1ra-769/2022 — art. 166-1 alin. 2 lit. c CP

1ra-769/2022 — art. 166-1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-796/2022

1-21066100-01-1ra-25052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte TOMA Nadejda

judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei

Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2022, în cauza penală a lui

Covali Alexandr XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

și

Vasilișin Victor XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.05.2021 – 20.09.2021;

Instanța de apel: 18.10.2021 –22.03.2022;

Instanța de recurs: 25.05.2022 – 17.10.2022.

Asupra recursului ordinar declarat, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă:

Covali Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin.

(2) lit. c) Cod penal la închisoare pe un termen de 4 ani, a cărei executare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani, cu privarea de dreptul de

a ocupa și a exercita funcții publice în cadrul MAI pe un termen de 5 ani.

Vasilișin Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1661 alin.

(2) lit. c) Cod penal la închisoare pe un termen de 4 ani, a cărei executare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani, cu privarea de dreptul de

a ocupa și a exercita funcții publice în cadrul MAI pe un termen de 5 ani.

S-a dispus încasarea cheltuielile de judecată în sumă de 2310 lei în beneficiul

statului, în mod solidar, din contul inculpaților Covali Alexandr și Vasilișin Victor.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Inculpatul Covali Alexandr, activând în funcția de ofițer superior de sector al

sectorului de poliție nr. 1 al Inspectoratului de Poliție Dondușeni, fiind numit în

această funcție conform ordinului IGP nr. 761ef. din 12.12.2014, fiind, potrivit

prevederilor art. 123 alin. (1) Cod penal, persoană publică, contrar prevederilor art. 3

din CoEDO, art. 24 alin. (2) Constituția Republicii Moldova, art.10 alin. (1), alin. (3),

art. 11 alin. (8) și (9) Cod de procedură penală, art. (4), art.18, art. 26 alin.(1), lit. a),

1

art.28 alin. (1) lit. g), art. 35 alin. (1) Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la

activitatea poliției și statutul polițistului, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (1)

și art.7 Legea nr. 218 din 19.10.2012 privind modul de aplicare a forței fizice,

mijloacelor speciale și a armelor de foc, art. 9, pct.7, art. 19, art. 20, pct. 4), pct. 5)

din Statutul disciplinar al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din

09.07.2013 (în vigoare la data săvârșirii faptei incriminate), care-i obligau să-și

desfășoare activitatea exclusiv în baza și pentru executarea legii, în interesul

persoanei, al comunității și în sprijinul instituțiilor statului, pentru apărarea drepturilor

și libertăților fundamentale și demnității umane, în conformitate cu principiile

legalității, respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

imparțialității și nediscriminării, să nu aplice, să nu încurajeze și să nu tolereze tortura,

tratamentul inuman sau degradant, să nu maltrateze pe nimeni fizic sau psihic, să nu

aplice acțiuni sau metode care creează pericol pentru viața și sănătatea omului, să

aplice forța fizică, și mijloacele speciale doar în strictă conformitate cu legea și în

cazul în care metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea atribuțiilor Poliției, să evite

aplicarea forței fizice, să apere viața, integritatea corporală, sănătatea și libertatea

persoanei, să aibă un comportament demn și respectuos pentru persoane, să nu

abuzeze de calitatea oficială și să nu compromită, prin activitatea sa publică, prestigiul

funcției sau al autorității din care face parte, să poarte răspundere pentru starea

disciplinară și ordinea regulamentară din subdiviziunea pe care o conduce, fiind

exemplu în respectarea prevederilor legislației în vigoare și a instrucțiunilor de

serviciu, a regulilor de conviețuire socială, având o conduită ireproșabilă în toate

împrejurările, au comis intenționat acte de tratament inuman și degradant în

următoarele circumstanțe:

