1ra-357/22 — art. 42, 187 alin. 2 lit. b, f, art. 187 alin. 2 lit. b, f, art. 187 alin. 2 lit. f, art. 27, 187 alin. 2 lit. f, art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-357/22 — art. 42, 187 alin. 2 lit. b, f, art. 187 alin. 2 lit. b, f, art. 187 alin. 2 lit. f, art. 27, 187 alin. 2 lit. f, art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-357/22

1-14146246-01-1ra-15032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Gorea Tatiana în numele inculpatului Bleandur Igor, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2021 și a sentinței Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 28 ianuarie 2020, în cauza penală în privința lui

Bleandur Igor xxxxxx, născut la xxxxx xxxxx

xxxxxx, originar și domiciliat în xxxxx xxxxx,

str. xxxxx xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.07.2020 - 28.01.2020;

Instanța de apel: 15.05.2020 - 26.10.2021;

Instanța de recurs: 15.03.2022 - 08.08.2022.

A C O N S T A T A T :

2020, a fost încetat procesul penal privind învinuirea lui Bleandur Igor în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2) lit. b), 199 Cod penal

și s-a liberat de răspundere penală în legătură cu intervenirea prescripției

tragerii la răspundere penală prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. a), b) Cod penal.

Tot prin aceeași sentință, Bleandur Igor a fost recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f), art. 187

alin.(2) lit. f), art. 187 alin.(2) lit. f), art. 42, 187 alin.(2) lit. b), f), art. 27, art.

187 alin. (2) lit. f), art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod penal și condamnat pentru

faptele săvârșite.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, 187 alin.(2) lit. b), f)

Cod Penal (episodul cu părțile vătămate, Donica Sofia, Guma Natalia, Vasilcov

Diana, Gîlca Iana și Cucerenco Liudmila) lui Bleandur Igor i-a fost stabilită

pedeapsa pe un termen de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal (episodul cu părțile vătămate, Manolii Ana și Sardari Irina) lui Bleandur

Igor i-a fost stabilită pedeapsa pe un termen de 6 (șase) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

1

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

Penal (episodul cu partea vătămată, Răileanu Olesea) lui Bleandur Igor i-a fost

stabilită pedeapsa pe un termen de 6 (șase) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 187 alin. (2) lit. f)

Cod Penal (episodul cu partea vătămată, Șchiopu Elena) lui Bleandur Igor i-a

fost stabilită pedeapsa pe un termen de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

Penal (episodul cu partea vătămată, Țurcanu Nina) lui Bleandur Igor i-a fost

stabilită pedeapsa pe un termen de 6 (șase) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod

Penal (episodul cu partea vătămată, Corinovscaia Ecaterina) lui Bleandur Igor

i-a fost stabilită pedeapsa pe un termen de 6(șase) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor stabilite, lui Bleandur Igor i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă pe un termen de 12 (doisprezece) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de Manolii Ana către Bleandur

Igor privind încasarea prejudiciului material și dispusă încasarea din contul

lui Bleandur Igor în beneficiul lui Manolii Ana, prejudiciul material în mărime

de 9000 (nouă mii) lei.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de Sardari Irina către Bleandur

Igor privind încasarea prejudiciului material și dispusă încasarea din contul

lui Bleandur Igor în beneficiul lui Sardari Irina, prejudiciul material în mărime

de 8000 (opt mii) lei.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de Răileanu Olesea către

Bleandur Igor privind încasarea prejudiciului material și dispusă încasarea

din contul lui Bleandur Igor în beneficiul lui Răileanu Olesea, a prejudiciului

material în mărime de 20000 (douăzeci mii) lei.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de SA „Plovdiv” către Bleandur

Igor privind încasarea prejudiciului material și dispusă încasarea din contul

lui Bleandur Igor în beneficiul SA „Plovdiv”, a prejudiciului material în mărime

de 6726 (șase mii șapte sute douăzeci și șase) lei.

În temeiul art. 385 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală:

A fost dispusă încasarea din contul lui Bleandur Igor în beneficiul lui

Guma Natalia prejudiciul material în sumă de 3175 (trei mii o sută șaptezeci și

cinci) lei.

A fost dispusă încasarea din contul lui Bleandur Igor în beneficiul lui

Vasilcov Diana prejudiciul material în sumă de 3000 (trei mii) lei.

A fost dispusă încasarea din contul lui Bleandur Igor în beneficiul lui

Gîlca Iana prejudiciul material în sumă de 1500 (una mie cinci sute) lei.

A fost dispusă încasarea din contul lui Bleandur Igor în beneficiul lui

Cucerenco Ludmila prejudiciul material în sumă de 12 000 (doisprezece mii)

lei.

2

A fost dispusă încasarea din contul lui Bleandur Igor în beneficiul lui

Țurcanu Nina prejudiciul material în sumă de 3200 (trei mii două sute) lei.

A fost dispusă încasarea din contul lui Bleandur Igor în beneficiul lui

Corinovscaia Ecaterina prejudiciul material în sumă de 16 000 (șaisprezece

mii) lei.

I. Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

Astfel s-a constatat că, Bleandur Igor, la data de 22.04.2013 aproximativ

între orele 16.20-16.50 min., împreună și prin înțelegere prealabilă cu

persoana în privința căruia cauza a fost disjungată, aflîndu-se pe bd. Moscovei

nr. 6, mun. Chișinău, și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

prin acces liber au pătruns în incinta restaurantului „Plovdiv”, situat pe bd.

Moscovei 6, mun. Chișinău, de unde pe ascuns au sustras un laptop de model

„Asus” X50N-TK57S1AFAW, după care cu bunul sustras au plecat într-o

direcție necunoscută, cauzând astfel, persoanei juridice SA „Plovdiv”, un

prejudiciu material estimat la suma de 6726 lei.

Astfel, Bleandur Igor, prin acțiunile sale intenționate a săvârșit

infracțiunea prevăzuta de art. 186 alin. (2) lil b) Cod penal, adică, sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane.

II. Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. b), f) Cod penal, în privința părților vătămate Manolii Ana și Sardari Irina:

Astfel s-a constatat că, la 24.04.2013, aproximativ la ora 10:50,

cet. Bleandur Igor xxxxx, mergând pe str. Kiev, mun. Chișinău, în regiunea

magazinului „Aridon”, împreună cu persoana în privința căruia cauza a fost

disjungată, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, s-a apropiat de

cet. Manolii Ana, care mergea în direcția lor și l-a un moment dat,

cet. Bușecican Petru a împins-o cu umărul pe cet. Manolii Ana, sustrăgându-i

atenția, dar cet. Bleandur Igor în acest moment deschis i-a smuls cu mâna de

la gât lănțișorul din aur cu greutatea de 12 grame în valoare de 7000 lei și

cruciulița din aur cu greutatea de 3 grame în valoare de 2000 lei, bunuri în

valoare totală de 9000 lei, cu care cet. Bleandur Igor împreună cu persoana în

privința căruia cauza a fost disjungată, au părăsit locul comiterii infracțiunii,

fugind într-o direcție necunoscută printre blocurile locative, prin ce au cauzat

părții vătămate Manolii Ana o daună materială considerabilă.

Tot el, Bleandur Igor la 22.04.2013, aproximativ la ora 14:00, avînd

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă și

împreună cu persoana în privința căruia cauza a fost disjungată, mergând pe

stradă, la un moment dat cet. Bleandur Igor s-a oprit și se uita prin părți ca să

nu fie văzuți de nimeni, dar persoana în privința căruia cauza a fost disjungată,

a ajuns-o din urmă pe cet. Sardari Irina în regiunea blocului locativ de pe

str. A. Doga 29, mun. Chișinău și în mod deschis i-a smuls de la gât lănțișorul

din aur, împreună cu cruciulița din aur, ambele cu greutatea de 9 grame și

ambele în valoare de 8000 lei, cu care cet. Bușecican Petru împreună cu

Bleandur Igor, au părăsit locul comiterii infracțiunii, fugind într-o direcție

necunoscută printre blocurile locative, prin care au cauzat părții vătămate

Sardari Irina o daună considerabilă.

