1ra-1247/2022 — art. 201/1 alin. 1 lit. b CP

1ra-1247/2022 — art. 201/1 alin. 1 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1247/2022

1-21116423-01-1ra-15082022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul

din 19 mai 2022, în privința inculpatului

Mocănaș Vasilii XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.08.2021 - 03.03.2022,

instanța de apel: 05.05.2022 - 19.05.2022,

instanța de recurs: 15.08.2022 - 09.11.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Mocănaș Vasilii a fost

condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal la 4 luni închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

aplicate prin sentința Judecătoriei Cahul din 17.06.2021, i-a fost stabilită pedeapsă

definitivă de 4 luni și 20 zile închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, de la reținere.

1

anterior alte acte de violență domestică în privința concubinei sale Drangoi Olesea,

a săvârșit din nou violență domestică în privința acesteia, și anume, la 09 mai 2021,

aproximativ în jurul orei 01.30, aflându-se la domiciliu în XXXXXX, XXXXXX,

unde locuiește împreună cu concubina sa Drangoi Olesea cu care, în corespundere

cu prevederile art. 1331 Cod penal, este membru de familie, acționând cu intenție, în

urma unui conflict apărut între el și concubina sa, fiind vizibil în stare de ebrietate

alcoolică, profitând de poziția sa dominantă în familie, dorind să-și impună

superioritatea față de concubina sa Drangoi Olesea, precum și dorind de a dirija

permanent acțiunile ultimei, având un comportament agresiv, manifestat fizic și

verbal, a manifestat violență psihică asupra lui Drangoi Olesea, exprimându-se cu

cuvinte necenzurate, prin înjurări și insultări în privința acesteia, precum și a lovit-o

pe ultima cu pumnul în regiunea feței, provocând în așa mod stări de tensiune pentru

a o înfricoșa pe victima Drangoi Olesea, cu scopul de a o impune pe ultima să-și

schimbe comportamentul, și a submina împotrivirea acesteia, acționând în asemenea

mod în scopul impunerii voinței și controlului personal asupra victimei Drangoi

Olesea, în rezultat ultimei fiindu-i cauzate suferințe psihice și fizice.

În continuarea acțiunilor sale ilegale, Mocănaș Vasilii, săvârșind anterior alte

acte de violență domestică în privința concubinei sale Drangoi Olesea, a săvârșit din

nou violență domestică în privința acesteia, și anume la 19 mai 2021, aproximativ în

jurul orei 23.00, aflându-se la domiciliu în XXXXXX, XXXXXX, unde locuiește

împreună cu concubina sa Drangoi Olesea, cu care, în corespundere cu prevederile

art. 1331 Cod penal, este membru de familie, acționând cu intenție, în urma unui

conflict apărut între el și concubina sa, fiind vizibil în stare de ebrietate alcoolică,

profitând de poziția sa dominantă în familie, dorind să-și impună superioritatea față

de concubina sa Drangoi Olesea, precum și dorind de a dirija permanent acțiunile

ultimei, având un comportament agresiv, manifestat fizic și verbal, a manifestat

violență psihică asupra lui Drangoi Olesea, exprimându-se cu cuvinte necenzurate,

prin înjurări și insultări în privința acesteia, precum și a lovit-o pe ultima cu palma

peste față, provocând în așa mod stări de tensiune pentru a o înfricoșa pe victima

Drangoi Olesea, cu scopul de a o impune pe ultima să-și schimbe comportamentul,

și a submina împotrivirea acesteia, acționând în asemenea mod în scopul impunerii

voinței și controlului personal asupra victimei Drangoi Olesea, în rezultat ultimei

fiindu-i cauzate suferințe psihice și fizice.

Instanța a reținut că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată și i-a încadrat acțiunile în baza art. 201¹ alin. (1) lit. b) Cod penal, ca

violență în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei în

privința altui membru al familiei, manifestată prin intimidare în scop de impunere a

voinței sau a controlului personal asupra victimei.

