1ra-947/2022 — art. 190 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6 CP
1ra-947/2022 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-947/2022
1-19023161-01-1ra-30062022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 septembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte - Timofti Vladimir
Judecători - Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
acuzatorul de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12
aprilie 2022, în cauza penală privind-o pe
Mamaeva Tatiana xxxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 18.04.2019 -23.12.2020;
Instanța de apel: 19.01.2021 - 04.05.2021;
30.12.2021-12.04.2022;
Instanța de recurs: 05.08.2021-22.11.2021;
12.08.2022-21.09.2022.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 23 decembrie 2020
Mamaeva Tatiana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 alin. (1)
Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar pentru femei, din
momentul reținerii.
S-a dispus încasarea, de la Mamaeva Tatiana, în contul părții vătămate Ghercavi
Tonea 43 340 lei - prejudiciul material; 15 000 lei - prejudiciul moral și 2000 lei -
cheltuielile pentru asistență juridică.
A fost soluționată și soarta corpurilor delicte.
1.2. Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că, Mamaeva Tatiana
aproximativ la începutul lunii mai a anului 2016 deplasându-se la domiciliul lui
Ghercavi Tonea amplasat în xxxxx urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei
persoane, dându-și seama de caracter prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând
urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, acționând cu
intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, prin inducerea în eroare a lui
Ghercavi Tonea, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca
mincinoasă a unei fapte adevărate, determinată de comportamentul dolosiv sau
viclean, a dobândit de la ultima mijloace financiare în sumă de 2 200 dolari SUA
(conform cursul BN la 01.05.2016 suma de 2 200 dolari SUA este echivalent a sumei
1
de 43 340 lei RM), sub pretextul unui tratament medical de urgență feciorului ei,
mijloace financiare pe care până în prezent nu le-a restituit, cauzându-i astfel părții
vătămate Ghercavi Tonea daune materiale în proporții considerabile în sumă totală de
43 340 lei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatei Mamaeva Tatiana Vladimir întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal -
escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în
eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau
ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinat de comportamentul dolosiv sau
viclean care a produs daune considerabile.
Sentința menționată a fost atacată cu apel, de către avocatul Rusu Lucia în
numele inculpatei Mamaeva Tatiana prin care a solicitat casarea sentinței și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Mamaeva Tatiana să fie achitată, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele
infracțiunii incriminate.
2.1 În motivarea cerințelor sale avocatul invocat că:
- instanța de judecată a dat o apreciere greșită probelor prezentate de acuzare
deoarece inculpata Mamaeva Tatiana nu a negat niciodată existența datoriei față de
Ghercavi Tonea, ba dimpotrivă, a căutat identificarea soluțiilor pentru recuperarea
datoriei, la caz, fiind prezente relațiile contractuale de împrumut.
Iar, potrivit prevederilor art. 1 al Protocolului nr. 4 la Convenția Europeană
pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nimeni nu poate fi
privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație
contractuală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 mai 2021, a fost
respins apelul declarat avocatul Rusu Lucia în numele inculpatei Mamaeva Tatiana și
menținută sentința fără modificări.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22
noiembrie 2021 a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Rusu Lucia în
numele inculpatei Mamaeva Tatiana, casată total decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 04 mai 2021 și dispusă rejudecarea cauzei, în aceiași instanță de apel,
în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din 12 aprilie 2022, a
fost admis apelul declarat de către avocatul Rusu Lucia în numele inculpatei
Mamaeva Tatiana casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care în temeiul art. 390 alin. (1)
pct. (3) Cod de procedură penală, Mamaeva Tatiana a fost achitată de sub învinuirea
adusă în baza art. 190 alin. (1) Cod penal.
Asupra acțiunii civile, înaintate de către Ghercavi Tatiana împotriva inculpatei
Mamaeva Tatiana, instanța de apel nu s-a pronunțat.
2
5.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de
fond la adoptarea sentinței pe caz, nu a ținut cont de prevederile art. 101 alin. (1), art.
384 alin. (3), art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală.
