1ra-1004/2022 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-1004/2022 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1004/2022

1-20164625-01-1ra-11072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 28 mai 2021 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2021, declarat de avocata Mihaela Cecan,

în numele inculpatului

Țisar Iuri XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 29.12.2020 – 28.05.2021,

instanța de apel: 06.07.2021 – 16.12.2021,

instanța de recurs: 11.07.2022 – 24.10.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal la 13 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis, din 17.07.2020.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului, cheltuielele judiciare în mărime

de 36.672 lei.

de timp de la orele 19:30, până la orele 21:15, aflându-se în apartamentul nr.XX, de pe

str. XXXX, mun. Chișinău, unde domicilia împreună cu mama sa, Țisar Oliga și

concubinul mamei sale, Furnica Artur, de aproximativ un an de zile, fiind în relații

ostile cu ultimul, în cadrul unui conflict iscat între ei, având intenția omorului lui

Furnica Artur i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în regiunea toracelui, cauzându-

i conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXX din 05.08.2020: „Plagă înțepat-

1

tăiată (penetrantă) a abdomenului cu lezarea țesuturilor moi, diafragmei și a ficatului -

care a fost produsă intravital, cu cca. 0-3 ore până la deces (conform datelor

histologice), prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător-tăietor”, leziune în

rezultatul căreia Furnica Artur a decedat și care are legătura cauzală directă cu

survenirea decesului și conform criteriului (pericol pentru viața) se califică ca vătămare

corporală gravă, după ce Țisar Iuri, a părăsit locul comiterii infracțiunii.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de urmărire penală în

baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, ca omorul intenționat, săvârșit asupra unui

membru de familie.

Instanța a reținut că, inculpatul a refuzat să facă declarații, iar în ultimul cuvânt

a menționat că nu-și recunoaște vinovăția.

Totodată, acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate în baza art. 145 alin.(1)

Cod penal, ca omorul unei persoane, deoarece vinovăția lui este dovedită prin probele

administrate, inclusiv:

declarațiile martorului Țisar Olga, că între dânsa, fiul său și concubinul său,

relațiile erau deteriorate mai demult. Ei locuiau împreună în apartamentul care

aparținea lui Furnica Artur, situat în mun. Chișinău, str. XXXX, ap. XX. Anterior celor

întâmplate, dânsa a avut o discuție cu Țisar Iuri și i-a solicitat acestuia să plece din acel

apartament, deoarece în ultima perioadă avea un comportament inadecvat, fiind în stare

de ebrietate, a deteriorat patul și alte lucruri. La fel, a aplicat violența asupra sa și o

numea cu cuvinte necenzurate, iar o dată a fost bătută cu picioarele. Dânsa cu

concubinul său, Furnica Artur, a început să-i spună mai des ca el să plece și să-și caute

alt loc de trai. Pe data de 15.07.2020, atunci când Țisar Iuri s-a întors de la serviciu,

dânșii au revenit din ospeție. Furnica Artur era în stare de ebrietate și era foarte agitat

și neliniștit în privința lui Iuri. În ospeție, au fost la Ialoveni, din start a mers ea,

aproximativ la orele 11:00, iar ulterior a fost telefonată de Artur și a venit și acesta

după masă cu taxiul. Au revenit acasă cu taxiul, împreună cu Artur, iar Iuri încă era la

serviciu. Artur dorea să mai consume alcool, însă dânsa nu i-a permis, astfel s-a iscat

și un mic scandal. Furnica Artur îi reproșa că s-a săturat de Iuri și este necesar ca el să

plece. Când Iuri a venit de la muncă, ea se afla la bucătărie, Artur probabil era în

cameră, deoarece o jumătate din odaie în care ei locuiau din bucătărie nu se observă.

Furnica A. a început să-l înjure, solicitându-i să își strângă lucrurile și să plece, iar

ultimul spunea că nu pleacă fără banii care îi datorau și anume 260 euro și 2000 lei.

Furnica A. era foarte beat și a început să se înfurie, Iuri a mers la bucătărie să-și facă

ceai, iar ea în acel moment a mers la baie. Când a ieșit, Iuri stătea cu spatele la dulap

și se certa cu Artur. Dânsa nu s-a implicat în conflictul acestora, deoarece îi era frică.

Își făcea chestiile sale și stătea pe rețelele de socializare. După un timp, a auzit un sunet

ca o bubuitură, de parcă cineva a căzut. A observat cum din cameră, Iuri a ieșit prin

antreu și a mers în camera sa. În apartament era liniște, iar ea credea că Furnica Artur

a adormit și continua să navigheze pe rețelele de socializare. Nu ține minte cât timp a

trecut, dorind să fumeze trebuia să treacă de la bucătărie prin odaia lor spre balcon și

atunci l-a văzut pe Furnica A. culcat la podea, practic lângă ușa balconului. Având jos

un covor de culoare deschisă, i-a atras atenția o pată de sânge. Furnica A. stătea culcat

pe partea dreaptă și ea l-a întors și a văzut că tot maioul era în sânge. Ea i-a ridicat

2

maioul și a văzut rana de unde curgea sânge. Alături era un dulăpior cu medicamente,

de acolo a luat un tifon elastic și l-a pus la rana care sângera. S-a întors la bucătărie să

ia telefonul să cheme ambulanța. Fiind în stare de șoc, a uitat numărul de la urgență și

a început a striga la Iuri, întrebându-l cum să cheme ambulanța, la ce acesta i-a răspuns

din coridor că nu știe. Și-a dat seama că este în coridor, deoarece acolo scârția podeaua.

