1ra-716/2022 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-716/2022 — art. 201/1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-716/2022
1-21009209-01-1ra-13052022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 octombrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători –Guzun Ion, Cobzac Elena
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Țurcanu Igor în numele inculpatei și inculpata, prin care solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 februarie 2022, în cauza penală
în privința lui
Morarița Larisa Xxxx, născută la xxxxxxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 21.01.2021 până la 07.12.2021;
Instanța de apel de la 03.01.2022 până la 22.02.2022;
Instanța de recurs de la 13.05.2022 până la 13.10.2022.
a c o n s t a t a t :
Prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central din 07 decembrie 2021,
Morarița Larisa a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.
2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității pe un termen de 180 ore, determinat de
autoritățile administrative locale.
S-a dispus încasarea de la Morarița Larisa în beneficiul statului a cheltuielilor
judiciare în sumă de 448 lei.
S-a dispus încasarea de la Morarița Larisa în beneficiul lui Mastacîn Gheorghe
a prejudiciului moral cauzat prin infracțiune în mărime de 10 000 lei și a cheltuielilor
pentru asistență juridică în mărime de 3 000 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că Morarița Larisa pe
data de 03 noiembrie 2020, la o oră nestabilită de organul de urmărire penală, aflându-
se în gospodăria fostului său concubin Mastacîn Gheorghe, amplasată în s. xxxx, r-nul
xxxx, urmare a conflictului izbucnit, urmărind scopul provocării suferințelor fizice, a
manifestat un comportament agresiv și violent față de ultimul, în rezultatul cărui fapt
1
i-a aplicat o lovitură cu o țeavă metalică peste mâna stângă, fiindu-i astfel cauzate
conform raportului de expertiză judiciară nr. xxxxx din 29 decembrie 2020 fractura
falangei proximale a degetului 4 a mâinii stingi, care a fost produsă prin acțiunea
traumatică a unui corp contondent dur, posibil la data și circumstanțele indicate, se
califică ca vătămare corporală medie cu dereglarea sănătății de lungă durată,
producerea astfel de fractură a degetului la cădere de pe suport propriu puțin posibil.
Astfel, acțiunile inculpatei au fost încadrate conform indicilor calificativi ai art.
2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, după cum urmează: violența familiei, adică acțiunea
intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru de familie,
manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare medie a
integrității corporale sau a sănătății.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Țurcanu Igor împreună cu
inculpata Morarița Larisa prin care au solicitat casarea totală a sentinței cu
pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatei.
În susținerea celor solicitate, apelanții au menționat că prima instanță a pronunțat
o sentință de condamnare fără a examina totalitatea probelor și fără a le da o apreciere
cuvenită în baza principiului contradictorialității. În opinia apelanților, prima instanță
a dat o apreciere unilaterală a probelor fără a face o analiză a lor în tot întreg, apreciind
în mod selectiv declarațiile părții vătămate și a medicului legist. În apel s-a invocat
faptul că, partea vătămată fiind preîntâmpinată de răspundere penală pentru
declarații false a mințit în fața organului de urmărire penală și în fața instanței de
judecată. S-a mai menționat faptul că, instanța de fond urma să aprecieze critic
declarațiile martorului Sandu Zita, deoarece această persoană a fost angajată ca
vânzător în magazinul fiicei părții vătămate și care a fost atrasă la răspundere
contravențională pentru cauzarea leziunilor corporale ușoare inculpatei Morarița
Larisa. Apelanții au susținut că, prima instanță nu a motivat admiterea acțiunii civile
integral.
3.1. De asemenea, a declarat apel inculpata, care la fel a solicitat să fie achitată
de sub învinuirea înaintată, deoarece ultima nu a comis faptele ce i se impută.
Apelanta a indicat în cererea de apel faptul că, la emiterea sentinței din 07
decembrie 2021 instanța de fond s-a bazat doar pe declarațiile martorilor, fără nicio
probă, că anume, Morarița Larisa l-a lovit pe Mastacîn Gheorghe.
Totodată, inculpata a subliniat că nu face abuz de substanțe alcoolice sau
narcotice, la domiciliu are un comportament normal, de către vecini și primăria s.
Onești este caracterizată pozitiv, plângeri din partea vecinilor nu sunt înregistrate,
aceasta nu a fost atrasă la răspundere penală sau contravențională, la evidența specială
la sectorul de poliție nu se află.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 februarie 2022, a
fost respins apelul comun declarat de către avocatul Țurcanu Igor în numele
inculpatei și ultima, dar și apelul declarat de către inculpată, ca fiind nefondate, cu
menținerea sentinței fără modificări.
4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că prima instanță
a pronunțat o decizie legală și corectă care corespunde principiului unui proces
echitabil.
