1ra-745/22 — art. 152 al. 1 CP

1ra-745/22 — art. 152 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-745/2022

1-18082195-01-1ra-18052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, admisibilitatea în principiu a recursului

ordinar declarat de către avocatul Golubciuc Valentin în interesele părții

vătămate Podvișevschi Petru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, în cauza penală de învinuire a lui

Belalî Mihail xxxxx, născut la xxxxxx, domiciliat în

xxxx,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 07.05.2018 - 30.03.2021;

instanța de apel: 21.04.2021 - 08.12.2021;

instanța de recurs: 18.05.2022 – 12.10.2022.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

A C O N S T A T A T :

2021, Belalî Mihail a fost recunoscut vinovat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal

și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, a fost condamnat la pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității - 180 ore.

S-a încasat de la Belalî Mihail în beneficiul lui Podvișevschi Petru

compensația pentru prejudiciul material cauzat prin comiterea infracțiunii în

sumă de 2 991, 58 lei.

S-a încasat de la Belalî Mihail în beneficiul lui Podvișevschi Petru

compensația pentru prejudiciul moral cauzat prin comiterea infracțiunii în sumă

de 7 000 lei

S-a încasat de la Belalî Mihail în beneficiul lui Podvișevschi Petru 8 500 lei,

drept compensare a cheltuielilor de judecată.

În rest, cerințele s-au respins ca neîntemeiate.

Cerința avocatului Golubciuc V. privind încasarea de la Belalî Mihail a

cheltuielilor suportate de către avocat, în sumă de 1 600 lei, s-a respins ca

neîntemeiată.

Belalî Mihail la 10.08.2017, aproximativ ora 23:00, aflându-se pe una din

străzile xxxxxx, în urma unui conflict cu Podvișevschi Petru, i-a aplicat lovituri

în regiunea capului ultimului, cauzându-i conform Raportului de expertiză

judiciară nr. 170/D din 15.08.2017, mai multe leziuni corporale: fractura

1

maxilei superioare pe stânga, cu deplasarea de fragmente ale oaselor nazale,

excoriații și echimoză la nivelul feței, care condiționează o dereglare a sănătății

de lungă durată și care se califică ca vătămare corporală medie.

Astfel, acțiunile lui Belalî Mihail au fost încadrate juridic în baza art. 152

alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi - ” vătămarea intenționată medie a

integrității corporale și sănătăți, care nu este periculoasă pentru viață și nu a

provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată de dereglarea de

lungă durată a sănătății.”

Podvișevschi Petru, a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, prin care

a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului

Belalî Mihail, să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră.

Totodată, a solicitat ca acțiunea civilă să fie admisă integral, cu încasarea

de la Belalî Mihail în beneficiul reclamantului Podvișevschi Petru, prejudiciul

material, cheltuielile de transport și cheltuielile de judecată în mărime de 48 693

lei, din următoarele considerente:

- instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, inculpatul Belalî Mihail prin

acțiunile sale a provocat părții vătămate fractura oaselor nazale, maxilei

superioare și o dereglare a sănătății de lungă durată. Iar partea vătămată mai

mult de jumătate de an a consumat doar lapte, chefir, diferite sucuri;

- instanța de judecată neîntemeiat a constatat că prin comportamentul său

părtea vătămată l-ar fi provocat pe inculpat la acțiuni violente, și nu a luat în

considerație faptul că conflictul era deja epuizat, iar inculpatul i-a aplicat

lovituri părții vătămate când ultimul se afla în automobil și nu l-a provocat pe

inculpat la acțiuni violente.

2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță

cercetând în baza cumulului de probe administrate de acuzatorul de stat prin

prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității, a

stabilit corect situația de fapt, precum că acțiunile infracționale ale inculpatului

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal.

Instanța de apel reținut că legalitatea și temeinicia sentinței, a fost

contestată în latura individualizării pedepsei penale, cât și în latura civilă în

partea soluționarea acțiunii civile.

