1ra-770/2022 — art. 264 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 25 iunie 2021, a fost încetat procesul penal intentat în privința lui Baciu Vasile, în baza art.264 alin.(1) Cod penal, din motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală în temeiul art.60 Cod penal. A fost dispusă încasarea de la Baciu Vasile în beneficiul statului suma de 768 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. A fost admisă în principiu acțiunea civilă depusă de partea vătămată Javgurean Vladimir privind încasarea prejudiciului material și moral, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile. A fost dispusă încasarea de la Baciu Vasile în beneficiul lui Javgurean Vladimir suma de 2 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat că, Baciu Vasile la data de 22 august 2018 aproximativ la ora 10:10, conducând automobilul de model ,,Suzuki SX4-S-CROSS” cu numărul de înmatriculare xxxx, încălcând prevederile pct. 10 alin.(1) lit. b) și pct. 45 alin.(1) lit. d) alin.(2) al Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357 din 13 mai 2009, deplasându-se cu viteză redusă pe str. 31 august, sat. Sadaclia, raionul Basarabeasca, în apropiere de Primărie, neținând cont de situația rutieră, manifestând imprudență criminală și încălcând regulile de securitate a circulației rutiere, încălcând prevederile 1 pct. 39 alin.(1) și alin.(3) al Regulamentului circulației rutiere, în timpul efectuării manevrei, fiind pe banda stânga și dorind să poziționeze automobilul pe partea dreaptă a benzii de deplasare, având intenția de a preselecta banda, înaintea schimbării a direcției de mers, nu s-a asigurat că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, nu a cedat trecerea motocicletei de model ,,Viper V150J” cu numărul de înmatriculare xxxx condus de către Javgurean Vladimir care circula pe banda dreaptă și a tamponat motocicleta nominalizată, în rezultatul căror acțiuni conducătorul motocicletei Javgurean Vladimir i-au fost cauzate leziuni corporale medii sub formă de fractură tasată a vertebrei L1 cu forme de eschilă osoasă, dislocare a fragmentului și contuzie medulară la nivel de epiconus, plagă contuzionată pe călcâiul drept, excoriații pe membru superior drept, care duc la dereglarea sănătății pe timp lung. Acțiunile inculpatului Baciu Vasile au fost încadrate în baza art.264 alin.(1) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, care a cauzat din imprudență vătămarea medie a integrității corporale.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, avocatul Cîrboba Harlampi în numele inculpatului, a declarat apel prin care a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Baciu Vasile să fie achitat de sub învinuirea înaintată, din motivul lipsei elementelor infracțiunii. În motivarea apelului a invocat, că sentința primei instanțe a fost adoptată în lipsa unor probe care să demonstreze vinovăția inculpatului, nefiind cercetate toate probele complet și obiectiv, în baza unor presupuneri și cu încălcarea prevederilor art.384 alin.(3) Cod de procedură penală. A menționat, că instanța de fond la soluționarea cauzei, fără nici un temei legal a preluat argumentele acuzării și abuziv a respins circumstanțele obiective invocate de apărare, or, în cadrul judecării cauzei, instanței de judecată nu i-au fost prezentate probe ce ar confirma vinovăția lui Baciu Vasile în săvârșirea faptei incriminate. A susținut că, pretinsele probe pe care se bazează prima instanță la adoptarea sentinței, nu sunt pertinente și concludente pentru soluționarea obiectivă a cauzei, deoarece acțiunile au avut loc în modul cum a declarat inculpatul în cadrul ședinței de judecată și nu cum a declarat partea vătămată Vl. Javgurean, cât și martorii acuzării. În opinia apărării, instanța de fond nu a dat o apreciere demersului, depus de partea apărării privind încălcările admise la punerea lui Baciu Vasile sub învinuire. A mai indicat, că potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului a accidentului rutier din 22 august 2018, reiese că în procesul-verbal nu este indicată funcția persoanei, numele, prenumele persoanei care l-a întocmit, nici ora finisării cercetării, de asemenea nu a fost indicat faptul, că a avut loc procesul de fotografiere. Acest fapt certifică nulitatea procesului-verbal respectiv. La fel la din schema accidentului rutier, în care de asemenea nu este indicat cine a întocmit schema respectivă, funcția, numele, prenumele și lipsește semnătura acestei persoane, nu este indicat locul ciocnirii mijloacelor de transport, iar planșa ilustrativă nu corespunde prevederilor Codului de procedură penală, întrucât nu se știe cine a efectuat-o, când și în care circumstanțe, pe