Subsecvent celor enunțate, instanța de apel a conchis, că prima instanță nu a dat
o apreciere cuvenită normelor legale citate supra, iar concluziile primei instanțe cu
privire la condamnarea inculpatei Mamaeva Tatiana sunt neîntemeiate și neprobate,
or, instanța de fond nu a luat în considerare că, fapta acesteia nu întrunește elementele
infracțiunii, astfel concluziile instanței de fond referitor la materialul probator nu au
fost examinate detaliat prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității
lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.
La fel, instanța de apel a considerat că, prima instanță nu a dat o apreciere
cuvenită prevederilor legale ce guvernează speța dedusă judecății, argumentelor
invocate de partea apărării precum și probatoriului anexat la materialele cauzei penale
în acest sens or, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 24, 27, 99-101 Cod
de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-
le minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității lor, conchide că din probele administrate la materialele dosarului rezultă,
că vinovăția inculpatei Mamaeva Tatiana în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
190 alin. (1) Codul penal și anume: escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor
altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate,
determinat de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune
considerabile, nu a fost constatată, iar fapta acesteia nu întrunește elementele
infracțiunii nominalizate.
Instanța de apel la adoptarea soluției de achitare, a menționat faptul că, probele
prezentate de acuzare confirmă cert doar faptul primirii banilor de către Mamaeva
Tatiana în sumă de 2200 dolari SUA, locul primirii și circumstanțele primirii acestor
bani de către inculpată, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate, a martorului
și a probelor scrise, însă nici una din probele cercetate și prezentate de acuzare nu
confirmă inducerea în eroare a victimei, prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase sau invers cu atât mai mult comportamentul dolosiv sau viclean a lui
Mamaeva Tatiana.
Instanța de apel nu a admis probele cercetate în cadrul ședințelor de judecată
drept probe pertinente concludente și utile în confirmarea vinovăției lui Mamaeva
Tatiana. Din probele sus menționate, instanța de apel a stabilit cert faptul transmiterii
banilor, circumstanțe care de fapt nu au fost respinse de inculpată pe parcursul
urmăririi penale și examinării cauzei în instanță de judecată, însă toate aceste probe
în coroborare confirmă existența unor relații civile și anume existența unor relații de
împrumut și nu de escrocherie după cum a constatat prima instanță.
Potrivit rechizitoriului inculpata Mamaeva Tatiana, se învinuiește în aceea că:
aceasta aproximativ la începutul lunii mai a anului 2016 deplasându-se la domiciliul
lui Ghercavi Tonea amplasat în mun. xxxxx și urmărind scopul dobândirii ilicite a
bunurilor altei persoane și dându-și seama de caracter prejudiciabil al acțiunilor
3
sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări,
acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, prin inducerea
în eroare a lui Ghercavi Tonea, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinată de
comportamentul dolosiv sau viclean, a dobândit de la ultima mijloace financiare în
sumă de 2 200 dolari SUA (conform cursul BN la 01.05.2016 suma de 2 200 dolari
SUA este echivalent a sumei de 43 340 lei RM), sub pretextul unui tratament medical
de urgență feciorului ei, mijloace financiare pe care până în prezent nu le-a restituit,
cauzându-i astfel părții vătămate Ghercavi Tonea daune materiale în proporții
considerabile în sumă totală de 43 340 lei.
Astfel, acțiunile inculpatei Mamaeva Tatiana au fost calificate de către organul
de urmărire penală și prima instanță în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria,
cu următoarele semne calificative: dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin
inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinat de comportamentul
dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile.
Instanța de apel a remarcat că, prima instanța era obligată să examineze cauza
penală în limitele învinuirii înaintată inculpatului de către partea acuzării prin
rechizitoriu, iar orice modificare s-au completare a învinuirii aduse inculpatului se
face prin ordonanță motivată emisă de către procuror în conformitate cu prevederile
art. 326 Cod de procedură penală.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel a respins solicitarea procurorului
privind casarea parțială a sentinței și reținerea în sarcina inculpatei Mamaeva Tatiana
a modalităților de comitere a laturii obiective a infracțiunii de escrocherie prevăzute
la data comiterii faptelor infracționale. Or, instanța de apel a conchis că, în materie
penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei persoane
și, implicit, cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care instanța o poate reține
împotriva acesteia, este o condiție esențială a echității procedurii.
