1ra-770/2022 — art. 264 alin.1 CP

1ra-770/2022 — art. 264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-770/2022

1-19004318-01-1ra-20052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cîrboba Harlampi în numele inculpatului Baciu Vasile, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 08 februarie 2022, în

cauza penală în privința lui

Baciu Vasile xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.04.2019 – 25.06.2021;

Instanța de apel: 28.07.2021 – 08.02.2022;

Instanța de recurs: 20.05.2022 – 19.10.2022.

a c o n s t a t a t:

încetat procesul penal intentat în privința lui Baciu Vasile, în baza art.264 alin.(1) Cod

penal, din motivul expirării termenului de prescripție de tragere la răspundere penală în

temeiul art.60 Cod penal.

A fost dispusă încasarea de la Baciu Vasile în beneficiul statului suma de 768 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost admisă în principiu acțiunea civilă depusă de partea vătămată Javgurean

Vladimir privind încasarea prejudiciului material și moral, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

A fost dispusă încasarea de la Baciu Vasile în beneficiul lui Javgurean Vladimir

suma de 2 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

de 22 august 2018 aproximativ la ora 10:10, conducând automobilul de model ,,Suzuki

SX4-S-CROSS” cu numărul de înmatriculare xxxx, încălcând prevederile pct. 10

alin.(1) lit. b) și pct. 45 alin.(1) lit. d) alin.(2) al Regulamentului circulației rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357 din 13 mai 2009,

deplasându-se cu viteză redusă pe str. 31 august, sat. Sadaclia, raionul Basarabeasca, în

apropiere de Primărie, neținând cont de situația rutieră, manifestând imprudență

criminală și încălcând regulile de securitate a circulației rutiere, încălcând prevederile

1

pct. 39 alin.(1) și alin.(3) al Regulamentului circulației rutiere, în timpul efectuării

manevrei, fiind pe banda stânga și dorind să poziționeze automobilul pe partea dreaptă

a benzii de deplasare, având intenția de a preselecta banda, înaintea schimbării a

direcției de mers, nu s-a asigurat că această manevră va fi executată în siguranță și nu

va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic, nu a cedat trecerea motocicletei

de model ,,Viper V150J” cu numărul de înmatriculare xxxx condus de către Javgurean

Vladimir care circula pe banda dreaptă și a tamponat motocicleta nominalizată, în

rezultatul căror acțiuni conducătorul motocicletei Javgurean Vladimir i-au fost cauzate

leziuni corporale medii sub formă de fractură tasată a vertebrei L1 cu forme de eschilă

osoasă, dislocare a fragmentului și contuzie medulară la nivel de epiconus, plagă

contuzionată pe călcâiul drept, excoriații pe membru superior drept, care duc la

dereglarea sănătății pe timp lung.

Acțiunile inculpatului Baciu Vasile au fost încadrate în baza art.264 alin.(1) Cod

penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, care a cauzat din imprudență vătămarea medie a integrității

corporale.

numele inculpatului, a declarat apel prin care a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Baciu Vasile să fie achitat de sub

învinuirea înaintată, din motivul lipsei elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului a invocat, că sentința primei instanțe a fost adoptată în lipsa

unor probe care să demonstreze vinovăția inculpatului, nefiind cercetate toate probele

complet și obiectiv, în baza unor presupuneri și cu încălcarea prevederilor art.384

alin.(3) Cod de procedură penală.

A menționat, că instanța de fond la soluționarea cauzei, fără nici un temei legal

a preluat argumentele acuzării și abuziv a respins circumstanțele obiective invocate de

apărare, or, în cadrul judecării cauzei, instanței de judecată nu i-au fost prezentate probe

ce ar confirma vinovăția lui Baciu Vasile în săvârșirea faptei incriminate.

A susținut că, pretinsele probe pe care se bazează prima instanță la adoptarea

sentinței, nu sunt pertinente și concludente pentru soluționarea obiectivă a cauzei,

deoarece acțiunile au avut loc în modul cum a declarat inculpatul în cadrul ședinței de

judecată și nu cum a declarat partea vătămată Vl. Javgurean, cât și martorii acuzării.

În opinia apărării, instanța de fond nu a dat o apreciere demersului, depus de

partea apărării privind încălcările admise la punerea lui Baciu Vasile sub învinuire.

A mai indicat, că potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului a

accidentului rutier din 22 august 2018, reiese că în procesul-verbal nu este indicată

funcția persoanei, numele, prenumele persoanei care l-a întocmit, nici ora finisării

cercetării, de asemenea nu a fost indicat faptul, că a avut loc procesul de fotografiere.