care suport electronic și la ce act procesual se anexează. Fotografiile prezentate de la locul accidentului rutier infirmă poziția acuzatorului de stat în partea vinovăției lui Baciu Vasile și anume solicită atragerea atenției la 2 deteriorări mecanice, care au fost aduse mijloacelor de transport. La automobilul, condus de Baciu Vasile există deteriorări pe bara de protecție din față - partea dreaptă. Pe motocicleta, cu care se deplasa partea vătămată Javgurean Vladimir, este deteriorat indicatorul de viraj din partea stângă și farul frontal, alte deteriorări nu sunt. În opinia apărării, atât procesul-verbal de înștiințare a lui Baciu Vasile cu privire la dispunerea efectuării expertizei din 25 octombrie 2018, cât și raportul de expertiza medico-legală din 27 octombrie 2018, întocmit de medicul legist A. Pascari, nu sunt valabile și nu pot servi ca suport probatoriu pe cauza penală vizată. Conform materialelor dosarului penal, Baciu Vasile a fost înștiințat despre efectuarea expertizei la data de 25 octombrie 2018 și 28 noiembrie 2018, doar după întocmirea rezultatelor acesteia.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 08 februarie 2022, a fost respins ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate. 4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima instanță, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, corect a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatului Baciu Vasile, în baza art.264 alin.(1) Cod penal. Instanța de apel a constatat, că vina inculpatului Baciu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, se dovedește prin cumulul de probe administrate și anume, prin declarațiile părții vătămate Javgurean Vladimir, declarațiile martorilor și probele scrise, care coroborează între ele și demonstrează incontestabil vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal. Raportând motivele invocate în cererea de apel la materialele cauzei penale, instanța de apel a conchis că, acestea nu s-au confirmat în raport cu starea de fapt, iar în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe pertinente, concludente, veridice și utile, care demonstrează în totalitate vinovăția inculpatului Baciu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal. Cu referire la argumentele din apel precum că, indicând în ce este învinuit Baciu Vasile, prima instanță a conchis că a fost dovedită vinovăția în fapta incriminata, și a enumerat probele cercetate declarațiile ale inculpatului, părții vătămate, martorilor, materialele cauzei, însă nu a efectuat careva analiză a probelor vizate, nu a infirmat poziția apărării, instanța de apel a subliniat că - prima instanță a dispus încetarea cauzei penale intentate în privința lui Baciu Vasile pe motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală în temeiul art.60 Cod penal, astfel, constatând faptul că infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(1) Cod penal a fost comisă la data de 22 august 2018, iar sentința instanței de fond a fost emisă la data de 25 iunie 2021 și a fost dispusă încetarea cauzei penale de acuzare a lui Baciu Vasile. Argumentele apărării referitor la faptul că, prima instanță nu a dat apreciere acțiunilor părții vătămate Javgurean Vladimir, instanța de apel le-a respins ca fiind nefondate, or, potrivit declarațiilor depuse de martorul Popov Daniil din care rezultă că „Javgurean Vladimir s-a oprit și ei au discutat circa 10-15 minute. Automobilul condus de Baciu Vasile s-a pornit din loc și s-a poziționat perpendicular pe traseu, în același timp s-a pornit din loc și motocicleta condusă de Javgurean Vladimir. Ambele mijloace de transport se mișcau simultan. Motocicleta puțin a frânat și a virat spre dreapta, iar 3 conducătorul auto Baciu Vasile probabil nu a observat motocicleta și a virat și el spre dreapta. A auzit cum lumea striga și în acest moment motociclistul a căzut în șanț. Acestuia din urmă i se făcuse rău. S-au apropiat mai multe persoane, inclusiv și el. A auzit cum Baciu Vasile a zis că nu a observat motocicleta”. Instanța de apel a precizat, că vinovăția lui Baciu Vasile în comiterea infracțiunii imputate se confirmă și prin declarațiile martorului Mîța Petru, care a declarat că „automobilul de model „Suzuki” condus de Baciu Vasile, încercând să se poziționeze pe partea dreaptă a benzii de deplasare, nu s-a asigurat că din spate se deplasa motocicleta de model „Viper” la volanul căruia se afla cet. Javgurean”. În acest context, instanța de apel a reținut și declarațiile martorului Popov Daniil că a declarat că „conducătorul auto Baciu Vasile probabil nu a observat motocicleta și a virat și el spre dreapta”. De