1ra-1395/2022 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP

1ra-1395/2022 — art. 201/1 alin. 1 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1395/2022

1-21020615-01-1ra-08092022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Todorov Ivan, prin care solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Comrat din 02 iunie 2022 și sentinței Judecătoriei Comrat /sediul

central/ din 17 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui

Todorov Ivan XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Todorov Ivan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui Todorov Ivan s-a

suspendat condiționat pentru o perioadă de probațiune de 2 ani.

S-a încasat din contul inculpatului suma de 1526 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Todorov Ivan, la

07.04.2020, aproximativ la orele 14 și 30 minute, aflându-se în locuința proprie,

amplasată în XXXXX, în urma unei cerți apărute, intenționat i-a aplicat soției

Todorova Lilia câteva lovituri cu mâna în regiunea feței și alte părți ale corpului,

prin ce i-a cauzat ultimei, potrivit expertizei medico-legale cu nr. 202015D0121 din

14.07.2020 vătămarea ușoară a sănătății sub formă de: traumatism cranio-cerebral

închis acut, comoția cerebrală, hematom în regiunea umărului obrazului din partea

stângă cu trecerea spre pleoapa inferioară a ochiului stâng, în regiunea din spate a

creștetului capului din partea stângă a regiunii păroase a capului, în regiunea

1

articulației din partea dreaptă a umărului, pe suprafața din spate a umărului drept în

o treime din mijloc, în regiunea unghiului medial a omoplatului drept.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Todorov Ivan a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal – „violența în familie acțiunea

intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,

manifestată prin maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a

integrității corporale”.

Vladimir în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul să fie achitat în legătură cu lipsa în acțiunile acestuia a

elementelor faptei ce i se incriminează, invocând că, vinovăția inculpatului la etapa

de urmărire penală nu a fost probată; unica persoană care indică asupra faptului că

infracțiunea a fost comisă de inculpat este partea vătămată Todorova Lilia care este

persoana interesată în soluția acestei spețe; prima instanță a ignorat faptul că în

declarațiile părții vătămate nu se observă un lanț logic ceea ce trezește dubii în

veridicitatea acestor depoziții; dubii întemeiate trezesc de asemenea și declarațiile

martorului Mihailova Marina, aceste declarații sunt în contradicție atât cu cele ale

părții vătămate, cât și cu rezultatele expertizei medico-judiciare efectuate la caz; în

urma unui scandal ce a avut loc la data de 7 aprilie 2020, inculpatul era nevoit să

scoată prin cap, cu o mișcare bruscă, maioul, întrucât partea vătămată Todorova L.

a răsturnat ceaiul fierbinte asupra lui, de la ce, în cele din urmă, la inculpat au apărut

leziuni corporale pe burtă sub formă de roșeață, acest fapt se confirmă prin

depozițiile martorului Mihailova Marina care l-a văzut fără maiou, cât și declarațiile

a însăși inculpatului care a explicat că, posibil ca în procesul când scotea maioul, ar

putea să o atingă întâmplător pe partea vătămată, întrucât ea se afla în apropiere

nemijlocită de el, acest incident a avut loc, însă acest fapt, în nici un caz nu semnifică

că acțiunile inculpatului aveau un caracter intenționat, fiind direcționate pentru a-i

cauza leziunile corporale Liliei Todorova; partea vătămată Todorova Lilia suferă de

așa o maladie cronică cum este schizofrenia, în limitele maladiei existente la ultima,

pentru care este caracteristic dezechilibrarea unicității proceselor cognitive, având

un intelect relativ păstrat, partea apărării îl consideră pe acest fapt ca fiind o

explicație a declarațiilor diluate și neclare ale acesteia.

s-a admis apelul declarat, s-a casat sentința în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care lui Todorov Ivan recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, i

s-a stabilit pedeapsa sub formă de 160 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În rest s-au menținut dispozițiile sentinței.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a

apreciat just probele administrate și prezentate de către părți, ajungând întemeiat la

concluzia privind vinovăția inculpatului Todorov Ivan în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal.