Dânsa a format 112 și a chemat salvarea. A înțeles că în timpul acelei cerți, Țisar Iuri

l-a lovit pe Furnica A. cu un cuțit în regiunea abdominală, partea dreaptă, iar după

aceasta a fugit. Țisar Iuri a locuit cu ei o perioadă de un an și jumătate. Consideră că

motivul din care Iuri l-a înjunghiat pe Furnica A. au fost banii, deoarece în acel moment

ei nu dețineau suma pe care urmau să o restituie acestuia. Anterior, când Iuri avea zi

liberă, nu cu mult timp de cele întâmplate, fiind în stare de ebrietate, a început să o

numească. Prima dată, o numea Olea și îi zicea că o va ucide și atunci dânsa i-a

comunicat lui Artur că îi este frică să rămână cu dânsul acasă. Despre acest fapt i-a

spus și cunoscutei sale. A doua oară, Iuri fiind beat și aflându-se cu acesta acasă, a fost

lovită de câteva ori cu picioarele. Această faptă a avut loc înainte de omor. Furnica A.

a văzut aceste circumstanțe și a doua zi a vorbit cu Iuri despre acest fapt, iar ultimul

spunea că nu ține minte. Iuri scrie cu mâna stângă, în rest toate celelalte acțiuni le

realizează cu ambele mâini. De obicei cuțitele se află la bucătărie. Presupune că în

momentul când a mers la baie, Țisar Iuri putea să ia de la bucătărie, mijlocul cu care a

săvârșit infracțiunea;

declarațiile martorului Șatunova Olga, că inculpatul nu-i este cunoscut. Furnica

A. este vecinul său. În ziua incidentului, Furnica A. cu concubina sa, Țisar Olga au

avut un conflict, aceștia se certau de dimineață și strigăte au fost auzite până

aproximativ la orele 19:00. Ulterior, a venit poliția și ambulanța. Nu cunoștea că cu

Furnica A. și Țisar Olga mai locuiește cineva, însă a menționat că aceștia consumau

mult alcool și se certau des;

declarațiile martorului Garștea Alla, că pe Furnica Artur îl cunoaște din copilărie,

iar pe inculpat l-a văzut cum ieșea din blocul în care dânsa locuiește. În ziua

incidentului nu l-a văzut pe Furnica Artur, dar a auzit sunete din apartamentul în care

locuia. Se auzeau strigăte, chiar și lovituri. Cel mai mult se auzea concubina lui Furnica

A. De dimineața se auzeau strigăte cu înjurături. La amiază, se auzeau strigăte, iar spre

seară s-a auzit cum a căzut ceva greu, de genul unui dulap;

raportul de expertiză nr. XXXX din 05.08.2020, conform căruia moartea lui

Furnica A., a.n. XXXX, a survenit cu cca. 10-15 ore, până la efectuarea necropsiei, în

urma hemoragiei interne, ca rezultat al cauzării plăgii înțepat-tăiate în regiunea

abdomenului cu lezarea ficatului, ceea ce se confirmă prin datele necropsiei. La

examinarea medico-legală a cadavrului s-a depistat: Plagă înțepat-tăiată (penetrantă) a

abdomenului cu lezarea țesuturilor moi, diafragmei și a ficatului - care a fost produsă

intravital, cu cca. 0-3 ore până la deces (conform datelor histologice), prin acțiunea

traumatică a unui obiect înțepător-tăietor, are legătura cauzală directă cu survenirea

decesului și conform criteriului (pericol pentru viața) se califică ca vătămare corporală

gravă. Excoriație pe frunte - care a fost produsă cu puțin timp până la deces, prin

acțiunea traumatică cu corp contondent sau/și la lovirea de acesta, nu are legătură

cauzală cu survenirea decesului și se califică ca vătămare corporală neînsemnată;

3

raportul de expertiză nr. XXXX din 16.10.2020, prin care s-a constatat că plaga

de pe prelevat din regiunea abdomenului cadavrului numit Furnica A. a fost cauzată de

un obiect plat înțepător-tăietor și nu-i exclus cauzarea ei cu lama cuțitului prezentat în

pachetul nr.11. Restul întrebărilor expuse în ordonanța sunt de competența medicului

legist ce a efectuat expertiza cadavrului;

procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigații

interceptarea și înregistrarea comunicărilor și imaginilor din 02.11.2020, și stenograma

comunicărilor purtate de către Țisar Olga, a.n. XXXX și Țisar Iuri, a.n. XXXX, potrivit

căruia Țisar Olga, îi comunică lui Țisar Iuri, despre faptul că el cunoaște că ea nu este

vinovată, că ea nu a comis infracțiunea dată și că stă neîntemeiat în izolator și suferă și

că ar fi bine ca Țisar Iuri, să nu tărăgăneze și să recunoască odată fapta și să dea

declarații deoarece el a fost în odaie cu Furnica Artur, a.n. 22.05.XXXX și că el a comis

omorul intenționat al acestuia, fapte care în cadrul convorbirilor nu au fost negate de

către Țisar Iuri, declarațiile lui Țisar Olga;

avizul de testare la poligraf nr. XXXX din 07.09.2020, prin care s-a stabilit că

subiectul Țisar Olga a.n. XXXX, a fost supus testării la detectorul comportamentului

simulat, ocazie cu care i-au fost adresate întrebările relevante: R4) Ты замешана в

смерти Фурники Артура? Răspuns: НЕТ. R7) 15 июля 2020 года ты нанесла рану

острым предметом Фурнике Артуру? Răspuns: НЕТ. R9) Фурника Артур умер из-

за тебя? Răspuns; НЕТ. În procesul de interpretare a diagramelor obținute de la

complexul poligraf s-au evidențiat că, răspunsurile subiectului la întrebările relevante