Referitor la individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Belalî

Mihail, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel reținut că, infracțiunea comisă de inculpatul Belalî Mihail,

se califică conform prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal, ca infracțiune mai

puțin gravă, pentru care legea penală prevede sancțiunea sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare

de până la 5 ani. Inculpatul Belalî Mihail a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii încriminate și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, s-a căit sincer de cele comise, fiind reținut ca circumstanță

2

atenuantă – căința sinceră, careva circumstanțe agravante nu au fost reținute,

ultimul anterior nu a fost judecat (f. d. 34), la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, a comis o infracțiune pentru prima dată. Astfel, corect a

conchis că pedeapsa sub formă de munca neremunerată în folosul comunității,

este echitabilă și proporțională faptei comise.

Din aceste considerente, instanța de apel a respins solicitările formulate de

apelant, privind agravarea pedepsei penale în privința inculpatului, deoarece

argumentele invocate în acest sens nu susțin temeinicia soluției propuse.

Totodată, instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei penale

au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea

încriminată - art. 152 alin. (1) Cod penal, cu reducerea acesteia prin aplicarea

dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Cu referire la latura civilă a cauzei penale, instanța de apel examinând per

ansamblu probele administrate și cercetate, raportate la prevederile legale ce

guvernează speța, a conchis că, soluția pronunțată de către prima instanță este

legală și întemeiată, instanța de apel nestabilind nici un temei de a interveni în

această parte.

Instanța a apreciat că, încasarea de la Belalî Mihail în beneficiul lui

Podvișevschi Petru, a prejudiciului moral cauzat în urma comiterii infracțiunii în

sumă de 7 000 lei, va aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Iar suma

de 20 000 lei, solicitată de partea vătămată, a apreciat-o ca exagerat de mare,

nefiind confirmată mărimea prejudiciului până la suma menționată.

Cu referire la repararea prejudiciului material invocat de către partea

vătămată, în sumă de 12 853 lei. Instanța de apel a constatat că o parte din

bonurile de plată prezentate și anexate prin care s-au efectuat achitări pentru

serviciile medicului, coincid cu data producerii traumelor, din 10.08.2017.

Conform bonului de plată eliberat de către Centrul Stomatologic raional

Ștefan-Vodă, la 14.08.2017, Podvișevschi Petru a achitat serviciile

stomatologului în sumă totală de 1 413 lei, bonul de plată care datează cu

05.09.2017, și cheltuieli pentru serviciul stomatologului în sumă de 296 lei,

fiind demonstrat că prin acțiunile inculpatului a fost provocat părții vătămate

fractura oaselor nazale, maxiliei superioare și o dereglare a sănătății de lungă

durată.

Din aceste considerente instanța de apel a considerat că pretențiile părții

vătămate privind încasarea prejudiciului format din costul tratamentului, corect

au fost admise parțial de către prima instanță, în rest fiind respinse, motivând

că pentru unele servicii medicale sunt prezentate câte două bonuri de plată,

după cum urmează: facturi eliberate de spitalul raional Ștefan Vodă, care datează

cu 11.08.2017, conform cărora au fost achitate sumele de 90 lei, 132 lei și 90 lei.

Partea vătămată a mai anexat, în mod repetat, deja, bonurile care confirmă

achitarea precedentă. Astfel, a considerat că cerințele menționate sunt

neîntemeiate.

Cu referire la bonurile de plată cu privire la 5 bilete, a susținut că

călătoriile interurbane prezentate de către partea vătămată, care presupun o

pretinsă achitare de către partea vătămată a sumei de 340 lei, nu au nici o

relevanță la caz, ele nu confirmă nici destinația finală, nici importanța acestei

călătorii. Or, conform bonurilor de plată achitate pentru serviciile medicale,

urmează că Podvișevschi Petru s-a tratat în xxxxx, iar partea vătămată este

domiciliată în satul Volintiri, raionul xxxx. Astfel, a considerat că este exagerat

indicat costul acestor bilete care variază de la 60 la 70 lei, nefiind probat că

călătoriile au fost efectuate în cadrul procesului penal, sau a tratamentului și că

au fost efectuate de către partea vătămată.

3

Cât privește celelalte bonuri de plată, cu pretinsele cheltuieli de transport,

trei bonuri eliberate de stație de alimentare „Tirex Petrol” din or. xxxx, eliberate

la data de 06.12.2017, la ore diferite: 10:40, 11:07 și 12:27. A constatat că

aceste bonuri nu sunt pertinente cauzei, sunt depuse cu scopul de a mări

artificial pretențiile, deoarece din conținutul lor urmează că, în aceeași zi partea

vătămată își alimentează mijlocul de transport de trei ori, cu intervalul 30

minute și o oră. La fel și cu biletele de călătorie din 07.02.2019 și 11.02.2019.