3

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bleandur Igor a săvârșit -

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile - infracțiune

prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. b), f) Cod penal.

III. Episodul privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42, 187

alin. (2) lit. b), f), art. 199 alin. (1) Cod penal, în privința părților vătămate

Donica Sofia, Guma Natalia, Vasilcov Diana, Gîlca Iana și Cucerenco Liudmila:

Astfel s-a constatat că, la 24.08.2013, aproximativ la ora 20:45 min.,

Bleandur Igor, împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoana în privința

căruia cauza a fost disjungată, aflîndu-se pe aleea de pe bd. Mircea cel Bătrân,

mun. Chișinău, vis-a-vis de blocul nr.27, urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, împărțind în prealabil rolurile între ei, acționând în interes de

cupiditate, l-a determinat pe ultimul, la comiterea infracțiunii. Drept urmare,

persoana în privința căruia cauza a fost disjungată, tot atunci, aflîndu-se pe

aleea de pe bd. Mircea cel Bătrân, mun. Chișinău, vis-a-vis de blocul nr. 27, a

sustras în mod deschis de la gâtul lui Donica Sofia, un lănțișor din aur cu

greutatea de 14 gr., la prețul de 4000 lei, cauzându-i astfel părții vătămate o

daună materială în proporții considerabile.

Tot el, la 24.08.2013, aproximativ la ora 17:50 min., Bleandur Igor,

aflîndu-se pe str. A. Russo 61, mun. Chișinău, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu persoana în privința căruia cauza a fost disjungată, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, împărțind în prealabil rolurile

între ei, acționând în interes de cupiditate, l-a determinat pe ultimul, la

comiterea infracțiunii. Drept urmare, Eșanu Aurel, tot atunci, a sustras în mod

deschis de la gâtul cet. Guma Natalia, un lănțișor din aur cu greutatea de 6,35

gr., la prețul de 3175 lei, cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială

în proporții considerabile.

Tot el, la 26.08.2013, aproximativ la ora 18:20 min., Bleandur Igor,

aflîndu-se pe str. M. Sadoveanu 14, mun. Chișinău, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu persoana în privința căruia cauza a fost disjungată, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, împărțind în prealabil rolurile

între ei, acționând în interes de cupiditate, l-a determinat pe ultimul l-a

comiterea infracțiunii. Drept urmare, persoana în privința căruia cauza a fost

disjungată,, tot atunci, a sustras în mod deschis de la gâtul cet. Vasilcov Diana,

un lănțișor din aur la prețul de 3000 lei, cauzându-i astfel părții vătămate o

daună materială în proporții considerabile.

Tot el, la 27.08.2013, aproximativ la ora 19:40 min., Bleandur Igor

xxxxxx, aflîndu-se lângă blocul locativ nr.18/3, de pe bd. Mircea cel Bătrîn,

mun. Chișinău, împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoana în privința

căruia cauza a fost disjungată, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, împărțind în prealabil rolurile între ei, acționând în interes de

cupiditate, l-a determinat pe ultimul, la comiterea infracțiunii. Drept urmare,

persoana în privința căruia cauza a fost disjungată, tot atunci, a sustras în mod

deschis de la cet. Gîlca Iana, un lănțișor din aur și o iconiță din aur, la prețul

total de 1500 lei, cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială în

proporții considerabile.

4

Tot el, la 29.08.2013, aproximativ la ora 17:00 min., Bleandur Igor,

aflîndu-se pe str. M. Sadoveanu 28, mun. Chișinău, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu persoana în privința căruia cauza a fost disjungată, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, împărțind în prealabil rolurile

între ei, acționând în interes de cupiditate, l-a determinat pe ultimul, la

comiterea infracțiunii. Drept urmare, persoana în privința căruia cauza a fost

disjungată, tot atunci, a sustras în mod deschis de la gâtul cet. Cucerenco

Ludmila, un lănțișor din aur cu greutatea de 30 gr., la prețul de 12 000 lei,

cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială în proporții considerabile.

În rezultatul acțiunilor sale, Bleandur Igor a sustras de la Donica Sofia,

Guma Natalia, Vasilcov Diana, Gîlca Iana și Cucerenco Ludmila, bunuri

materiale în sumă totală de 23675 lei, ceea ce constituie 1183,75 unități

convenționale.

Astfel prin acțiunile sale intenționate, Bleandur Igor a săvârșit

determinarea la jaf, infracțiunea prevăzută de art. art. 42, 187 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșit de

două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, manifestată

prin determinarea la sustragere.

Tot el, la 21.08.2013, aproximativ la ora 22:00 min., aflîndu-se în curtea

blocului locativ nr. 5 de pe str. I. Vieru, mun. Chișinău, a dobândit de la Osadcii

Alexandr un lănțișor din aur, despre care știa cu certitudine că a fost obținut

pe cale criminală și anume că la 21.08.2013, aproximativ la ora 21:50 min.,

Osadcii Alexandr, împreună și înțelegere prealabilă cu minorul Adamachi

Victor, aflîndu-se pe str. M. Sadoveanu: mun. Chișinău, l-au sustras de la

cet. Spînu Liudmila.

Deși cunoștea că lănțișorul din aur a fost obținut de către Osadcii

Alexandr pe criminală, Bleandur Igor a acceptat și l-a primit pentru vânzare

ulterioară.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bleandur Igor a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 199 alin. (1) Cod penal, adică dobândirea fără o

promisiune prealabilă, a bunurilor despre care se știe că au fost obținute pe

criminală.

IV. Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal, în privința părții vătămate Răileanu Olesea:

Astfel s-a constatat că, la 03.09.2013, în jurul orelor 17:40 min.,

Bleandur Igor urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, aflîndu-se pe str. Albișoara, 70, mun. Chișinău, în mod deschis, a

sustras de la gâtul cet. Răileanu Olesea, un lănțișor din aur cu greutatea de 20

gr. la preț de 14 000 lei, cu o cruciuliță din aur cu greutatea 5,5 gr. la preț de

6000 lei, după care cu bunurile sustrase s-a eschivat de la locul comiterii

infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate Răileanu Olesea o daună

materială în proporții considerabile în sumă totală de 20 000 lei.

Astfel prin acțiunile sale intenționate, Bleandur Igor a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, jaful - adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

5

V. Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, în privința pății vătămate Șchiopu Elena:

Astfel s-a constatat că, la 04.09.2013, aproximativ la 12:10, Bleandur

Igor, aflîndu-se în fața blocului locativ situat pe str. Testimițeanu 20,

mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, a încercat să sustragă de la gâtul Elenei Șchiopu lănțișorul de aur în

sumă considerabilă de 3500 lei, însă din cauze independente de voința lui,

infracțiunea nu și-a produs efectul din motivul că partea vătămată a început să

strige și el a fugit.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Bleandur Igor a săvârșit tentativă

la sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile - adică tentativă la jaf, adică infracțiunea prevăzută de

art. 27, 187 alin. (2) lit., f) Cod penal.

VI. Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal, în privința părții vătămate Țurcanu Nina:

Astfel s-a constatat că, la data de 19.08.2015 aproximativ pe la orele

10:20, Bleandur Igor urmărind scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor

altei persoane, aflîndu-se pe șoseaua Muncești 170, mun. Chișinău din spate

s-a apropiat de, cet. Țurcanu Nina a.n. xxxxxxxxxxși în mod deschis i-a smuls

de la gât lănțișorul din aur cu greutatea de 5 grame, de formă împletită în

valoare de 2000 lei, și cruciulița din aur pe ea fiind ilustrat chipul lui Isus

Hristos, cu greutatea de 3 grame, în valoare de 1200 lei, cauzându-i conform

raportului de constatare medico-legală nr. 4021 din 19.08.2015 vătămări

corporale sub formă de echimoze la nivelul gâtului, care se califică ca

vătămare neînsemnată, după ce a fugit de la locul comiterii infracțiunii

însușind bunurile prin ce ia cauzat părții vătămate Țurcanu Nina un

prejudiciul material considerabil în valoare totală de 3200 lei.

