele analizate, iar negarea vinovăției inculpatului fiind combătută prin ansamblul de

dovezi care dovedesc vinovăția inculpatului, careva temeiuri de achitare a inculpatului

nefiind constatate.

Afirmațiile invocate referitor la faptul, că inculpatul nu este vinovat, instanța de

recurs le-a considerat ca un mod de apărare a inculpatului în vederea eschivării de

răspundere penală, declarațiile ultimului fiind combătute prin totalitatea de probe

cercetate, totodată nerecunoașterea vinei nu poate fi echivalată cu achitarea inculpatului,

din moment ce probele cercetate dovedesc vina inculpatului deplin. Faptul că inculpatul

nu recunoaște vina sa și poziția indicată în recurs de către avocat este apreciată ca o metodă

de apărare a inculpatului, totodată nerecunoașterea vinei inculpatului nu poate fi

echivalată cu achitarea inculpatului, fiind constatată complet vina inculpatului prin

cumulul de dovezi cercetate care se coroborează reciproc, temeiuri de achitare a

inculpatului nefiind stabilite.

În sensul dat, instanța de recus a indicat și faptul, că deși inculpatul nu este de acord

cu probele cercetate, nu a contestat legalitatea la careva acte și acțiuni procesuale

îndeplinite de organul de urmărire penală în modul și termenul stabilit de lege, precum și

la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei, nu a avut nici o

obiecție asupra actelor menționate, prezumându-se că a acceptat situația data.

Totodată, din actele cauzei rezultă că, la terminarea urmăririi penale, când învinuitul

a luat cunoștință de materialele dosarului în prezența apărătorului, aceștia n-au invocat

despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea ce

prezumă că au fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale, (f.d.41-42), astfel că în

aspectul dat, afirmațiile avocatului sunt cu caracter de declarație.

Odobescu Ghenadie în numele condamnatului, prin care a solicitat admiterea recursului

în anulare, casarea integrală a deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui

Saracuța Dorin.

5.1 În susținerea recursului avocatul Odobescu Ghenadie invocă că, art. 6 lit. b) din

Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, spune că, în cazul când persoana este bănuită de

comiterea infracțiunilor sub influența alcoolului, aceasta se supune examinării medicale.

La caz, observăm în materialele dosarului că Saracuța Dorin nu a fost supus examinării

medicale obligatorii, iar din declarațiile părților, reiese că nici nu i s-a propus, necătând la

faptul că aceasta procedură este obligator. Lui Sărăcuța Dorin nici nu i-a fost propusă

recoltarea probelor biologice, ce prezintă o gavă încălcare a prevederilor legale.

Notează că, deși cet.Saracuța Dorin a fost supus testării drager, pentru ca acțiunile

lui să întrunească elementele obiective a componenței de infracțiune prevăzută la art. 2641

8

alin.(1) Cod penal, a fost necesar să fie condus de către persoana abilitată la instituție

medicală pentru prelevarea probelor biologice, or, în așa cazuri, în sfrictă concordanță cu

prevederile legale, simpla testare cu aparatul dragger nu este de ajuns, deci în baza ei nu

poate fi adusă o învinuire gravă ca savârșirea unei infracțiuni.

Susține că, o altă încălcare a regulamentului constă în nerespectarea pct. 13 care

prevede că persoana testată alcoolscopic, care nu este de acord cu procedura testării,

funcționarea aparatului de testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste, prin

examinarea medicală cu recoltarea obligatorie a probelor biologice. În acest caz persoana

testată este însoțită de angajatul Inspectoratului Național de Securitate Publică al

Inspectoratului General al Poliției la cea mai apropiată instituție medicală abilitată, dar nu

mai tîrziu de 2 ore după testarea alcoolscopică. Cet. Saracuța Dorin nici nu a fost întrebat

dacă el este de acord cu testarea alcoolscopică.

