1ra-393/21 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-393/21 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-393/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Cugurluian Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui

Cugurluian Nicolae xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare:

prima instanță: 29.01.2020 – 17.06.2020

instanța de apel: 10.07.2020 – 15.09.2020

instanța de recurs ordinar: 05.11.2020 – 07.04.2021

A C O N S T A T A T :

17 iunie 2020, examinând cauza pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Cugurluian Nicolae a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 ore.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea de la

inculpatul Cugurluian Nicolaie în beneficiul părții vătămate

Botnaru Alexandru valoarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 (douăzeci

mii) lei.

La fel a fost dispusă încasarea de la inculpatul Cugurluian Nicolae în

beneficiul statului cheltuielile de judecată în sumă de 768 (șapte sute șaizeci și

opt) lei.

Cugurluian Nicolae la data de 26.07.2019, în jurul orei 04:00, aflându-se

în curtea blocului locativ din str. Ghioceilor 15, mun. Chișinău, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, în urma unui conflict iscat cu cet. Mîinea Nicolae și Botnaru Alexandru,

acționând în scopul vătămării integrității corporale a lui Botnaru Alexandru,

intenționat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, în urma căreia

1

partea vătămată a fost doborât la sol, după ce, s-a apropiat de acesta și i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului, cauzându-i conform

raportului de expertiză judiciară nr. 201902D2288 din 23.10.2019, vătămări

corporale medii, exprimate prin fractură mandibulară angular pe stânga cu

deplasare minimă, excoriație la nivelul pârții piloase a capului, echimoză la

nivelul feței, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și în circumstanțele indicate, care

condiționează dereglarea sănătății de lungă durată.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Cugurluian Nicolae a

comis infracțiunea prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal: vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care a fost urmată de

dereglarea îndelungată a sănătății.

3.1. Procuror, prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii

pedepsei cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe termen de

2 ani și 8 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că pedeapsa stabilită

inculpatului de către prima instanță este prea blândă și contrară prevederilor

art. 61 Cod penal, astfel aceasta nu-și va atinge scopul.

3.2. Partea vătămată Botnaru Alexandru, prin care a solicitat casarea

sentinței în partea stabilirii pedepsei și cuantumului prejudiciului moral,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit,

pentru prima instanță, prin care lui Cugurluian Nicolae recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, să-i fie

stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 8 luni,

precum și cu admiterea acțiunii civile înaintate cu dispunerea încasării de la

Cugurluian Nicolae în beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral cauzat

în mărime de 100 000 (una sută mii) lei.

În motivarea apelului, partea vătămată a menționat că:

- pedeapsa aplicată este una prea blândă în raport cu fapta comisă și

consecințele acesteia, or, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, prima

instanță nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise (fiind mai puțin

gravă), de faptul cauzării de către inculpat a vătămărilor corporale și a

violenței într-un loc public, de comportamentul nerespectuos cu partea

vătămată în timpul și după comiterea infracțiunii, ignorând cerințele de a-i

restitui paguba. De aceea, a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului este

una inechitabilă în raport cu modul de comitere a faptei infracționale și, prin

urmare, pedeapsa non privativă de libertate contravine criteriilor generale de

individualizare a pedepsei penale prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal;

- la capitolul cuantumului prejudiciului moral cauzat, prima instanță nu

a ținut cont de faptul că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cauzându-i

vătămări corporale medii, după care a fost internat în spitalul de urgență unde

a suportat o intervenție chirurgicală, o lună de zile a fost nevoit să consume

alimente mărunțite, neavând posibilitate să se alimenteze în mod normal, iar

2

cicatricea în cap este vizibilă până la momentul de față, consecințele

infracțiunii;

- inculpatului, nu și-au cerut scuze pentru cele săvârșite, continuând un

comportament de agresivitate și indiferență. În concluzie, a considerat că

suma prejudiciului moral de doar 20 000 de lei nu este una echitabilă și

rezonabilă, fapt ce contravine și prevederilor art. 1398 alin. (1), 616 alin. (2),

1422 alin. (1), 1423 alin. (1) Cod civil.