La caz, instanța de apel a reținut că, prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în
vigoare la 17 august 2018, norma de incriminare din această cauză - art. 190 Cod
penal, a fost modificată.
Concomitent, din conținutul sentinței rezultă că, prima instanță la examinarea
cauzei, a dispus condamnarea inculpatei Mamaeva Tatiana în baza art. 190 alin. (1)
Cod penal, reținând fapta așa cum a fost indicată în rechizitoriu, potrivit calificativelor
din redacția nouă a dispoziției art. 190 alin. (1) Cod penal, și anume: „...dobândirea
ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte
adevărate, determinat de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune
considerabile".
În acest context, Colegiul penal a constatat că, prima instanță, la judecarea cauzei
nu a ținut cont că, fapta incriminată inculpatei Mamaeva Tatiana a fost comisă la
începutul lunii mai 2016, adică până la intrarea în vigoare a modificărilor operate la
art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018.
4
Instanța de apel a constatat că, în acțiunile inculpatei au fost reținute semnele
calificative ale infracțiunii de escrocherie potrivit redacției noi, care la acel moment -
începutul lunii mai 2016, nu erau prevăzute de legea penală.
Contrar celor expuse de prima instanță, instanța de apel a reținut că, în cauza
dată, din probatoriul administrat și cercetat se constată că, inculpata Mamaeva Tatiana
nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de escrocherie, așa precum i-a fost
imputată în actul de învinuire de către organul de urmărire penală.
Totodată instanța de apel nu a fost de acord cu punctul de vedere al instanței de
fond, precum că s-a constatat existența elementelor infracțiunii de escrocherie în
acțiunile lui Mamaeva Tatiana deoarece aceste concluzii vin în contradicție cu probele
prezentate și administrate la caz, iar potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu art. 389
Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care,
în urma cercetării judecătoresc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost
confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de judecată, când
toate versiunile au fost verificate, iar divergențele au fost lichidate și apreciate
corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se
interpretează în favoarea inculpatului.
Instanța de apel, apreciind probele administrate din punct de vedere al
pertinenței, concludentei, utilității și veridicității acestora constată că, argumentele
inculpatei precum că, în acțiunile sale nu sunt întrunite elementele componenței de
infracțiune, făcând referire la faptul că au avut loc relații civile, sunt valabile și
fundamentate.
Reieșind din circumstanțele speței și din probele administrate, pretinsa parte
vătămată nu a fost înșelată în nici un mod, nu a fost dusă în eroare de către inculpată,
condiții necesare în cazul unui act de escrocherie, fiind evident faptul că, între
Mamaeva Tatiana și pretinsa parte vătămată Ghercavi Tonea există raporturi juridice
civile, nefiind dovedită latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de escrocherie, iar
litigiile dintre acestea urmau a fi soluționate într-un proces civil, fapt care atrage în
mod incontestabil achitarea inculpatei, așa cum prevede art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod
de procedură penală.
Chiar dacă ar fi luată în considerație doar poziția acuzării și ignorată poziția
apărării, pentru a delimita infracțiunea imputată lui Mamaeva Tatiana de niște
raporturi juridice civile era necesar să fie demonstrat faptul, că la momentul primirii
bunurilor inculpata a avut intenția de a nu-și exercita angajamentul asumat și care la
acel moment a avut intenția de a însuși bunurile materiale (scopul de cupiditate), lucru
ce nu a fost dovedit de către organului de urmărire penală. Or, după cum s-a constatat
cu certitudine din declarațiile inculpatei Mamaeva Tatiana, părții vătămate Ghercavi
Tonea, cât și a martorului Ghercavi Oleg, banii au fost transmiși inculpatei cu titlu de
împrumut, fiind destinați pentru tratamentul copilului minor al inculpatei Mamaeva
Tatiana.
Totodată, din declarațiile respective, cât și din procesul-verbal de examinare a
înregistrărilor audio din 11.03.2019 instanța de apel a constatat că, Mamaeva Tatiana
recunoaște faptul luării cu împrumut de la partea vătămată Ghercavi Tonea suma de
5
2 200 dolari SUA, însă din cauza dificultăților financiare este în imposibilitate de a-
și onora obligația de restituire a împrumutului.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel a stabilit cert faptul că, Mamaeva
Tatiana a primit de la Ghercavi Tonea suma în mărime de 2 200 dolari SUA, cu titlu
de împrumut, însă faptul dat nu constituie un temei pentru condamnarea inculpatei
Mamaeva Tatiana, întrucât în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine
că banii au fost primiți cu scop de restituire și nu de însușire după cum a indicat
organul de urmărire penală.