R4, R7 și R9 nu au produs note specifice comportamentului simulat în traseele

fiziologice (nervozitatea neuromusculară la nivel toracic și abdominal, bioelectric

G.S.R., tensiune arterială) după cum urmează: modificări ale nivelului de bază; creșteri

de amplitudine și durată a curbei bioelectrice; modificarea tensiunii arteriale. Absența

modificărilor de trasee în raport cu răspunsurile date la întrebările relevante ale testării,

sunt interpretate ca reprezentând în mod cert concordanță, sub aspectul veridicității,

între efectele întrebărilor resimțite în plan psiho-fiziologic și conținutul informațional,

material-faptic, pe care aceste răspunsuri le susțin. Comportamentul expresiv al

subiectului s-a caracterizat prin absența reactivității mimico-gesticulare concretizate

în: modificări de paloare; sudorație; disconfort psihic; spasm glotic. În urma interviului

pre-test și interpretării diagramelor obținute în dependență de răspunsurile la întrebările

relevante R4, R7 și R9 s-a constatat că subiectul a răspuns sincer, ceea ce reprezintă un

comportament caracteristic persoanelor care nu încearcă disimularea adevărului.

Concluzie: la întrebările relevante R4, R7 și R9 adresate persoanei Țisar Olga a.n.

XXXX, s-a constatat că aceasta a răspuns sincer; (f.d.174-175, Vol. I) Avizul de testare

poligraf nr. XXXX din 07.09.2020, prin care s-a stabilit că subiectul Țisar Iuri

Vladimri, d.n. XXXX, a fost supus testării la detectorul comportamentului simulat,

ocazie cu care i-au fost adresate întrebările relevante: R4) Ты замешан в смерти

Фурники Артура? Răspuns: НЕТ. R7) 15 июля 2020 года ты нанес рану острым

предметом Фурнике Артуру? Răspuns: НЕТ. R9) Фурника Артур умер из-за тебя?

Răspuns: НЕТ. În procesul de interpretare a diagramelor obținute de la complexul

poligraf s-au evidențiat că răspunsurile subiectului la întrebările relevante R4, R7 și R9

au produs note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice (nervozitatea

4

neuromusculară la nivel toracic și abdominal, bioelectric G.S.R., tensiune arterială)

după cum urmează: modificări ale nivelului de bază; creșteri de amplitudine și durată

a curbei bioelectrice; modificarea tensiunii arteriale. Prezența modificărilor de trasee

în raport cu răspunsurile date la întrebările relevante ale testării, sunt interpretate ca

reprezentând în mod cert concordanță, sub aspectul veridicității, între efectele

întrebărilor resimțite în plan psiho-fiziologic și conținutul informațional, material-

faptic, pe care aceste răspunsuri le susțin. Comportamentul expresiv al subiectului s-a

caracterizat prin prezența reactivității mimico-gesticulare concretizate în: modificări

de paloare; sudorație; disconfort psihic; spasm glotic. În urma interviului pre-test și

interpretării diagramelor obținute în dependență de răspunsurile la întrebările relevante

R4, R7 și R9 s-a constatat că subiectul ascunde adevărul, ceea ce reprezintă un

comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului.

Concluzii: la întrebările relevante R4, R7 și R9 adresate persoanei Țisar Iuri a.n.

XXXX s-a constatat că aceasta ascunde adevărul.

Astfel, din declarațiile martorului Țisar Olga se constată, că în ziua incidentului,

când Țisar Iuri a venit de la serviciu, Furnica A. a început să-l înjure solicitându-i

acestuia să își strângă lucrurile și să plece, iar ultimul spunea că nu pleacă fără banii

care îi datorau și anume 260 euro și 2000 lei. După un timp, a auzit un sunet ca o

bubuitură, de parcă cineva a căzut. A observat cum din camera lor, Țisar Iuri a ieșit

prin antreu și a mers în camera sa. În apartament era liniște, iar ea credea că Furnica A.

a adormit și continua să navigheze pe rețelele de socializare. Nu ține minte cât timp a

trecut, dorind să fumeze trebuia să treacă de la bucătărie prin odaia lor spre balcon și

atunci l-a văzut pe Furnica A. culcat la podea, practic lângă ușa balconului și i-a atras

atenția o pată de sânge. Furnica A. stătea culcat pe partea dreaptă și ea l-a întors și a

văzut că tot maioul era în sânge. I-a ridicat maioul și a văzut rana de unde curgea sânge.

Alături era un dulăpior cu medicamente, de acolo a luat un tifon elastic și l-a pus la

rana care sângera. S- 9 a întors la bucătărie să ia telefonul și să sune la poliție. A înțeles

că în timpul acelei cerți, Țisar Iuri l-a lovit pe Furnica A. cu un cuțit în regiunea

abdominală, partea dreaptă, iar după aceasta a fugit. Țisar Iuri a locuit cu ei o perioadă

de un an și jumătate, timp în care le acorda suma de 3000 lei, lunar, dar nu permanent

pentru produse, țigări și facturi. Consideră că motivul din care Iuri l-a înjunghiat pe

Furnica A. a fost datoria pe care ei o aveau față de inculpat, deoarece în acel moment

ei nu dețineau acești bani.

În același timp, sunt întemeiate obiecțiile apărătorului Cecan Mihail referitor la

inadmisibilitatea probelor, urmând a fi excluse din probatoriul prezentat de procuror,

avizul de testare poligraf nr. XXXX din 07.09.2020 și avizul de testare la poligraf nr.