Astfel, Bleandur Igor, prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, adică infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e),

f) Cod penal.

VII. Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal, în privința părții vătămate Corinovscaia Ecaterina:

Astfel s-a constatat că, la 07.09.2013, aproximativ în jurul orelor 13:15

min., Bleandur Igor, aflându-se pe str. N. Testemițeanu 22 mun. Chișinău,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod deschis a smuls

de la gâtul cet. Corinovscaia Ecaterina lanțul de aur cu greutate de 15gr. la

preț de 16 000 lei, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i

astfel părți vătămate cet. Corinovscaia Ecaterina o pagubă materială

considerabilă în sumă totală de 16 000 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Bleandur Igor a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal - jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu cauzarea daunei în proporții

considerabile.

contestat sentința cu apel solicitând casarea totală a acesteia, rejudecarea

6

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Bleandur Igor să fie achitat pe episoadele

prevăzute de art. 42, 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal – (4 episoade) și să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă pe 2 episoade de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal care le-a recunoscut.

În motivarea apelului a invocat cu privire la condamnarea inculpatului

Bleandur Igor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal, că prima instanță a constatat că infracțiunea a fost săvârșită la data

de 24 aprilie 2013 privind sustragerea bunurilor de la Manolii Ana și Ardari

Irina. Prima instanță a indicat că inculpatul Bleandur Igor a refuzat să dea

declarații, la urmărirea penală nu și-a recunoscut vinovăția. Partea vătămată

Manoli Ana nu a fost audiată în prima instanță, dar aceasta s-a referit la

declarațiile ei date la urmărirea penală. La fel și martorul Grigorița Nina nu a

fost audiată în prima instanță. Partea vătămată Sardari Irina la fel a fost

audiată la faza de urmărirea penală. Mai mult ca atât recunoașterea

inculpatului, reieșind din materialele cauzei, nu a fost efectuată pe viu, dar pe

fotografie. În perioada efectuării urmăririi penale inculpatul se afla sub arest,

și organul de urmărirea penală avea posibilitatea de a efectua recunoașterea

pe viu a inculpatului.

A menționat că, prima instanță examinând acest episod, s-a bazat numai

pe materialele cauzei penale. La fel, nu a luat în considerație faptul că la data

de 24 aprilie 2013 a fost în vigoare Codul penal cu modificările operate din

12 aprilie 2013, care în art. 187 alin. (2) Cod penal, a fost stabilită pedeapsa cu

închisoare de la 3 la 6 ani. Astfel, prima instanță nu a luat în considerație

faptul că a expirat termenul de aplicarea pedepsei.

Cu privire la condamnarea inculpatului Bleandur Igor în baza art. 42,

187 alin. (2) lit. b), f), art. 199 (1) Cod penal, partea apărării a indicat că, prima

instanță a constatat că infracțiunea de sustragere a bunurilor de la Donica

Sofia, Guma Natalia, Vasilcov Diana, Gîlca Iana, Cucerenco Ludmila. a fost

săvârșită în perioada 24 august 2013 – 29 august 2013. Prima instanță

indicând că, inculpatul Bleandur Igor a refuzat să dea declarații la urmărirea

penală și nu a recunoscut vinovăția în săvârșirea acesteia.

Partea apărării a susținut că, referitor la infracțiunea prevăzută de

art. 199 alin. (1) Cod penal, prima instanță s-a bazat pe declarațiile

inculpatului date la urmărirea penală. Dar minorii Eșanu Aurel nu au fost

audiați în ședința de judecată. Partea vătămată Donica Sofia a declarat în în

prima instanță că pe Bleandur Igor nu-l recunoaște. Declarațiile martorului

Grimaliuc Artur precum că a procurat o singură dată un lănțișor de la inculpat,

care la greutate era ușurel, și despre lănțișor de aur „Bismark” nu știe nimic.

Părțile vătămate Donica Sofia, Guma Natalia, Vasilcov Diana, Gîlca Iana,

Cucerenco Liudmila, la fel și 4 martori pe acest episod au fost audiate numai la

urmărirea penală și în fața instanței de judecată nu au dat careva declarații.

Astfel, partea apărării a considerat că aceste declarații nu au fost

verificate de instanța de judecată, prima instanță s-a bazat pe declarațiile

părților vătămate date la faza de urmărire penală fără a le verifica, fapt prin

care a încălcat principiul nemijlocirii procesului penal, or, obiectivitatea

instanței cu privire la aprecierea probelor a fost viciată.

7

La fel, susține cu privire la condamnarea inculpatului Bleandur Igor în

baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal că, prima instanță a constatat că

infracțiunea de sustragere a bunurilor de la Raileanu Olesea fost săvârșită la

data de 03 septembrie 2013. Astfel, prima instanță a indicat că inculpatul

Bleandur Igor a refuzat să dea declarații, la urmărirea penală nu și-a

recunoscut vinovăția. Partea vătămată Raileanu Olesea, martorul Stroicu

Dumitru, martorul Mazur Serghei, au fost audiați numai la urmărirea penală,

iar recunoașterea ca fiind vinovat a lui Bleandur Igor de către prima instanță a

fost efectuată cu încălcarea art. 389 Cod de procedură penală. Prima instanță

nu a luat în considerație faptul că la data de 24 aprilie 2013 a fost în vigoare

Codul penal cu modificările operate din 12 aprilie 2013, care la art. 187

alin. (2) Cod penal prevedeau pedeapsa cu închisoare de la 3 la 6 ani.

Cu privire la condamnarea inculpatului Bleandur Igor în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, prima instanță

constatat că infracțiunea privind sustragerea bunurilor de la Șchiopu Olesea a

fost săvârșită la data de 04 septembrie 2013. În ședința de judecată la etapa

ultimului cuvânt al inculpatului, Bleandur Igor a recunoscut vinovăția și a

solicitat o pedeapsă mai blândă. Vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii,

inculpatul Bleandur Igor a recunoscut-o la faza de urmărirea penală. La fel

prima instanță nu a luat în considerație faptul că la data de 24 aprilie 2013 a

fost în vigoare Codul penal, cu modificările operate din 12 aprilie 2013, care în

art. 187 alin. (2) Cod penal prevedeau pedeapsa cu închisoare de la 3 la 6 ani.

Mai mult ca atât, partea apărării a reiterat că, mărimea pedepsei pentru

tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși trei pătrimi

din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din

Partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea consumată. Trei pătrimi

din pedeapsa maximă (din 6 ani) constituie 4 ani și 6 luni.

În desfășurarea apelului, partea vătămată a menționat cu privire la

condamnarea inculpatului Bleandur Igor în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, că prima instanță a constatat că

infracțiunea privind sustragerea bunurilor de la Țurcanu Nina fost săvârșită la

data de 19 august 2015. Prima instanță a indicat că inculpatul Bleandur Igor a

refuzat să dea declarații la faza de urmărire penală și nu și-a recunoscut

vinovăția în săvârșirea faptei incriminate. Partea vătămată Țurcan Nina în

ședința de judecată nu l-a recunoscut pe inculpatul Bleandur Igor ca fiind

persoana care i-a sustras lănțișorul, iar prima instanță a indicat în sentința de

condamnare și declarațiile părții vătămate Țurcanu Nina date în ședința de

judecată și declarațiile acesteia date la faza de urmărire penală, ceea ce indică

la lipsa de obiectivitatea a primei instanțe și înclinarea spre vinovăția

inculpatului, ce reprezintă o încălcare gravă a principiului egalității prevăzut

de ar.t 6 CtEDO. Martorii Popcov Stanislav, Matveev Alexei, Poduheilov

Constantin, Matveev Dmitri nu au fost audiați de către instanța de fond și

Bleandur Igor a fost recunoscut doar după fotografie la urmărire penală.