Alexandru Pulbere, a declarat apel, solicitând repunerea în termen a apelului, casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată, în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art. 87 Cod penal, pedeapsa de 110 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității, stabilită prin sentința din 17.06.2021, să-i fie înlocuită cu 27,5 zile

2

închisoare și în baza art. 84 Cod penal, a-i stabili pedeapsă definitivă de 4 luni

închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că la momentul pronunțării sentinței, inculpatul nu a

executat pedeapsa aplicată prin sentința din 17.06.2021 și, în temeiul art. 87 Cod

penal, pedeapsa cu 110 ore muncă neremunerată în folosul comunității urmează a-i

fi înlocuită cu 27,5 zile închisoare, iar potrivit art. 84 Cod penal, prin concurs de

infracțiuni și nu prin cumul de sentințe după cum este indicat în sentință, deoarece

infracțiunea a fost comisă în luna mai 2021, înainte de condamnările din 17.06.2021

și 10.12.2021, prin cumul parțial, a-i stabili pedeapsă definitivă sub formă de 4 luni

închisoare, cu executare.

Totodată, pentru data de 24.02.2022 a fost stabilită ședința pentru pronunțarea

dispozitivului sentinței, care însă nu a avut loc din cauza că judecătorul a fost

implicat într-o altă ședință de judecată, fiind amânată pronunțarea, fără înștiințarea

părților, pentru data de 03.03.2022.

La data de 03.03.2022, sentința a fost pronunțată fără participarea

procurorului și fără citarea acestuia.

La data de 14.03.2022 în adresa Procuraturii raionului Cantemir a parvenit

sentința de condamnare a inculpatului și în temeiul art. 234 Cod de procedură penală,

apelul urmează a fi repus în termen.

cererea privind repunerea în termen a apelului, iar apelul a fost respins ca fiind depus

peste termen.

Instanța de apel a constatat că potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură

penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale,

dacă legea nu dispune altfel.

Excepție de la regula dată este reglementată în dispoziția art. 403 alin. (1) Cod

de procedură penală, potrivit căruia apelul declarat după expirarea termenului

prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel

constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost

declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

Astfel, sentința a fost pronunțată în ședință publică pe 03 martie 2022, iar

apelul procurorului a fost depus abia la 29 martie 2022, cu depășirea evidentă a

termenului legal de atac prevăzut de lege, acesta solicitând repunerea în termen a

apelului pe motiv că sentința din 03.03.2022 a fost pronunțată în lipsa procurorului,

iar, de facto, a recepționat-o abia la data de 14.03.2022.

Conform art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, participantul la proces

care a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat

despre adoptarea sentinței poate declara apel și peste termen, dar nu mai tîrziu de 15

zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 15.02.2022, cauza a fost

examinată cu participarea părților, inclusiv a procurorului, deliberarea și pronunțarea

sentinței fiind stabilită pentru data de 24.02.2022, ora 16.50, care însă nu a avut loc

la acea dată din motiv că judecătorul a fost implicat în examinarea demersului

privind aplicarea măsurii preventive, sentința fiind pronunțată la 03.03.2022 și

expediată procurorului la 10.03.2022.

3

Prin urmare, afirmațiile procurorului că a recepționat sentința abia la data de

14.03.2022 nu înlătură condițiile de depunere a apelului în sensul respectării

termenului care curge din momentul pronunțării sentinței, mai mult că procurorul a

indicat în apel că a recepționat sentința la data de 14.03.2022, adică în interiorul

termenului de atac care a expirat la data de 18.03.2022, respectiv, a avut timp pentru

a contesta sentința în termenul prevăzut de lege, cel puțin în termen de 4 zile putea

fi înaintat un apel preliminar care, ulterior, ar fi fost completat.

Însă, procurorul nu a atacat sentința în termenul prevăzut de lege, argumentele

acestuia că sentința a fost pronunțată în lipsa sa și a recepționat-o pe data de

14.03.2022, fiind irelevante, deoarece, în circumstanțele în care cauza a fost

examinată inclusiv cu prezența procurorului, termenul de atac curge din momentul

pronunțării sentinței și nu poate fi calculat din momentul recepționării sentinței.

Deși procurorul a recepționat sentința în interiorul termenului de atac și a

dispus de suficient timp în vederea exercitării căii de atac, nu s-a conformat

termenului legal pentru a o contesta, or, termenul de apel este de 15 zile de la data

pronunțării sentinței integrale.

Potrivit art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând cauza în ordine de apel, respinge apelul, menținând hotărârea atacată,

dacă apelul este depus peste termen.

Totodată, este de obligația părților de a se interesa de rezultatele cauzei penale,

fapt reiterat și în cauza Van Harn v. Germania, nr.7557/03 din 11.09.2007, unde

Curtea Europeană a reținut că ține de obligația părților de a întreprinde toate măsurile

necesare întru protejarea drepturilor acestora de acces la instanță. Iar în cauza

Ponomariov v. Ucraina, Înalta Curte a reținut că ține de obligația părților de a se

interesa, la intervale rezonabile de stadiul procesului de care ele au cunoștință.