Acest fapt certifică nulitatea procesului-verbal respectiv. La fel la din schema

accidentului rutier, în care de asemenea nu este indicat cine a întocmit schema

respectivă, funcția, numele, prenumele și lipsește semnătura acestei persoane, nu este

indicat locul ciocnirii mijloacelor de transport, iar planșa ilustrativă nu corespunde

prevederilor Codului de procedură penală, întrucât nu se știe cine a efectuat-o, când și

în care circumstanțe, pe care suport electronic și la ce act procesual se anexează.

Fotografiile prezentate de la locul accidentului rutier infirmă poziția acuzatorului de

stat în partea vinovăției lui Baciu Vasile și anume solicită atragerea atenției la

2

deteriorări mecanice, care au fost aduse mijloacelor de transport. La automobilul,

condus de Baciu Vasile există deteriorări pe bara de protecție din față - partea dreaptă.

Pe motocicleta, cu care se deplasa partea vătămată Javgurean Vladimir, este deteriorat

indicatorul de viraj din partea stângă și farul frontal, alte deteriorări nu sunt.

În opinia apărării, atât procesul-verbal de înștiințare a lui Baciu Vasile cu privire

la dispunerea efectuării expertizei din 25 octombrie 2018, cât și raportul de expertiza

medico-legală din 27 octombrie 2018, întocmit de medicul legist A. Pascari, nu sunt

valabile și nu pot servi ca suport probatoriu pe cauza penală vizată. Conform

materialelor dosarului penal, Baciu Vasile a fost înștiințat despre efectuarea expertizei

la data de 25 octombrie 2018 și 28 noiembrie 2018, doar după întocmirea rezultatelor

acesteia.

2022, a fost respins ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, corect a stabilit situația

de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatului Baciu Vasile, în baza

art.264 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a constatat, că vina inculpatului Baciu Vasile în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, se dovedește prin cumulul de probe

administrate și anume, prin declarațiile părții vătămate Javgurean Vladimir, declarațiile

martorilor și probele scrise, care coroborează între ele și demonstrează incontestabil

vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal.

Raportând motivele invocate în cererea de apel la materialele cauzei penale,

instanța de apel a conchis că, acestea nu s-au confirmat în raport cu starea de fapt, iar

în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate suficiente probe pertinente,

concludente, veridice și utile, care demonstrează în totalitate vinovăția inculpatului

Baciu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal.

Cu referire la argumentele din apel precum că, indicând în ce este învinuit Baciu

Vasile, prima instanță a conchis că a fost dovedită vinovăția în fapta incriminata, și a

enumerat probele cercetate declarațiile ale inculpatului, părții vătămate, martorilor,

materialele cauzei, însă nu a efectuat careva analiză a probelor vizate, nu a infirmat

poziția apărării, instanța de apel a subliniat că - prima instanță a dispus încetarea cauzei

penale intentate în privința lui Baciu Vasile pe motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală în temeiul art.60 Cod penal, astfel,

constatând faptul că infracțiunea prevăzută de art.264 alin.(1) Cod penal a fost comisă

la data de 22 august 2018, iar sentința instanței de fond a fost emisă la data de 25 iunie

2021 și a fost dispusă încetarea cauzei penale de acuzare a lui Baciu Vasile.

Argumentele apărării referitor la faptul că, prima instanță nu a dat apreciere

acțiunilor părții vătămate Javgurean Vladimir, instanța de apel le-a respins ca fiind

nefondate, or, potrivit declarațiilor depuse de martorul Popov Daniil din care rezultă că

„Javgurean Vladimir s-a oprit și ei au discutat circa 10-15 minute. Automobilul condus

de Baciu Vasile s-a pornit din loc și s-a poziționat perpendicular pe traseu, în același

timp s-a pornit din loc și motocicleta condusă de Javgurean Vladimir. Ambele mijloace

de transport se mișcau simultan. Motocicleta puțin a frânat și a virat spre dreapta, iar

3

conducătorul auto Baciu Vasile probabil nu a observat motocicleta și a virat și el spre

dreapta. A auzit cum lumea striga și în acest moment motociclistul a căzut în șanț.

Acestuia din urmă i se făcuse rău. S-au apropiat mai multe persoane, inclusiv și el. A

auzit cum Baciu Vasile a zis că nu a observat motocicleta”.

Instanța de apel a precizat, că vinovăția lui Baciu Vasile în comiterea infracțiunii

imputate se confirmă și prin declarațiile martorului Mîța Petru, care a declarat că

„automobilul de model „Suzuki” condus de Baciu Vasile, încercând să se poziționeze

pe partea dreaptă a benzii de deplasare, nu s-a asigurat că din spate se deplasa

motocicleta de model „Viper” la volanul căruia se afla cet. Javgurean”.