De asemenea, a constatat că, partea vătămată nu a probat necesitatea efectuării

acestor deplasări. Astfel, pertinența acestor cheltuieli de transport nu a fost

demonstrată, motiv din care cerințele formulate au fost respinse.

Cu referire la cheltuieli de asistența juridică în sumă de 14 240 lei, a

considerat că cheltuielile de asistență juridică suportate de partea vătămată în

sumă totală de 8 500 lei sunt utile, necesare, ele au fost probate prin anexarea

bonurilor de plată, iar ce privește cerința privind încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor suportate de către avocatul părții vătămate, pentru

procurarea carburanților, de deplasare a lui la ședința de judecată anexând

bonuri fiscale pentru procurarea combustibilului de 400 lei, pentru 07.10.2020,

600 lei, pentru 11.02.2021, 600 lei pentru 05.03.2021, aceste cheltuieli sunt

suportate de avocat în legătură cu prestarea serviciilor de asistența juridică

părții vătămate, neexistând temeiuri de a fi încasate.

Referitor la solicitarea avocatului Valentin Golubciuc, invocată în ședința de

judecată a instanței de apel, privind încasarea cheltuielilor de judecată în

mărime de 2 000 lei (ședința de judecată din 29.09.2021), suma de 2000 lei

(ședința de judecată din 08.12.2021) și cheltuielile de transport în mărime de

600 lei, instanța de apel le-a respins ca fiind nefondate, motivând că soluția dată

fiind consecința a faptului că, instanța de apel a respins apelul declarat de

avocatul Valentin Golubciuc, în interesele părții vătămate și părții civile

Podvișevschi Petru, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan-Vodă

din 30 martie 2021, ca fiind nefondat.

recurs ordinar de către avocatul Golubciuc Valentin în numele părții vătămate

Podvișevschi Petru, prin care invocând temeiul de recurs prevăzut de art. 427

alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Belalî Mihai să-i

fie stabilită o pedeapsă mai aspră, cu încasarea de la inculpat în beneficiul părții

vătămate, prejudiciul material și moral (suma de 48.693 + 2000 + 2000 + 600)

în suma totală de 53.293 lei.

5.1. În susținerea recursului ordinar declarat, avocatul a menționat că

instanța de apel n-a ținut cont de faptul că așa zisul conflict era deja epuizat, iar

inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate când ultimul se afla în automobil,

ultimul nici de cum n-a întreprins careva acțiuni și nici nu 1-a provocat pe

inculpat la acțiuni violente cum se menționează în sentință.

Cu referire la acțiunea civilă admisă parțial de către instanța de fond și

admisă tacit de către instanța de apel, a susținut că în Legea cu privire la

avocatură nr. 1260 din 19.07.2002 art. 63 alin. (2) este menționat că, mărimea

onorariului se stabilește prin acordul părților și nu poate fi schimbat de

autoritate publică sau de instanța de judecată.

Referitor la cheltuielile de transport, a susținut că prima instanță cât și

instanța de apel nu au ținut cont de faptul că, inculpatul fără permisiunea

instanței a părăsit țara și la ședințele de judecată din 07.10.2020, 11.02.2021,

nu s-a prezentat. La fel și la ședința de judecată de la Curtea de Apel Chișinău

4

din 29.09.2021, nu s-a prezentat. Astfel, consideră că decizia dată este absolut

nelegitimă și urmează a fi casată

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Din conținutul recursului declarat, se constată că recurentul, nu invocă

nici un temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală, însă critică decizia instanței de apel în partea individualizării pedepsei

penale stabilite inculpatului, cât și în partea soluționării acțiunii civile.

6.1. Cu referire la criticile avansate în privința individualizării pedepsei

inculpatului Belalî Mihail, Colegiul penal reține că, pedeapsa stabilită

inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod

penal, este echitabilă, proporțională și va contribui la atingerea scopului de

corectare și reeducare a acestuia, în așa fel încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și totodată, evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare.