Cele constatate confirmă existența unui drept cu caracter civil, iar existenta unor
documente, fiind probe în cauză penală, garantează în mod real dreptul pretinsei părți
vătămate de a solicita despăgubiri, prin înaintarea acțiunii civile în instanța civilă.
Un alt aspect important, este și faptul că nici în ședința de judecată a primei
instanței și nici în cea de apel, acuzatorul de stat nu și-a motivat poziția și nu a
constatat modalitatea inducerii în eroare a părții vătămate, iar, solicitarea banilor sub
pretextul unui tratament medical de urgență feciorului inculpatei, nu constituie o faptă
mincinoasă, după cum se indică în învinuire. Or, pentru aprecierea celor invocate de
către inculpată ca fiind niște fapte mincinoase, ce nu corespund realității, organul de
urmărire penală urma să verifice informația respectivă, prin anexarea la materialele
dosarului a probelor pertinente și concludente ce ar confirma s-au infirma cele
invocate de inculpată, însă asemenea probe instanței nu i-au fost prezentate.
În consecință, instanța de apel a constatat că, în acțiunile Mamaeva Tatiana
lipsește și latura subiectivă, deoarece acțiunile inculpatei n-au fost îndreptate în mod
direct sau indirect la comiterea unei infracțiuni, în special a escrocheriei, respectiv nu
a dobândit ilicit bani de la partea vătămată.
Cercetând materialele dosarului, instanța de apel a apreciat că, relațiile apărute
între Mamaeva Tatiana și Ghercavi Tonea poartă un caracter de ordin civil, care
urmau a fi soluționate în instanța de drept civil, deoarece imixtiunea penalului în sfera
privată, sferă bazată pe principiul egalității părților, trebuie privită ca o ultimă măsură.
Decizia instanței de apel este atacată, cu recurs ordinar de către acuzatorul de
stat, procuror în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian care invocând
temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod procedură penală, solicită admiterea
recursului, casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre o nouă rejudecare în instanța de
apel pe motivele indicate în recurs.
6.1 în motivarea cerințelor sale procurorul a indicat că:
- vinovăția lui Mamaeva Tatiana se demonstrează prin: - plângerea părții
vătămate Ghercavii Tonea (f.d. 5); - ordonanța de ridicare din data de 19.12.2019 - a
fost ridicat un disc (f.d. 21); - procesul verbal de ridicare din 19.02.2019, (f.d.22); -
procesul verbal de examinare din 11 martie 2019, în cadrul cărei acțiuni procesuale a
fost examinat dispozitivul de stocare a informației sub formă de CD-R marca
„Omega” de culoare albă, ridicat la data de 19 februarie 2019 de la partea vătămată,
în cadrul cărei acțiuni procesuale s-a stabilit că, pe dispozitiv sunt înscrise 38 de
elemente toate în format 3GP, care de fapt reprezintă convorbirea telefonică dintre
partea vătămată cu soții Mamaev, convorbire înregistrată prin intermediul telefonului
6
mobil, unde în fiecare convorbire într-adevăr s-a stabilit că soții Mamaev amână
restituirea banilor de pe o zi pe alta (f.d.24-44); - ordonanța de recunoaștere și de
anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 11.03.2019 - CD-R marca „Omega”
de culoare alba, ridicat la data de 19 februarie 2019 de la partea vătămată (f.d.45); -
revendicarea în privința inculpatei în care se indică toate condamnările inculpatei
Mamaeva Tatiana (f.d.56); - declarațiile părții vătămate Ghercavi Tonea (f.d. 125); -
declarațiile martorului Ghercavi Oleg(f.d. 137).
