1ra-955/2022 — art.190 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin.1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-955/2022 — art.190 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-955/2022
1-21089335-01-1ra-04072022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,
examinând, fără participarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea
în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Bulbuc Boris în numele
inculpatului Iarovoi Valerii, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din
26 ianuarie 2022 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie
2022, în cauza penală în privința lui,
Iarovoi Valerii XXXX, născut la XXXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 15.06.2021 − 26.01.2022;
Instanța de apel: 18.02.2022 − 06.04.2022;
Instanța de recurs: 04.07.2022 − 02.11.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 26 ianuarie 2022, cauza
fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,
Iarovoi Valerii a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190
alin. (1) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de
1 (un) an 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul executării pedepsei urmînd a fi calculat din data pronunțării sentinței
– 26 ianuarie 2022, iar conform art. 88 alin. (3) Cod penal și art. 186 alin. alin. (6) Cod
de procedură penală, s-a inclus în termenul de pedeapsă perioada aflării acestuia în
stare de reținere și arest la domiciliu începând cu 17 iunie 2020, ora 09:30, până la 17
iulie 2020, ora 09:30, inclusiv.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Iarovoi Valerii în
timp ce se deținea în penitenciarul nr. 18 Brănești, amplasat în sat. Brănești, raionul
Orhei, având intenția de a dobândi ilicit bunurile altei persoane prin inducerea în
eroare a acesteia, a pus în aplicare o schemă infracțională inventată în acest scop. Astfel,
pentru realizarea scopului infracțional, adică al încheierii unui act juridic nul, a creat
un cont fals pe numele Elenei Gaburici pe rețeaua de socializare „Odnoklassniki.ru”
contactând din numele acesteia persoanele ce se aflau în lista prietenilor din contul real
al Elenei Gaburici. Realizându-și intenția infracțională, Valerii Iarovoi, la XXXXX,
1
dorind să prezinte ca adevărată o faptă mincinoasă în privința calităților sale ca parte,
conștientizând că identitatea falsă este motivul determinant al încheierii actului juridic
nul, i-a scris părții vătămate, Angela Purici, un mesaj prin intermediul rețelei de
socializare „Odnoklassniki.ru” din numele Elenei Gaburici, utilizând contul falsificat
din aceeași rețea de socializare și folosind informații false, i-a solicitat să-i acorde un
împrumut de 800 dolari SUA. Obținând acordul părții vătămate de a oferi un
împrumut i-a expediat prin mesaj solicitarea de a remite banii în tranșe de 300 dolari
SUA și 500 dolari SUA pe numele lui Ianec Guitu și Olesea Cozma, expediindu-i în
acest sens datele acestor persoane. În același timp, Valerii Iarovoi i-a contactat pe
Olesea Cozma și Ianec Guitu și le-a solicitat să-l ajute pentru a recepționa un transfer
bănesc, neexplicându-le proveniența banilor. După ce partea vătămată, Angela Purici,
a confirmat efectuarea transferului prin intermediul companiei „Zolotaia Korona”,
Valerii Iarovoi i-a contactat telefonic pe Olesea Cozma și Ianec Guitu comunicându-le
datele necesare pentru ridicarea transferurilor bănești. Ca urmare Olesea Cozma a
ridicat la 28.04.2018 de la filiala Băncii Comerciale „Eurocreditbank” SA din or.
Ungheni, suma de 500 dolari SUA. În ziua respectivă rata oficială de schimb a unui
dolar SUA constituia 16,6045 lei, iar suma de 500 dolari SUA echivala cu 8263,3 lei.
Ianec Guitu a ridicat la 04.05.2018 de la Agenția 1, Sucursala Râșcani a Băncii
Comerciale „Energbank” SA amplasată în mun. Chișinău, str. Calea Orheiului 112,
suma de 300 dolari SUA. În ziua respectivă rata oficială de schimb a unui dolar SUA
constituia 16,6045 lei, iar suma de 300 dolari SUA echivala cu 4981,35 lei. Sumele
respective Ianec Guitu, cât și Olesea Cozma, le-au transmis unor persoane
neidentificate de organul de urmărire penală, pe care Valerii Iarovoi le-a indicat
acestora. În urma acestor acțiuni ale lui Valerii Iarovoi, ultimul, a dobândit ilicit de la
partea vătămată suma de 800 dolari SUA, echivalentul a 13244,65 lei (treisprezece mii
două sute patruzeci și patru), cauzându-i părții vătămate, Angela Purici, o daună
materială considerabilă.
