1ra-1260/2020 — art. 171 alin. 2 lit. b CP

1ra-1260/2020 — art. 171 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1260/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu și de către avocatul Dinu Băgu în

numele inculpatului Tcaci Stanislav, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 16 mai 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Tcaci Stanislav xxxx xxxx xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.12.2017 – 16.05.2019;

Instanța de apel: 05.06.2019 – 30.10.2019;

Instanța de recurs: 05.05.2020 – 10.11.2020.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.171 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea

art.79 Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Tcaci Stanislav în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

mărime de 2 182 lei.

luna februarie a anului 2017, aflându-se la domiciliul minorei Xxxx xxxx situat pe xxxx xxxx,

și știind cu certitudine că este minoră, având intenția și urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale prin constrângere fizică și psihică față de aceasta, dând-u-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea

acestor urmări, în vederea realizării intențiilor sale criminale, manifestând un comportament

agresiv, și profitând de imposibilitatea minorei Xxxx xxxx de a se apăra ori de a-și exprima

1

voința din cauza vârstei ei fragede, provocându-i o stare de frică și subordonare, după ce a

împins-o și a culcat-o pe patul din odaie, a dezbrăcat-o de haine și de lenjeria intimă și contrar

voinței ei, intenționat a întreținut cu ea un raport sexual forțat.

3.1. Procurorul, solicitând casarea acesteia, în partea individualizării pedepsei, pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Tcaci

Stanislav să fie condamnat în baza art.171 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că, prima instanță a calificat corect acțiunile inculpatului,

dar nu a respectat criteriile de individualizare a pedepsei, aceasta fiind prea blândă, fiind astfel

încălcate prevederile art.61 alin.(2) și art.75 Cod penal, fapt care nu va asigura atingerea

scopului legii penale or, instanța de judecată urma să țină cont de natura și gravitatea faptei

imputate lui Tcaci Stanislav, care este învinuit în comiterea unei infracțiuni grave îndreptată

față de un minor, a comis infracțiunea prin manifestarea unui comportament agresiv și prin

profitarea de imposibilitate a părții vătămate de a se apăra întrucât aceasta la momentul

comiterii violului era bolnavă, iar careva circumstanțe, care ar atenua vinovăția inculpatului

ori gravitatea faptei precum și a consecințelor infracțiunii comise nu au fost stabilite, în

asemenea circumstanțe instanța de fond nu a avut nici un temei legal de a aplica prevederile

art.79 alin.(1) Cod penal, în privința inculpatului.

Astfel, acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit neproporțională

celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile generale de individualizare

a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal.

3.2. Inculpatul Tcaci Stanislav, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub învinuirea adusă în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2) lit. b) Cod penal, din motiv că nu a comis fapta

imputată.

Apelantul a menționat că, motivele apelului le va depune ulterior, după ce va face

cunoștință cu materialele cauzei penale.

3.3. Avocatul Tetelea Marcel la 29.10.2019, a depus apel suplimentar în numele

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Tcaci Stanislav să fie achitat, din motiv că faptele nu au fost săvârșite de către Tcaci Stanislav

și în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute la art.171 alin.(2)

lit. b) Cod penal.

În motivarea apelului suplimentar, avocatul a indicat că probele prezentate de către partea

acuzării nu dovedesc vinovăția inculpatului, nu au fost prezentate probe concludente care ar

putea fi puse la baza sentinței de condamnare, iar declarațiile depuse de partea vătămată Xxxx

xxxx, a reprezentantului Calinovscaia Valentina, a martorului acuzării Xxxx xxxx, procesul

verbal de confruntare din 27.10.2017 între partea vătămată și bănuitul Tcaci Stanislav, cât și

raportul de expertiză judiciară nr.2282/D din 10.10.2017, raportul de expertiză judiciară nr.346

din 31.10.2017, urmează a fi apreciate critic, deoarece nu confirmă în mod incontestabil

vinovăția lui Tcaci Stanislav în comiterea infracțiunii imputate.

În continuare, apărarea a invocat că, instanța în pofida cerințelor art.101 Cod de procedură

penală, n-a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

2

veridicității ei, și ca urmare neîntemeiat a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului.

declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, starea de fapt și de drept se

află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța de

fond, nefiind prezente careva temeiuri de casare a sentinței. În plus, prima instanță a dat o

apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate

prin prisma utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și obiectiv, călăuzindu-se

de Lege, just concluzionând asupra condamnării inculpatului în baza art.171 alin.(2) lit. b) Cod

penal.