Astfel, la 21 februarie 2018, aproximativ la ora 22:00, Covali Alexandr împreună

cu Vasilișîn Victor, aflându-se în exercițiul funcției și fiind în incinta biroului de

serviciu cu nr. 21 din IP Dondușeni, amplasat în or. Dondușeni, str. Indepenenței 43,

manifestând comportament inuman și degradant față de Dranga Igor, care a fost

invitat la poliție pentru documentarea unei presupuse fapte ilicite comise de către

acesta, urmărind scopul de a-l intimida și umili pe acesta, de a exercita presiune asupra

lui, de a-l discrimina prin manifestarea superiorității sale, intenționat, i-a aplicat lui

ultimului câteva lovituri cu mîna în regiunea capului, adresându-i-se pînă la aceasta

cuvinte necenzurate și replici umilitoare, cauzându-i dureri și suferințe fizice și

psihice, exprimate prin sentimente de teamă, stare de tensiune emoțională, neliniște.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201817D0014 din 31 martie 2018

la Dranga Igor a fost constatată vătămare corporală ușoară, cu dereglarea sănătății de

scurtă durată, manifestată prin edemul țesuturilor moi a frunții pe dreapta, edemul

buzei superioare pe stânga, înlăturarea posttraumatică a dinților 2,3 din stânga de pe

maxilarul de sus, au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unor obiecte contodente

dure, posibil în timpul și circumstanțele indicate.

Aceste acțiuni ale lui Covali Alexandr au fost încadrate în baza art. 1661 alin. (2)

lit. c) Cod penal – cauzarea intenționată a durerilor sau suferințelor fizice ori psihice,

care reprezintă tratament inuman ori degradant, săvârșit de două persoane.

Inculpatul Vasilișin Victor, activând în funcția de șef al sectorului de poliție nr.

1 al Inspectoratului de Poliție Dondușeni fiind numit în această funcție conform

ordinului IGP nr. 496 ef. din 02.09.2016, potrivit prevederilor art. 123 alin. (1) Cod

penal, persoană publică, contrar prevederilor art. 3 din CoEDO, art. 24 alin. (2)

2

Constituția Republicii Moldova, art.10 alin. (1), alin. (3), art. 11 alin. (8) și (9) Cod

de procedură penală, art. (4), art.18, art. 26 alin.(1), lit. a), art.28 alin. (1) lit. g), art.

35 alin. (1) Legea nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliției și statutul

polițistului, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (1) și art.7 Legea nr. 218 din

19.10.2012 privind modul de aplicare a forței fizice, mijloacelor speciale și a armelor

de foc, art. 9, pct.7, art. 19, art. 20, pct. 4), pct. 5) din Statutul disciplinar al polițistului,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09.07.2013 (în vigoare la data săvârșirii

faptei incriminate), care-i obligau să-și desfășoare activitatea exclusiv în baza și

pentru executarea legii, în interesul persoanei, al comunității și în sprijinul instituțiilor

statului, pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și demnității umane,

în conformitate cu principiile legalității, respectării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, imparțialității și nediscriminării, să nu aplice, să nu

încurajeze și să nu tolereze tortura, tratamentul inuman sau degradant, să nu

maltrateze pe nimeni fizic sau psihic, să nu aplice acțiuni sau metode care creează

pericol pentru viața și sănătatea omului, să aplice forța fizică, și mijloacele speciale

doar în strictă conformitate cu legea și în cazul în care metodele nonviolente nu

asigură îndeplinirea atribuțiilor Poliției, să evite aplicarea forței fizice, să apere viața,

integritatea corporală, sănătatea și libertatea persoanei, să aibă un comportament

demn și respectuos pentru persoane, să nu abuzeze de calitatea oficială și să nu

compromită, prin activitatea sa publică, prestigiul funcției sau al autorității din care

face parte, să poarte răspundere pentru starea disciplinară și ordinea regulamentară

din subdiviziunea pe care o conduce, fiind exemplu în respectarea prevederilor

legislației în vigoare și a instrucțiunilor de serviciu, a regulilor de conviețuire socială,

având o conduită ireproșabilă în toate împrejurările, au comis intenționat acte de

tratament inuman și degradant în următoarele circumstanțe:

Astfel, la 21 februarie 2018, aproximativ la ora 22:00, Vasilișîn Victor împreună

cu Covali Alexandr, aflându-se în exercițiul funcției și fiind în incinta biroului de

serviciu cu nr. 21 din IP Dondușeni, amplasat în or. Dondușeni, str. Indepenenței 43,

manifestând comportament inuman și degradant față Dranga Igor, care a fost invitat

la poliție pentru documentarea unei presupuse fapte ilicite comise de către acesta,

urmărind scopul de a-l intimida și umili pe acesta, de a exercita presiune asupra lui,

de a-l discrimina prin manifestarea superiorității sale, intenționat, i-a aplicat ultimului