15 septembrie 2020, apelurile procurorului și părții vătămate, au fost admise,

dispunându-se casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea

în această partea a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Inculpatului Cugurluian Nicolae, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare, pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit anume

infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, acestea fiind corect apreciate cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, probe, care dovedesc că

Cugurluian Nicolae, a comis infracțiunea imputată lui și că acțiunile lui au fost

corect calificate de către prima instanță în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

după indicii calificativi: vătămarea intenționată medie a integrității corporale

care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății.

Cu referire la pedeapsa aplicată, în partea în care a fost atacată sentința,

instanța de apel a evidențiat că prima instanță i-a stabilit inculpatului o

pedeapsă prea blândă în raport cu fapta săvârșită și personalitatea acestuia,

care anterior, a săvârșit infracțiuni și anume: conform revendicării (f. d. 82), în

privința inculpatului în anul 2018, au fost pornite 2 cauze penale pentru

comiterea infracțiunilor de furt (art. 186 alin. (2) Cod penal) și violare de

domiciliu (art. 179 alin. (2) Cod penal), urmărirea penală fiind încetată pe

temei de nereabilitare (art. 285 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală), în

legătură cu retragerea plângerii de către partea vătămată.

Astfel, în pofida faptului că inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii

imputate avea antecedente penale stinse, ultimul este predispus de a comite

infracțiuni, dânsul n-a tras concluziile respective, nu s-a corectat și reeducat și

din nou a pășit pe cale infracționalității, a comis fapte prevăzute de legea

penală, circumstanțe care condiționează admiterea apelurilor declarate.

3

Circumstanțe ce atenuează și agravează răspunderea penală, conform

art. 76 și 77 Cod penal, în privința inculpatului n-au fost stabilite

Pedeapsa aplicată în privința inculpatului prin sentință, sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității este prea blândă în raport cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, consecințele acesteia, personalitatea

inculpatului și astfel, instanța de apel a considerat că inculpatul trebuie să

poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite și a conchis că îndreptarea

și reeducarea lui este posibilă doar cu aplicarea pedepsei pe art. 152 alin. (1)

Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, instanța de apel a considerat necesar, conform

prevederilor art. 90 Cod penal, de suspendat condiționat executarea pedepsei

cu închisoare cu fixarea unei perioade de probațiune de 3 (trei) ani, ceea ce în

opinia instanței de apel este proporțional cu fapta comisă, aceasta fiind legală,

echitabilă și individualizată.

Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că inculpatul trebuie

să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus-indicate

și a considerat că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, doar cu aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare cu suspendarea executării pe o perioadă de

probațiune.

Cu referire la solicitările părții vătămate în partea prejudiciului cauzat

prin infracțiune, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă soluția primei

instanțe privind încasarea sumei de 20 000 (douăzeci mii), cu titlu de

despăgubiri morale și a evidențiat că această sumă este suficientă pentru a-i

oferi o reparare a suferințelor morale suportate de către partea vătămată

Botnaru Alexandru, ținându-se cont inclusiv și de practica CEDO privitor la

modul de încasare a prejudiciului moral, iar suma solicitată în mărime de

100 000 (una sută mii) lei, fiind exagerată.

inculpatul Cugurluian Nicolae, prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu menținerea

sentinței.

5.1. Argumentele recursului se rezumă la următoarele:

- la individualizarea categoriei pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont

de criteriile prevăzute de art. 75 alin. (1) Cod penal și scopurile pedepsei

prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal. Instanța de apel a aplicat neîntemeiat

cea mai aspră pedeapsă.

- Cugurluian Nicolae a recunoscut vina pe deplin, și-a cerut iertare de la

partea vătămata, se căiește sincer în cele comise, se caracterizează pozitiv de

la locul de trai, ține mult la familia sa. Practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă mai aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt care duce la consecințe contrare

scopului urmărit.