2

Instanța de apel a conchis că, declarațiile inculpatului Todorov Ivan precum că:

El nu cunoaște ce s-a întâmplat cu ea, dar ea a luat o cană și a răsturnat cana cu

ceaiul fierbinte în regiunea abdomenului lui. El a scos maioul prin cap, dar ea brusc

a fugit în camera. Scoțând maioul nu cunoaște, probabil că a atins-o pe Lilia cu

mâna. La data de 07 aprilie ei locuiau cu Todorova Lilia în casă comună. El nu

cunoaște de unde Todorova Lilia are leziuni corporale, reprezintă o formă aleasă de

el pentru a se apăra, or declarațiile inculpatului se combat cu declarațiile părții

vătămate și cu declarațiile martorului Mihailov Maria care coroborează cu alte probe

în speță, corespunzând în totalitate circumstanțelor speței în cauză.

Totodată, instanța de apel, a indicat că din analiza conținutului raportului de

expertiză medico-legală, Colegiul trage o concluzie unică că leziunile corporale

nominalizate care au fost depistate la partea vătămată nicidecum nu-i puteau fi

cauzate acesteia în situația când inculpatul, chipurile întâmplător, a atins-o pe partea

vătămată cu mâna în urma scoaterii de pe sine a maioului după ce pe acest maiou a

nimerit un ceai fierbinte.

Instanța de apel a reținut că nu există temei pentru a considera depozițiile părții

vătămate Todorova Lilia și a martorului Mihailova Maria date de ultimele atât la

etapa de urmărire penală, cât și în instanța de judecată, că nu corespund realității.

Faptul că inculpatul Todorov Ivan potrivit art. 1331 lit. a) Cod penal, este

membru de familie ale părții vătămate Todorova Lilia se confirmă atât prin

depozițiile a însăși inculpatului Todorov Ivan, cât și a părții vătămate Todorova

Lilia.

În continuare, instanța de apel a statuat că, sunt neîntemeiate argumentele părții

apărării precum că partea vătămată Todorova Lilia suferă de așa o maladie cronică

cum este schizofrenia. În limitele maladiei existente la ultima, pentru care este

caracteristic dezechilibrarea unicității proceselor cognitive, având un intelect relativ

păstrat, ceea ce reprezintă temei pentru a avea dubii în obiectivitatea depozițiilor

date de ultima pe acest dosar, întrucât partea vătămată Todorova Lilia era în stare să

conștientizeze corect împrejurările importante pentru dosarul penal, să dea declarații

pe baza acestora, ținând cont de maladie psihică existentă la partea vătămată, ceea

ce se confirmă prin expertiza judiciară cu nr. 202035A0465 potrivit căreia Todorova

Lilia, atât în perioada aplicării în privința acesteia acțiunilor violente, cât și în

prezent a manifestat și manifestă o remisie stabilă în limitele schizofreniei existente

anterior cu evoluție în crize, starea de remisie se egalează cu noțiunea „practic o

însănătoșire”. Luând în calcul că cât în prezent, atât și în acele momente ce au o

importanță la caz, cet. Todorova Lilia se afla și se află în stare de o remisie stabilă –

„a însănătoșirii de facto”, în limitele schizofreniei existente, ultima este în stare de a

conștientiza conținutul și caracterul acțiunilor îndreptate împotriva ei și de a da

declarațiile corespunzătoare în calitate de partea vătămată pe acest dosar. (v.I

f.d.107-110).

În același timp instanța de apel a considerat că sentința este pasibilă casării în

partea pedepsei numite, întrucât prima instanță la numirea pedepsei nu a luat în

calcul toate împrejurările spețe, numind o pedeapsă aspră, or, ținând cont de

3

personalitatea inculpatului și anume că are antecedente penale stinse, nu se află la

evidență la medicul narcolog și psihiatru, se caracterizează pozitiv (v. I, f.d. 57, 60,

61, 63), instanța de apel, luând în seama gradul de pericol social al acțiunilor

inculpatului, lipsa împrejurărilor ce ar atenua și ar agrava responsabilitatea

inculpatului, cât și comportamentul acestuia înainte și după comiterea infracțiunii și

comiterea unei infracțiuni ce, potrivit art. 16 Cod penal, se referă la categoria celor

cu gravitate medie, instanța de apel a considerat oportun de a-i numi inculpatului