asemenea, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Lupașcu Mihail, care a declarat că „înainte de a coti, Baciu Vasile și el s-au uitat dacă nu este nimeni, a început manevra”, or acesta a confirmat faptul că coliziunea mijloacelor de transport a avut loc până la terminarea manevrei. În acest sens, instanța de apel a subliniat că, potrivit declarațiilor martorului Popov Daniil, automobilul implicat în accident se afla în mișcare „ambele mijloace de transport se mișcau simultan”, astfel, alegațiile părții apărării precum că automobilul staționa, nu corespunde realității. Contrar argumentelor apărării privind nulitatea procesului-verbal de cercetare la fața locului, instanța de apel a constatat, că acest argument urmează a fi respins, or faptul neindicări în actul vizat a unor date indicate de avocat nu duce la nulitatea acestuia, precum și a schiței (schița conține numele și semnătura reprezentantului poliției - pe verso) și planșei ilustrative. Prin urmare aceste probe sunt pertinente și concludente. Instanța de apel a respins argumentele apărării privind menținerea lui Baciu Vasile în calitate de bănuit pe un termen mai mare de 3 luni, deoarece în ordonanța privind începerea urmăririi penale din 09.10.2018 a fost indicat faptul săvârșirii unui accident rutier. Organul de urmărire penală a dispus începerea urmării penale pa faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, dar nu în privința lui Baciu Vasile. Prin acest act procedural lui Baciu Vasile n-au fost aduse careva restricții procesuale și n-au fost încălcate drepturile lui. Baciu Vasile a fost recunoscut în calitate de bănuit prin ordonanța din 28.11.2018, iar la data de 28.01.2019 a fost pus sub învinuire în baza art.264 alin.(1) Cod penal. Astfel, constatând că, normele de drept procedural în ce privește termenele de menținere în calitate de bănuit și înaintarea învinuirii, în privința lui Baciu Vasile n-au fost încălcate. Subsidiar, instanța de apel a respins argumentul apărării privind ilegalitatea expertizei judiciare medico-legale, întrucât această acțiune procesuală a fost efectuată conform normelor Codului de procedură penală, iar aprecierea acestei probe a fost dată de prima instanță în cumul cu alte probe prezentate de părți. Instanța de apel a menționat, că prima instanță a apreciat faptul că infracțiunea de comiterea căreia este învinuit Baciu Vasile cade sub incidența prevederilor art.16 alin. (2) Cod penal, adică este o infracțiune ușoară, și potrivit prevederilor art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța, prin sentință motivată încetează procesul penal în cauza respectivă. 4 Prin urmare, instanța de apel a constatat că, infracțiunea pe care a comis-o inculpatul Baciu Vasile se referă la categoria celor mai puțin grave și nu celor ușoare și din data comiterii infracțiunii și până la emiterea sentinței de către instanța de fond nu au expirat termenii de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzută la art.60 alin. (1) lit. b) Cod penal și în legătură cu acest fapt, se atestă că instanța de fond greșit a ajuns la concluzia de a înceta cauza penală privind acuzarea lui Baciu Vasile pe art.264 alin.(1) Cod penal. Instanța de apel a indicat că, sancțiunea în baza art.264 alin.(1) Cod penal prevede pedeapsă cu amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 2 ani. Deci, conform art.16 alin.(3) Cod penal - infracțiunea incriminată se referă la categoria celor mai puțin grave și respectiv - prescripția tragerii la răspunderea penală constituie 5 ani din ziua săvârșirii infracțiunii (art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal). Astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a precăutat în strictă conformitate cu normele legale probele din speță, însă greșit a conchis asupra încetării cauzei penale privind acuzarea lui Baciu Vasile, din motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală în temeiul art.60 Cod penal, din considerentul că acest termen la data adoptării sentinței nu a expirat. În concluzie, instanța de apel a indicat că în conformitate cu prevederile art.410 alin.(1) Cod de procedură penală, care stabilesc că, soluționând cauza, instanța de apel nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel, astfel, menținând sentința atacată, din motiv că cerere de apel a fost declarată numai de către avocat în interesele inculpatului. De asemenea, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a dispus încasarea din contul inculpatului Baciu Vasile a cheltuielilor suportate pentru efectuarea raporturilor de constatare medico-legală și expertiza medico-legală în sumă totală de 768 lei, cheltuielile judiciare suportate de partea vătămată în sumă de 2 500 lei.

