CASE OF ŁACIAK v. POLAND

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE POLONIAK/POLONIA (Doc. nr. 18592/19) JUDGMENT STRASBOURG 15 decembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Čaciak/Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić , Președintele Krzysztof Wojtyczek, Erik Wennerström , judecători și Viktoriya Maradudina, Hotărând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 24 noiembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cauza a fost inițiată într-o cerere împotriva Poloniei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 4 martie 2019. Guvernul polonez (“Convenția”) Guvernul” a primit notificarea cererii.

FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurilor penale și de lipsa oricărui remediu eficace în legislația internă. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 DE CONVENȚIE Reclamantul s-a plâns că durata procedurii penale în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” și că nu avea nici o soluție eficace în acest sens.

El se bazează pe articolul § 1 și art. 13 din convenție, care se citește după cum urmează: „În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Guvernul a formulat o obiecție preliminară conform căreia prezenta cerere se referă la același set de proceduri și a fost deja examinată în cererea nr. 23090/15 depusă de același solicitant. Reclamantul a contestat afirmația Guvernului și a declarat că cele două seturi de proceduri împotriva acestuia, pe diferite acuzații, au fost așteptate simultan în fața instanțelor diferite.

Din informațiile furnizate de Guvern se pare că procedura plângută de către reclamant în cererea actuală are diferențe substanțiale cu cea plângută în cerere nr. 23090/15. În special, acestea au fost așteptate în fața instanțelor diferite, hotărârile au fost date la date diferite, cauzele au avut numere diferite și reclamantul a fost acuzat la date diferite. Prin urmare, Curtea nu are nicio bază pentru a concluziona că reclamantul s-a plâns deja cu privire la setul de proceduri penale privind furtul care este subiectul cererii actuale. Prin urmare, obiecția trebuie respinsă.

În al doilea rând, Guvernul a susținut o obiecție preliminară a faptului că reclamantul nu mai poate fi considerat „victim” în sensul articolului 34 din Convenția privind o încălcare a dreptului său la o Tribunalul constată că această chestiune se determină în funcție de principiile stabilite în temeiul jurisprudenței Curții (a se vedea Cocchiarella Italia [GC], nr. 64886/01, 107, CEDH 2006 și Scordino Italia [n. [GC], nr. 36813/97, 178 213, CEDH 2006 V). Reclamantul nu a fost de acord și a considerat că atribuirea pe care a obținut-o la nivel intern nu a fost satisfăcătoare. Curtea constată că Curtea de Apel Katowice a analizat cursul a concluzionat, în două ocazii, că au existat întârzieri pentru care ar trebui să fie considerate responsabile autoritățile interne, că dreptul reclamantului la o audiere fără întârziere nejustificată a fost încălcat și i-a acordat echivalentul 2 000 de euro (EUR) în ceea ce privește durata procedurii.

Curtea constată că recursul acordat reclamantului la nivel intern, considerat pe baza faptelor de care se plânge în fața Curții, a fost insuficient (a se vedea Janulis Polonia, nr. 31792/15, § 21, 16 ianuarie 2020, cu alte exemple). În aceste circumstanțe, argumentul că reclamantul și-a pierdut victima. 10. Curtea reiterează că rezonabilitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce era în joc pentru reclamantul în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999 II, și Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000 VII).

11. În cazul principal al Rutkowski și alții c. Polonia, nr. 72287/10 și altele 2, 7 iulie 2015, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din acest caz. 12. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 13. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 și a articolului 13 din convenție.

APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 15. art. 41 din convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Rutkowski și alții, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 17. Curtea consideră în continuare oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

că prezenta cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor penale și lipsa unei soluții interne eficace în acest sens; că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 decembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (lungime excesivă a procedurilor penale și lipsa oricărei soluții eficace în dreptul intern) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului An de naștere Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Hotărâre interioare privind plângerea în temeiul Actul de 2004 Premiul intern (în zlotiile poloneze) Sumele acordate pentru daune și costuri morale și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 18592/19 04/03/2019 Szczepan ČACIAK 1973 31/05/2006 în așteptare Mai mult de 16 ani(s) și 4 luni(s) și 21 zile(s) de nivel(s) 2 de competență Catowice Court of Appeal, 06/02/2013, II S 81/12, PLN 4000 22/01/2019, II S 55/18, PLN 4.800 12.200 [1] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.

FIRST SECTION

CASE OF ŁACIAK v. POLAND (Application no. 18592/19) JUDGMENT STRASBOURG 15 December 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Łaciak v. Poland, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Ivana Jelić , President , Krzysztof Wojtyczek, Erik Wennerström , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 24 November 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND ARTICLE

13 OF THE CONVENTION

5. The applicant complained that the length of the criminal proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that he had no effective remedy in this connection. He relied on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

15. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”