XXXX din 07.09.2020.

În acest sens, art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală stabilește în mod expres

mijloacele de probă prin intermediul cărora pot fi constatate circumstanțele de fapt,

listă în care avizul de testare poligraf nu se regăsește.

Prin urmare, testarea sincerității învinuitului, cu testul poligraf, nu trebuie

supraestimată în condițiile în care această tehnică, pe de o parte, nu face parte din

mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură penală, el neputând prezenta o

certitudine privind vinovăția ori nevinovăția inculpatului, iar pe de altă parte, de cele

5

mai multe ori, este imperfect, depinzând de o multitudine de factori cum ar fi

emotivitatea crescută, starea de nervozitate, problemele de ordin psihic etc. Concluziile

testului poligraf nu pot fi considerate ca furnizând probe, în sensul procesual al

noțiunii, întrucât poligraful nu este, așa cum s-a arătat, mijloc de probă. Acestea pot fi

valorificate, în planul unei soluții, doar în calitate de indicii care, coroborate cu alte

elemente de fapt, conduc către o anume concluzie.

Totuși, organul de urmărire penală a determinat incorect prezența circumstanței

agravante și a calificat fapta în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal.

Prin urmare, fapta urmează a fi recalificată în baza articolului 145 alin. (1) Cod

penal, excluzând circumstanța agravantă prevăzută de alin. (2) lit. e1) – fapta comisă

asupra unui membru de familie.

Ori, în conformitate cu art. 1331 lit. a) Cod penal, prin membru de familie se

înțelege, în condiția de conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorț, sub tutelă

și curatelă, rudele, afinii lor, soții rudelor, persoanele aflate în relații asemănătoare

celora dintre soți (concubinaj) sau dintre părinți și copii.

În cauza penală dedusă judecății, acuzarea invocă că inculpatul se afla cu

victima Furnica Artur în relații asemănătoare dintre părinți și copii, datorită faptului

că ultimul concubina cu mama acestuia, Țisar Olga.

În acest sens, atât legislația, cât și doctrina de specialitate nu menționează cercul

subiecților care cad sub incidența persoanelor aflate în relații asemănătoare celora

dintre părinți și copii.

Într-o opinie în literatura de specialitate se menționează că persoanele aflate în

relații asemănătoare celora dintre părinți și copii (în condiția de conlocuire), reprezintă

categoria de persoane care cuprinde părinții educatori și copiii care locuiesc în case de

copii de tip familial sau care au locuit împreună (pentru relații din trecut).

Potrivit materialelor cauzei, victima Furnica Artur este concubinul mamei

inculpatului Țisar Iuri, însă, aceasta nu denotă în mod automat că aceștia se aflau într-

o relație specială, de natura celei asemănătoare dintre părinți și copii. Or, această

expresie cuprinde persoanele aflate de facto într-o relație emoțională, fizică și

intelectuală de natura celei dintre părinți și copii.

Însă, în speță după cum rezultă din declarațiile martorului Țisar Olga, relațiile

între Furnica Artur și Țisar Iuri, erau deteriorate, iar dânsa cu Furnica Artur dorea ca

Țisar Iuri să părăsească apartamentul în care locuiau împreună. Tot, martorul Țisar

Olga a afirmat că pentru faptul că Țisar Iuri locuia cu ei în apartamentul lui Furnica

Artur, le achita lunar o sumă de bani.

Totodată, martorul Zefirov Alexandr a comunicat că în timpul serviciului Țisar

Iuri și Furnica Artur, practic nu comunicau, iar martorii Șatunova Olga, Șestacova

Liudmila și Barbulat Tamara, vecinii de bloc a lui Furnica Artur, au comunicat că nici

nu-l cunosc pe inculpat.

Astfel, se constată că între victima Furnica Artur și inculpatul Țisar Iuri nu exista

o relație asemănătoare dintre părinte și copil, respectiv lipsește semnul calificativ

prevăzut la art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, asupra unui membru de familie.

6

Or, pentru a fi în prezența acestei circumstanțe, este necesar ca între făptuitor și

victimă să existe, la momentul săvârșirii faptei, un raport special bazat pe o relație

specială între aceștia.

În aceste circumstanțe, acțiunile inculpatului Țisar Iuri corespund încadrării

juridice a prevederilor art. 145 alin. (1) Cod penal, omorul unei persoane.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Țisar

Iuri să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal la 18 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că la pronunțarea sentinței, instanța eronat a interpretat

prevederile art. 1331 Cod penal și a menționat că în cazul dat nu este prezentă

circumstanța agravantă a omorului intenționat cuprinsă la art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod

penal „omorul săvârșit asupra unui membru de familie” și neîntemeiat și ilegal a

reîncadrat acțiunile lui Țisar Iuri, a.n. XXXX, din prevederile art. 145 alin. (2) lit. e1)

Cod penal, în prevederile art. 145 alin. (1) Cod penal, menționând că: „atât legislația,

cât și doctrina de specialitate nu menționează cercul subiecților care cad sub incidența

persoanelor aflate în relații asemănătoare celora dintre părinți și copii”, cu toate că art.

1331 Cod penal, stimulează concret condiția de conlocuire, care a fost probată și nu

poate fi pusă sub nici o îndoială.