câteva lovituri cu mîna în regiunea capului, cauzându-i dureri și suferințe fizice și

psihice, exprimate prin sentimente de teamă, stare de tensiune emoțională, neliniște.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 201817D0014 din 31 martie 2018

la Dranga Igor a fost constatată vătămare corporală ușoară, cu dereglarea sănătății de

scurtă durată, manifestată prin edemul țesuturilor moi a frunții pe dreapta, edemul

buzei superioare pe stânga, înlăturarea posttraumatică a dinților 2,3 din stânga de pe

maxilarul de sus, au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unor obiecte contodente

dure, posibil în timpul și circumstanțele indicate.

Aceste acțiuni ale lui Vasilișîn Victor au fost încadrate în baza art. 1661 alin. (2)

lit. c) Cod penal – cauzarea intenționată a durerilor sau suferințelor fizice ori psihice,

care reprezintă tratament inuman ori degradant, săvârșit de două persoane.

și avocatul Fencovschi Eugeniu, în numele inculpaților Covali Alexandr și Vasilișin

Victor.

3

3.1 Procurorul prin apel a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instantă,

prin care să fie dispusă executarea pedepsei cu închisoare, stabilită lui Covali

Alexandr și Vasilișîn Victor în baza art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, în penitenciar

de tip semiînchis, cât și să fie stabilit termenul de 7 ani pentru pedeapsa

complimentară – privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitatea.

În motivarea cerințelor apelantul a arătat că individualizarea pedepselor aplicate

inculpaților pentru fapta de cauzare intenționată a durerilor sau suferințelor fizice ori

psihice este una eronată, deoarece infracțiunea a fost comisă de către persoane

publice, în urma aplicării violenței, a neconștientizării pericolului social al acțiunilor

infracționale, soldate cu suportarea de către victimă a unei traume psihologice

temporare.

Prin urmare, nu vor fi atinse scopurile prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal

potrivit cărora, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților cât și a altor persoane.

3.2. Avocatul Eugeniu Fencovschi în apelul declarat în numele inculpaților

Covali Alexandr și Vasilișin Victor a relatat că vinovăția inculpaților nu a fost

demonstrată, concluzia instanței de fond fiind bazată pe presupuneri.

Astfel, partea vătămată Dranga Igor a fost audiat pe parcursul urmăririi penale

de 4 ori, o dată a fost supus confruntării cu inculpații, precum și o dată audiat în

ședința de judecată și în toate cazurile partea vătămată a dat declarații contradictorii

în ceea ce privește anumite elemente de fapt avînd o importanță semnificativă pentru

stabilirea adevărului.

Declarații contradictorii au dat și martorii acuzării, și anume martorul

Zabolotnaia Maria, care fiind audiată în cadrul urmăririi penale a declarat, că în

noaptea zilei de 21 februarie 2018 fiul său a venit acasă la ea, însă nu a văzut pe fața

acestuia și nici pe haine urme de sânge. Totuși fiind audiată în instanța de judecată

martorul Zabolotnaia Maria a declarat că puloverul și scurta în care era îmbrăcat era

pătat cu sânge.

Totodată potrivit raportului de constatare nr. 201817P0039 din 23 februarie

2018, la partea vătămată au fost constatate leziuni corporale ușoare, iar din raportul

de expertiză judiciară nr. 201817D0014 din 31 martie 2018 rezultă că la Dranga Igor

s-au constatat leziuni corporale ușoare, care nu sunt caracteristice unei maltratări.

Mai mult, conform raportul de expertiză judiciară psihiatrică nr. 201837A0261

din 14 august 2018, la partea vătămată Dranga Igor nu s-a constatat traumă

psihologică și respectiv consecințe ale traumei psihilogice.

Menționează că medicul legist Frecăuțanu Iurie a reiterat faptul că leziunile

corporale depistate la partea vătămată Dranga Igor nu sunt caracteristice unei

maltratări și că acestea au apărut în rezultatul unei forțe fizice mici.

De asemenea, la materialele cauzei nu este anexat nici un înscris, din care ar

rezulta că pata cenușie-brună de pe coala de hârtie în care se află dinții părții vătămate

Dranga Igor reprezintă sânge și că acest sânge aparține acestuia.

Drept urmare, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care Covali Alexandr și Vasilișin Victor să fie achitați de învinuirea adusă.