Deci, sunt nefondate argumentele procurorului că declararea apelului la

29.03.2022 se justifică prin faptul că a recepționat sentința din 03.03.2022, la data

de 14.03.2022, iar termenul de contestare a început a curge din data recepționării.

Or, procurorul a recepționat sentința în interiorul termenului de atac și urma să

întreprindă toate măsurile necesare în vederea respectării dreptului de a o contesta

în termenului stabilit, iar afirmațiile acestuia nu constituie motiv întemeiat în

vederea exercitării în termen legal a căii de atac, deoarece procurorul a avut la

îndemână toate pârghiile legale de a depune apelul în termen. Astfel, procurorul,

recepționând sentința din 03.03.2022, la data de 14.03.2022, urma să depună un apel

preventiv în vederea respectării termenului legal de atac, dispunând de 4 zile până

la expirarea termenului, ziua limită fiind 18.03.2022.

Termenul de apel este un termen procesual legal, durata acestuia fiind stabilită

exhaustiv prin lege, acesta fiind absolut și având un caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă apelul

a fost declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca declarat peste

termen, cu excepția când întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

Însă, nu au fost stabilite careva motive întemeiate care ar justifica cererea

privind repunerea în termen a apelului și ar face posibilă repunerea apelului declarat

de către procuror în termenul legal de atac, or, acesta, recepționând sentința la

14.03.2022 avea suficient timp de a se încadra în termenul de atac de 15 zile din

4

momentul pronunțării sentinței 03.03.2022 - 18.03.2022, însă nu și-a exercitat acest

drept, fapt ce atrage decăderea lui din dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Astfel, potrivit formalismului legii procesual-penale, având un caracter de

garanție egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 20 din

Constituția Republicii Moldova, ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării

activității procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, se impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul

dreptului. Ca atare, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform

sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Totodată, prin admiterea unui apel tardiv și poziționarea uneia dintre părțile

procesului penal, pe o treaptă mai avantajoasă decât cealaltă parte, se încalcă vădit

principiul egalității armelor, care inter alia prevede că fiecare parte trebuie să

beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu-

i plaseze într-o situația net dezavantajoasă, în raport cu partea adversă.

Iar repunerea în termen a apelului, în lipsa unor motive întemeiate, va duce la

încălcarea principiului securității raporturilor juridice, și anume, al principiul

caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești ce ar duce la încălcarea dispoziției

art. 6 CEDO.

Deci, termenul de declarare a apelului împotriva sentinței din 03.03.2022, a

fost omis de către procuror din circumstanțe care îi sunt imputabile.

La fel, potrivit pct. 6 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție pentru

modificarea și completarea Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

data de 12 decembrie 2005, Cu privire la practica examinării cauzelor penale în

ordine de apel, în cazul în care termenul de declarare a apelului prevăzut la art. 402

Cod de procedură penală este depășit, adică apelul este declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege, instanța de apel este obligată să soluționeze chestiunea

privind repunerea în termen a apelului. Dacă întârzierea a fost determinată de motive

neîntemeiate, apelul urmează a fi respins ca tardiv, fără judecarea fondului.

Or, apelul procurorului nu se încadrează în termenul legal, fiind depus tardiv,

nefiind invocate motive temeinice care ar determina omiterea termenului de atac,

astfel că repunerea apelului în termen ar echivala cu avantajarea unei părți în

defavoarea alteia, prin extinderea termenului legal de prescripție și revizuire a

hotărârilor judecătorești, ceea ce în accepțiunea CEDO ( cauza Ghirea v. Republica

Moldova), urmează a fi interpretat ca încălcarea principiilor securității raporturilor

juridice cât și a egalității armelor, ceea ce duce la violarea art. 6 din CEDO - dreptul

la un proces echitabil, care urmează a fi respectat cu referință la partea acuzării și a

apărării, fără discriminare.