Verificând argumentele invocate în apeluri, instanța a ajuns la concluzia că acestea sunt

nefondate fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond, verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

Astfel, cu toate că inculpatul Tcaci Stanislav nu a recunoscut vina, instanța de apel a

considerat că vina lui se probează cu certitudine prin următoarea sistemă de probe analizate și

apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, cum ar

fi: declarațiile părții vătămate minore Xxxx xxxx, reprezentantul părții vătămate Calinovscaia

Valentina, martorului Xxxx xxxx, precum și procesul - verbal de sesizare despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 05.09.2017 (f.d.8, vol. I); procesul-verbal de

confruntare din 27.10.2017, între partea vătămată Xxxx xxxx și bănuitul Tcaci Stanislav

(f.d.46-47, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr.2282/D din 10.10.2017 (f.d.53-54);

raportul de expertiză judiciară nr.346 din 31.10.2017 (f.d.61- 65).

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, a ajuns la concluzia,

că solicitarea apărării privind achitarea inculpatului Tcaci Stanislav, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, este neîntemeiată, deoarece prima instanță corect a

constatat ca fiind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.171 alin.(2) lit. b) Cod penal, or, la materialele cauzei penale au fost administrate

suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui Tcaci Stanislav în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Declarațiile inculpatului Tcaci Stanislav precum că, nu a săvârșit infracțiunea imputată au

fost apreciate critic de către instanța de apel, deoarece vinovăția inculpatului și-a găsit

confirmare după cercetarea declarațiilor părții vătămate Xxxx xxxx, reprezentantul părții

vătămate Calinovscaia Valentina și ale martorului Xxxx xxxx.

Instanța de apel a considerat că nu pot fi reținute argumentele apelantului precum că,

instanța s-a limitat doar la descrierea probelor fără să i-a în considerație contradicțiile dintre

declarațiile celor audiați, întrucât cu certitudine s-a demonstrat că instanța de fond nu a comis

erori de drept, probele au fost apreciate fiecare în parte, și în coroborare, iar reieșind inclusiv

și din declarațiile părții vătămate minore, fiind puse întrebări, audiați și martorii, probe, care

racordă în ansamblu și prin care pe deplin se confirmă vinovăția lui Tcaci Stanislav în

săvârșirea faptei imputate.

Concluziile apărătorului invocate în apel precum că, inculpatul Tcaci Stanislav nu și-a

recunoscut vina și sunt insuficiente probe ce ar confirma vinovăția acestuia, au fost apreciate

critic de către instanța de apel, deoarece nerecunoașterea vinovăției de către inculpat urmează

3

a fi apreciată ca o tactică de apărare, ultimul urmărind scopul de a se eschiva de la răspunderea

penală pentru fapta săvârșită.

Cu referire la argumentele procurorului expuse în apel, instanța de apel a statuat că prima

instanță a ținut cont pe deplin de prevederile art.art.7, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea

penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea

condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și modifice

comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

5.1. Procurorul, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare celor

menționate anterior în apel și descrise în pct. 3.1. din prezenta decizie, suplimentar indicând

că, pedeapsa penală stabilită lui Tcaci Stanislav este prea blândă și nu corespunde principiului

individualizării pedepsei penale, la stabilirea pedepsei, instanțele de judecată nu au luat în

considerație gravitatea infracțiunilor comise de către inculpatul Tcaci Stanislav, cât și de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor procurorului invocate în cererea de apel

cu privire la temeinicia aplicării în privința inculpatului a pedepsei mai aspre, sub forma de 5

ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, limitându-se numai la

temeinicia aplicării prevederilor art.79 Cod penal.

La stabilirea pedepsei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au interpretat eronat

regulile de individualizare a pedepsei penale, aplicând prevederile art.79 Cod penal.

5.2. Avocatul Dinu Băgu în numele inculpatului, invocând temei de drept prevăzut de pct.

6), 8) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând casarea sentinței și deciziei, cu

pronunțarea unei noi decizii, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care să fie

achitat inculpatul, deoarece fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Relevă apărarea, că instanța de fond nu a verificat minuțios toate probele în conformitate

cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, fiind reținute la baza sentinței probe ce nu

coroborează între ele, fără a fi supuse analizei minuțioase în coroborare cu celelalte probe

administrate pe învinuirea adusă lui Tcaci Stanislav.

Susține apărarea, că vinovăția lui Tcaci Stanislav nu a fost confirmată prin probe pertinente

și concludente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în

probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea inculpatului.

De asemenea, orice probă acumulată în cadrul urmăririi penale urmează să fie cercetată în

fața instanței de judecată, în virtutea principiului unui proces echitabil și anume

contradictorialitatea procesului. În cazul de față mărturiile lui Tcaci Stanislav, sunt importante

pentru cercetarea tuturor aspectelor cauzei, or o hotărâre de condamnare nu se poate întemeia

doar pe declarațiile martorului acuzării.