- din declarațiile părții vătămate, din declarațiile martorului și din stenogramele
discuțiilor, se constată că deși inculpata și-a asumat obligația de a restitui datoria pe
care a avut-o față de partea vătămată, de fapt o astfel de intenție aceasta nu a avut din
momentul împrumutului, fapt rezultat din multiple încercări ale inculpatei de a
prelungi perioada scadentă invocând diferite motive și se va achita, însă aceste
promisiuni nu erau respectate, având doar un scop de a amâna la nesfârșit restituirea
sumei de bani datorate;
- condamnările anterioare în privința inculpatei în temeiul art. 190 alin. (5) Cod
penal, o caracterizează negativ pe inculpată și faptul că inculpata este predispusă
pentru comiterea unor asemenea tipuri de infracțiuni;
- din multitudinea de hotărâri pe cauze civile, din cazierul penal al inculpatei se
observă că acțiunile inculpatei Mamaeva Tatiana de la începutul lunii mai a anului
2016, îndreptate împotriva părții vătămate Ghercavi Tonea, nu au un caracter izolat,
or inculpata fiind anterior condamnată pentru infracțiune de escrocherie, nu putem
afirma că la caz suntem în prezența unor relații civile clasice, izolate. Altfel spus,
acuzarea consideră că inculpata și-a creat o îndeletnicire din a însuși bani pe diferite
căi atît civile cît și penale de la diferite persoane fără ca ulterior să le restituie, or după
cum s-a constatat la caz, inculpata așa și nu a restituit părții vătămate Ghercavi Tonea,
prejudiciul material;
- intenția inculpatei în comiterea infracțiunii este demonstrată prin: situația
financiară extrem de neprielnică a lui Mamaeva Tatiana care și-a asumă
angajamentul, la momentul încheierii tranzacției; lipsa de fundamentare economică și
caracterul nerealizabil al angajamentului asumat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, luând în considerație și argumentele expuse, Colegiul
penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au
declarat recursurile ordinare în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură
penală.
Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de
recurent.
Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
7
Din textul recursului Colegiul penal constată, că recurentul invocă temeiul
prevăzut la pct.6) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare
gravă de fapt care a afectat soluția instanței. Suplimentar instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a
agrava situația inculpaților.
De fapt, din textul recursului Colegiul penal atestă, că autorul critică soluția
instanței de apel de achitare a lui Mamaeva Tatiana de sub învinuirea adusă în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal, făcând referire la
probele administrate de organul de urmărire penală și cercetate în cadrul ședințelor de
judecată, indicând că, fapta prejudiciabilă comisă de către Mamaeva Tatiana este
confirmată pe deplin de întregul sistem de probe pertinente administrate la cauza
penală, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele.
Din materialele cauzei se reține că, Mamaeva Tatiana de către organul de
urmărire penală a fost învinuită, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190
alin.(1) Cod penal - escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane
prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, determinat de comportamentul
dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile, nu a fost constatată, iar fapta
acesteia nu întrunește elementele infracțiunii nominalizate.
Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 23 decembrie 2020 Mamaeva
Tatiana a fost condamnată în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, la 6 luni închisoare, cu
executare în penitenciar pentru femei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 mai 2021, a fost
respins apelul declarat avocatul Rusu Lucia în numele inculpatei Mamaeva Tatiana și
menținută sentința fără modificări.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22
noiembrie 2021 a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Rusu Lucia în
numele inculpatei Mamaeva Tatiana, casată total decizia și dispusă rejudecarea
cauzei, în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din 12 aprilie 2022, a fost
admis apelul declarat de către avocatul Rusu Lucia în numele inculpatei Mamaeva
Tatiana casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță prin care Mamaeva Tatiana a fost achitată de
sub învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (1) Cod penal.
Astfel, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod
de procedură penală, corect a admis apelul declarat de către avocatul Rusu Lucia în
numele inculpatei Mamaeva Tatiana, a casat sentința, a rejudecat cauza și a pronunțat
8
o nouă hotărâri, prin care: Mamaeva Tatiana învinuită de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal a fost achitată, deoarece fapta inculpatei nu
întrunește elementele infracțiunii, iar argumentele pe care instanța de apel le-a expus
în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și
exigențelor din art. 6 CEDO.
Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel, din probatoriul
administrat și cercetat corect a reținut și faptul că, inculpata Mamaeva Tatiana nu se
face vinovată de săvârșirea infracțiunii de escrocherie imputată în actul de învinuire
potrivit redacției noi, or, fapta a fost comisă la-începutul lunii mai 2016, până la
intrarea în vigoare a modificărilor operate la art. 190 Cod penal prin Legea nr. 179
din 26 iulie 2018.