Cu referire la circumstanțele speței, Colegiul penal reține că, în urma

solicitării și înscrisului autentic al inculpatului, prezenta cauză a fost judecată

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală (f.d.3, Vol. II).

Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a

fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară, beneficiază de reducere

cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu

închisoare, ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu

1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Colegiul penal reține, că sancțiunea infracțiunii prevăzută de art. 152

alin.(1) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede

pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore

sau cu închisoare de până la 5 ani, iar cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, pentru pedeapsa cu muncă neremunerată: limita

minimă constituie - 150 ore, limita maximă - 180 ore, pentru pedeapsa cu

închisoarea: limita minimă constituie - 3 luni, iar limita maximă - 3 ani și 4

luni.

Astfel, Colegiul penal constată că instanțele de fond la individualizarea

pedepsei penale au acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76-

77 Cod penal, inclusiv și dispozițiilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

stabilind inculpatului Belalî Mihai pedeapsa sub formă de muncă neremunerată

la limita maximă a sancțiunii normei încriminate - 180 ore, luând în considerație

și faptul că inculpatul a atentat la viață și integritate fizică a persoanei, un drept

protejat de art. 24 din Constituția Republicii Moldova, precum și urmările

5

prejudiciabile ce au cauzat o dereglare a sănătății de lungă durată părții

vătămate și care se califică ca vătămări corporale medii.

De asemenea, în speță s-a efectuat o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului evidențiindu-se în acest sens că,

inculpatul pentru prima dată a comis o infracțiune mai puțin gravă (f. d. 34),

anterior necondamnat și nu se află la evidența medicului psihiatru sau narcolog

(f. d. 39-40), lipsa căror va circumstanțe agravante, și au permis instanțelor de

fond de a conchide că corectarea inculpatului este posibilă prin aplicarea față de

acesta a unei pedepse sub formă de munca neremunerată în folosul comunității.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei inculpatului, nu s-au admis careva erori, iar

pedeapsă aplicată este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei,

pedeapsă pe care instanța o găsește proporțională cu împrejurările și gravitatea

infracțiunii și care, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare

a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane.

Pe de altă parte, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții vătămate privind

aplicarea fața de inculpat a unei pedepse mai aspre.

Așadar, din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că

instanța a combătut argumentat, criticele apelantului ce vizau pedeapsa

aplicată inculpatului, circumstanțele atenuante sau agravante ce au influențat

asupra operațiunii de individualizare.

Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a

stabilit că erorile de drept invocate în recursul avocatului în numele părții

vătămate sub aspectul individualizării greșite a pedepsei penale în privința

inculpatului, nu și-au găsit confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate,

în esență au fost abordare în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei

a respectat prevederile art. art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin

de individualizarea pedepsei. Hotărârea emisă cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește

integral reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii

CtEDO, expuse inclusiv în pct.37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010.

6.2. Cu referire la criticile recurentului în latura civilă, Colegiul penal reține

că decizia instanței de apel este corectă, legală și întemeiată, iar criticele

avansate în această latură de apărare, sunt lipsite de suport juridic.

În acest sens, instanța de recurs relevă că, acțiunea civilă exercitată în

cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspunderea delictuală a

persoanei responsabile potrivit Legii civile, pentru prejudiciul produs prin

comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Prejudiciul solicitat de partea

civilă prin intermediul acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului,

trebuie să reprezinte o consecință directă a infracțiunii comise, atât în cazul

pretinderii recuperării prejudiciului material, cât și a celui moral.

În conformitate cu art. 387 alin. (1) Cod de procedură penală, odată cu

sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite

temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în

tot sau în parte, ori o respinge.

Cu referire la criticile recurentului în partea încasării prejudiciului material.

Colegiul penal reține că, la caz partea vătămată Podvișevschi Petru a

înaintat acțiune civilă, în temeiul art. 219 Cod de procedură penală, prin care a

6

solicitat încasarea de la inculpatul Belalî Mihail a prejudiciului material în sumă

de 12 853 lei, prejudiciul moral în sumă de 20 000 lei și cheltuieli pentru

acordarea asistenței juridice în sumă de 14 240 lei, în total suma de 48 693 lei

(f.d.93 vol. II).