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, lui Iarovoi Valerii i se încriminează
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi
- escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei
sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința
naturii și calităților substanțiale ale părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul
determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea
acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, care a produs daune
considerabile.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către:
- avocatul Bulbuc Boris în numele inculpatului Iarovoi Valerii, prin care a
solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei și aplicarea unei
pedepse mai blânde;
2
- inculpatul Iarovoi Valerii, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu
emiterea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.
3.1. În motivarea cererii de apel avocatul Bulbuc Boris a invocat că, inculpatul a
recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii imputate, din care considerente
cauza penală s-a examinat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
potrivit prevederilor art. 3641 Cod procedură penală.
A enunțat că, în privința inculpatului Iarovoi Valerii s-a solicitat stabilirea unei
pedepse mai blânde sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.
A indicat că, inculpatul se căiește pentru faptele comise. Subsecvent consideră
necesar de a fi luate în considerare la stabilirea categoriei și termenului pedepsei
inculpatului, circumstanțele stabilite în conformitate cu art. art. 7, 75 din Codul penal,
și anume gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, de personalitatea
inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de
viață ale familiei acestora.
3.2. În motivarea cererii de apel inculpatul Iarovoi Valerii a invocat că, solicită
aplicarea în privința sa a prevederilor art. 84, 85 Cod penal cât și aplicarea prevederilor
Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-
a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2022,
au fost respinse apelurile declarate și s-a menținut sentința fără modificări.
Termenul executării pedepsei urmînd a fi calculat din data de 06 aprilie 2022, cu
includerea în acest termen a perioadei de la 17 iunie 2020 până la 17iulie 2020.
4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, la pronunțarea sentinței,
instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la
concluzia că inculpatul Iarovoi Valerii a săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste
împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-
indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Codul de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.
Astfel, acțiunile inculpatului au fost corect calificate de prima instanță, în baza art. 190
alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi- escrocheria, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii și calităților
substanțiale ale părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant
al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia
este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean, care a produs daune
considerabile
În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea probelor
administrate în cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor respective,
3
instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentință, sub aspectul că
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin.(1) Cod
penal, „escrocheria”, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea
în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase, în privința naturii și calităților substanțiale ale părților (în cazul în care
identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic
nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul
dolosiv sau viclean, care a produs daune considerabile.
Subsecvent, vis-a-vis de solicitarea inculpatului Iarovoi Valerii, privind
aplicarea în privința sa a actului de amnistie, instanța de apel a reținuto ca nefondată
și a respinso, or, art. (1) al Legii nr. 224 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în
legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,
statuează expres că, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite,
învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care sunt caracterizate
pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune sau al termenului
de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus,
dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.2–5, 7, 8. 16. Mai mult ca
atât potrivit prevederilor art. 2, al aceleiași Legi, procesele penale în privința
infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal
nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât
pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau
la cea de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.
Totodată, instanța de apel a reținut faptul că, potrivit art. 6 alin. (1), lit. d) al Legii
nr. 243 din 24.12.2021, prevederile art. 1–5 nu se aplică persoanei: bănuite, învinuite,
inculpate sau condamnate pentru una dintre infracțiunile prevăzute la următoarele
articole din Codul penal nr.985/2002: art.135–139, art.140 alin.(2), art.1401–145, art.151,
art.158 alin.(2)–(4), art.160 alin.(3), art.164 alin.(2) și (3), art.165, art.166 alin.(2) și (3),
art.1661 și 167, art.168 alin.(2) și (3), art.169 alin.(2), art.171 și 172, art.174–1751, art.179
alin.(3), art.1812, art.183 alin.(2), art.186 alin.(5), art.187 alin.(2)–(5), art.188, art.189
alin.(2)–(6), art.190 alin.(5), art.191 alin.(5), art.196 alin.(4), art.2011, art.205 și 206,
art.208–209, art.211 alin.(2), art.212 alin.(2)–(4), art.213, art.216 alin.(3), art.217 alin.(4),
art.2171 alin. (3) și (4), art.2173, art.2174 alin. (2) și (3), art.2176, art.219 alin.(2), art.220
alin.(2) și (3), art.236 și 237, art.238 alin.(2), art.239 alin.(2), art.2391 și 2392, art.240
alin.(3) și (4), art.243 și 244, art.245–2461, art.247 alin.(2), art.248 alin.(3)–(7), art.2481 și
2482, art.252 alin.(2)–(4), art.257 și 258, art.2601–2611, art.264 alin.(2)–(6), art.2641, art.275,
art.278–280, art.282–286, art.289–2893, art.292, art.295 alin.(1)–(6), art.2951 alin.(1) și (2),
art.2952 alin.(1)–(3), art.303–315, art.322 alin.(2)–(6), art.324–329, art.3302, art.332–3351,
art.337–343, art.344 alin.(2), art.345, art.347, art.349, art.352 alin.(3), art.360, art.3621
alin.(3), art.365 alin.(2) și (3), art.368 alin.(2), art.369 alin.(3), art.370 alin.(2) și (3),
art.385–388.