4

Făcând trimitere la prevederile art.art.414, 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală,

apărarea subliniază, că instanța de apel a menținut soluția de condamnare adoptată de către

prima instanță în privința inculpatului, fără o apreciere corespunzătoare în parte a probelor

administrate la caz și fără oferirea răspunsurilor asupra tuturor motivelor invocate în apeluri,

deoarece instanța de al doilea jurisdicție nu a judecat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând în cele din urmă o soluție insuficient motivată în raport cu argumentele

apelanților și circumstanțele cauzei.

În acest sens accentuează că, deși apărarea a solicitat audierea în calitate de martori V.

Calinic și M. Țîra cât și a experților A. Vicol și V. Mardari, precum și audierea martorului C.

Pistrui, instanța de apel nu a acordat nici o apreciere acestui aspect în decizia emisă.

Susține apărarea, că instanța de apel s-a limitat la enumerarea probelor și aprecierea

acestora cu unele fraze de ordin general, însă o analiză separată a fiecărei probe atât a învinuirii

cât și a părții apărării, nu a fost efectuată.

Pe lângă aprecierea probelor, apărarea evidențiază că instanța de apel a omis a da răspuns

următoarelor chestiuni, și anume: apărarea a solicitat audierea în calitate de martori V. Calinic

și M. Țîra cât și a experților A. Vicol și V. Mardari, or, probele prezentate de către acuzare nu

demonstrează comiterea de către Tcaci Stanislav a infracțiunii incriminate. Consideră

inadmisibilă respingerea de către instanța de apel a cererii de audiere a acestor martori, prin

acest fapt fiind încălcat grav dreptul la un proces echitabil.

Instanța de apel a ignorat prevederile Codului de procedură penală la examinarea cauzei

penale date și decizia instanței de apel este una incompletă, deoarece nu oferă răspuns la toate

motivele importante invocate în sprijinul apărării.

ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise din considerentele ce urmează.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în

cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și

care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă

5

probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar

în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce

țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns

la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată că, aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate în speță, acestea se întemeiază pe

prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În esență, argumentele părții apărării se axează pe poziția că instanța de apel, examinând

apelul părții apărării și argumentele aduse în susținerea dispunerii achitării inculpatului, contrar

materialului probator prezentat la dosar a dispus respingerea apelului cu menținerea sentinței,

întemeindu-și soluția în baza acelorași argumente formulate de către prima instanță. De

asemenea, instanțele au respins ca neîntemeiată cererea privind audierea martorilor apărării și

au pus la baza condamnării doar probele acuzării, fără a se pronunța asupra tuturor motivelor

invocate în apel expuse la pct. 3.3. al prezentei decizii.

La fel, în esență argumentele părții acuzării se axează pe critica modului în care instanțele

de fond și de apel au apreciat circumstanțele cauzei în latura individualizării pedepsei penale

inculpatului, iar instanța de apel, examinând apelul procurorului contrar materialului probator

prezentat la dosar a dispus respingerea apelului cu menținerea sentinței, întemeindu-și soluția

în baza acelorași argumente formulate de către prima instanță, fără a se pronunța asupra tuturor

motivelor invocate în apel expuse la pct. 3.1. al prezentei decizii.

Colegiul penal lărgit analizând decizia contestată menționează că, respingând apelurile

părților, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei urma să desfășoare analiza probelor pe

care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei

asemenea soluții și din care considerente ele urmează a fi admise ori respinse ca probe.

Cu referire la temeiurile invocate, Colegiul penal lărgit menționează că hotărârile

pronunțate de către instanțele de fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

În pofida acestor prevederi legale, instanța de apel nu s-a expus și nu a oferit nici o

apreciere următoarelor motive esențiale invocate în apelul părții apărării, și anume:

Atât în fața primei instanțe, cât și în cererea de apel apărarea a solicitat audierea martorilor

V. Calinic și M. Țîra cât și a experților A. Vicol și V. Mardari, care, în opinia părții apărării,

pot elucida unele circumstanțe pentru justa soluționare a cauzei, însă instanța de apel la acest

capitol nu a oferit careva răspuns, trecând peste această solicitare, ținând cont de faptul că

6

partea apărării a solicitat achitarea inculpatului, fapt care în opinia instanței de recurs poate

afecta drepturile inculpatului la un proces echitabil.

