1ra-59/20 — art. 287 alin.1 CP

1ra-59/20 — art. 287 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-59/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

inculpatul Racu Nicolae, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Racu Nicolae xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.07.2018 – 11.02.2019;

Instanța de apel: 01.03.2019 – 10.04.2019;

Instanța de recurs: 14.06.2019 – 10.03.2020.

A C O N S T A T AT :

2019, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Racu Nicolae a fost recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în cuantum de 140 ore.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată

Tcaci Dumitru, fiind dispusă încasarea din contul lui Racu Nicolae în beneficiul

părții vătămate Tcaci Dumitru a sumei de 200 (două sute) lei cu titlu de

prejudiciu material și suma de 2000 (două mii) lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest acțiunea civilă s-a respins ca nefondată.

Din contul lui Racu Nicolae a fost dispusă încasarea în beneficiul

bugetului de stat, suma de 448 (patru sute patruzeci și opt) lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Racu Nicolae la 10 mai 2018, aproximativ la ora 23:00, în preajma clădirii

situate în mun. Chișinău, xxxxx, acționând cu intenție, în vederea încălcării

ordinii și liniștii publice, sub pretextul că, Tcaci Dumitru nu a reacționat

adecvat răspunzând „poftim” la observația făcută acestuia, referitor la

aruncarea unei sacoșe cu resturi lângă urnă, a provocat un conflict cu Tcaci

1

Dumitru, după care, adoptând un comportament agresiv și violent, vădit

disproporționat în raport cu fapta lui Tcaci Dumitru, exprimând o vădită lipsă

de respect față de societate și de regulile morale, a încălcat grosolan ordinea

publică și urmărind scopul demonstrării în public a supremației sale fizice, i-a

aplicat lui Tcaci Dumitru o lovitură cu pumnul în regiunea maxilarului, după

care, continuând acțiunile sale huliganice, l-a amenințat cu aplicarea violenței

fizice și i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea corpului, cauzându-i conform

raportului de expertiză judiciară nr. 201802D1209 din 22.06.2018 echimoze

la nivelul hemitoracelui drept și regiunea patelară din dreapta, ce se califică ca

vătămare corporală neînsemnată.

partea individualizării pedepsei penale, rejudecarea cauzei conform ordinii

stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi decizii, prin care lui

Racu Nicolae recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa 1 an închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă depusă

de către partea vătămată să fie admisă integral. În rest, sentința să fie

menținută.

În motivarea cererii de apel acuzatorul de stat a invocat că:

- pedeapsa aplicată inculpatului Racu Nicolae de către instanța judecată

este prea ușoară, datorită pericolului social sporit al infracțiunii săvârșite de

inculpat;

- instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să

restabilea echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului cât a altor persoane, iar aplicarea unei pedepsei cu

munca neremunerată în folosul comunității, va duce la încurajarea pe viitor a

săvârșirii infracțiunilor similare și de către alte persoane;

- prima instanță nu a luat în considerație faptul că, Racu Nicolae

anterior a săvârșit 2 infracțiuni similare, prevăzute de art. 287 Cod penal, una

fiind încetată în baza art. 55 Cod penal, iar pentru a doua infracțiune

Racu Nicolae a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa cu amendă în cuantum de 8000 lei;

- consideră că prima instanță urma să ia în considerație existența

circumstanței agravante prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal;

- totodată inculpatul nu a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate.

2019, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

lui Racu Nicolae, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 1 an, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis,

iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat, că

prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma prevederilor

2

art. art. 95, 101 Cod de procedură penală prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportate la declarațiile

date de inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a

stabilit corect situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului

Racu Nicolae, încadrarea juridică corectă în baza art. 287 alin. (1) Cod penal.

4.2. Totodată instanța de apel a menționat că pedeapsa aplicată de către

prima instanță sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității este

una prea blândă și nu va duce la reeducarea inculpatului, aceasta nefiind în

acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta comisă, urmările

produse și atitudinea inculpatului până la comiterea, în timpul comiterii

infracțiunii și după comiterea infracțiunii.