Cu privire la condamnarea inculpatului Bleandur Igor în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, prima instanța a

constatat că infracțiunea privind sustragerea bunurilor de la Corinovscaia

Ecaterina a fost săvârșită la data de 07 septembrie 2013. La faza de urmărire

8

penală Bleandur Igor și-a recunoscut vinovăția integral. La fel, prima instanță

nu a luat în considerație faptul că, la data de 24 aprilie 2013 a fost în vigoare

Codul penal, cu modificările operate din 12 aprilie 2013, care în art. 187

alin. (2) Cod penal a fost prevăzută pedeapsa cu închisoare de la 3 la 6 ani.

Partea apărării a susținut că, la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a

luat în considerație circumstanțele atenuante, și anume recunoașterea

vinovăției de către Bleandur Igor, cât și expirarea, de la momentul comiterii

infracțiunii, a cel puțin 2/3 din termenul de prescripție pentru tragerea la

răspundere penală, prevăzut pentru această infracțiune, sau depășirea

termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ținându-se cont de natura

faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor.

La fel, a menționat că, examinarea cauzei penale privind învinuirea lui

Bleandur Igor în prima instanță contravine principiilor generale ale

procesului penal și anume principiul legalității prevăzut de art. 7 Cod de

procedură penală și nu s-a desfășurat în strictă conformitate cu principiul

prezumției nevinovăției prevăzut de art. 8 Cod de procedură penală, inclusiv

art. 6, pct. 2 CEDO.

26 octombrie 2021, apelul avocatului Gorea Tatiana în numele inculpatului

Bleandur Igor a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a

sentinței contestate.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că,

prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

veridicității și coroborării și just a adoptat o sentință de condamnare în

privința inculpatului Bleandur Igor în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f), art. 187

alin.(2) lit. f), art. 187 alin.(2) lit. f), art.186 alin. (2) lit. b), art. 42, 187 alin.(2)

lit. b), f), art. 199 alin.(1), art. 27, art. 187 alin. (2) lit. f), art. 187 alin.(2) lit. e),

f) Cod penal.

La fel, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a

efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea

probelor.

Astfel, în cadrul cercetării judecătorești, întru constatarea existenței

infracțiunii, identificarea făptuitorului și stabilirea vinovăției, au fost

administrate următoarele mijloace de probă incluse în rechizitoriu, apreciate

în cadrul cercetării judecătorești și verificate în ședința instanței de apel:

- declarațiile inculpatului Bleandur Igor;

Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit.

b) Cod penal:

- declarațiile reprezentantului părții vătămate SA „Plovdiv", Eugeniu

Dașchevici, audiat în ședința de judecată;

- declarațiile martorului Rusu Maria, audiată în ședința de judecată;

- proces-verbal de cercetare la fața locului din 22.04.2013, acțiune

procesuală în cadrul căreia a fost cercetat locul comiterii infracțiunii, și anume

localul restaurantului „Plovdiv” (f.d.8-9);

9

- proces-verbal de ridicare din 25.04.2013, prin care de la directorul SA

„Plovdiv”, Dașchevici Eugeniu, au fost ridicate înregistrările video din incinta

restaurantului „Plovdiv” din data de 22.04.2013 (f.d.23);

- proces-verbal de examinare a obiectului din 25.04.2013, acțiune

procesuală prin care au fost examinate înregistrările video din incinta

restaurantului „Plovdiv” din data de 22.04.2013 (f.d. 24);

- corpurile delicte, un CD cu înregistrări video din data de 22.04.2013 de

la restaurantul „Plovdiv”, recunoscut și anexat la cauza penală prin ordonanța

din 25.04.2013 (f.d. 25).

Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. b), f) Cod penal, în privința părților vătămate Manolii Ana și Sardari Irina:

Episodul din 24 aprilie 2013:

- declarațiile părții vătămate Manolii Ana, audiată la faza de urmărire

penală (f.d.14, 117);

- declarațiile martorului Grigoriță Nina, audiată la faza de urmărire

penală (f.d. 24);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.04.2013 (f.d.8-10);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

24.04.2013 (f.d. 28-29);

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

24.04.2013 (f.d.30);

- raportul de expertiză medico-legală Nr. 1810, din 24.04.2013 a

cet. Manolii Ana (f.d.21);

- procesul-verbal de confruntare din 31.07.2013, efectuată între partea

vătămată Manolii Ana și învinuitul - persoana în privința căruia cauza a fost

disjungată (f.d.232);

- procesul-verbal de confruntare din 31.07.2013, efectuată între partea

vătămată Manolii Ana și învinuitul Bleandur Igor, în cadrul căreia învinuitul

s-a refuzat de la confruntare (f.d. 240);

Episodul din 22 aprilie 2013:

- declarațiile părții vătămate Sardari Irina, audiată la faza de urmărire

penală (f.d.162-163);

- proces-verbal de cercetare la fața locului din 24.04.2013 (f.d.167-168);

-proces-verbal de recunoaștere a persoanei din 25.04.2013 (f.d.184-185);

-proces-verbal de recunoaștere a persoanei din 25.04.2013 (f.d.186-187);

-proces-verbal de confruntare din 31.07.2013 (f.d. 233);

-proces-verbal de confruntare din 31.07.2013, efectuată între partea

vătămată Sardari Irina și învinuitul Bleandur Igor (f.d.239);

Episodul privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42, 187

alin.(2) lit. b), f), art. 199 alin. (1) Cod penal, în privința părților vătămate

Donica Sofia, Guma Natalia, Vasilcov Diana, Gîlca Iana și Cucerenco Liudmila:

-declarațiile părții vătămate Donica Sofia, audiată în ședința de judecată;

-declarațiile părții vătămate Guma Natalia, audiată în ședința de

judecată;

-declarațiile părții vătămate Cucerenco Ludmila, audiată în ședința de

judecată a declarat;

-declarațiile martorului Donica Natalia, audiată în ședința de judecată;

10

-declarațiile martorului Grimaliuc Artur, audiat în ședința de judecată;

-declarațiile martorului Ciolpan Nicolae, audiat în ședința de judecată;

-declarațiile părții vătămate Donica Sofia Mihail, audiat la faza de

urmărire penală (f.d. 12);

-declarațiile părții vătămate Guma Natalia, audiat la faza de urmărire

penală (f.d. 29);

-declarațiile părții vătămate Vasilcov Diana, audiată la faza de urmărire

penală (f.d. 55);

-declarațiile părții vătămate Gîlca Iana, audiată la faza de urmărire

penală (f.d. 66, 89);

-declarațiile părții vătămate Cucerenco Ludmila, audiată la faza de

urmărire penală (f.d. 118);

-declarațiile martorului Donica Natalia, audiată la faza de urmărire

penală (f.d. 14);

-declarațiile martorului Ciolpan Nicolai, audiat la faza de urmărire

penală (f.d.36);

-declarațiile martorului Gîlca Igor, audiat la faza de urmărire penală, a

declarat că (f.d.69);

-declarațiile martorului Grimaliuc Artur, audiat la faza de urmărire

penală (f.d. 78);

-declarațiile martorului Grimaliuc Artur, referitor la infracțiunea

prevăzută de art. 199 alin. (1) Cod penal (f.d. 156);

-procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 29.08.2013 (f.d.16);

-ordonanță de ridicare din 30.08.2013 (f.d. 37);

-proces-verbal de ridicare din 30.08.2013 (f.d. 28);

-ordonanță de ridicare din 30.08.2013 (f.d. 37);