Totodată, instanța a menționat eronat că: „Potrivit materialelor cauzei, victima

Furnica Artur este concubinul mamei inculpatului Țisar Iuri, însă, aceasta nu denotă în

mod automat că aceștia se aflau într-o relație specială, de natura celei asemănătoare

dintre părinți și copii. Or, această expresie cuprinde persoanele aflate de facto într-o

relație emoțională, fizică și intelectuală de natura celei dintre părinți și copii, însă, în

speță după cum rezultă din declarațiile martorului Țisar Olga, relațiile între Furnica

Artur și Țisar Iuri, erau deteriorate, iar dânsa cu Furnica Artur dorea ca Țisar Iuri să

părăsească apartamentul în care locuiau împreună. Astfel, între victima Furnica Artur

și inculpat nu exista o relație asemănătoare dintre părinte și copil, respectiv lipsește

semnul calificativ prevăzut la art. 145 alin. (2) e1) Cod penal”.

Prin urmare, în vederea restabilirii echității sociale, inculpatul va fi recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, cu

aplicarea sancțiunii penale în conformitate cu limitele prevăzute norma penală stipulată

la art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal și anume cu stabilirea unei pedepse sub formă de

închisoare pe un termen de 18 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

3.1. A declarat apel și avocata Mihaela Cecan, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelanta a invocat că partea acuzării urma să elucideze pe deplin circumstanțele

cauzei penale cercetate, or în prezent există o serie de divergențe dintre declarațiile

participanților la proces și ceea ce partea acuzării, precum și instanța de judecată au

calificat drept probă la dosar.

În materialele cauzei nu se regăsește nici o probă directă, verosimilă, pertinentă

și concludentă ce ar demonstra vinovăția inculpatului, Țisar Iuri fiind pus sub învinuire

și trimis dosarul în judecată în baza unor probe neconcludente și chiar inadmisibile, iar

instanța de fond a emis o sentință de condamnare fără suport probatoriu concludent,

7

doar în baza declarației unui martor care la urmărirea penală a avut statut de bănuit și

învinuit, dând declarații contradictorii.

Ținând cont de probatoriul administrat de către acuzare lui Țisar Iuri i se impută

omorul lui Furnica Artur fără a fi administrate nici o probă directă, pertinentă,

concludentă, utilă si veridică.

La baza învinuirii se află un oarecare „Aviz de testare poligraf ” nr. XXXX din

07 septembrie 2020 care a fost efectuat contrar prevederilor art. 10, 17, 94, 251 Codul

de procedură penală.

Inculpatului în mod flagrant i s-a încălcat dreptul la apărare, învinuitul fiind

supus testării poligrafice adică unei „acțiuni” care nu este prevăzută de Codul de

procedură penală și fără a fi asistat de apărătorul său, fără a avea posibilitatea de a

discuta cu apărătorul său ca acesta să îi explice drepturile și obligațiile, inclusiv și

posibilitatea de a înainta careva cereri, recuzări, obiecții față de „specialistul” care a

întocmit „avizul de testare poligraf’.

În atare circumstanțe, învinuitul a fost supus forțat, contrar Codului de procedură

penală, nerespectându-se dreptul la apărare, unei acțiuni procesuale care nu este

prevăzută de legea procesual penală a Republicii Moldova, ceea ce contravine art. 26

din Constituția Republicii Moldova și art. 17 Cod de procedură penală, adică asigurarea

dreptului la apărare.

Dat fiind faptul că Avizul de testare poligraf nr. XXXX din 07 septembrie 2020

efectuat în privința lui Țisar Iuri este obținută și anexată la dosar ca probă a acuzării

contrar prevederilor legale, mai mult de către legea procesual penală nici nu este

prevăzută ca probă, în conformitate cu prevederile art. 93 Cod de procedură penală,

deci fiind emisă contrar prevederilor art. 94 și 251 Cod de procedură penală, fapt ce

urmează a fi declarată nulă de către instanța de judecată și exclusă ca probă din dosar.

În urma cercetării judecătorești este cert faptul că, urmează a fi emisă o sentință

de achitare în privința lui Țisar Iuri pe motiv că, fapta nu a fost săvârșită de inculpat,

în conformitate cu prevederile art. 390 alin (1) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința

de achitare se adoptă dacă fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Incertitudinile și îndoielile privind constatarea elementului vinovăției, la fel cu

referire la situația de caz nu pot fi interpretate decât în favoarea acuzatului, aceasta

constituind atât o normă și un principiu instituit în legislația RM, precum și în cea

internațională. Practica națională și cea internațională susține ideea că numai în

prezența unor probe incontestabile poate fi condamnată persoana, ceea ce de fapt nu le

avem prezente pe cauza dată.

2021, apelul avocatei a fost respins ca nefondat, iar apelul procurorului a fost admis,

casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Țisar Iuri a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal la 15 ani 6

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În conformitate cu art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, s-a redus termenul

de pedeapsă cu 311 zile, pentru perioada 17.07.2020 – 28.05.2021.

Termenul executării pedepsei, fiind stabilit din 16.12.2021, cu includerea

perioadei 17.07.2020 până la 16.12.2021.

8

Instanța de apel a constatat următoarea fapta infracțională, că Țisar Iuri, la

15.07.2020, aproximativ în perioada de timp de la orele 19:30, până la orele 21:15,

aflându-se în apartamentul nr. 30, de pe str. XXXX, mun. Chișinău, unde domicilia

împreună cu mama sa, Țisar Oliga și concubinul mamei sale, Furnica Artur, de

aproximativ un an de zile, fiind în relații ostile cu ultimul, în cadrul unui conflict iscat

între ei, având intenția omorului lui Furnica Artur i-a aplicat acestuia o lovitură cu

cuțitul în regiunea toracelui, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

XXXX din 05.08.2020:„Plagă înțepat-tăiată (penetrantă) a abdomenului cu lezarea

țesuturilor moi, diafragmei și a ficatului - care a fost produsă intravital, cu cca. 0-3 ore

până la deces (conform datelor histologice), prin acțiunea traumatică a unui obiect

înțepător-tăietor”, leziune în rezultatul căreia Furnica Artur a decedat și care are

legătura cauzală directă cu survenirea decesului și conform criteriului (pericol pentru

viața) se califică ca vătămare corporală gravă, după ce Țisar Iuri, a părăsit locul

comiterii infracțiunii.