Analizând decizia atacată în raport cu solicitările și argumentele invocate de

către recurent, instanța de recurs conchide, că instanța de apel, ținând cont de

prevederilor art. 219 alin.(3) Cod de procedură penală, legal și întemeiat a

menținut hotărârea primei instanțe în ce privește încasarea prejudiciului

material în sumă de 2 991,58 lei, cuantumul dat fiind confirmat prin

înscrisurile prezentate de către partea vătămată, soluție corectă în aspectul dat.

În acest sens, Colegiul penal reține că instanțele de fond întemeiat au

constatat că, partea vătămată a probat doar o parte din pretențiile materiale

legate de costul tratamentului, restul pretențiilor legate de servicii medicale nu

au fost confirmate, unele bonuri de plată fiind anexate de către partea vătămată

în mod repetat.

De asemenea, se constată că partea vătămată nu a probat cheltuielile de

transport, or deși a prezentat 5 bonuri de călătorie (f. d. 42 vol. II), partea

vătămată nu a probat că respectivele călătorii au fost efectuate în cadrul

procesului penal, în scopul procesului penal sau tratamentului și că au fost

efectuate de către partea vătămată, respectiv corect au fost respinse.

Referitor la cheltuielile de judecată legate de asistența juridică, Colegiul

penal reține că partea vătămată pretinde că, a suportat cheltuieli de asistența

juridică în sumă de 14 240 lei.

Din materialele cauzei se reține că partea vătămată a avut în calitate de

reprezentanți doi avocați: Renat Grigoraș, care i-a eliberat un bon de plată

pentru prestarea serviciilor de asistență juridică în sumă de 2 500 lei și avocatul

Valentin Golubciuc, care a întocmit contract de asistență juridică cu clientul

său, unde este stipulat că onorariul avocatului este în mărime de 5 000 lei

(f.d.94 97 vol. II).

La materialele cauzei a fost anexate încă două bonuri de plată în mărime de

500 lei fiecare, pentru participarea avocatului în ședința de judecată.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanțele de fond corect au

dispus încasarea doar a sumei de 8 500 lei în calitate de cheltuieli de asistență

juridică, întrucât restul cheltuielile suportate de avocat și anume cheltuieli de

transport, combustibil etc., sunt neîntemeiate.

Cu referire la criticile recurentului în partea încasării prejudiciului moral.

Colegiul penal notează că potrivit art. 1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu

art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, mărimea compensației pentru

prejudiciul moral se determină de către instanță în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul

de vinovăție al făptuitorului prejudiciului și de măsura în care compensarea

poate aduce satisfacere persoanei vătămate. Ținând cont de aceste împrejurări,

se urmărește scopul ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se

ajunge la o îmbogățire fără just temei.

Din sensul legal al normelor precitate mai sus desprindem ideea că

despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daunele materiale

prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată

prin evaluare.

În alți termeni, scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în

primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, dar nu a

unei satisfacții patrimoniale.

Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui

7

prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura

situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu

caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de

stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea

prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.

Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai

larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un

complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca,

în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită

satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate, în rezultatul faptei comise

de inculpat.

În acest context, Colegiul penal apreciază concluzia instanței de apel prin

care afirmă că prejudiciul moral trebuie să aducă o satisfacție echitabilă părții

vătămate, dar și să evite o eventuală îmbogățire fără just temei acelei din urmă.

Astfel că, suma de 7 000 lei, în viziunea instanței de recurs constituie o

despăgubire echitabilă și proporțională. Or, concluziile expuse pe larg de către

instanța de apel în decizia sa (a se vedea pct. 4.1. din prezenta decizie), sunt

juste, iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna situația în

prezenta cauză, ce ar antrena intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul

casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

În consecință, instanța de recurs remarcă faptul că recursul repetă textul

apelului și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit

răspunsuri la toate motivele apelului declarat, iar decizia contestată cuprinde

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art. 417 Cod de procedură penală, iar pentru aceste motive, se

impune soluția inadmisibilității recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Golubciuc Valentin în interesele părții vătămate Podvișevschi Petru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, în

cauza penală în privința lui Belalî Mihail xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

8