Menționează că, probele în procesele penale ca a lui cet.Saracuța Dorin sunt ușor

alterabile, deci ele necesită o prelevare rapidă, or organismul uman în timp scurt

prelucrează alcoolul.

Invocă că, cet. Saracuța Dorin i se impută comiterea unei infracțiuni, care nu poate

fi probată, or persoana abilitată, care trebuia să îl conducă la instituția medicală să îi fie

prelevate probe, nu a tăcut asta, și nici nu l-a întrebat dacă el este de acord cu rezultatul și

dacă nu dorește să îl conteste. Pentru învinuirea lui Saracuța Dorin a fost necesar ca

procedura legală să fie respectată și să îi fie prelevate probele biologice, penfru a stabili

dacă el a comis un delict penal, o confravenție, sau este nevinovat, nu să îi fle imputată

comiterea unei infracțiuni în baza unor argumente declarative. În cazul dat nu este

prezentă componența infracțiunii în totalitate, anume lipsește latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de alin. (1) art.264 1 Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate

produsă de substanțe stupefiante și/sau de alte substanțe cu efecte similar, or latura

obiectivă necesită a fi probată, nu declarată.

Opinează că, prezența probelor nu a demonstrat incontestabil vinovăția în faptele

incriminate, însă instanța de recurs și-a bazat decizia pe aceste probe, iar instanța de recurs

a dat o interpretare eronată a interpretărilor legale în ceea ce privește indicațiile făcute și

enumerate mai sus. Acest fapt a condus instanțele la comiterea erorilor de drept și asupra

încălcării vădite a drepturilor protejate de stat și lege, fapt ce îl considerăm inadmisibil la

înfăptuirea unei justiții echitabile.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că, acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art.456 alin.(1) și art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

9

În textul art.455 alin.(2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe trebuie

să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.

Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul

recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în

art.453 Cod de procedură penală.

În speță, din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, recurentul solicită

casarea deciziei instanței de recurs de menținere a sentinței de condamnare adoptată în

privința lui Saracuța Dorin, pentru infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(1) Cod penal,

deoarece instanța de recurs a dat o interpretare eronată normelor de drept și a încălcat

vădit drepturile protejate de stat și lege, însă nu a invocat nici un temei din cele prevăzute

de art.453 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează că, dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală,

stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare.

Astfel, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii,

iar alin.(2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se

întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.

Potrivit art.6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Raportând normele citate, la textul recursului declarat, Colegiul penal conchide că,

recurentul nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru dispunerea

rejudecării cauzei și nu motivează în ce constă viciul fundamental admis de instanța de

recurs la judecarea cauzei în privința lui Saracuța Dorin, cu indicarea normelor legale care

prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți,

esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale,

convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi

afectat hotărârea atacată, omițându-se integral argumentarea ilegalității hotărârii

contestate în acest sens.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs în anulare apreciază ca fiind

neîntemeiate și lipsite de careva probe alegațiile apărătorului precum că ,, la caz viciul

fundamental, care a afectat procedura de documentare a cauzei penale, se manifestă prin

faptul că lipsește procesul-verbal de prelevare a probei de sânge”. Or, reieșind din

materialele cauzei condamnatul Saracuța Dorin la etapa documentării cauzei respective a

declarat că recunoaște vina integral, însă refuză să facă declarații, iar în ședința de judecată

10

a declarat că în ziua de 16 iuie 2020 el a servit băuturi alcoolice, dar nu este de acord cu

rezultatul aparatului Drager, deoarece consideră că nu era în stare avansată de ebrietate.

Mai mult, inculpatul a avut posibilitatea să treacă examinarea medicală de sine stătător.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere că, recursul în anulare al

recurentului nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în art.453 alin.(1) Cod de procedură

penală, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele de conținut.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Odobescu

Ghenadie în numele condamnatului Saracuța Dorin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 02 martie 2022, în cauza penală în privința lui Saracuța Dorin

XXXXX, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă

Decizia motivată pronunțată la 02 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

11