Astfel, inculpatul, prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit infracțiunea

prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, omorul intenționat, săvârșit asupra

unui membru de familie.

Instanța a reținut că, deși inculpatul vina nu a recunoscut-o, vinovăția lui a fost

dovedită integral prin cumulul de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și

veridice și coroborează între ele.

În prim plan, se vor reține argumentele formulate de apărăre în privința

inadmisibilității probelor, fiind exclus avizul de testare poligraf nr.XXXX din

07.09.2020 și avizul de testare la poligraf nr.XXXX din 07.09.2020 din probatoriu

administrat de către acuzare.

Ori, excluderea circumstanței „asupra unui membru al familiei” de către instanța

de fond este una neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 1331 Cod penal, noțiunea de membru de familie

presupune două accepțiuni diferite, în funcție de lipsa sau prezența conlocuirii

făptuitorului și victimei: a) în condiția conlocuirii: persoanele aflate în relații de

căsătorie, de concubinaj, persoanele divorțate, persoanele aflate în relații de tutelă și

curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soții rudelor; b) în condiția locuirii

separate: persoanele aflate în relații de căsătorie, copiii lor, inclusiv cei adoptivi, cei

născuți în afara căsătoriei, cei aflați sub curatelă.

Astfel, în speță, contrar argumentelor invocate de instanța de fond, existența

relației de rudenie între inculpat și partea vătămată (decedată), or, din declarațiile

martorului Țisar Olga, care a declarat că, „… Ei locuiau împreună în apartamentul care

îi aparținea lui Furnica Artur, situat în mun. Chișinău, str. XXXX, ap. XX... Țisar Iuri

a locuit cu ei o perioadă de un an și jumătate…”, fapt ce denotă cu raportare la

prevederile art. 1331 Codul penal - condiția de conlocuire.

În consecință, Tisar Iuri este fiul lui Tisar Olga, a.n. XXXX, iar aceasta a fost

concubina victimei Furnica Artur, a.n. XXXX, inculpatul locuind împreună cu victima

o perioadă îndelungată, adică între ei fiind relații asemănătoare celora dintre soți

(concubinaj), între mama sa si victimă, prin urmare fiind prezente relațiile

asemănătoare celora dintre părinți si copii, conlocuirea acestora fiind confirmată

9

inclusiv prin depozițiile martorilor.

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Recurenta invocă că la materialele cauzei nu se regăsește nici o probă directă,

verosimilă, pertinentă și concludentă ce ar demonstra vinovăția inculpatului, ultimul

fiind pus sub învinuire și trimis dosarul în judecată în baza unor probe neconcludente

și chiar inadmisibile. Iar instanța de fond a emis o sentință de condamnare fără suport

probatoriu concludent, doar în baza declarației unui martor, care la urmărirea penală a

avut statut de bănuit și învinuit, dând declarații contradictorii.

Subsecvent, partea acuzării urma să elucideze pe deplin circumstanțele cauzei

penale cercetate, or în prezent există o serie de divergențe dintre declarațiile

participanților la proces și ceea ce partea acuzării, precum și instanța de judecată au

calificat drept probă la dosar.

În materialele cauzei nu se regăsește nici o probă directă, verosimilă, pertinentă

și concludentă ce ar demonstra vinovăția inculpatului, Țisar Iuri fiind pus sub învinuire

și trimis dosarul în judecată în baza unor probe neconcludente și chiar inadmisibile, iar

instanța de fond a emis o sentință de condamnare fără suport probatoriu concludent,

doar în baza declarației unui martor care la urmărirea penală a avut statut de bănuit și

învinuit, dând declarații contradictorii.

Ținând cont de probatoriul administrat de către acuzare lui Țisar Iuri i se impută

omorul lui Furnica Artur fără a fi administrate nici o probă directă, pertinentă,

concludentă, utilă si veridică.

La baza învinuirii se află un oarecare „Aviz de testare poligraf ” nr. XXXX din

07 septembrie 2020 care a fost efectuat contrar prevederilor art. 10, 17, 94, 251 Codul

de procedură penală.

Inculpatului în mod flagrant i s-a încălcat dreptul la apărare, învinuitul fiind

supus testării poligrafice adică unei „acțiuni” care nu este prevăzută de Codul de

procedură penală și fără a fi asistat de apărătorul său, fără a avea posibilitatea de a

discuta cu apărătorul său ca acesta să îi explice drepturile și obligațiile, inclusiv și

posibilitatea de a înainta careva cereri, recuzări, obiecții față de „specialistul” care a

întocmit „avizul de testare poligraf’.

În atare circumstanțe, învinuitul a fost supus forțat, contrar Codului de procedură

penală, nerespectându-se dreptul la apărare, unei acțiuni procesuale care nu este

prevăzută de legea procesual penală a Republicii Moldova, ceea ce contravine art. 26

din Constituția Republicii Moldova și art. 17 Cod de procedură penală, adică asigurarea

dreptului la apărare.