În opinia instanței de apel, prima instanță nu a luat în considerație că,

inculpatul Racu Nicolae anterior a fost supus răspunderii și pedepsei penale,

pentru infracțiuni similare, prevăzute de art. 287 Codul penal, o cauză penală

fiind încetată în baza art. 55 Cod penal, iar pentru a doua infracțiune de

huliganism, Racu Nicolae a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă în cuantum de 8000 lei, iar sancțiunea

respectivă nu a dus la atingerea scopului pedepsei penale.

Drept urmare, instanța de apel a considerat că, scopul educativ și

preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală în privința lui Racu Nicolae nu

poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei închisorii, or, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

La o asemenea concluzie instanța de apel a ajuns efectuând o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în

acest sens comportamentul său în viața socială, precum și cel dinainte și după

săvârșirea infracțiunii incriminate. Inculpatul Racu Nicolae prezentând o

personalitate dârză, predispusă spre comiterea de noi infracțiuni și greu de

influențat în vederea corectării, reeducării în spiritul respectării normelor

social umane și juridice.

Totodată instanța de apel a menționat că corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc prin aplicarea unei pedepse non-privative de

libertate prin prisma art. 90 Cod penal, ținând cont în acest sens de faptul că

inculpatul a recunoscut vina, cauza s-a examinat în procedura simplificată, are

la întreținere un copil minor, oferind inculpatului Racu Nicolae șansa să

demonstreze societății că personalitatea sa poate fi corectată și integrată în

societate fără aplicarea pedepsei închisorii.

inculpatul Racu Nicolae, în termenul prevăzut de lege, prin care solicită

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i

fie stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

3

În motivarea recursului, invocând temeiurile de drept prevăzute de

pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat

următoarele argumente:

- instanța de apel nu a reflectat toate argumentele apelului și nu s-a

pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel;

- decizia instanței de apel este formală, convențională și neclară în

partea stabilirii pedepsei sub formă de închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei;

- relevă că cauza penală a fost examinată în procedură simplificată în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul a

recunoscut pe deplin faptele comise și s-a căit sincer, conștientizând pe deplin

pericolul real al faptelor sale, iar în asemenea cazuri pedeapsa, în cazul în care

este închisoarea, se reduce cu o treime din maximul și din minimul prevăzut

de sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de

judecată la stabilirea pedepsei inculpatului;

- consideră că instanța de apel pripit și nemotivat a ajuns la concluzia

de a numi inculpatului Racu Nicolae sancțiunea penală privativă de liberate,

cu suspendare pe un termen de probațiune, fără a aprecia pe deplin toate

împrejurările comiterii faptei, circumstanțele care denotă lipsa necesității

numirii unei astfel de pedepse penale, precum și date de ordin obiectiv, care

exclud o atare concluzie;

- evidențiază că instanța de apel nu a ținut cont de lipsa

circumstanțelor agravante din categoria celor indicate la art. 77 alin. (1) Cod

penal, precum și de existența circumstanțelor atenuante cum sunt căința

sinceră, recunoașterea integrală și neechivocă a vinovăției, lipsa

condamnărilor anterioare, dar și restituirea parțială a prejudiciului material și

moral cauzat prin infracțiune, inculpatul este căsătorit și are la întreținere un

copil minor, la momentul începerii urmăririi penale dânsul a colaborat activ

cu organul de urmărire penală,

- în opinia recurentului, instanța de apel invocând faptul că acesta

anterior a fost condamnat de două ori pentru fapte similare, nu a ținut cont de

faptul că antecedentele penale pentru comiterea acestor fapte sunt stinse;

- consideră că în privința sa urmează a fi aplicată pedeapsa în formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, or, această sancțiune este una de

natura de a restabili echitatea socială și cu atât mai mult de a avea un impact

pozitiv asupra corectării și reeducării inculpatului.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece pedeapsa

stabilită de instanța de apel corespunde tuturor prevederilor legale.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

4

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil)

ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă, că

inculpatul critică decizia instanței de apel din punctul de vedere al prezenței

temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, Colegiul penal atestă că inculpatul își focusează argumentele

recursului pe critici în privința modalității individualizării pedepsei penale de

către instanța de apel, considerând că soluția adoptată de aceasta este greșită

și ilegală, deoarece în opinia sa, o pedeapsă în formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, ar restabili echitatea socială și ar avea un impact pozitiv

asupra corectării și reeducării sale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocate

în recurs, Colegiul penal atestă că eroarea de drept invocată nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de

apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5),

417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzatorului de stat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată cu privire la

stabilirea pedepsei închisorii în privința inculpatului Racu Nicolae, precum și

referitor la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința acestuia.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului

penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

5

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Cu referire la circumstanțele speței, Colegiul penal reține că examinarea

cauzei penale în privința inculpatului Racu Nicolae, a avut loc conform

procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul până la

începerea cercetării judecătorești, prin cerere scrisă, și-a recunoscut vinovăția

integral și au solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată (f.d. 109).

Recunoscându-l vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, prima instanță i-a stabilit inculpatului Racu Nicolae

pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în

cuantum de 140 ore.

La rândul său, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

partea acuzării, instanța de apel a casat sentința în partea stabilirii pedepsei și

a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care lui Racu Nicolae, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, i-a stabilit pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 1 an, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis,

iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal)

în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la

art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul

și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

6

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Având în vedere criteriile definite mai sus, Colegiul penal este de opinia

că instanța de apel corect a reținut că inculpatul a recunoscut vinovăția,

solicitând examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmăririi penale, conform procedurii simplificate, precum și de personalitatea

inculpatului Racu Nicolae, care anterior a fost supus răspunderii și pedepsei

penale, pentru infracțiuni similare, prevăzute de art. 287 Codul penal, o cauză

penală fiind încetată în baza art. 55 Cod penal, iar pentru a doua infracțiune de

huliganism, Racu Nicolae a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă în cuantum de 8000 lei, iar sancțiunea

respectivă nu a dus la atingerea scopului pedepsei penale.

Cu referire la argumentele recursului prin care se invocă că instanța de

apel greșit a reținut faptul că inculpatul a fost anterior condamnat, cu toate că

antecedentele penale în privința acestuia sunt stinse, Colegiul penal remarcă

că instanța de apel nu a admis nici o eroare de drept la acest capitol, or,

circumstanța dată a fost reținută sub aspectul aprecierii personalității

inculpatului Racu Nicolae, care nu a tras concluziile respective, nu s-a corectat

și reeducat, și din nou a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Totodată, la stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării ei, instanța de apel a ținut cont și de circumstanțele invocate de

recurent cu referire la faptul că din momentul începerii urmăririi penale

dânsul a colaborat activ cu organul de urmărire penală, că a restituit parțial

prejudiciul material și moral cauzat prin infracțiune, că inculpatul este

căsătorit și are la întreținere un copil minor.

Astfel, nu poate fi reținut argumentul inculpatului, precum că instanța

de apel nu a verificat oportunitatea aplicării în privința acestuia a unei

pedepse de altă categorie, ca de exemplu amenda, deoarece instanța de apel a

specificat la acest capitol că anterior Racu Nicolae a fost condamnat în baza

art. 287 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă în cuantum

de 8000 lei, iar sancțiunea respectivă nu a dus la atingerea scopului pedepsei

penale.

Prin urmare, instanța de recurs constată că instanța de apel corect a

ajuns la concluzia că corectarea inculpatului Racu Nicolae va fi asigurată doar

prin executarea reală a pedepsei închisorii, stabilită în concordanță cu rigorile

impuse de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, concomitent aplicând în

privința acestuia prevederile art. 90 Cod penal, i-a oferit inculpatului șansa să

demonstreze societății că se poate corecta.

Față de cele ce preced, Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de

instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

7

În consecință, instanța de recurs concluzionează că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat, iar potrivit legii se impune

respingerea acestuia, ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către inculpatul

Racu Nicolae cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 10 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Racu Nicolae xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

8