Examinând probatorul administrat, instanța de apel a stabilit ca fiind dovedită în
afara dubiilor rezonabile vina inculpatei pe deplin prin următoarea sistemă de probe
pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar fi:
plângerea de la Mastacîn Gheorghe din 09.11.2020, prin care se solicită organelor de
drept de a lua măsuri cu fosta concubină Morarița Larisa, care l-a lovit cu o țeavă
metalică peste brațul stâng și în cap, l-a numit cu cuvinte necenzurate (f.d. 6); procesul-
verbal de cercetare la fața locului din 09.11.2020 cu planșa fotografică, prin care s-a
supus cercetării gospodăria din s. xxxx ce aparține lui Mastacîn Gheorghe (f.d. 10-12);
raportul de constatare nr. 202019P0778 din 17.11.2020, potrivit concluziei căruia
Mastacîn Gheorghe are fractura falangei proximale a degetului 4 a mânii stângi, care
a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent, posibil la data și
circumstanțele indicate, se califică ca vătămare corporală medie cu dereglarea
sănătății de lungă durată (f.d. 15); procesul-verbal de audiere a părții vătămate
Mastacîn Gheorghe din 29.12.2020 (f.d. 21-22); procesul-verbal de examinare a
obiectului din 28.12.2020 și planșa fotografică, prin care a fost supusă examinării o
țeavă metalică ridicată de la fața locului din gospodăria lui Mastacîn Gheorghe (f.d.
31-32); procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Mastacîn Gheorghe și
Morarița Larisa din 29.12.2020 (f.d. 48-50); raportul de expertiză judiciară nr. xxxx din
29.12.2020, în concluzia căruia se invocă că Mastacîn Gheorghe are fractura falangei
proximale a degetului 4 a mânii stângi, care a fost produsă prin acțiunea traumatică a
unui corp dur contondent, posibil la data și circumstanțele indicate, se califică ca
vătămare corporală medie cu dereglarea sănătății de lungă durată, producerea astfel
de leziuni la cădere de pe suport propriu puțin probabil (f.d. 51); procesul-verbal de
audiere a învinuitei Morarița Larisa din 15.01.2021 (f.d. 61); declarațiile părții vătămate
Mastacîn Gheorghe date în instanța de fond din 06.05.2021 (f.d. 95-96); declarațiile
martorului Sandu Zita din 06.05.2021 (f.d. 97); declarațiile suplimentare a părții
vătămate Mastacîn Gheorghe date în instanța de fond din 13.09.2021 (f.d. 119);
declarațiile martorului Vremea Sava din 22.11.2021 (f.d. 135); declarațiile martorului
Iavorscaia Iulia din 22.11.2021 (f.d. 136); declarațiile suplimentare a părții vătămate
Mastacîn Gheorghe date în instanța de fond din 22.11.2021 (f.d. 137).
3
Astfel, instanța de apel a apreciat că în speță a fost demonstrată incontestabil, în
conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, prin suficiente probe
directe, utile și veridice, care în ansamblu coroborează între ele, vinovăția inculpatei
Morarița Larisa în comiterea infracțiunii incriminate, deoarece în ședința instanței de
apel s-a constatat cu certitudine că, Morarița Larisa pe data de 03.11.2020 la o oră
nestabilită de organul de urmărire penală, aflându-se în gospodăria fostului său
concubin Mastacîn Gheorghe, amplasată în sat. xxxx, r-nul xxxx, urmare a conflictului
izbucnit, urmărind scopul provocării suferințelor fizice, a manifestat un
comportament agresiv și violent față de ultimul, în rezultatul cărui fapt i-a aplicat o
lovitură cu o țeavă metalică peste mâna stângă, fiindu-i astfel cauzate conform
raportului de expertiză judiciară nr. xxxx din 29.12.2020 fractura falangei proximale a
degetului 4 a mâinii stingi, care a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui corp
contondent dur, posibil la data și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare
corporală medie cu dereglarea sănătății de lungă durată, producerea astfel de fractură
a degetului la cădere de pe suport propriu puțin posibil.
Instanța de apel a respins afirmațiile apelanților indicate în apeluri precum că
inculpata Morarița Larisa nu se face vinovată de comiterea infracțiunii incriminate și
că nu au fost prezentate probe concludente că vătămările suferite de partea vătămată
au fost cauzate de Morarița Larisa, din toate declarațiile martorilor niciunul nu a văzut
că anume Morarița Larisa l-a lovit pe Mastacîn Gheorghe, or, vina inculpatei în
comiterea infracțiunii incriminate este confirmată prin declarațiile martorilor audiați
și prin cumulul de probe scrise cercetate în cadrul ședințelor de judecată atât a
instanței de fond, cât și a instanței de apel și enumerate mai sus în prezenta decizie.