4
În acest context, instanța de apel a notat că, prin Decizia Curții de Apel Bălți din
28 mai 2014, a fost casată sentința primei instanțe din 10 decembrie 2013, iar Iarovoi
Valerii, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.
(2) lit. f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu aplicarea art. 79 Cod penal și conform
art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de 5 ani închisoare cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Astfel, instanța de apel a reținut că, sancțiunea art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal
stabilește pedeapsa cu închisoare care se pedepsește cu închisoare de la 8 la 10 ani, care
conform art. 16 Cod penal în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, face parte din
categoria celor grave.
În acest punct de analiză, este relevant de a preciza că, inculpatul Iarovoi Valerii
nu poate beneficia de exigențele actului de amnistie, or, infracțiunea savârșită de către
ultimul și anume prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal se regăsește printre
infracțiunile enumerate la art. 6 al. (1), lit. d) al Legii nr. 243 din 24.12.2021, prohibiție
impusă expres de legiuitor.
Astfel, reieșind din cele menționate supra, instanța de apel a constatat că la cazul
dedus judecății, inculpatul Iarovoi Valerii cade sub incidența restricțiilor formulate în
art. 6 din Legea nr. 243 și în privința ultimului nu poate fi aplicat actul de amnistie.
Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, prima
instanță motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul
sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, categoria infracțiunii săvârșite,
influența pedepsei asupra corectării și reeducării inculpatului și, în așa mod, just a
concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii, în
mărimea fixată.
Instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei și mărimea acesteia urmează
a ține cont de criteriile de individualizare a pedepsei. Prin criteriile de individualizare
a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă
în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea
infracțiunii. Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili
măsura pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea
scopurilor legii penale și a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, când ea impune
infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea
infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a
drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin
infracțiune. Pentru stabilirea unei pedepse echitabile, instanțele de judecată trebuie să
studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care
caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o importantă
esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.
Astfel, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei
inculpatului, prima instanță a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75 Cod penal și
5
anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de
condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării inculpatului.
Instanța de apel a menționat că, pedeapsa penală este echitabilă atunci când este
capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, cum ar fi corectarea
condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiunii atât de către condamnat,
precum și de alte persoane or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea
aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de
neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.
Legalitatea pedepsei impune instanței obligația de a stabili pedeapsa în limitele fixate
în Partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a Codului penal. Individualizarea pedepsei constă în obligația instanței de a
stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea
scopurilor legii penale și pedepsei penale. Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului
trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii
penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a
Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.
Contrar alegațiilor părții apărării, instanța de apel a considerat că, prima
instanță, la stabilirea pedepsei a ținut cont de faptul că, Iarovoi Valerii a comis o
infracțiune care, conform art. 16 Codul penal în funcție de caracterul și gradul
prejudiciabil, face parte din categoria celor mai puțin grave, de personalitatea
inculpatului, inclusiv de faptul că, anterior a fost judecat, fapt ce denotă că, inculpatul
nu a făcut careva concluzii pentru sine, continuând comportamentul antisocial prin
săvârșirea de noi infracțiuni (revendicare f.d. 246, f.d. 215-216, vol. I), de prezența
antecedentelor penale nestinse, de faptul că nu a restituit prejudiciul material părții
vătămate, se află la evidența medicului narcolog cu diagnoza „Narcomanie de canabis
alcoolizare” (f.d. 134, vol. I), la evidența medicului psihiatru nu se află (f.d. 136, vol. I).