Avocatul Cîrboba Harlampi în numele inculpatului, în temeiul art.427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Baciu Vasile să fie achitat din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, invocând argumente similare cu cele indicate în apel (pct.3. din prezenta decizie), invocând suplimentar că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Susține că, instanța de apel, în lipsa unui temei legal, a preluat argumentele acuzării și a primei instanțe, neîntemeiat respingând circumstanțele obiective invocate de către apărare, or, în cadrul examinării apelului, instanței de judecată nu i-au fost prezentate probe care demonstrează vinovăția inculpatului . Consideră că, în lipsa probelor care ar demonstra circumstanțele invocate, nu poate fi incriminată vinovăția lui Baciu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, din care motiv urmează a fi aplicate prevederile art.8 Cod de procedură penală. 5 Menționează că, probele pe care s-a bazat prima instanță la emiterea sentinței, nu sunt pertinente și concludente pentru soluționarea obiectivă a cauzei, iar circumstanțele s-au desfășurat în modul după cum a declarat în față instanței de judecată Baciu Vasile, adică altfel decât a declarat partea vătămată Javgurean Vladimir, cât și martorii acuzării.

Procurorul a depus referință la recursul declarat de partea apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. În opinia procurorului, motivele invocate în recurs au constituit obiect de examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Susține că, hotărârea contestată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, iar în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că recurentul nu este de acord cu soluțiile instanțelor de fond privitor la condamnarea inculpatului în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, menționând că probatoriul administrat nu dovedește vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii incriminate, invocând în acest sens în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel și a sentinței primei instanțe prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală. Însă, în raport cu alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs, Colegiul penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și întemeiată, care corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale. Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal constată, că astfel de erori de drept, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Conform art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. 6 Potrivit art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal apreciază ca declarative argumentele apărării prin care se invocă faptul, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta deoarece în conținutul recursului nu au fost descrise care anume din motivele apelului nu au fost luate în considerație la judecarea cauzei. Tot aici Colegiul penal ține să menționeze că, motivarea unei hotărâri reprezintă un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță. Analizând conținutul materialelor dosarului, Colegiul penal concluzionează că, la examinarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.art.27, 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat și verificat minuțios, sub toate aspectele probele administrate, dându-le o apreciere corectă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului Baciu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția. Totodată, instanța de recurs menționează că, recursul apărării nici nu este motivat sub aspectul erorilor de drept invocate, iar majoritatea argumentelor recurentului constituie un dezacord cu aprecierea de către instanțele de fond a probelor, fără a ține cont de faptul că reaprecierea probelor nu poate constitui temei de recurs în sensul art.427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective. Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală. Cu referire la argumentele recurentului cu privire la existența în cauza examinată a erorii de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs menționează, că potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Baciu Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, 7 încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, care a cauzat din imprudență vătămarea medie a integrității corporale, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel. La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatului Baciu Vasile în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, or, prima instanță a dat o apreciere corectă probatoriului administrat în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității în coroborare cu declarațiile date în ședința de judecată. Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate de către recurent, conchide că instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art.414 Cod de procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, astfel corect concluzionând că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii judiciare constante. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997). Totodată, în concepția Curții Europene, art.6 parag.1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v. Olanda, nr.16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța, nr.38748/97 din 9 martie 1999). Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată existența erorii de drept prevăzută la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, deoarece asemenea eroare în speță nu a fost comisă. Totodată, Colegiul penal notează că, avocatul Cîrboba Harlampi în recursul declarat nu reflectă faza judecării cauzei în ordinea de apel și respectiv nu face trimitere la motivele admiterii s-au respingerii apelului, cu alte cuvinte nu este invocat nici un argument ce ar developa problema de drept care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Cererea de recurs reprezintă în fapt și în drept o repetare a motivelor invocate în apel, care au primit o apreciere în soluția instanței de apel la examinarea cauzei în ordinea controlului ierarhic superior cu respectarea prevederilor art.art.413- 144 Cod de procedură penală. Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal 8 d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cîrboba Harlampi în numele inculpatului Baciu Vasile, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 08 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Baciu Vasile xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 24 noiembrie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 9