În acest context, instanța de apel a reținut și declarațiile martorului Popov Daniil

că a declarat că „conducătorul auto Baciu Vasile probabil nu a observat motocicleta și

a virat și el spre dreapta”.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Lupașcu

Mihail, care a declarat că „înainte de a coti, Baciu Vasile și el s-au uitat dacă nu este

nimeni, a început manevra”, or acesta a confirmat faptul că coliziunea mijloacelor de

transport a avut loc până la terminarea manevrei.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că, potrivit declarațiilor martorului

Popov Daniil, automobilul implicat în accident se afla în mișcare „ambele mijloace de

transport se mișcau simultan”, astfel, alegațiile părții apărării precum că automobilul

staționa, nu corespunde realității.

Contrar argumentelor apărării privind nulitatea procesului-verbal de cercetare la

fața locului, instanța de apel a constatat, că acest argument urmează a fi respins, or

faptul neindicări în actul vizat a unor date indicate de avocat nu duce la nulitatea

acestuia, precum și a schiței (schița conține numele și semnătura reprezentantului

poliției - pe verso) și planșei ilustrative. Prin urmare aceste probe sunt pertinente și

concludente.

Instanța de apel a respins argumentele apărării privind menținerea lui Baciu

Vasile în calitate de bănuit pe un termen mai mare de 3 luni, deoarece în ordonanța

privind începerea urmăririi penale din 09.10.2018 a fost indicat faptul săvârșirii unui

accident rutier. Organul de urmărire penală a dispus începerea urmării penale pa faptul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(1) Cod penal, dar nu în privința lui

Baciu Vasile. Prin acest act procedural lui Baciu Vasile n-au fost aduse careva restricții

procesuale și n-au fost încălcate drepturile lui. Baciu Vasile a fost recunoscut în calitate

de bănuit prin ordonanța din 28.11.2018, iar la data de 28.01.2019 a fost pus sub

învinuire în baza art.264 alin.(1) Cod penal. Astfel, constatând că, normele de drept

procedural în ce privește termenele de menținere în calitate de bănuit și înaintarea

învinuirii, în privința lui Baciu Vasile n-au fost încălcate.

Subsidiar, instanța de apel a respins argumentul apărării privind ilegalitatea

expertizei judiciare medico-legale, întrucât această acțiune procesuală a fost efectuată

conform normelor Codului de procedură penală, iar aprecierea acestei probe a fost dată

de prima instanță în cumul cu alte probe prezentate de părți.

Instanța de apel a menționat, că prima instanță a apreciat faptul că infracțiunea

de comiterea căreia este învinuit Baciu Vasile cade sub incidența prevederilor art.16

alin. (2) Cod penal, adică este o infracțiune ușoară, și potrivit prevederilor art.332

alin.(1) Cod de procedură penală, instanța, prin sentință motivată încetează procesul

penal în cauza respectivă.

4

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, infracțiunea pe care a comis-o

inculpatul Baciu Vasile se referă la categoria celor mai puțin grave și nu celor ușoare

și din data comiterii infracțiunii și până la emiterea sentinței de către instanța de fond

nu au expirat termenii de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzută la art.60

alin. (1) lit. b) Cod penal și în legătură cu acest fapt, se atestă că instanța de fond greșit

a ajuns la concluzia de a înceta cauza penală privind acuzarea lui Baciu Vasile pe

art.264 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a indicat că, sancțiunea în baza art.264 alin.(1) Cod penal

prevede pedeapsă cu amendă în mărime de până la 650 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare

de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de până la 2 ani. Deci, conform art.16 alin.(3) Cod penal - infracțiunea

incriminată se referă la categoria celor mai puțin grave și respectiv - prescripția tragerii

la răspunderea penală constituie 5 ani din ziua săvârșirii infracțiunii (art.60 alin.(1) lit.

b) Cod penal).

Astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a precăutat în strictă

conformitate cu normele legale probele din speță, însă greșit a conchis asupra încetării

cauzei penale privind acuzarea lui Baciu Vasile, din motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală în temeiul art.60 Cod penal, din

considerentul că acest termen la data adoptării sentinței nu a expirat.

În concluzie, instanța de apel a indicat că în conformitate cu prevederile art.410

alin.(1) Cod de procedură penală, care stabilesc că, soluționând cauza, instanța de apel

nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel, astfel, menținând

sentința atacată, din motiv că cerere de apel a fost declarată numai de către avocat în

interesele inculpatului.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a dispus

încasarea din contul inculpatului Baciu Vasile a cheltuielilor suportate pentru efectuarea

raporturilor de constatare medico-legală și expertiza medico-legală în sumă totală de

768 lei, cheltuielile judiciare suportate de partea vătămată în sumă de 2 500 lei.

