1ra-575/2022 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-575/2022 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-575/22

1-21157357-01-1ra-12042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii

Andrei, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 26

ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui,

Lazarev Boris XXXX, născut la XXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 26.10.2021 – 03.11.2021;

Instanța de apel: 30.11.2021 – 26.01.2022;

Instanța de recurs: 12.04.2022 – 17.10.2022.

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală, și în corespundere cu art. 54 Cod penal, procesul penal în privința

minorului Lazarev Boris pe art.287 alin.(1) Cod penal, a fost încetat pe motivul

liberării de răspundere penală a minorului.

În conformitate cu art.104 Cod penal, au fost aplicate în privința minorului

Lazarev Boris măsuri de constrângere cu caracter educativ precum:

- încredințarea minorului pentru supraveghere părintelui Lazarev Fiodor;

- obligarea minorului de a participa la un program probațional.

aproximativ în jurul orelor 23:30, Lazarev Boris pe strada XXXX din or. XXXX, în

apropierea magazinului „XXXX”, adică în loc public, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat (având concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat

de 0.58 mg/l), a inițiat fără pretext, un conflict cu numita Didic Natalia, în cadrul

căruia, acționând cu intenție directă, urmărind scopul demonstrării bravurii și

superiorității sale față de victimă și cei din jur, demonstrându-și concomitent și

sentimentul de desconsiderare a acestora, manifestând lipsă evidentă de respect

față de societate și normele etice general acceptate, a aplicat celei din urmă mai

multe lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, astfel

provocându-i, potrivit raportului de constatare nr. XXXX din XXXX, vătămare

corporală ușoară, exprimată prin comoție cerebrală, edeme posttraumatice

echimotice, echimoze și plagă contuzionată la față, excoriații la cotul stâng, ambele

1

coapse, fesa dreaptă, genunchiul stâng, gamba stângă, care au fost produse în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent, dur, sau la lovire de acesta.

Reținându-i în fapt inculpatului Lazarev Boris, huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei și care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, ce

se încadrează la componența infracțiunii, prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Procuratura Edineț, Trocin Eugeniu, prin care a solicitat condamnarea lui Lazarev

Boris pe art. 287 alin. (1) Cod penal, la 150 ore muncă neremunerată în folosul

comunități.

În cadrul examinări cauzei în ordine de apel, procurorul participant

Formusatii Andrei, a modificat cerințele din apel și a pledat pentru aplicarea în

privința inculpatului a actului amnistiei, în lipsa oricăror impedimente în acest

sens, propunere acceptată prin cererea depusă de către inculpatul Lazarev Boris și

avocatul Ceornea Eduard.

ianuarie 2022, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și adoptată o

hotărîre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, în temeiul

art. 107 alin. (1) Cod penal, s-a înlăturat răspunderea penală a lui Lazarev Boris pe

art. 287 alin. (1) Cod penal, în temeiul art. 2 alin. (2); (3) a Legii RM nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, cu încetarea procesului penal conform art. 391

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că, la faza urmării penale,

în prima instanță și cea de apel, inculpatul minor Lazarev Boris și-a recunoscut

integral fapta comisă, dovedită prin probele administrate, depunând declarații

benevole în ce privește circumstanțele comiterii lei, împrejurările expuse

colaborând întru-tot cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, căror

prima instanță le-a dat o apreciere obiectivă conform prevederilor art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al concludenții, utilității, pertinenței,

veridicității și coroborării reciproce, cu expunerea nemijlocită în conținutul p/v al

ședinței de judecată și sentința pronunțată pe caz, motivare pe care instanța de

apel a acceptat-o și pentru a evita repetarea ei inutilă a însușit-o, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

A menționat instanța de apel că, reieșind din faptul că la data examinării

apelului, sunt în vigoare prevederile Legii RM nr. 243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, solicitate de inculpat pentru aplicare prin cererea depusă,

2

instanța de apel, în temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal, potrivit cărui amnistia este

actul care are ca efect înlăturarea răspunderii penale (...) și art. 391 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, ce se referă la temeiurile de încetare a procesului penal,

dacă: ...există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale

și tragerea la răspundere penală, a dispus în temeiul art. 2 alin. (2) și (3) a legii

nominalizate, înlăturarea răspunderii penale a lui Lazarev Boris pe art. 287 alin.

(1) Cod penal, cu încetarea procesului penal.

A indicat că, potrivit art. 2 alin. (2) a Legii RM nr. 243 din 24.12.2021 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, procesul penal în privința infracțiunilor ușoare, mai puțin

grave și grave, săvârșite până la adoptarea prezentei legi de persoane care, la data

comiterii infracțiunii, nu atinseseră vârsta de 18 ani, încetează la faza de urmărire

penală sau la faza de judecare a cauzei, în baza cererii depuse de ei conform alin.

(3) art. 2 a legii.

Lecturând materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că, inculpatul

minor Lazarev Boris a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal

la data de 23 august 2021, adică până la adoptarea Legii sus menționate, ce

constituie o infracțiune mai puțin gravă, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea

comisă fiind până la 3 ani închisoare, recunoscându-și vina în săvârșirea faptei

incriminate, înaintând cerere cu privire la examinarea cauzei în procedura

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, demonstrând căința

pentru urmările survenite, fiind la prima abatere de la legea penală, prin cererea

depusă la ședința din 26.01.2022 solicitând aplicarea amnistiei.