Todorov Ivan o pedeapsă sub formă de 160 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității, or, pedeapsa numită ținând cont de circumstanțele cauzei corespunde

criteriilor generale de individualizare a pedepsei, este una proporțională cu

caracterul și gradul prejudiciabil și oferă posibilitatea pentru corectarea și reeducarea

vinovatului, luând în considerație principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod

penal și prevederile art. 61 Cod penal, inclusiv pentru atingerea scopurilor pedepsei

penale și prevenirea săvârșirii noilor infracțiuni atât de inculpat cât și de alte

persoane.

indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea totală a deciziei și a sentinței, pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul să fie achitat, invocând argumente similare cu cele

invocate în apelul avocatului Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului (pct. 2 din

prezenta decizie), suplimentar:

- instanța de apel a indicat că: „din analiza conținutului raportul de expertiză

medico-legală colegiul trage o concluzie unică că leziunile corporale nominalizate

care au fost depistate la partea vătămată nicidecum nu-i puteau fi cauzate acesteia

în situația când inculpatul, chipurile întâmplător, a atins-o pe partea vătămată cu

mâna în urma scoaterii de pe sine a maioului după ce pe acest maiou a nimerit un

ceai fierbinte”, însă această concluzie nu este argumentată și probată, leziuni

corporale pe burtă sub formă de roșeață, se confirmă prin depozițiile martorului

Mihailova Marina.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, au depus referințe:

5.1. Procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a

solicitat declararea recursului ca inadmisibil motivând prin faptul că instanța de apel

judecând apelul a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, corect a reținut

constatarea vinovăției inculpatului, a mai indicat că, recurentul de fapt î-și motivează

contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor.

5.2. Avocatul Jecov N. în numele părții vătămate prin care a manifestat

dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil

motivând prin faptul că, atât prima instanță cât și instanța de apel au argumentat

constatarea vinovăției inculpatului.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

4

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor din apel.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acest temei nu este

incident în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală

și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate

în apelurile declarate, întemeindu-și soluția în baza probelor verificate și apreciate

corect de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de

menținere a sentinței în partea constatării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, motivarea soluției

corespunde dispozitivului deciziei, care este expusă clar, or, în speță instanța de apel

corect a constatat că au fost administrate suficiente probe care confirmă prezența

elementelor infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatului, fără ca instanța de apel

să admită omisiuni sau erori de drept sau de fapt ce ar afecta legalitatea și

corectitudinea deciziei contestate, din care considerente instanța de recurs nu

identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată.

Alegațiile recurentului referitor la faptul că nu a săvârșit infracțiunea, Colegiul

penal indică că nu pot fi acceptate, or, aceste argumente au fost obiect de dispută

atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au

formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsuri asupra lor în sentința adoptată

(v.I f.d.195verso – 197verso) cât și în decizia instanței de apel (v.I f.d. 247 –

252verso), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CtEDO

cauza Albert vs. România din 16.02.2010.

5

De asemenea, Colegiul penal atestă că recurentul primordial își manifestă

dezacordul cu aprecierea probelor de către prima instanță și de către instanța de apel,

care în opinia lui nu confirmă vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate,

Colegiul penal reține că nu poate fi acceptată opinia recurentului, din considerentul

că aceste probe au fost apreciate de către prima instanță și instanța de apel prin

coroborare între ele, astfel fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului, iar

obiecțiile recurentului reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or,

Colegiul penal nu identifică vreun temei de a interveni prin prisma argumentelor

invocate de recurent în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată.

Mai mult, se conchide că atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat

probele prin prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală,

expunându-se în decizie și în sentință cu privire la motivele respingerii argumentelor

părții apărării și acceptării probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile

dictate de principiul contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le

acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.

6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate

fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Todorov Ivan,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 02 iunie 2022,

în cauza penală în privința lui Todorov Ivan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

6