Dat fiind faptul că Avizul de testare poligraf nr. XXXX din 07 septembrie 2020

efectuat în privința lui Țisar Iuri este obținută și anexată la dosar ca probă a acuzării

contrar prevederilor legale, mai mult de către legea procesual penală nici nu este

prevăzută ca probă, în conformitate cu prevederile art. 93 Cod de procedură penală,

deci fiind emisă contrar prevederilor art. 94 și 251 Cod de procedură penală, fapt ce

urmează a fi declarată nulă de către instanța de judecată și exclusă ca probă din dosar.

În urma cercetării judecătorești este cert faptul că, urmează a fi emisă o sentință

de achitare în privința lui Țisar Iuri pe motiv că, fapta nu a fost săvârșită de inculpat,

10

în conformitate cu prevederile art. 390 alin (1) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința

de achitare se adoptă dacă fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Incertitudinile și îndoielile privind constatarea elementului vinovăției, la fel cu

referire la situația de caz nu pot fi interpretate decât în favoarea acuzatului, aceasta

constituind atât o normă și un principiu instituit în legislația RM, precum și în cea

internațională. Practica națională și cea internațională susține ideea că numai în

prezența unor probe incontestabile poate fi condamnată persoana, ceea ce de fapt nu le

avem prezente pe cauza dată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală - hоtărârеа аtасаtă nu сuрrindе motivele ре саrе se întеmеiаză

soluția, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 296 alin.

(2) Cod de procedură penală, rechizitoriul se compune din două părți: expunerea și

dispozitivul. Expunerea cuprinde informații despre fapta și persoana în privința căreia

s-a efectuat urmărirea penală, analiza probelor care confirmă fapta și vinovăția

învinuitului. Dispozitivul cuprinde date cu privire la persoana învinuitului și

formularea învinuirii care i se incriminează cu încadrarea juridică a acțiunilor lui.

Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 394 alin. (1) pct. 1),

2), 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins

alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. În corespundere cu art. 113

alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să

11

aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

Însă, instanța de fond nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în limitele și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și

în drept imputate inculpatului prin învinuirea formulată.

Astfel, inițial a descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, identică cu

cea imputată inculpatului prin rechizitoriu, care a fost încadrată, însă, de procuror în

baza art. 145 alin. (2) lit. e1) Cod penal, ca omorul intenționat, săvârșit asupra unui

membru de familie, dar, divergent și neclar, a recalificat acțiunile inculpatului în baza

art. 145 alin. (1) Cod penal și fără a constata noua faptă criminală, adecvată acestei

încadrări juridice.

Mai mult, ulterior, contrazicându-se, a mai descris o fapta criminală, considerată

ca fiind dovedită, invocând că: „...din declarațiile martorului Țisar Olga se constată, că în ziua

incidentului, , când Țisar Iuri a venit de la serviciu, Furnica A. a început să-l înjure solicitându-i

acestuia să își strângă lucrurile și să plece, iar ultimul spunea că nu pleacă fără banii care îi datorau

și anume 260 euro și 2000 lei. După un timp, a auzit un sunet ca o bubuitură, de parcă cineva a căzut.

A observat cum din camera lor, Țisar Iuri a ieșit prin antreu și a mers în camera sa. În apartament

era liniște, iar ea credea că Furnica A. a adormit și continua să navigheze pe rețelele de socializare.

Nu ține minte cât timp a trecut, dorind să fumeze trebuia să treacă de la bucătărie prin odaia lor spre

balcon și atunci l-a văzut pe Furnica A. culcat la podea, practic lângă ușa balconului și i-a atras

atenția o pată de sânge. Furnica A. stătea culcat pe partea dreaptă și ea l-a întors și a văzut că tot

maioul era în sânge. I-a ridicat maioul și a văzut rana de unde curgea sânge. Alături era un dulăpior

cu medicamente, de acolo a luat un tifon elastic și l-a pus la rana care sângera. S- 9 a întors la

bucătărie să ia telefonul și să sune la poliție. A înțeles că în timpul acelei cerți, Țisar Iuri l-a lovit pe

Furnica A. cu un cuțit în regiunea abdominală, partea dreaptă, iar după aceasta a fugit. Țisar Iuri a

locuit cu ei o perioadă de un an și jumătate, timp în care le acorda suma de 3000 lei, lunar, dar nu

permanent pentru produse, țigări și facturi. Consideră că motivul din care Iuri l-a înjunghiat pe

Furnica A. a fost datoria pe care ei o aveau față de inculpat, deoarece în acel moment ei nu dețineau

acești bani”, dar fără a o încadra juridic și depășind limitele învinuirii formulate, ori

asemenea împrejurări faptice și de drept nu i-au fost incriminate inculpatului prin

rechizitoriu;

b) statuările sumare că: „în cauza penală dedusă judecății, acuzarea invocă că inculpatul

se afla cu victima Furnica Artur în relații asemănătoare dintre părinți și copii, datorită faptului că

ultimul concubina cu mama acestuia, Țisar Olga, În acest sens, atât legislația, cât și doctrina de

specialitate nu menționează cercul subiecților care cad sub incidența persoanelor aflate în relații

asemănătoare celora dintre părinți și copii. Într-o opinie în literatura de specialitate se menționează

că persoanele aflate în relații asemănătoare celora dintre părinți și copii (în condiția de conlocuire),

reprezintă categoria de persoane care cuprinde părinții educători și copiii care locuiesc în case de

copii de tip familial sau care au locuit împreună (pentru relații din trecut). Potrivit materialelor

cauzei, victima Furnica Artur este concubinul mamei inculpatului Țisar Iuri, însă, aceasta nu denotă

în mod automat că aceștia se aflau într-o relație specială, de natura celei asemănătoare dintre părinți