La fel, instanța de apel și-a bazat concluziile privind vinovăția inculpatului pe declarațiile

martorului Xxxx xxxx date în ședința de judecată a primei instanțe și la urmărirea penală

(f.d.29, 126, vol. I), aceasta nefiind audiată în instanța de apel, cu toate că acest aspect a fost

evidențiat în cererea apărării.

La acest segment, instanța de apel a preluat identic cele reținute de prima instanță,

reproducând în conținutul deciziei pasaje din depozițiile martorului Xxxx xxxx, însă nu a intrat

în esența faptelor privind derularea evenimentelor petrecute la data comiterii infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal lărgit a stabilit că deși partea apărării a invocat motivele respective,

solicitând instanței de apel aprecierea acestora în vederea justei soluționări a cauzei, această

instanță a trecut cu vederea aspectele descrise, fără a le acorda aprecierea cuvenită, fapt care

afectează decizia contestată, or, instanța de apel în temeiul prevederilor art.414 Cod de

procedură penală, are obligația să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Totodată, potrivit art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

În sensul dat, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel s-a limitat doar la preluarea

constatărilor primei instanțe, însă fără a înfăptui o analiză minuțioasă și completă a tuturor

circumstanțelor cauzei, importante pentru justa soluționare a cauzei.

De altfel, din analiza textului deciziei supuse recursului, se atestă că, instanța de apel a

trecut în revistă probatoriul administrat în dosar fără a oferi aprecierea acestora așa cum o cer

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală și prevederile art.414 alin.(2) și (6) Cod

de procedură penală, potrivit cărora instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-

verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au

fost consemnate în procesul-verbal.

În pofida necesității respectării stricte a prevederilor legale menționate, în prezenta cauză,

instanța de apel și-a bazat concluziile despre vinovăția inculpatului Tcaci Stanislav în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2) lit. b) Cod penal, pe următoarele probe:

declarațiile părții vătămate minore Xxxx xxxx, reprezentantul părții vătămate Calinovscaia

Valentina și a martorului Xxxx xxxx (f.d.126, vol. I), date în ședința de judecată a primei

instanțe (f.d.126, vol. I), precum și prin procesul - verbal de sesizare despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 05.09.2017 (f.d.8, vol. I); procesul-verbal de

confruntare din 27.10.2017, între partea vătămată Xxxx xxxx și bănuitul Tcaci Stanislav

(f.d.46-47, vol. I); raportul de expertiză judiciară nr.2282/D din 10.10.2017 (f.d.53-54);

raportul de expertiză judiciară nr.346 din 31.10.2017 (f.d.61- 65), însă instanța de apel în

decizie doar a trecut în revistă aceste probe, fără a le oferi o apreciere fiecărei în parte, așa cum

stipulează prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, în conformitate cu prevederile art.413 alin.(1) Cod

de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor

în primă instanță, iar conform art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

7

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit practicii judiciare constante, una din condițiile adoptării unei sentințe legale este

corespunderea părții descriptive a ei cu circumstanțele constatate în ședința de judecată. La

întocmirea ei, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art.394 Cod de procedură penală și să

soluționeze toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură penală, în aceeași

consecutivitate.

Colegiul penal lărgit notează că, hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să fie

motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru

a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.

Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă

sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea, ca o

omisiune esențială, apare astfel ca un viciu de procedură.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a drepturilor omului, în primul rând,

rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra admisibilității probelor, precum

și asupra relevanței și ponderii acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești. Rolul unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente

instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele

pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse (§ 30, 31 cauza Fomin vs R.

Moldova, decizia din 11 octombrie 2011).

Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal lărgit consideră pripite

concluziile instanței de apel de a menține sentința fără modificări, or, instanța de apel nu a

cercetat fondul cauzei și apelurilor declarate, nu s-a expus asupra probelor administrate în

speță, referindu-se superficial asupra acestora, fără a le descrie și a le aprecia conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, fără a se expune concret care din probele

prezentate se resping sau se admit, așa cum se stipulează în art.394 alin.(1) pct. 2) Cod de

procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia, că la judecarea cauzei instanța de

apel a admis erori, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile

menționate sunt erori de drept procedural și se încadrează în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de apel și se

consideră temei de recurs.

Totodată, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de

împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea

prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile

art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apeluri, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.436 Cod

8

de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la

modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor

motivelor invocate în cererile de apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate

și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să dea apreciere cuvenită

fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, și să argumenteze clar și motivat concluziile

sale în decizia adoptată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Svetlana Țurcanu și de către avocatul Dinu Băgu în numele inculpatului Tcaci

Stanislav, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie

2019, în cauza penală în privința lui Tcaci Stanislav xxxx xxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 17 decembrie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

9