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu recurs

ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Baciu Vasile să fie achitat din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, invocând argumente

similare cu cele indicate în apel (pct.3. din prezenta decizie), invocând suplimentar că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Susține că, instanța de apel, în lipsa unui temei legal, a preluat argumentele

acuzării și a primei instanțe, neîntemeiat respingând circumstanțele obiective invocate

de către apărare, or, în cadrul examinării apelului, instanței de judecată nu i-au fost

prezentate probe care demonstrează vinovăția inculpatului .

Consideră că, în lipsa probelor care ar demonstra circumstanțele invocate, nu

poate fi incriminată vinovăția lui Baciu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(1) Cod penal, din care motiv urmează a fi aplicate prevederile art.8 Cod

de procedură penală.

5

Menționează că, probele pe care s-a bazat prima instanță la emiterea sentinței, nu

sunt pertinente și concludente pentru soluționarea obiectivă a cauzei, iar circumstanțele

s-au desfășurat în modul după cum a declarat în față instanței de judecată Baciu Vasile,

adică altfel decât a declarat partea vătămată Javgurean Vladimir, cât și martorii acuzării.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În opinia procurorului, motivele invocate în recurs au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Susține că, hotărârea contestată conține motive legale pe care se întemeiază

soluția, iar în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că recurentul nu este de

acord cu soluțiile instanțelor de fond privitor la condamnarea inculpatului în baza

art.2641 alin.(1) Cod penal, menționând că probatoriul administrat nu dovedește

vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii incriminate, invocând în acest sens în

calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel și a sentinței primei instanțe

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs, Colegiul

penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și întemeiată, care

corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art.

427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

Colegiul penal constată, că astfel de erori de drept, nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei

a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții

apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Conform art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

6

Potrivit art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie

să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal apreciază ca declarative argumentele apărării prin care se invocă

faptul, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

aceasta deoarece în conținutul recursului nu au fost descrise care anume din motivele

apelului nu au fost luate în considerație la judecarea cauzei.

Tot aici Colegiul penal ține să menționeze că, motivarea unei hotărâri reprezintă

un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Analizând conținutul materialelor dosarului, Colegiul penal concluzionează că,

la examinarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de prevederile

art.art.27, 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat și verificat minuțios, sub toate

aspectele probele administrate, dându-le o apreciere corectă, prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția

inculpatului Baciu Vasile în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod

penal, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, iar instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția.

Totodată, instanța de recurs menționează că, recursul apărării nici nu este motivat

sub aspectul erorilor de drept invocate, iar majoritatea argumentelor recurentului

constituie un dezacord cu aprecierea de către instanțele de fond a probelor, fără a ține

cont de faptul că reaprecierea probelor nu poate constitui temei de recurs în sensul

art.427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind

sarcina primordială a instanțelor respective.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de drept

prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurentului cu privire la existența în cauza examinată

a erorii de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit

căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

instanța de recurs menționează, că potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală.

Colegiul penal reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Baciu Vasile a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal,

7

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul

de transport, care a cauzat din imprudență vătămarea medie a integrității corporale,

soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect a

stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatului Baciu

Vasile în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, or, prima instanță a dat o apreciere corectă

probatoriului administrat în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității în

coroborare cu declarațiile date în ședința de judecată.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate

de către recurent, conchide că instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, la

judecarea apelului a respectat prevederile art.414 Cod de procedură penală, în mod

întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii încadrării juridice a acțiunilor inculpatului,

astfel corect concluzionând că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, motivându-și

temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii,

soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară,

deoarece soluția instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de

drept stabilite, precum și practicii judiciare constante. Potrivit jurisprudenței CtEDO,

în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în special,

cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v. Finlanda,

hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art.6 parag.1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza Van de Hurk v.

Olanda, nr.16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser v. Franța,

nr.38748/97 din 9 martie 1999).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată existența

erorii de drept prevăzută la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, deoarece

asemenea eroare în speță nu a fost comisă.

Totodată, Colegiul penal notează că, avocatul Cîrboba Harlampi în recursul

declarat nu reflectă faza judecării cauzei în ordinea de apel și respectiv nu face trimitere

la motivele admiterii s-au respingerii apelului, cu alte cuvinte nu este invocat nici un

argument ce ar developa problema de drept care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel. Cererea de recurs reprezintă în fapt și în drept o repetare a motivelor

invocate în apel, care au primit o apreciere în soluția instanței de apel la examinarea

cauzei în ordinea controlului ierarhic superior cu respectarea prevederilor art.art.413-

144 Cod de procedură penală.

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei

adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

8

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cîrboba Harlampi

în numele inculpatului Baciu Vasile, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Comrat din 08 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Baciu Vasile xxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 24 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

9