-proces-verbal de ridicare din 02.09.2013 (f.d.38);

-procesul-verbal de examinare a obiectului din 03.09.2013 (f.d.39);

-ordonanță de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din

03.09.2013 (f.d.41);

-ordonanță de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din

03.09.2013 (f.d.43);

-procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 02.09.2013 (f.d.44);

-procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 29.08.2013 (f.d.56);

-procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 29.08.2013 (f.d.75);

-procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 12.09.2013 (f.d.87);

-procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 11.09.2013 (f.d.119);

Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. f)

Cod penal, în privința părții vătămate Răileanu Olesea:

-declarațiile părții vătămate Răileanu Olesea, audiată la faza de urmărire

penală (f.d.16);

-declarațiile martorului Stroiu Dumitru, audiat la faza de urmărire

penală (f.d.44-45);

-declarațiile martorului Mazur Serghei, audiat la faza de urmărire

penală, a declarat că (f.d.70);

-proces-verbal privind recunoașterea persoanei din 18.09.2013 (f.d.32);

11

-procesul-verbal privind recunoașterea persoanei după fotografie,

întocmit la data de 20.09.2013 (f.d.46-47);

-procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Răileanu Olesea

și bănuitul Bleandur Igor (f.d.48);

-procesul-verbal de confruntare dintre martorul Stroiu Dumitru și

bănuitul Bleandur Igor (f.d.49);

Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, în privința pății vătămate Șchiopu Elena:

-declarațiile părții vătămate Șchiopu Elena, audiată în ședința de judecată;

-procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 25.09.2013 (f.d.26-27);

Episodul privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal, în privința părții vătămate Țurcanu Nina:

-declarațiile părții vătămate Țurcanu Nina audiată în ședința de

judecată;

-declarațiile părții vătămate Țurcanu Nina, audiată la faza de urmărire

penală (f.d.12);

-declarațiile martorului Popcov Stanislav, audiat la faza de urmărire

penală (f.d.15-16);

-declarațiile martorului Matveev Alexei, audiat la faza de urmărire

penală (f.d.13);

-declarațiile martorului Matveev Dmitri, audiat la faza de urmărire

penală.

-raportul de constatare medico-legală nr. 4021 din 19.08.2015;

-procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

21.10.2015;

Episodul privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal, în privința părții vătămate Corinovscaia Ecaterina:

-declarațiile părții vătămate Corinovscaia Ecaterina, audiată în ședința

de judecată;

-declarațiile părții vătămate Corinovscaia Ecaterina, audiată la faza de

urmărire penală;

-declarațiile martorului Verdeș Valentina, audiată la faza de urmărire

penală (f.d.31-32);

-procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 25.09.2013 (f.d. 26).

În desfășurarea deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, prima

instanță corect a constatat că, prin acțiunile sale inculpatul Bleandur Igor a

săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f), art. 187 alin.(2)

lit. f), art. 187 alin.(2) lit. f), art.186 alin. (2) lit. b), art. 42, 187 alin.(2) lit. b), f),

art. 199 alin.(1), art. 27, art. 187 alin. (2) lit. f), art. 187 alin.(2) lit. e), f) Cod

penal.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, prima instanță a

argumentat deplin poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în

ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor

legale.

Prin urmare, instanța de apel nu a reținut argumentele avocatului Gorea

Tatiana, invocate în apel precum că, prima instanță nu a ținut cont că, la data

de 24.04.2013 a fost în vigoare Codul penal cu modificarea din 12.04.2013,

12

care în art. 187 alin. (2) Cod penal a fost prevăzut pedeapsa cu închisoare de la

3 la 6 ani și nu a luat în considerație faptul că, a expirat termenul de stabilire a

pedepsei, or, potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea

prevăzută la art. 187 al. (2) Cod penal, în vigoare la momentul săvîrșirii

infracțiunii, se califică ca infracțiune gravă, iar potrivit prevederilor art. 60

alin. (1), lit. c) Cod penal persoana se liberează de la răspunderea penală dacă

din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 15 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni grave, astfel, pentru cumulul de infracțiuni prevăzute de art. 187

alin. (2) Cod penal, săvârșite de inculpatul Bleandur Igor nu a expirat

termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, iar alegațiile apărării

în această parte a apelului declarat au fost respinse ca nefondate.

La fel, instanța de apel a respins și argumentele părții apărării precum

că, prima instanță nu a luat în considerație că, inculpatul Bleandur Igor a

recunoscut vinovăția, or, în cadrul ședinței de judecată a primei instanțe

inculpatul a declarat că, nu susține cererea prin care-și recunoaște vinovăția și

solicită examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 364/1

Cod de procedură penală și solicită examinarea cauzei în procedură generală,

astfel, inculpatul poate beneficia de reducerea pedepsei cu 1/3 din limita

minimă și maximă a pedepsei doar în cazul în care ultimul recunoaște

vinovăția și depune o cerere în acesta sens, ceea ce la caz nu se atestă.

Instanța de apel a reținut că, partea apărării critică sentința contestată,

invocând că, părțile vătămate și martorii nu au fost audiați în prima instanță,

la baza sentinței de condamnare a lui Bleandur Igor fiind puse doar

declarațiile acestora date în cadrul urmăririi penale, însă, potrivit

procesului-verbal de examinare a cauzei în prima instanță, au fost audiate

părțile vătămate Cucerenco Ludmila, Guma Natalia, Donica Sofia, Țurcan Nina,

Corinovscaia Ecaterina, reprezentantul SRL „Plovdiv” Dașchevici Eugeniu,

Șchiopu Elena și martorii Donica Natalia, Ceolpan Nicolae, Grimaliuc Artur,

Rusu Maria și doar inculpatul Bleandu Igor a refuzat a face declarații în prima

instanță.

Totodată, instanța de apel a reținut că în privința părților vătămate

Manoli Ana, Sardari Irina, Răileanu Olesea, Vasilcov Diana, Gîlca Inna, prima

instanță a indicat imposibilitatea asigurării audierii acestor părți vătămate, or,

aducerea forțată a acestora nu a fost posibil de efectuat, iar acuzatorul de stat

nu a insistat ca aceștia să fie invitați și audiați suplimentar, iar ca urmare

instanța de judecată a reținut declarațiile acestor părți vătămate audiate la

faza urmăririi penale, iar inculpatul Bleandur Igor în prima instanță, a

renunțat în mod expres de a da declarații în prima instanță, iar în instanța de

apel nu s-a prezentat în ședința de judecată, cunoscând cu certitudine că,

cauza penală în privința lui se află pe rolul Curții de Apel Chișinău.

Instanța de apel a reținut și faptul că, în apelul declarat nu a fost indicat

care sunt probele care nu confirmă acuzațiile aduse și care ar demonstra

nevinovăția inculpatului Bleandur Igor în săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 42, 187 al. (2), lit. b), f) Cod penal, 4 (patru) epizoade pe care se solicită

achitarea inculpatului, or, potrivit art. 24 Cod procedură penală, părțile

participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea

procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor.

13

Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea

cărora părțile au avut acces în egală măsură. Părțile în procesul penal își aleg

poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind

independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de judecată

acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului

cod, pentru administrarea probelor necesare.

Instanța de apel a conchis că, alegațiile apelantului precum că, sentința

de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri și pe declarațiile martorilor

depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată, or, atât în

prima instanță, cât și în cadrul cercetării judecătorești a instanței de apel au

fost supuse recercetării cumulul de probe menționate supra

În continuare, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 14 alin. (1) Cod

penal, infracțiunea este o faptă (acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă,

prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție și pasibilă de pedeapsă

penală.