4

a fost respins ca nefondat apelul procurorului și admis apelul avocatului Eugeniu

Fencovschi, în numele inculpaților Covali Alexandr și Vasilișin Victor, casată, din

alte motive, sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care procesul penal intentat în baza art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod

penal, în privința lui Covali Alexandr și Vasilișin Victor, pe motiv că în privința

acestora există o hotărâre a organului de urmărire penală de scoatere de sub urmărire

penală și clasare a procesului penal.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea în mod solidar din

contul inculpaților cheltuielile de judecată în mărime de 2310 lei.

4.1. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei, a

indicat că, prima instanță a judecat superficial cauza, în lipsa unei cercetări obiective

a tuturor probelor anexate la materialele cauzei, cu aprecierea eronată a împrejurărilor

cauzei, or verificarea suplimentară, obiectivă și multilaterală a probelor administrate

în prezenta cauză, condiționează soluția de încetare a procesului penal.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, sentința de încetare

a procesului penal se adoptă dacă: ...există o hotărîre a organului de urmărire penală

asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, de

scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a procesului penal.

La caz, urmărirea penală în cauza penală nr. 2018118002 a fost începută la 07

martie 2018 de Procuratura r. Dondușeni în baza art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal,

pe faptul pretinsei maltratări a lui Dranga Igor de către polițiști.

Prin ordonanța de clasare a cauzei penale din 26 martie 2019 a fost dispusă

clasarea cauzei penale nr. 2018118002 din motiv că, în cazul dat nu se întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Prin ordonanța procurorului, adjunct al Procurorului General din 12 iunie 2019,

a fost dispusă anularea totală a ordonanței privind clasarea cauzei penale nr.

2018118002, dispusă la 26 martie 2019, ca fiind afectată de vicii fundamentale, cu

reluarea urmăririi penale pe caz.

Prin ordonanța din 25 octombrie 2019 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea

penală a lui Vasilișin Victor Mihai și a lui Covali Alexandr Anatol, deoarece fapta nu

întrunește elementele infracțiunii, cu clasarea cauzei penale nr. 2018118002 din

motivul că în cazul dat nu se întrunesc elementele constitutive ale infracținii prevăzute

de art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Prin ordonanța procurorului, adjunct al Procurorului General, Mircea Roșioru

din 27 noiembrie 2019, a fost dispusă anularea totală, ca fiind afectată de vicii

fundamentale, a ordonanței nominalizate mai sus.

Instanța de apel, analizând ordonanțele enunțate, a conchis că acestea contravin

prevederilor art. 6 pct. 44), art. 22 alin. (2), art. 4 Protocolul 7 al CoEDO și art. 7 alin.

(2) Cod penal, conform cărora, hotărârea organului de urmărire penală de scoatere

a persoanei de sub urmărirea penală sau de încetare a urmăririi penale, precum și

hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale, punerea

sub o nouă învinuire mai gravă pentru aceeași persoană, pentru aceeași faptă, cu

excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea pronunțată și nimeni nu poate fi

supus urmăririi penale și pedepsei penale de mai multe ori pentru una și aceeași

faptă. Prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

5

hotărîrea pronunțată se subînțelege încălcare esențială a drepturilor și libertăților

garantate de CoEDO, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale.

Raportând prevederile expuse supra la actele cauzei, s-a constatat că, pentru

emiterea ordonanțelor din 12 iunie 2019 și 27 noiembrie 2019 nu a fost invocat

vreunul din temeiurile menționate în vederea posibilității redeschiderii procesului

penal în privința inculpaților Covali Alexandr și Vasilișin Victor, făcându-se referiri

la faptul neasigurării punerii efective în aplicare a legislației naționale, precum și la

faptul că organul de urmărire penală nu a întreprins măsurile relevante prevăzute de

lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor

cauzei în vederea stabilirii adevărului.

Prin urmare, circumstanțele reținute în ordonanțele din 12 iunie 2019 și 27

noiembrie 2019, iar faptul că organul de urmărire penală nu a desfășurat pe deplin și

complet acțiunile necesare de urmărire penală, nu constituie vicii fundamentale în

accepțiunea art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, ci erori procesuale admise de

organul de urmărire penală, care nu pot fi puse în sarcina inculpaților și nu pot fi

imputate acestora.