În conformitate cu prevederile art. 76 Codul penal, nu a fost reținute circumstanțe
atenuante, iar cu referire la recunoașterea vinovăției, se reține că nu este considerată ca
circumstanță atenuantă, deoarece circumstanței respective i s-ar acorda o dublă valență
juridică, recunoașterea vinovăției fiind ca condiție la aplicarea prevederilor art.3641
Cod de procedură penală, respectiv fiindu-i redusă 1/3 din pedeapsa cu închisoare
aplicată inculpatului. În conformitate cu prevederile art. 77 Codul penal, în calitate de
circumstanță agravantă au fost stabilită săvârșirea infracțiunii de către o persoană care
anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară, și pentru alte fapte care au
relevanță pentru cauză, cu antecedente penale nestinse.
În acest context, instanța de apel a respins argumentul apelantului precum că
pedeapsa stabilită de prima instanță este prea aspră, or, prima instanță a luat în
considerație toate circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, dar și gravitatea
6
infracțiuniisăvârșite și valența relațiilor sociale prejudiciate, de rezonanța socială a
infracțiunii și a ajuns la soluția corectă de numire inculpatului Iarovoi Valerii a unei
pedepse cu închisoare reală.
Instanța de apel a menționat că, la caz nu pot fi reținute argumentele invocate în
cererile de apel privind aplicarea unei pedepse non privative de libertate sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității, or, sentința este una legală și întemeiată
din motivele menționate supra, cu atât mai mult, că inculpatului a beneficiat de o
reducere a pedepsei în baza art.3641 alin.(8) Codul de procedură penală.
Astfel, ținând cont de caracterul și natura faptei infracționale, instanța de apel a
statuat că, pedeapsa stabilită trebuie să corespundă faptei comise, în totalitatea lor,
astfel, corectarea și reeducarea lui Iarovoi Valerii este posibilă doar aplicându-i o
pedeapsă penală cu închisoare.
Instanța de apel a considerat că, pedeapsa penală aplicată inculpatului Iarovoi
Valerii pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, de către
prima instanță sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis este una corectă, or, ansamblul de
împrejurări ale speței impun a concluziona precum că corectarea și reeducarea lui
Iarovoi Valerii este posibilă prin aplicarea pedepsei închisorii, iar pedeapsa non-
privativă de libertate, în privința inculpatului nu poate fi aplicată, deoarece nu-și va
atinge scopul deplin, inclusiv din considerentul că inculpatul nu este la prima abatere
de încălcare a legii penale, or anterior a fost condamnat pentru infracțiuni mai puțin
grave, și nu a reușit să-și revadă percepția asupra ordinii de drept, iar prin acest fapt
prezintă un pericol pentru societate motiv pentru care, instanța de fond corect a ajuns
la concluzia că acesta urmează a fi tras la răspundere penală și stabilirea unei pedepse
penale sub formă de închisoare.
În ordinea celor relevate, instanța de apel a conchis că, pedeapsa sub formă de
închisoare în cuantumul fixat de prima instanță este echitabilă în coraport cu
circumstanțele cauzei și cu personalitatea inculpatului, fiind de natură să satisfacă
exigențele individualizării pedepsei penale și care nu poate genera apariția unor
sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fiind stabilită în
limitele prevăzute de sancțiunea normei penale prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod
penal, așa cum a fost redusă prin aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală.
Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect și întemeiat i-a aplicat
inculpatului, potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, pedeapsa cu
închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis, pedeapsa stabilită fiind apreciată de instanță în limitele de maxim și minim
stabilite de art. 190 alin. (1) Codul penal, reduse în modul stabilit cu o treime, care este
una echitabilă, fiind numită cu respectarea strictă a prevederilor legislației în vigoare
și careva temei de a interveni în sentință, inclusiv, din oficiu lipsește.
7
Subsecvent, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea inculpatului
Iarovoi Valerii privind aplicarea în privința sa a prevederilor art. 84, 85 Cod penal, or
din conținutul sentinței contestate se atestă că sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central
din 29 noiembrie 2021 de condamnare a inculpatului Iarovoi Valerii, în temeiul art. 155
Cod penal nu este definitivă, fiind contestată la Curtea de Apel Bălți, respectiv la caz
nu poate fi reținută solicitarea invocată.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Bulbuc Boris în numele inculpatului, prin care invocând incidența pct. 6), 10) a
dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței și
deciziei în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care în
privința lui Iarovoi Valerii să fie aplicată Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind
amnistia.
5.1 În susținerea recursului ordinar declarat, avocatul Bulbuc Boris în numele
inculpatului invocă că, părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de
susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori
persoane. Potrivit art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor
învinuirii îi revine procurorului.