În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate de apărare în cererea dea apel și a adoptat o hotărâre legală,
întemeiată și motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în
hotărârea atacată, astfel respectând prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)
Cod de procedură penală.
Făcând o analiză a criticilor expuse în recursul declarat de către acuzatorul de
stat, în raport cu textul deciziei, Colegiul penal constată că, instanța de apel, a indicat
temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului declarat de către
apărare, precum și motivele adoptării respectivei soluții, concluzionând asupra
nevinovăției lui Mamaeva Tatiana de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 190 alin. (1) Code penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele
infracțiunii, soluție de la care instanța de recurs nu se va îndepărta, și a cărei reluare
nu se mai impune, învederând considerentele Curții Europene și anume, în situația în
care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările
care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze
eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de casație poate, în principiu, să
se mulțumească de a relua motivele jurisdicției ale instanței de fond. (Garcia Ruis c.
Spaniei din 21 ianuarie1999, Heile c. Finlandei din 19 decembrie 1997).
Din cuprinsul recursului, în viziunea recurentului probele administrate confirmă
vina inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal,
menționând conținutul declarațiilor părții vătămate Ghercavi Tonea, declarațiile
martorului Ghercavi Oleg, cât și celelalte probe materiale administrate, însă aceste
alegații, nu pot fi reținute de către instanța de recurs, deoarece din cuprinsul hotărârii
atacate se constată, că probele indicate au fost cercetate și asupra cărora instanța de
apel s-a expus întemeiat prin argumente fundamentate în fapt și în drept, iar în
motivarea soluției sale just a statuat, că: „din probatoriul administrat și cercetat se
constată că, inculpata Mamaeva Tatiana nu se face vinovată de săvârșirea
infracțiunii de escrocherie, așa precum i-a fost imputată în actul de învinuire de către
organul de urmărire penală”.
Instanța de apel, judecând apelul apărării, îndeplinind cerințele art.414-419 Cod
de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza
probelor examinate în prima instanță, care dovedesc lipsa laturii obiective și
9
subiective în acțiunile inculpatei, adică lipsa intenției directe a inculpatei în inducerea
în eroare sau înșelarea părții vătămate și anume că, la momentul primirii bunurilor
inculpata a avut intenția de a nu-și exercita angajamentul asumat și care la acel
moment a avut intenția de a însuși bunurile materiale (scopul de cupiditate), lucru ce
nu a fost dovedit de către organul de urmărire penală, existând între părți relații civile
confirmate prin declarațiile inculpatei Mamaeva Tatiana, a părții vătămate Ghercavi
Tonea, cât și a martorului Ghercavi Oleg, care au indicat că, banii au fost transmiși
inculpatei cu titlu de împrumut, fiind destinați pentru tratamentul copilului minor al
inculpatei Mamaeva Tatiana, pe un termen de 2 luni.
La acest capitol, Colegiul penal reține că, instanța de apel cercetând declarațiile
inculpatei, a părții vătămate, a martorului și probele materiale administrate la
materialele cauzei întemeiat a stabilit că, Mamaeva Tatiana a primit de la Ghercavi
Tonea suma în mărime de 2 200 dolari SUA, cu titlu de împrumut, însă faptul dat nu
constituie un temei pentru condamnarea inculpatei Mamaeva Tatiana, întrucât în
cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că banii au fost primiți cu
scop de restituire și nu de însușire după cum a indicat organul de urmărire penală,
astfel, fiind confirmată existența relațiilor civile între părți care garantează dreptul
părții vătămate de a solicita restituirea banilor în instanța civilă, iar în acțiunile
inculpatei lipsind latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 190
alin.(1) Code penal, deoarece acțiunile inculpatei nu au fost îndreptate în mod direct
la dobândirea ilicită a banilor de la partea vătămată.