În consecință, apelul urmează a fi respins ca fiind depus peste termen.

declară recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

5

Recurentul invocă că sentința a fost pronunțată în ședință publică pe data de

03 martie 2022, iar apelul procurorului a fost depus abia la 29 martie 2022, cu

depășirea evidentă a termenului legal de atac prevăzut de lege, însă în apel a solicitat

repunerea în termen a apelului pe motiv că sentința din 03.03.2022 a fost pronunțată

în lipsa procurorului și a recepționat-o abia la data de 14.03.2022.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 15.02.2022, cauza a fost

examinată cu participarea părților, inclusiv a procurorului, deliberarea și

pronunțarea sentinței fiind amânată pentru data de 24.02.2022, ora 16.50, care însă

nu a avut loc la această dată, din motiv că judecătorul a fost implicat în examinarea

demersului privind aplicarea măsurii preventive, iar ședința de judecată din

24.02.2022 a fost amânată fără citarea părților pentru alt termen și fără a le aduce la

cunoștință citația sau data următoarei ședințe, nici prin poștă, nici prin intermediul

altor mijloace de comunicație, la materialele dosarului lipsind careva informații și

dovezi privind comunicarea părților despre numirea unei alte ședințe.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată, sentința a fost pronunțată

la 03.03.2022 și expediată în adresa procurorului la data de 10.03.2022, pe care

acesta a recepționat-o abia la data de 14.03.2022, ce înlătură condiția de depunere a

apelului în sensul respectării termenului, care curge din momentul pronunțării

sentinței, or, procurorul a indicat în apel că a recepționat sentința la data de

14.03.2022, respectiv, avea timp de a contesta sentința în termenul prevăzut de lege,

15 zile, din momentul recepționării. Altfel, apelul putea fi considerat ca depus peste

termen în cazul în care procurorului i s-a adus la cunoștință despre altă dată a

deliberării și pronunțării sentinței.

Potrivit art. 319 alin. (1), (2), (3), (5) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura de citare este

îndeplinită. Neînștiințarea părții în instanța de judecată nu împiedică examinarea

cauzei dacă în instanță s-a prezentat avocatul ales sau avocatul care acordă asistență

juridică garantată de stat, care a luat legătura cu partea reprezentată. Partea prezentă

la un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă

va lipsi la vreunul dintre aceste termene. În cazul în care judecata se amână,

martorilor, experților, interpreților și traducătorilor prezenți li se aduce la cunoștință

noul termen de judecată. Când judecata se desfășoară în continuare, părțile și ceilalți

participanți la proces nu se mai citează.

Articolul 331 alin. (1), (2), (3) Cod de procedură penală prescrie că, în cazul

în care cauza nu poate fi judecată din motivul neprezentării în ședință a uneia din

părți sau a martorilor ori din alte motive întemeiate, instanța, în urma consultării

părților, decide amânarea ședinței și dispune părții obligate să prezinte probe să ia

măsurile respective pentru asigurarea prezenței persoanelor care nu s-au prezentat și

pentru asigurarea judecării cauzei la data fixată de instanță. La luarea hotărârii

privind amânarea ședinței, președintele numește data, ora și locul ședinței, iar părțile

și persoanele prezente la această ședință sunt obligate să se prezinte la data numită

fără a fi citate suplimentar. Hotărârea instanței privind amânarea ședinței se adoptă

prin încheiere motivată, care se consemnează în procesul-verbal al ședinței.

Astfel, noul termen de judecare stabilit pentru data de 03.03.2022, nu era

cunoscut părților la data de 24.02.2022 și nici anterior. Ședința din 24.02.2022 nu a

6

fost lucrativă și alt termen de judecată ulterior nu a fost adus la cunoștință părților,

lipsind și o încheiere motivată de amânare a ședinței de judecată din 24.02.2022.

Respectiv, citarea legală și cerințele pentru amânare potrivit regulilor stipulate

la art. 319 și art. 331 Cod de procedură penală nu au fost respectate.

Argumentul instanței de apel că procurorul, ca parte în proces, era obligat să

se intereseze despre hotărârea adoptată este nefondat. Or, citarea legală prevede o

anumită procedură prevăzută la art. 319 Cod de procedură penală. Mai mult, potrivit

certificatului anexat la materialele cauzei, ședința din 24.02.2022 nu a avut loc din

motiv că judecătorul a fost implicat în examinarea demersului privind aplicarea

măsurii preventive și alt termen de judecare nu este indicat.

Astfel, la etapa după 24.02.2022, inclusiv până la deliberare, după aceasta și

pronunțarea sentinței cauza a fost judecată în primă instanță fără citarea legală a unei

părți.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 3), 6), 10) Cod de

procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept, clar definite și raportate la

dispozițiile concrete din art. 402 - 403 Cod de procedură penală (pct. 5. din decizie), se

reține că potrivit circumstanțelor reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, instanța

de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind tardivitatea apelului declarat de avocat, în strictă conformitate cu dispozițiile

legii.