Menționează că, inculpatul a recunoscut vina pe deplin în ședința de judecată,
cauza s-a examinat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit
prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, și a solicitat stabilirea în privința lui
Iarovoi Valerii a unei pedepse mai blânde, de-i stabilit definitiv pedeapsa sub formă
de muncă neremunerată în folosul comunității.
Indică că, conform alin. (1) al Legii nr. 224 din 24 decembrie 2021 privind
amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței
Republicii Moldova, statuează expres că, prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv
persoanelor bănuite, învinuite și inculpate, precum și persoanelor condamnate, care
sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, al perioadei de probațiune
sau al termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă
mediu sau redus, dacă persoanele respective cad sub incidența prevederilor art.2-5.
Conform prevederilor art. 2, al aceleiași Legi, procesele penale în privința infracțiunilor
săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.985/2002
prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa
cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la cea de
judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.
Specifică că, Iarovoi Valerii a fost recunoscut vinovat și condamnat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal, ceiea ce cade sub incidența
prevederilor art.art. 1-5 al Legii menționate mai sus. Adică instanța de apel nu a aplicat
lege care trebuia aplicată, deoarece a intervenit o lege mai blîndă în favoarea
condamnatului.
8
Consideră necesar a fi luate în considerare la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei lui Iarovoi Valerii, circumstanțele stabilite în conformitate cu art.art.7, 75 din
Codul penal, ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, de
personalitatea inculpaților, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,
de condițiile de viață ale familiei acestora. Pedeapsa aplicată persoanei recunoscute
vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să
restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în strictă
conformitate cu dispozițiile pârții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în
limitele fixate în partea special.
Referință asupra recursului declarat a depus de către procuror, prin care
solicită dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de
temeiuri legale
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea
acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit
neîntemeiate.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva
deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la data
pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recurs ordinar în termen.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de
recurent.
Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține
că temeiurile invocate de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor
cauzei, invocând în acest context următoarele.
În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei,
insistînd asupra aplicării unei pedepse mai blînde în privința inculpatului, menționând
că instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de
9
circumstanțele cauzei și a individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea
aspră inculpatului.
Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie
să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea
socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod
penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,
ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.
Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată
în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și
evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de lege.
Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect i-a aplicat
inculpatului o pedeapsă privativă de libertate conducându-se de principiul
individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de
individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.
Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul apărătorului
precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea aspră, din considerentul că aceasta este
echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea
daunei prejudiciabile, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul anterior a
fost condamnat, a comis o infracțiune care face parte din categoria celor mai puțin
grave, prezența antecedentelor penale nestinse, precum și faptul că inculpatul nu a
făcut careva concluzii, nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor comise și
nu a pășit pe calea corectării, dar a continuat să manifeste un comportament
infracțional.
De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și
detaliat asupra faptului aplicării unei pedepse privative de libertate în privința
inculpatului, fiind respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracținea
incriminată art. 190 alin.(1) Cod penal, motivare pe care instanța de recurs și-o
însușește și nu se va expune repetat asupra acesteia.
Colegiul penal atestă că, instanța de apel justificat a respins solicitările
inculpatului Iarovoi Valerii privind aplicarea prevederilor Legii nr. 243 din 24
decembrie 2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea
independenței Republicii Moldova, în acest sens, argumentînd că inculpatul cade sub
incidența restricțiilor formulate în art. 6 din Legea nr. 243 și în privința ultimului nu
poate fi aplicat actul de amnistie.
Astfel, Colegiul relevă că, prevederile art. 1-5 din din Legea nr. 243 din 24
decembrie 2021, nu se aplică persoanei bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a
fost condamnată anterior pentru săvîrșirea cu intenție a unei infracțiuni grave, deosebit de
grave sau excepționale de grave, executînd în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare, iar, la
caz, inculpatul Iarovoi Valerii anterior a fost recunoscut vinovat de comiterea
10
infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.(2) lit. f) Cod penal, infracțiune care face parte din
categoria celor grave.
În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de
drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția
adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă
aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu
circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii
săvârșite.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat
și corect asupra motivelor relevante din apeluri și pentru a evita repetări inutile,
instanța de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere
cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România
din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze
deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare
argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,
fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi
examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către partea părării
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în
cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția
inadmisibilității recursului ordinar depus, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
DECIDE:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bulbuc Boris în
numele inculpatului Iarovoi Valerii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 06 aprilie 2022, în cauza penală în privința lui Iarovoi Valerii XXXX,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 noiembrie 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
11