Mai mult, Codul de procedură penală recunoaște dreptul procurorului ierarhic

superior de a anula, în ordine de control ierarhic, ordonanțele procurorului ierarhic

inferior, însă această posibilitate trebuie să fie condiționată de un anumit termen

pentru efectuarea controlului dat.

În speță, se atestă în mod evident depășirea de către procurori a termenului de

15 zile prevăzut la art. 299 alin. (1) Cod de procedură penală pentru exercitarea

controlului ierarhic superior.

Astfel, ordonanța de clasare a cauzei penale a fost adoptată la 26 martie 2019,

fiind anulată prin ordonanța adjunctului Procurorului General la 12 iunie 2019, adică

peste aproape 3 luni.

La fel, ordonanța de scoatere a inculpaților de sub urmărire penală a fost emisă

la 25 octombrie 2019, iar ulterior a fost anulată prin ordonanța adjunctului

Procurorului General Mircea Roșioru din 27 noiembrie 2019, adică peste treizeci de

zile.

Având în vedere cele expuse și ținând cont de cele stipulate în art. 251 Cod de

procedură penală, instanța de apel a conchis că ordonanțele din 12 iunie 2019 și 27

noiembrie 2019 nu sunt întemeiate pe circumstanțele prevăzute în art. 287 alin. (1)

Cod de procedură penală, sunt lovite de nulitate absolută și nu produc careva

consecințe juridice.

Privitor la solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpați a

cheltuielilor judiciare în sumă de 2310 lei, instanța de apel a ajuns la concluzia privind

respingerea acesteia, nefiind constatată vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate și lipsește temeiul încasării din contul acestora a sumelor pretinse.

prezența erorii de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea totală a deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei.

În motivarea recursului, titularul arată că instanța de apel neîntemeiat a indicat

ca au fost încălcate prevederile art. 22 Cod de procedura penala și art. 4 Protocolul nr.

7 CoEDO.

6

Măsura scoaterii de sub urmărire penală nu este о măsura definitivă, întrucât ea

este supusa controlului ierarhic și nu poate fi asimilată unei hotărâri de achitare.

Reluarea urmăririi penale nicidecum nu presupune că persoana este urmărită de

mai multe ori, deoarece este una și aceleiași urmărirea penală, desfășurată în cadrul

aceluiași proces penal, care, de fapt, nu a fost pornită din nou, repetat, dar pur și

simplu a fost reluată.

Astfel, ordonanța de clasare nu este о hotărâre procesuala definitivă, considerent

din care aceasta nu va constitui о încălcare a prevederilor art. 22 alin. (3) Cod de

procedura penala, art. 7 alin. (2) Cod penal și art. 4 Protocolul nr. 7 CoEDO.

La caz, ordonanțele adjuncților Procurorului General din 12 iunie 2019 și din 27

noiembrie 2019 sunt adoptate și motivate în baza art. 287 alin. (1) Cod de procedură

penală, iar art. 52 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală indică la dreptul

procurorului ierarhic superior de a anula actele ilegale ale procurorului ierarhic

inferior.

De asemenea, greșit s-a invocat că termenul de 15 zile prevăzut de legislator

pentru examinarea de către procuror a plângerii depuse de participanții la proces,

se refera inclusiv și la efectuarea de către procuror a controlului ierarhic superior a

ordonanțelor emise, termenul dat urmând a fi asimilat pe deplin acțiune de control

ierarhic superior din partea procurorului, or în temeiul art. 287 alin. (4) Cod de

procedură penală, reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul

termenului de prescripție de tragere la răspundere реnаlă pentru fapta respectivă, iar

conform art. 60 alin. (8) Cod penal, prescripția nu se aplică persoanelor care au

săvârșit infracțiuni de tortură, organul de urmărire penală fiind obligat, sa ia toate

masurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele a circumstanțelor

cauzei pentru stabilirea adevărului (art. 254 Cod de procedură penală).

Mai mult, art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală stipulează că încălcarea

oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului

dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea este prezenta, sau la

terminarea urmăririi penale – când partea ia cunoștința de materialele dosarului, sau

în instanța de judecată – când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit in instanță.