Instanța de apel reținut și faptul că, solicitările părții apărării în numele

inculpatului Bleandur Igor, fără a fi susținute de ultimul, nu echivalează cu

achitarea acestuia de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc vinovăția ultimului

în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Astfel, instanța de apel a menționat că, vinovăția persoanei în săvârșirea

faptei se consideră dovedită numai în cazul când instanța de judecată,

călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, cercetând nemijlocit

toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind

interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri legale, a dat

răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, pe parcursul judecării cauzei

penale nu s-au constatat circumstanțe, care ar putea provoca dubii în

veridicitatea declarațiilor părților vătămate, deoarece în cadrul urmăririi

penale și în cadrul cercetării judecătorești părțile vătămate au dat aceleași

declarații, din care motiv instanța de apel nu a reținut ca plauzibile

argumentele invocate de autorul cererii de apel, or, fiind audiat în cadrul

urmăririi penale și cercetării judecătorești inculpatul Bleandur Igor a

recunoscut parțial vinovăția, iar ulterior s-a căit sincer de cele comise și a

solicitat instanței să fie luat în considerație faptul că a stat în arest și s-a

corectat, nedorind să comită greșelile din trecut.

Instanța de apel a respins și celelalte argumente expuse de către partea

apărării în susținerea apelului înaintat, or, instanța de apel a evidențiat că,

instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument

avansat de părți, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei.

Totodată, instanța de apel a considerat că, la determinarea tipului și

măsurii de pedeapsă, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod

penal, adică, de pericolul social al crimei săvârșite de Bleandur Igor, de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se califică ca infracțiuni grave și că, a

14

recunoscut parțial vinovăția, nedorind să dea declarații atât la urmărirea

penală, cât și în instanța de judecată.

Astfel, la stabilirea pedepsei instanța de apel a reținut că, prima instanță

a ținut cont că, scopul pedepselor penale este de protejare a societății de

infractori și de infracțiunile săvârșite de aceștia, de apărare a societății

împotriva celor mai grave fapte antisociale și prevenirea lor, de persoana

inculpatului care a recunoscut parțial vinovăția, a mai fost condamnat anterior

pentru infracțiuni similare, nu a recuperat prejudiciul părților vătămate, unde

prima instanță corect, legal și întemeiat a stabilit inculpatului prin prisma

art. 84 alin. (1) Cod penal, o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 12 (doisprezece) ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, or, inculpatul Bleandur Igor nu este la prima abatere de

la legea penală, astfel pedeapsa cu închisoare se justifică în totalmente.

Instanța de apel a menționat că, în atare situație, starea de fapt și de

drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și

probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

La fel, instanța de apel a concluzionat că, sentința contestată cuprinde

elementele definitorii condamnării, prevăzute de articolul 394 alin. (1) și (2)

Cod de procedură penală.

În deplin acord cu cele enunțate supra, instanța de apel a reiterat că, nu

pot fi reținute ca fiind plauzibile argumentele părții apărării privind achitarea

inculpatului Bleandur Igor pe epizoadele prevăzute de art. 42, 187 al. (2), lit.

b), f) - 4 (patru) epizoade, ori de către prima instanță au fost cercetare în

ansamblu probele, verificate în ședința instanței de apel, fiind analizate în

ansamblu prin prisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere

al coroborării lor. Astfel, prima instanță a argumentat deplin soluția adoptată,

cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât

și din punct de vedere a prevederilor legale.

Instanța de apel a conchis că, în general, argumentele aduse în cererea

de apel de către avocatul Gorea Tatiana în numele inculpatului Bleandur Igor

au făcut obiectul cercetării în prima instanță și nu și-au găsit confirmarea,

sentința fiind una legală, motivată și întemeiată.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, contestă

hotărârile instanțelor de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea acestora și

rejudecarea cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ordinar recurentul indică că, la adoptarea

soluției, instanța de apel a admis erori de drept material și procedural,

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, și

nu a dat nici o apreciere faptului că în ședința de judecată la etapa ultimului

cuvânt al inculpatului în prima instanță, Bleandur Igor a recunoscut vina pe

deplin și pe toate episoadele, și a solicitat o pedeapsă mai blândă în prima

instanță.

Totodată, partea apărării susține că, deși instanța de apel a reținut că

Bleandur Igor și-a recunoscut vinovăția integral în privința episodului V și VII,

despre ce și a indicat în decizie, însă a admis eroare de fapt și nu a aplicat

15

norma legală privind pedeapsa mai blândă în baza recunoașterii vinovăției de

către inculpat pe 2 episoade, or circumstanțele atenuate nu sunt prevăzute

doar de art. 364/1 Cod de procedură penală, dar și de art. 76 Cod penal.

În desfășurarea recursului, invocă faptul că, instanța de apel nu a ținut

cont că potrivit art. 76 alin. (1) Cod penal, drept circumstanță atenuantă la

stabilirea pedepsei se consideră expirarea de la momentul săvârșirii

infracțiunii, a cel puțin 2/3 din termenul de prescripție pentru tragerea la

răspundere penală, prevăzut pentru această infracțiune, sau depășirea

termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ținându-se cont de natura

faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor.

Astfel, susține că, la adoptarea soluției, instanțele de fond nu au luat în

considerație că pe episoadele de recunoaștere a vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal, a trecut 2/3

din termenul de prescripție pentru tragerea la răspunderea penală.

Partea apărării menționează că pe episodul prevăzut de art. 27, 187 alin.

(2) Cod penal, instanțele de fond nu au ținut cont de prevederile art. 81 Cod

penal care reglementează mecanismul stabilirii pedepsei pentru infracțiunea

neconsumată.

În continuare, partea apărării susține că, la argumentele apărării privind

faptul că părțile vătămate și martorii nu au fost audiați în prima instanță și că

la baza sentinței au fost reținute declarațiile acestora de la faza de urmărire

penală, instanța de apel neîntemeiat a stabilit că aceste argumente nu pot fi

reținute deoarece potrivit procesului-verbal de examinare a cauzei în prima

instanță, au fost audiate părțile vătămate. Totodată, în cadrul ședinței de

judecată nu a verificat aceste declarații prin ce a încălcat dreptul inculpatului

la un proces echitabil. Astfel, instanța de apel nu a audiat părțile vătămate

Manoli Ana, Sardari Irina, Răileanu Olesea, Vasilcov Diana, Gîlca Inna, doar din

motivul că a fost imposibil de a asigura audierii acestor părți vătămate în

cadrul ședinței de judecată, fără a indica în temeiul cărei norme legale este

posibil acest fapt precum și punerea la baza învinuirii a acestor declarații

neverificate nemijlocit de către instanță, cu acordarea posibilității părții

apărării de a adresa întrebări vizavi de cele declarate.

La fel, partea apărării menționează că, instanța de apel contradictoriu

și-a motivat decizia, or, aceasta indică că în cadrul cercetării judecătorești a

instanței de apel au fost supuse recercetării un cumul de probe (trecute de

instanța de apel în revistă) și la acest capitol fiind indicați participanții la

proces care au fost audiați în fața instanței de judecată. Însă, argumentele din

cererea de apel s-au referit la faptul că în prima instanță nu au fost audiate

persoanele indicate în rechizitoriu de către acuzatorul de stat, și nici instanța

de apel nu a indicat în decizie din ce cauza a admis poziția primei instanțe

precum că este posibil ca să fie inculpatul recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii în lipsa probelor. Și anume în lipsa declarațiilor martorilor și

părților vătămate audiate în fata instanței.

Partea apărării susține că, instanța de apel își bazează concluziile

descrise în decizie la fel fără a fi audiate părțile vătămate și martorii în

instanța de apel, or nu este nici o probă precum că a fost imposibil de a fi

prezenți martorii și părțile vătămate în instanța de apel. Prin urmare a fost

16

încălcat principiul nemijlocirii, contradictorialității și legalității procesului

penal.