și copii. Or, această expresie cuprinde persoanele aflate de facto într-o relație emoțională, fizică și

intelectuală de natura celei dintre părinți și copii. Însă, în speță după cum rezultă din declarațiile

martorului Țisar Olga, relațiile între Furnica Artur și Țisar Iuri, erau deteriorate, iar dânsa cu

Furnica Artur dorea ca Țisar Iuri să părăsească apartamentul în care locuiau împreună. Tot,

martorul Țisar Olga a afirmat că pentru faptul că Țisar Iuri locuia cu ei în apartamentul lui Furnica

Artur, le achita lunar o sumă de bani. Totodată, martorul Zefirov Alexandr a comunicat că în timpul

serviciului Țisar Iuri și Furnica Artur, practic nu comunicau, iar martorii Șatunova Olga, Șestacova

12

Liudmila și Barbulat Tamara, vecinii de bloc a lui Furnica Artur, au comunicat că nici nu-l cunosc

pe inculpat. Astfel, se constată că între victima Furnica Artur și inculpatul Țisar Iuri nu exista o

relație asemănătoare dintre părinte și copil, respectiv lipsește semnul calificativ prevăzut la art. 145

alin. (2) lit. e1) Cod penal, asupra unui membru de familie”, dar în special că: „acuzarea invocă

că inculpatul se afla cu victima Furnica Artur în relații asemănătoare dintre părinți și copii,”, nu

au fost coroborate sub nici-o formă cu prevederile art. 296, 325, 326 Cod de procedură

penală, sub aspectul că acuzatorul a concretizat și completat învinuirea, verbal, în

cadrul ședinței de judecată, iar în fapta criminală descrisă și imputată inculpatului prin

rechizitoriu lipsesc cu desăvârșire constatări faptice și argumentări de rigoare, raportate

la prevederile concrete din art. 1331 lit. a) Cod penal, privind calificativul „săvârșit

asupra unui membru de familie”.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel, verifică declarațiile și probele materiale examinate

de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-

verbal, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au

fost consemnate în procesul-verbal. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost corect

aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi

casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art.435 CPP, întrucât o asemenea

eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs (Hotărârea Plenului CSJ a RM

din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

13

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece

conform descriptivului și dispozitivului deciziei (pct. 4. din decizie):

a) a dispus în dispozitiv, absolut neclar și divergent, casarea parțială a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, însă

nu a indicat în care parte concretă sentința ar fi fost casată și în care menținută;

b) a condamnat inculpatul, încadrând acțiunile lui în baza art. 145 alin (2) lit. e1)

Cod penal, ca omorul intenționat, săvârșit asupra unui membru de familie, dar în fapta

criminală, considerată ca fiind dovedită, lipsesc cu desăvârșire constatări faptice și

argumentări de rigoare, raportate la prevederile concrete din art. 1331 lit. a) Cod penal,

privind calificativul „săvârșit asupra unui membru de familie”.

Nu se regăsesc în fapta constatată nici concluziile ulterioare, sumare, neclare și

divergente, că: „...în speță, se atestă existența relației de rudenie între inculpat și partea vătămată

(decedată), or, Tisar Iuri este fiul lui Tisar Olga, iar aceasta a fost concubina victimei Furnica Artur,

inculpatul locuind împreună cu victima o perioadă îndelungată, adică între ei fiind relații

asemănătoare celora dintre soți (concubinaj), între mama sa si victimă, prin urmare fiind prezente

relațiile asemănătoare celora dintre părinți si copii, conlocuirea acestora fiind confirmată inclusiv

prin depozițiile martorilor...”.

Mai mult, aceste rezumate, nu au fost coroborate sub nici-o formă cu prevederile

art. 296, 325, 326 Cod de procedură penală, sub aspectul că acuzatorul a concretizat și

completat învinuirea, verbal, în cadrul ședinței de judecată, iar în fapta criminală

descrisă și imputată inculpatului prin rechizitoriu lipsesc cu desăvârșire constatări

faptice și argumentări de rigoare, raportate la prevederile concrete din art. 1331 lit. a)

Cod penal, privind calificativul „săvârșit asupra unui membru de familie”, depășind

astfel, și limitele învinuirii formulate, ori, asemenea împrejurări faptice și de drept nu

i-au fost incriminate inculpatului prin rechizitoriu;

c) reținând că: „...deși inculpatul vina nu a recunoscut-o, vinovăția lui a fost dovedită

integral prin cumulul de probe administrate, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și

coroborează între ele”, ulterior s-a contrazis, concluzionând că: „în prim plan, se vor reține

argumentele formulate de apărăre în privința inadmisibilității probelor, fiind exclus avizul de testare

poligraf nr.XXXX din 07.09.2020 și avizul de testare la poligraf nr.XXXX din 07.09.2020 din

probatoriu administrat de către acuzare”.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză

minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute. Analiza

probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru a se

înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul operației de

sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele pe altele și

ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată cauzei, care

urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza aprecierii probelor

să poată fi supuse controlului judiciar;

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării și repetate

în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3.1. și 5. din prezenta

decizie, cât și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate;

e) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile succesorului

părții vătămate și ale martorilor – v. 3 f.d. 70, 110, 111-112, 187-190, v. 4 f.d. 14-15,

14

16-17, 68, probele scrise din v. 1 f.d. 19-34, 35-44, 63-65, 79-85, 93-130, 141-144,

147, 162-166, 174-175, 179-180, 196-197, 209-213, v. 2 f.d. 52-57, 218-219.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Mihaela Cecan, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2021, în privința

inculpatului Țisar Iuri XXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 11

noiembrie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

15

16

17