În speță, la prezentarea materialelor de urmărire penală, apărarea nu a invocat

nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ci doar s-a

solicitat clasarea cauzei penale din motivul lipsei elementelor constitutive ale

infracțiunii, ceea ce prezuma ca au fost de acord cu legalitatea acestor acte

procedurale.

penală, referință depune avocatul Fencovschi Eugeniu, în numele inculpaților,

solicitând dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat.

procedură penală și a depus cererea în termen.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

7

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de acuzatorul de stat, acesta

se întemeiază pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs

și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticile aduse de

către titularul cererii de recurs și-a găsit confirmare în speța dedusă judecății, iar

hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau

administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond trebuie să

fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în

vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii,

dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv

de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

8

Pentru a concluziona astfel, instanța de recurs reține că instanța de apel la

examinarea cauzei a comis un șir de erori și anume:

În primul rând, se menționează că instanța de apel a pus la baza concluziei de

încetare a procesului penal probe ce nu au fost cercetare în ședința primei instanțe și

a celei de apel.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, instanța de apel

nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

La caz, din materialele cauzei penale se reliefează împrejurarea că aceste

prevederi legale nu au fost întocmai respectate, or probele puse la baza soluției de

încetare a procesului penal, intentat în baza art. 1661 alin. (2) lit. c) Cod penal, în

privința lui Covali Alexandr și Vasilișîn Victor și anume: ordonanța de clasare a

cauzei penale din 26 martie 2019, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din

25 octombrie 2019 precum și ordonanțele adjuncților Procurorului General din 12

iunie 2019 și din 27 noiembrie 2019 nu au fost cercetate în ședința de judecată, nu au

fost indicate în procesul-verbal al ședinței de judecată și nu s-au audiat părțile vis-a-

vis de probe și de soluția de încetare.

Mai mult, apărarea pe întreg procesul penal a pledat exclusiv pentru achitarea

inculpaților Covali Alexandr și Vasilișîn Victor, iar soluția de încetare a fost adoptată,

din oficiu, fără a se ține cont de faptul că:

- încetarea procesului penal poate avea loc doar pentru temeiuri de nereabilitare;

- punerea în discuție a acestei chestiuni are importanță și pentru verificarea

respectării termenului prevăzut de alin. (4) art. 251 Cod de procedură penală;

- invocarea precum și constatarea nulității unor acte procesuale sau încălcarea

esențială ale normelor de procedură penală nu poate constitui temei de încetare a

procesului penal, ci este necesar de examinat problema sub aspectul admisibilității

probelor sau reducerii pedepsei.

Așadar, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, instanța de apel

era obligată să discute chestiunea încetării procesului penal cu părțile și la necesitate

să acorde timp și facilități necesare pregătirii în susținerea și expunerea poziției

părților.

În al doilea rând, instanța de apel, la întocmirea hotărârii, nu a îndeplinit

cerințele art. 394 Cod de procedură penală și hotărârea nu corespunde rigorilor legii.

La caz, în partea descriptivă a hotărârii instanței de apel se indică constatarea

stării de fapt și de drept reținută prin sentința de condamnare, fără o indicare ulterioară

a învinuirii pe baza căreia persoana a fost trimisă în judecată.

Drept urmare, decizia instanței de apel are conținutul unei hotărâri de

condamnare și nu de încetare.

În al treilea rând, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor părților

și judecarea în ordine de apel, în prezenta cauză penală, a fost viciată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală instanța

de apel, judecând apelul, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel, ele constituind fondul apelului și acestea trebuie examinate printr-o

analiză obiectivă, completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, fiind confruntate

cu întreg materialul probator al cauzei.

9

În lumina practicii CtEDO, o hotărâre motivată, în sensul legislației naționale

pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței la adoptarea soluției, precum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport cu analiza probatoriului administrat

în cauză (hotărârea Fomin versus Republica Moldova).

În acest sens se atestă că, declanșând o continuare a judecării cauzei în fond,

apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat și vizavi de problemele

ce le ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de

apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia să

expună concluzia generală pe marginea apelului, precum și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea argumentelor invocate de apelanți prin formularea

unui răspuns la fiecare argument, analizând probele și indicând expres care sunt

motivele respingerii unora și aprecierii critice a altora.