Astfel, susține că instanța de apel nu a ținut cont de principiile

procesului penal și de faptul că Nimeni nu este obligat să dovedească

nevinovăția sa. Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Cu referire la stabilirea pedepsei, partea apărării menționează că, prima

instanță nu a ținut cont de circumstanțele atenuante și anume recunoașterea

de către inculpat a vinovăției, precum și de expirarea, de la momentul

săvârșirii infracțiunii, a cel puțin 2/3 din termenul de prescripție pentru

tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru această infracțiune, sau

depășirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ținîndu-se cont de

natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor.

La acest capitol, partea apărării menționează că, la data de 24.04.2013 a

fost în vigoare Codul penal cu modificarea din 12.04.2013, care în art. 187

alin. (2) prevedea pedeapsa cu închisoare de la 3 la 6 ani. La fel, prima

instanță nu a luat în considerație faptul că, la data de 24.04.2013 a fost în

vigoare Codul penal cu modificarea din 12.04.2013, care în art. 187 alin. (2)

prevedea pedeapsa cu închisoare de la 3 la 6 ani. Mai mult ca atît, art. 27 Cod

penal prevede că, se consideră tentativă de infracțiune acțiunea sau

inacțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre săvârșirea unei infracțiuni

dacă, din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs

efectul. Conform art. 81 alin. (3) Cod penal, mărimea pedepsei pentru

tentativă de infracțiune ce nu constituie o recidivă, nu poate depăși trei

pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea

consumată. Trei pătrimi din pedeapsa maximă (din 6 ani) constituie 4 ani și 6

luni. Instanța de apel nu s-a expus pe acest capăt din cererea de apel, or în

cazul în care instanța de apel avea să stabilească că este tentativă de furt, deși

nu a recalificat infracțiunea în furt, instanța de fond a fost obligată să

recalculeze cel puțin pedeapsa sau să înceteze cauza penală pe faptul că a

expirat termenul de prescripție.

În final, menționează că, în ședința de judecată din 26 octombrie 2021,

instanța de apel a examinat cauza penală în lipsa inculpatului și în lipsa

apărătorului acestuia.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată

conține motive clare pe care se întemeiază soluția.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

respins, ca inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi expuse în

continuare.

17

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil)

ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Din conținutul recursului declarat în cauză se constată că autorul

recursului, invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) 10) și 12) Cod de procedură penală, care

stabilesc că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,

când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; 10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale și când 12) faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Totodată, deși nu a invocat expres drept temei pentru casarea deciziei

contestate, avocatul Gorea Tatiana în numele inculpatului invocă că instanța

de apel a examinat cauza în lipsa inculpatului și în lipsa apărătorului acestuia,

motiv care se subscrie temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 5)

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când 5) cauza a fost judecată în primă instanță sau în

apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, din care

considerent instanța de recurs se va expune și în privința temeiului de casare

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și

întemeiată, care corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, Colegiul penal

lărgit relevă, că instanța de apel, respectând prevederile art. 412 Cod de

procedură penală, a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului. Or,

argumentele titularului cererii de recurs sunt contrare materialelor cauzei și

celor constatate de instanța de apel (pct. 38 al deciziei contestate) potrivit

cărora inculpatul a fost citat repetat, fapt confirmat prin avize de recepție a

18

citației, anexate la materialele cauzei (f.d. 235, vol. XI, f.d. 10, vol. XII). Mai

mult, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, la judecarea apelului a

participat avocatul Bordei Mihail în numele inculpatului (f.d. 11, vol. XII).

Astfel, Colegiul penal lărgit remarcă faptul că, inculpatul avea cunoștință

de derularea procesului penal care îl privea, mai mult inculpatul Bleandur Igor

fiind citat legal, nu s-a prezentat în instanța de apel, astfel a putut prevedea

consecințele comportamentului său. Avocatul Bordei Mihail în numele

inculpatului, în ședința de judecată în instanța de apel, nu a obiectat în

privința posibilității examinării cauzei în lipsa inculpatului și nici nu a

prezentat careva argumente, ce ar motiva absența inculpatului de la ședința

de judecată. Respectiv, argumentul, că instanța de apel a examinat cauza în

lipsa inculpatului și apărătorului, este neîntemeiat.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază că, recurentul nu a desfășurat

motivarea acestor critici, indicând doar sub aspect generic că „În ședința de

judecată din 26.10.2021 la Curtea de Apel a fost examinată cauza penală în

lipsa inculpatului și în lipsa apărătorului”, iar instanța de recurs nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar declarat, cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată, iar motivarea soluției fiind în corespundere cu

dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus clar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Așadar, cu referire la criticile invocate de recurent precum că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul

penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, deoarece, verificând minuțios decizia

recurată în raport cu argumentele invocate în apel, se atestă că apărarea a

primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului

cererii de recurs cu soluția pronunțată în speță, nu constituie temei de

admitere a recursului în sensul formulat.

Totodată, vizavi de argumentele cererii de apel și cererii de recurs

înaintată de către avocatul Gorea Tatiana în numele inculpatului Bleandur

19

Igor precum că nu au fost audiate în ședința de judecată părțile vătămate și

martorii în prezenta cauză penală și că la baza sentinței au fost puse

declarațiile acestora date la faza de urmărire penală, Colegiul penal lărgit

atestă că, acestea au constituit obiect de examinare în prima instanță și

instanța de apel a acordat răspuns motivat acestor argumente la pct. 80-81 în

decizia contestată.

Mai mult, argumentele recurentului privind punerea la baza hotărârii de

condamnare a inculpatului a declarațiilor părților vătămate și a martorilor

date la faza de urmărire penală, Colegiul penal lărgit le apreciază ca fiind

neîntemeiate și contradictorii, or, recurentul indică că în ședința de judecată

în prima instanță, în ultimul cuvânt, inculpatul Bleandur Igor a recunoscut

vina pe deplin și pe toate episoadele incriminate acestuia, solicitând o

pedeapsă mai blândă.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel a constatat că în

prima instanță au fost audiate părțile vătămate Cucerenco Ludmila, Guma

Natalia, Donica Sofia, Țurcan Nina, Corinovscaia Ecaterina, reprezentantul SRL

„Plovdiv”- Dașchevici Eugeniu, Șchiopu Elena și martorii Donica Natalia,

Ceolpan Nicolae, Grimaliuc Artur și Rusu Maria.

La fel, instanța de apel, verificând declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță, a reținut că, inculpatul Bleandur Igor în mod

expres a renunțat de a da declarații în prima instanță, iar în instanța de apel

nu s-a prezentat. Or, la faza de urmărire penală între inculpat și părțile

vătămate Manoli Ana, Sardari Irina și Răileanu Olesea au fost efectuate

acțiunile procesual-penale de confruntare. Mai mult, prima instanță a indicat

imposibilitatea asigurării audierii acestora în ședința de judecată, or aducerea

silită nu a fost posibil de efectuat. Așadar, instanța de apel a conchis că, deși

inculpatul, atât la faza de urmărire penală cât și în prima instanță a avut

posibilitatea de a pune întrebări părților vătămate și martorilor, acesta nu a

obiectat în privința acestor declarații și pe parcursul cercetării judecătorești

și-a recunoscut vinovăția solicitând o pedeapsă mai blândă.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit reține prevederile art. 414 alin. (2),

(3) Cod de procedură, care penală stabilesc că, instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor

în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. În cazul în care

declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de

către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în

instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță.

În conformitate cu art. 371 alin. (1) pct. 2), 3) Cod de procedură penală,

citirea în ședința de judecată a declarațiilor martorului depuse în cursul

urmăririi penale, pot avea loc, la cererea părților, în cazurile: 1) cînd există

contradicții esențiale între declarațiile depuse în ședința de judecată și cele

depuse în cursul urmăririi penale; 2) cînd martorul lipsește în ședință și

absența lui este justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în

instanță, fie prin motive de imposibilitate de a asigura securitatea lui, cu

condiția că audierea martorului a fost efectuată cu confruntarea dintre acest

martor și bănuit, învinuit.