Reieșind din faptul că, inculpatul Lazarev Boris întrunește cerințele stipulate

în art. (2) alin. (2), (3) a Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

instanța de apel a concluzionat, că apelul declarat pe caz de către partea acuzării

urmează a fi admis din alte motive, decât cele invocate, cu casarea sentinței și

pronunțarea în privința lui Lazarev Boris a unei noi hotărâri, de înlăturare a

răspunderii penale pe art. 287 alin. (1) Cod penal, cu încetare a procesului penal,

în legătură cu intervenirea Legii privind amnistia.

în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care invocând ca

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei.

5.1 În susținerea recursului procurorul invocă că, argumentarea soluției

instanței de apel contravine normelor de procedura penală, aceasta urma să

adopte în speță o sentință de condamnare a inculpatului cu numirea unei pedepse

și liberarea ulterioară de executarea acesteia în legătură cu intervenirea legii cu

privire la amnistie.

Consideră eronată poziția instanței de apel cu referire încetarea procesului

penal în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală - existența altor

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea

la răspundere penală, or, cu referire la existența circumstanțelor care exclud

3

urmărirea penală sa expus Plenul Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

din 13.05.2013, la judecarea recursului în interesul legii, pe dosarul nr.4-1ril 1/2013.

al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia că, recursul declarat urmează a

fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia, or, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală indică că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise

de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță,

procurorul își întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe temeiurile pentru

recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând criticile expuse în recursul declarat de procuror, în raport cu

actele cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, or, s-a

stabilit, că adoptând soluția enunțată, instanța de apel nu a respectat procedura de

aplicare a actului de amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală.

Colegiul menționează că la întocmirea unei hotărâri, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 și art. 397 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conținutul ei se expune în

mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă

legătură logică cu ea.

Totodată, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă printre altele și motivele adoptării soluției

date.

La caz, prima instanță a examinat învinuirea adusă în fond și a adoptat

soluția de încetare a procesului penal în privința minorului Lazarev Boris pe art.

4

287 alin.(1) Cod penal, în temeiul art. 332 alin. (1) Cod procedură penală, cu

liberarea lui de răspundere penală conform art. 54 Cod penal, cu aplicarea

măsurilor de constrângere cu caracter educativ potrivit art. 104 Cod penal în formă

de încredințare în supravegherea părintelui Lazarev Fiodor, cu obligarea de a

participa la un program probațional.

Criticând sentința pentru netemeinicie, apel a declarat procurorul, care a

solicitat aplicarea unei pedepse mai aspre, iar în ședința de judecată a instanței de

apel, inculpatul a solicitat aplicarea Legii nr. 243 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Instanța de apel expunându-se asupra solicitării inculpatului a conchis că,

Lazarev Boris corect fiind recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal și a decis că „În temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal, se înlătură

răspunderea penală a lui Lazarev Boris pe art. 287 alin. (1) Cod penal, în temeiul

art. 2 alin. (2), (3) a Legii RM nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu

încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală”.

Colegiul găsește necesar a puncta că această statuare a instanței de apel

contravine normelor penale și celor de procedură penală precum și practicii

judiciare constante, deoarece rejudecînd cauza instanța de apel eronat a dispus

încetarea proceselui penal în temeiul art. 2 alin. 1) a Legii nr. 243 din 24.12.2021

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova și l-a liberat pe inculpatul Lazarev Boris de

pedeapsa penală.

În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de

judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele

penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru

care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o

pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani,

încetează la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În

privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din

prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî

încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește

criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art. 6.

Colegiul penal lărgit reține că, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin.

(1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin.

(1) și (5), 384 alin. (1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5),

395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că

încetarea procesului penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de prima

instanță, și doar la faza ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350

alin. (1), 332 alin. (1) Cod de procedură penală).

5

Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin.

(5) Cod de procedură penală), prima instanță și instanța de apel (art. 413 al. (1),

art. 415 al. (1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii

înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței

sau deciziei de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în

dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei

(art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală).

Colegiul penal lărgit atestă că, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal,

amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei,

fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.

Astfel, ținând cont de faptul că solicitarea de aplicare a actului de amnistie a

intervenit la faza de judecare a apelului, instanța urma a adopta și pronunța o

hotărâre în conformitate cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură

penală, potrivit cărora se adoptă o sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei și cu

liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 Cod penal, deoarece

adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal conform art. 391 Cod de

procedură penală, este posibilă doar la faza punerii pe rol a cauzei (art. 345 Cod

de procedură penală coroborat cu art. 350 Cod de procedură penală), în celelalte

cazuri, hotărârea se adoptă în baza art. 389-390 Cod de procedură penală.

Tot aici Colegiul menționează că, legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de

procedură penală (sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după

ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii

înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în

cazul aplicării actului amnistiei, ca de altfel și al prescripției.

Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de

celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt

soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură

penală), doar în cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de

condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî

asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin.

(1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art.

394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de

încetare.

Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale

și nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise,

deci urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de

procedură penală).

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă

conformitate cu prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor

circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în

prezenta decizie și nemijlocit de motivele casării acesteia, să înlăture omisiunile

admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, casează total decizia Colegiului judiciar

penal al Curții de Apel Bălți din 26 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui

Lazarev Boris XXXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 18 noiembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

7