În această ordine de idei, se menționează că dreptul la un proces echitabil nu

poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile parților sunt examinate de către

instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

argumentelor și elementelor de proba sau cel puțin de a le aprecia (hotărârea CtEDO

Achina versus Romania). Totodată, deși instanțele nu sunt obligate să se expună

asupra motivelor de respingere a fiecărui argument a unei părți (hotărârea Ruiz Torija

versus Spania), acestea nu sunt scutite de obligația de a examina în modul

corespunzător principalele motive invocate și de a le da un răspuns (hotărârea Moreira

Ferreira versus Portugalia).

Verificând decizia recurată, Colegiul penal lărgit constată că, la caz, atât

acuzarea cât și apărarea au indicat la un șir de erori de fapt și de drept (a se vedea pct.

3 a prezentei hotărâri), iar instanța de apel nu le-a analizat și nu s-a pronunțat motivat

asupra niciunui argument a apelanților.

Toate cele menționate supra au dus la derogarea de la prevederile art. 394 alin.

Cod de procedură penală, fapt ce a afectat în consecință procesul de soluționare

corectă a chestiunilor de fapt și de drept prevăzute la art. 385 alin. (1) Cod de

procedură penală.

În al patrulea rând, instanța de apel nu a făcut o apreciere a probelor în

conformitate cu prevederile art. 101-101 Cod de procedură penală.

În sensul celor constatate, Colegiul, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4),

101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, evidențiază că, verificarea probelor este o

activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii

datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în

analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de

proveniență a probelor și ea poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de normele de procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului

penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute

de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de

a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

10

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt

admise, iar altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

depus de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât și de părțile

din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Mai mult,

justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la echitatea procedurii

desfășurate pentru toate părțile la proces.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate din punct de vedere al

coroborării lor, după veridicitate, pertinența, concludența și utilitatea acestora. Doar

simpla enumerare a probelor, fără coroborarea lor, nu reprezintă efectuarea procesului

de apreciere a probelor, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, iar hotărârea este bazată pe presupuneri, fără a se face o analiză multilaterală

și coerentă a tuturor probelor, a legăturii dintre ele.

Contrar celor relatate mai sus, la caz, instanța de apel nu a făcut o analiză și

coroborare între probele administrate, ea doar le-a enumerat, transcriindu-le, fără a

descrie conținutul lor.

Cu titlu de concluzie, Colegiul statuează că pentru a corespunde criteriilor de

calitate, o hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată suficient. Motivarea

hotărârii judecătorești constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu

judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea

exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în

condițiile prevăzute de art. 6 CoEDO.

Tot aici, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele

ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere

cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu numai

nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-

vagi, reprezintă motiv de casare.

Așadar, cele constatate de instanțele ierarhic-inferioare nu pot fi considerate ca

corespunzând exigențelor CoEDO, or obligația instanței de a-și motiva hotărârea face

parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces echitabil și doar o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal

(hotărârea CtEDO Suominen versus Finlanda), iar omisiunea instanțelor de a face o

analiză a probatoriului administrat și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe

cât și asupra argumentelor invocate de parte, este cu certitudine o lacună care nu poate

fi corectată de către instanța de recurs la această etapă a procedurilor.

Mai mult, decizia este lipsită de claritate, ea neputând fi considerată motivată

suficient, pentru a permite părților să înțeleagă motivele pe care se întemeiază actul

de justiție, în vederea prezentării de contraargumente în instanțele superioare

(hotărârea CtEDO Hadjianastassiou versus Grecia).

Drept consecință, decizia instanței de apel urmează a fi desființată ad integrum,

or în cauza dată, instanța de apel nu și-a exercitat în deplină măsură atribuțiile

prevăzute de lege și această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs, deoarece

aceasta nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și de a se pronunța asupra

legalității sentinței primei instanțe, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor legale.

11

La rejudecarea cauzei instanța urmează să se conducă de prevederile art. 436

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra circumstanțelor arătate în prezenta hotărâre, ținând cont de motivele casării

deciziei atacate și invocărilor recurenților, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe

o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, casează total decizia Colegiului Penal al

Curții de Apel Bălți din 22 martie 2022 în cauza penală privindu-i pe Covali

Alexandr XXXXX și Vasilișin Victor XXXXX și dispune rejudecarea cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 17 noiembrie 2022.

Președinte TOMA Nadejda

Judecători CATAN Liliana

DIACONU Iurie

GUZUN Ion

BOICO Victor

12