Cu referire la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale instanța de
judecată cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal a ținut cont de: scopul
pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatei și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de criteriile generale de individualizare a
pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, care în temeiul art. 16 alin. (4) Cod
penal face parte din categoria infracțiunilor grave, săvârșită cu intenție, atentează la
integritatea corporală, sănătatea și integritatea fizică sau psihică a persoanei, urmările
prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatei, care anterior nu a
mai fost condamnată (f.d. 46, vol. I), la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 44,
vol. I), este pensionară, nu are persoane la întreținere (f.d. 25, vol. I), atitudinea
societății față de pedeapsa penală ce urmează a fi aplicată inculpatei pentru faptele
săvârșite, corect stabilindu-i inculpatei pedeapsa sub formă de muncă neremunerată
în folosul comunității în limitele articolului incriminat.
În circumstanțele menționate ale cauzei, instanța de apel a menționat că nu este
temei de a considera pedeapsa stabilită inculpatei Morarița Larisa ca fiind una aspră,
4
iar argumentele aduse în apeluri de către inculpată și avocatul acesteia în
circumstanțele constatate pe caz nu pot servi drept temei pentru achitarea inculpatei.
Totodată, instanța de apel a respins argumentele aduse în apelul comun al
inculpatei Morarița Larisa și avocatul acesteia Țurcanu Igor privind neexaminarea
corectă de către prima instanță a acțiunii civile, or, prima instanță just a ajuns la
concluzia de a admite integral acțiunea civilă în latura prejudiciului moral în cuantum
de 10 000 (zece mii) lei, ținând cont de toate circumstanțele cauzei și de faptul că partea
vătămată Mastacîn Gheorghe în urma infracțiunii a suportat anumite suferințe psihice
și fizice provocate de cauzarea vătămărilor corporale, la fel, neliniște, umilință și
rușine, totodată, instanța de fond just a ajuns la concluzia de a admite integral și
cerința în latura cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 3 000 lei, la
materialele cauzei fiind anexat bonul de plată în acest sens.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Țurcanu Igor în numele inculpatei și ultima, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare
de către aceiași instanță în alt complet de judecată.
În susținerea celor solicitate, apărarea invocă argumente similare celor indicate
în cererea de apel, menționând dezacordul cu aprecierea probelor dată de către
instanțele ierarhic inferioare.
Mai mult, recurenții susțin unanim că instanța de apel în dispozitivul deciziei nu
a indicat despre apelul cu motive suplimentare expediat prin poștă electronică.
În aceste circumstanțe, partea apărării remarcă că instanța de apel urma să
aprecieze critic poziția acuzării prin care se constată că partea vătămată a fost lovită
de 4-5 ori, deoarece această poziție nu este susținută de probele administrate în
respectiva cauză penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul
penal conchide că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că
este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului declarat, se reține că recurenții invocă temeiul pentru
recurs stipulat la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
5
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus
neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
În esență, criticele recurenților se axează pe ideea că instanța de apel nu a intrat
pe deplin în esența acțiunilor inculpatei și eronat a menținut sentința prin care
inculpata a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011
alin. (2) lit. c) Cod penal.
Astfel, Colegiul penale reamintește că, o instanță de recurs doar verifică dacă s-
a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au
fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii
contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea
sentinței, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, în
conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept
material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în
conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor.
În acest context, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul
recurenților precum că, instanțele de fond la adoptarea hotărârii de condamnare a
inculpatei s-au bazat în exclusivitate pe probele părții acuzării, care nu coroborează
cu celelalte probe, deoarece acesta reprezintă poziția subiectivă a părții apărării.
Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 101 alin. (2) Cod
de procedură penal, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri,
formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,
călăuzindu-se de lege.
Astfel, competența de apreciere a probelor în instanța de judecată îi revine
judecătorului.
De asemenea, recurenții indică aceleași argumente invocate și în cererea de apel
la care instanța de apel s-a expus clar și detaliat, soluție pe care instanța de recurs
ordinar o însușește (a se vedea pct. 4.1. din prezenta decizie).
În aceste circumstanțe, nu se mai impune reluarea unei motivări repetate, fapt
ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în
cauza Albert c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art. 6 §1 din CtEDO, deși
obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând
un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o
instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției
sale.
6
Cu referire la alegația recurenților cu privire la faptul că instanța de apel nu s-a
expus în dispozitivul deciziei asupra motivelor suplimentare ale cererii de apel,
Colegiul penal le respinge ca fiind nefondate, or, în partea descriptivă a deciziei
instanța de apel clar și coerent i-a oferit un răspuns, fiind examinat ca un tot întreg (un
singur apel), astfel instanța de apel a pronunțat un dispozitiv întemeiat pe normele
procedural penale.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de către partea
apărării nu este aplicabil din punct de vedere al prezenții erorilor de drept, care ar da
temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit
legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Țurcanu Igor în
numele inculpatei și inculpata, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 22 februarie 2022, în cauza penală privind-o pe Morarița Larisa Xxxx, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 11 noiembrie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Guzun Ion
Cobzac Elena
7