4

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu, prin care pledează pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța

de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

a invocat în calitate de temei pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei, prin prisma temeiului prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal a reținut că

argumentele recursului apărării se întemeiază pe dezacordul cu pedeapsa sub

formă de închisoare stabilită de către instanța de apel, care în opinia

recurentului este prea aspră, în acest sens solicitându-se menținerea pedepsei

stabilite de prima instanță sub formă de muncă neremunerată.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

5

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând soluția instanței de apel, care a judecat și a admis apelurile

părții acuzării, Colegiul penal conchide că instanța a motivat pe deplin și

suficient necesitatea aplicării pedepsei sub formă de închisoare, motivare care

este corespunzătoare practicii judiciare, ținându-se cont de toate

circumstanțele prezentei cauze penale și cele personale ale inculpatului

Cugurluian Nicolae, care potrivit materialelor cauzei nu este la prima abatere

de la legea penală, întrucât conform revendicării (f.d. 82), în privința

inculpatului în anul 2018, au fost pornite 2 cauze penale pentru comiterea

infracțiunilor de furt (art. 186 alin. (2) Cod penal) și violare de domiciliu

(art. 179 alin. (2) Cod penal), urmărirea penală fiind încetată pe temei de

nereabilitare (art. 285 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală), în legătură cu

retragerea plângerii de către partea vătămată.

Stabilirea pedepsei de către instanța de judecată, într-un caz concret, se

face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și

modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de

pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului

produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și

scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal,

nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

La caz, instanța de apel ținând cont de tipul și modalitatea de comiterea

a infracțiunii și nume de faptul că inculpatul acționând în scopul vătămării

integrității corporale a lui Botnaru Alexandru, intenționat i-a aplicat o lovitură

cu pumnul în regiunea feței, în urma căreia partea vătămată a fost doborât la

sol, după ce, s-a apropiat de acesta și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în

regiunea capului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară

nr. 201902D2288 din 23.10.2019, vătămări corporale medii, care a condiționat

dereglarea sănătății de lungă durată, precum și de toate circumstanțele cauzei

și datele personale a inculpatului, corect a conchis că doar pedeapsa sub

formă de închisoare este proporțională faptei comise și consecințelor

6

survenite pentru partea vătămată, care pe parcursul judecării cauzei a

menționat că după care a fost internat în spitalul de urgență unde a suportat o

intervenție chirurgicală, o lună de zile a fost nevoit să consum alimente

mărunțite, neavând posibilitate să se alimenteze în mod normal, iar cicatricea

de pe cap este vizibilă până în prezent.

Totodată, Colegiul penal apreciază că instanța de apel, prin aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, corect a stabilit

limitele noi a sancțiunii de pedeapsă prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal,

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, încadrându-se în

aceste limite.

Cu toate acestea, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel analizând toate circumstanțele cauzei, a ajuns la concluzia

privind dispunerea suspendării executării pedepsei cu închisoare pe o

perioadă de probațiune de 3 ani, fapt care în opinia instanței de recurs denotă

o individualizare corectă și echitabilă a pedepsei, inculpatul având

posibilitatea de a se afla la libertate alături de familie și prin respectarea

condițiilor probațiunii să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

Deși recurentul a susținut că instanța de apel în mod eronat a raportat

circumstanțele prezentei cauze la normele penale și procesual-penale, acesta

a eșuat a prezenta care anume prevederi legale au fost eronat aplicate ce a dus

la stabilirea unei pedepse greșit individualizate, or, esența prevederilor

art. 61, 75, 90 Cod penal, acordă posibilitate doar instanței de judecată de a

stabili o pedeapsa echitabilă anume reieșind din circumstanțele concrete a

fiecărui caz în parte, în vederea aplicării eficiente a prevederilor art. 6 CEDO.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței

de apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la

casarea acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea sunt vădit

neîntemeiate, iar instanța de apel la judecarea cauzei a respectat principiile de

individualizare a pedepsei.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă

faptei comise.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO

din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

7

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că eroarea

invocată în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Cugurluian Nicolae xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 septembrie 2020, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 mai 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

8