Cu referire la argumentul recurentului precum că, inculpata nu a avut intenția
de a-și asuma obligația de a restitui datoria pe care a avut-o față de partea vătămată
Colegiul penal menționează că, nu poate fi reținut deoarece a format obiect de discuție
la judecarea cauzei în ordine de apel și asupra cărora instanța de apel s-a expus pe larg
în hotărârea adoptată constatând că, în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu
certitudine că banii au fost primiți cu scop de restituire și nu de însușire, însă din cauza
dificultăților financiare este în imposibilitate de a-și onora obligația de restituire a
împrumutului.
În cazul dat instanța de recurs remarcă că, potrivit jurisprudenței CtEDO, se
statuează în cauza Constantin Florea vs. României (Cererea nr. 21534/05, 19 iunie
2012) că „prezumția de nevinovăție consacrată la art. 6 §2 face parte din elementele
noțiunii de proces echitabil în materie penală, prevăzut la §1 (Deweer vs. Belgiei, 27
februarie 1980, pct. 56, seria A nr. 35) și trebuie interpretată având în vedere
jurisprudența Curții în domeniu.
Totodată, potrivit art. 11 din pactul internațional cu privire la drepturile civile și
politice din 16.12.1966 ratificat de Republica Moldova prin hotărârea Parlamentului
cu nr. 217-XII din 28.07.1990 se menționează că, nimeni nu poate fi întemnițat pentru
singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală.
Tot astfel se invocă și prin art. 1 de la Protocolul nr. 4 al Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nimeni nu poate fi privat
de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație
contractuală.
10
Nu poate fi reținut nici argumentul acuzării precum că, în acțiunile inculpatei s-
au confirmat existența laturii subiective a infracțiunii. Or, potrivit doctrinei penale
latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal se caracterizează, în
primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. De asemenea, la calificarea
faptei, este obligatorie stabilirea scopului special, adică a scopului de cupiditate.
Astfel, instanța de apel, reieșind din circumstanțele speței și din probele administrate,
veridic a constatat că, partea vătămată nu a fost înșelată în nici un mod, nu a fost dusă
în eroare de către inculpată, fiind evident existența raporturilor civile între părți. Or,
potrivit declarațiilor inculpatei, părții vătămate cât și a martorului, banii au fost
transmiși inculpatei cu titlu de împrumut în 2016, cu obligarea de a-i restitui în termen
de 2 luni, iar la OUP partea vătămată s-a adresat în martie 2019 invocând că inculpata
nu-și onorează promisiunea de a restitui datoria.
La fel, urmează a fi respins argumentul procurorului precum că, hotărârile
pronunțare în privința inculpatei o caracterizează negativ și că este predispusă
pentru comiterea unor asemenea tipuri de infracțiuni. Instanța de recurs reține că,
hotărârile pronunțate invocate de către acuzare nu au legătură cu speța dată, iar
circumstanțele fiecărui caz sunt diferite, mai mult că acestea lipsesc de la materialele
cauzei, iar procurorul nu le-a prezentat și nu le-a invocat și administrat în calitate de
probe, în scopul constatării circumstanțelor care au importanță pentru cauză și care
nu au fost cercetate conform art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în
ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.
Astfel, nu poate fi reținută critica recurentului, precum că, - instanța de apel
incorect a dispus achitarea lui Mamaeva Tatiana de comiterea infracțiunii art. 190
alin.(1) Codul penal, or aceste circumstanțe fiind combătute de totalitatea probelor
prezentate în instanța de judecată.
Cu atât mai mult, referitor la acestea, autorul recursului nu aduce argumente
plauzibile care ar combate concluziile instanței de apel, astfel Colegiul penal constată
că, în această parte, nu s-a comis vreo eroare de drept.
Prin urmare, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de
fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării
soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat
detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apel, pe care le-a considerat neîntemeiate.
Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar
concluziile privind nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă
din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.
Reieșind din circumstanțele constatate, Colegiul conchide că instanța de apel
corect au reținut în acest sens prevederile art.8 Cod de procedură penală, în aspectul
că o hotărâre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului
în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de
instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.
Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de aceste prevederi legale, precum și
11
de principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în
favoarea inculpatului și a adoptat soluția întemeiată, care corespund prevederilor
art.394 alin.(3) Cod de procedură penală.
Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea
cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei
adoptate, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror
în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 aprilie 2022, în cauza penală privind-
o pe Mamaeva Tatiana xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 27 octombrie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Plămădeală Ghenadie
12
13