20

Potrivit art. 389 alin. (3) Cod de procedură penală, declarațiile

martorilor depuse în timpul urmăririi penale pot fi puse la baza sentinței de

condamnare numai în ansamblu cu alte probe suficiente de învinuire și cu

condiția că, la urmărirea penală, a avut loc confruntarea cu bănuitul,

învinuitul, în cazul în care inculpatul nu a participat la confruntare cu acest

martor în cadrul ședinței de judecată.

Așadar, ținând cont de prevederile legale menționate, Colegiul penal

lărgit, analizând argumentele recurentului în raport cu motivele deciziei pe

care se întemeiază soluția, reiterează că, instanța de apel a respectat

prevederile art. 414 Cod de procedură penală și nu a admis careva erori care

să condiționeze casarea deciziei contestate.

De asemenea, cu referire la argumentele recurentului privind termenul

de prescripție de atragere la răspundere penală ca circumstanță atenuantă la

stabilirea pedepsei, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel întemeiat

nu a reținut aceste argumente și a acordat motivarea corespunzătoare la pct.

78 în decizia contestată. Or, instanța de apel corect a reținut că, infracțiunea

prevăzută la art. 187 alin. (2) Cod penal, în vigoare la momentul săvârșirii

infracțiunii, se clasifică drept infracțiune gravă, iar potrivit prevederilor

art. 60 alin. (1) lit. c) Cod penal, termenul de prescripție de atragere la

răspundere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni grave este de 15 ani de

la săvârșirea acesteia.

Subsidiar, cu referire la argumentele recurentului privind pedeapsa

stabilită pentru tentativa de infracțiune, Colegiul penal lărgit le apreciază

drept neîntemeiate, or, fapta incriminată inculpatului drept tentativă, a avut

loc la 04 septembrie 2013 (episodul în privința părții vătămate Șchiopu

Elena). La momentul săvârșirii infracțiunii fiind în vigoare versiunea Codului

penal în vigoare din 21.06.2013 în baza modificărilor operate prin Legea nr.

119 din 23.05.2013, publicată în Monitorul Oficial Nr. 130-134 art. 423 la

21.06.2013 potrivit căreia, în sancțiunea alineatului (2) art. 187, textul „de la 3

la 6 ani” s-a înlocuit cu textul „de la 5 la 7 ani”.

Astfel, cu referire la argumentele recurentului privind stabilirea

pedepsei de 5 ani închisoare pentru tentativa de infracțiune incriminată

inculpatului Bleandur Igor, ca fiind una contrară prevederilor art. 81 alin. (3)

Cod penal, Colegiul penal lărgit reiterează că acestea sunt neîntemeiate. Or,

trei pătrimi din maximul pedepsei de 7 ani, constituie 5 ani și 2 luni. Prima

instanță apreciind aceste circumstanțe, a stabilit corect pedeapsa inculpatului

Bleandur Igor în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

În continuare, Colegiul penal lărgit menționează că, motivarea hotărârii

este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Totodată, recurentul consideră că instanța de apel, a adoptat o soluție

insuficient motivată, însă Colegiul penal lărgit relevă că nu s-a stabilit

presupusa eroare de drept invocată de către recurent, or, din conținutul

deciziei recurate rezultă în mod clar raționamentele care au fundamentat

21

soluția instanței de apel prin care a fost respins ca nefondat apelul avocatului

Gorea Tatiana în numele inculpatului Bleandur Igor și menținută fără

modificări sentința primei instanțe.

La fel, Colegiul penal lărgit stabilește, că în speță, nu a fost comisă nici o

eroare de drept, așa precum se susține de către partea apărării, or, pentru a

constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, dar

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs consideră că dispozitivul deciziei

instanței de apel a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 415 alin. (1)

pct. 2) Cod de procedură penală, din care rezultă că instanța de apel, judecând

cauza în ordine de apel, respinge apelul declarat și menține fără modificări

sentința contestată, fapt ce atestă că dispozitivul instanței ierarhic inferioare

este expus clar.

Astfel, instanța de recurs nu a stabilit în speță existența erorilor de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Avînd în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit constată că la judecarea

apelului, instanța de apel a respectat prevederile art. art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Referitor la argumentele recurentului privind lipsa vinovăției inculpatului

în săvârșirea infracțiunii incriminate, Colegiul penal lărgit punctează, că

instanța de apel s-a expus argumentat, iar soluția acesteia este descrisă la pct.

4-4.1. al acestei decizii, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară.

În concluzie, Colegiul penal statuează că argumentele invocate de

recurent sunt nefondate, întrucât vinovăția lui Bleandur Igor în săvârșirea

infracțiunii incriminate a fost dovedită indubitabil din probele acumulate,

nefiind comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la judecarea

cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte soluții.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de

fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei)

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal

lărgit constată că, criticile aduse de către titularul cererii de recurs, în ceea ce

22

privește modalitatea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului, instanțele de fond și-au motivat

întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61,

75-76 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori, stabilind justificat că

inculpatului Bleandur Igor i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă în raport cu

faptele săvârșite.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată o

individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului, Colegiul penal lărgit

relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, Colegiul penal lărgit menționează că, conform art. 75

Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar,

persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și

acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

scopului legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blânda, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare

urmează a fi argumentat de către instanța de judecată. Pedeapsa este

echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri

ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

În speță, Colegiul penal lărgit conchide că pedeapsa de 12 (doisprezece)

ani închisoare stabilită pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

23

pedepselor este una echitabilă și legală, îl va determina pe inculpatul Bleandur

Igor să conștientizeze încă o dată faptele comise și consecințele survenite, or,

stabilind pedeapsa inculpatului, instanțele de fond au ținut cont de criteriile

de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite - inculpatul a

săvârșit infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, de persoana inculpatului,

care anterior a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni similare, nu

este încadrat în câmpul muncii, precum și de faptul că acesta deseori se

eschiva de la prezentarea în instanța de judecată, fiind emise încheiere privind

aducerea silită a ultimului în cadrul ședințelor de judecată, fapt care a

condiționat tergiversarea examinării prezentei cauze penale și nu a recuperat

prejudiciul cauzat părților vătămate.

Mai mult, Colegiul penal lărgit reține că, instanțele de fond au ținut cont

și de prevederile art. 78, 84 alin. (1) Cod penal, unde corect, legal și întemeiat

a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal lărgit reține că, la

stabilirea pedepsei inculpatului Bleandur Igor, pentru infracțiunile săvârșite,

instanța de apel nu a comis erori de drept, iar pedeapsa stabilită inculpatului

este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele

legii, iar argumentele recurentului în acest sens, sunt neîntemeiate.

În ceea ce ține de faptul că titularul cererii de recurs și-a întemeiat

recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în

sensul că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal

lărgit menționează că recurentul nu a motivat recursul sub aspectul temeiului

de casare invocat, nefiind specificate care ar fi acele prevederi legale în care

urmau a fi încadrate juridic faptele greșit calificate în opinia recurentului de

către instanța de apel.

Astfel, în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul

temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu poate examina posibilitatea

modificării încadrării juridice a faptelor incriminate inculpatului de către

instanțele de fond, deoarece instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiuri de

a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea

soluției sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a

evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19

aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca

o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției

sale.

24

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit atestă că instanța

de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar

genera casarea deciziei adoptate, hotărârea atacată fiind una legală și

întemeiată, considerente din care recursul declarat de către avocatul Gorea

Tatiana în numele inculpatului Bleandur Igor, urmează a fi respins ca

inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Gorea

Tatiana în numele inculpatului Bleandur Igor, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2021, în cauza penală în

privința lui Bleandur Igor xxxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 septembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

25