Astfel, potrivit art. 338 alin. (1), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, partea

dispozitivă a hotărârii motivate se pronunță în ședință publică. Conform art. 402 alin.

(1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării

sentinței integrale. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură penală, la

calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade

într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care

urmează. În corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen. Potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul

declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în

termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive

7

întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării

pedepsei.

Potrivit jurisprudenței naționale, conform art. 403 CPP repunerea în termen a

apelului reprezintă mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel, care nu a

putut declara apel din cauze independente de voința lui, este repus în dreptul din care

fusese decăzut după expirarea termenului de apel. Repunerea în termen se operează

doar având prezente două condiții cumulative: a) întârzierea a fost determinată de

motive întemeiate: calamitate naturală, accident, boală ș.a., pe care apreciindu-le,

instanța de apel va constata dacă situația invocată de apelant constituie în mod

efectiv o cauză de împiedicare a declarării apelului; b) apelul a fost declarat în cel

mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor

materiale. Prin începerea executării pedepsei se înțelege prima zi de reținere a

persoanei în cazul pedepsei privative de libertate. Admiterea repunerii în termen

produce efectul apelului declarat în termen. În caz contrar, apelul va fi respins.

Repunerea în termen este o prerogativă a instanței de apel, care urmează să se

pronunțe cu motivația respectivă în textul deciziei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 7. - 8.).

Conform jurisprudenței CtEDO, exigența de publicitate a deciziilor nu trebuie

neapărat să ia forma unei lecturi în voce a hotărârii în cazul când hotărârea este

publicată, înmânată sau expediată părților. De la data pronunțării hotărârii începe a

curge termenul de exercitare a căii de atac. Același fapt este prevăzut și de legislația

autohtonă (Hotărârea în cauza Sutter vs. Elveția).

Deci, termenul de exercitare a căii de atac începe a curge de la data pronunțării

sentinței (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire la pronunțarea hotărârilor

judecătorești în procesul penal).

În această consecutivitate se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată, sentința integrală a fost pronunțată, în condițiile legii, la 03 martie 2022 în

lipsa procurorului, care a participat la judecarea cauzei (f.d. 130-136, 138, vol. I), iar

potrivit scrisorii cu numărul de ieșire 271 din 10.03.2022, acestuia i-a fost expediată

copia sentinței din 03.03.2022 (f.d. 154, vol. I).

Astfel, termenul de 15 zile de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei

de 21 martie 2022.

Totodată, apelul procurorului a fost înregistrat la Judecătoria Cahul, potrivit

ștampilei, pe 29 martie 2022, adică peste termenul prevăzut de lege și instanța de

apel întemeiat l-a respins ca fiind tardiv (pct. 3., 4. din decizie, f.d. 157, Vol. I).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat, just și conform

jurisprudenței naționale, a constatat că întârzierea menționată nu a fost determinată

de motive întemeiate, cum ar fi calamitate naturală, accident, boală ș.a., or,

procurorul recepționând sentința la 14.03.2022 avea suficient timp de a se încadra

în termenul de atac de 15 zile din momentul pronunțării sentinței, iar repunerea în

termen fiind prerogativa doar a instanței de apel (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 7. - 8.).

Prin urmare, în speță nu sunt întrunite condițiile prescrise în art. 403 Cod de

procedură penală, adică că întârzierea ar fi fost determinată de motive întemeiate,

iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei.

8

Totodată, în cererile de apel și de recurs lipsesc careva motive ce ar fi

confirmat omiterea termenului de atac – apelul, în vederea circumstanțelor de ordin

obiectiv, a căror producere nu depinde de voința titularului dreptului de apel

(calamitate naturală, accident, boală, etc.).

În sensul vizat, sunt irelevante și argumentele de drept și de fapt specificate în

recursul ordinar că: „...citarea legală și cerințele pentru amânare potrivit regulilor stipulate la

art. 319 și art. 331 Cod de procedură penală nu au fost respectate...”, deoarece prevederile

normelor vizate se referă strict la procedura judecării fondului cauzei penale, a

cercetării judecătorești, dar nu și la cea de pronunțare a dispozitivului sentinței

motivate.

Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres

că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Rezultă că, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât

nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și

nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”,

pct. 6.).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea instanței

de apel cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul Penal,

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul

din 19 mai 2022, în privința inculpatului Mocănaș Vasilii XXXXXX, pe motiv că

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 02 decembrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

9