1ra-976/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-976/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-976/2022

1-21099175-01-1ra-06072022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Liliana Pasat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04

mai 2022, în privința inculpatului

Belotcaci Vitali XXXX,

anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Edineț din 14.12.2018 în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.07.2021 - 25.11.2021,

instanța de apel: 14.12.2021 - 04.05.2022,

instanța de recurs: 06.07.2022 - 03.08.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Belotcaci

Vitali a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 6 luni închisoare.

Potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

conform sentinței Judecătoriei Edineț din 14.12.2018, i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 lună și 7 zile.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 2 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime

de 30 lei.

2021, orele 21:10, având scopul nerespectării interdicției impuse conducătorilor

mijloacelor de transport să conducă în stare de ebrietate reglementată de legislația în

vigoare, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani, prin sentința Judecătoriei Edineț din 14 decembrie 2018, fiind în stare de

ebrietate cu grad avansat constatată în urma testării alcoscopice a acestuia cu aparatul

„Drager”, conform căruia, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituia

1,71 mg/1, a condus automobilul „Renault Kangoo”, n/î XXX, fiind stopat de către

angajații de poliție pe traseul M 5, la ieșirea din or. Cupcini, direcția spre s.

Brătușeni.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a

solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal, ca conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se afla în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care este privată de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 61-75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune ușoară, care se

pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau

cu închisoare de până la 1 an, a recunoscut vina integral și s-a căit de cele comise,

anterior a mai fost judecat pentru o infracțiune similară, că se caracterizează

satisfăcător, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, că beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, concluzionând că

corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă fără izolare de

societate, stabilindu-i o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării ei,

conform art. 90 Cod penal.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat la 6 luni închisoare, iar potrivit art. 85 alin. (1) Cod

penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 6 luni închisoare, cu executare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Apelanta a invocat că inculpatul este învinuit de comiterea unei infracțiuni

ușoare, anterior a fost condamnat penal pentru infracțiune similară, cât și

contravențional pentru încălcări din domeniul transportului (10 procese verbale cu

privire la contravenție), antecedentele penale nefiind stinse, a săvârșit infracțiunea

incriminată fiind în stare de recidivă.

Astfel, pedeapsa stabilită prin sentința denotă o discordanță la individualizarea

pedepsei, sub aspectul blândeții or, inculpatul nu este la prima abatere de la lege, fapt

dovedit de revendicarea anexată, potrivit căreia, acesta a fost anterior condamnat

2

anume pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 Cod penal și fiind privat

de dreptul de a conduce mijloace de transport, din nou a comis infracțiunea prevăzută

de art. 2641 Cod penal, fapt ce denotă că acesta nu este dispus de a păși pe calea

corijării și nu dorește să urmeze un comportament social, cu respectarea valorilor

ocrotite de lege.

apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

sentințe, prin cumul parțial al pedepselor stabilite prin sentința judecătoriei Edineț din

25.11.2021 și a judecătoriei Edineț din 14.12.2018, i-a stabilit lui Belotcaci Vitali

pedeapsa definitivă de 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că la individualizarea pedepsei, instanța de fond

corect a pus accentul și pe personalitatea persoanei vinovate, învederând și celelalte

criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite,

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, nu este rațional ca inculpatul să ispășească real pedeapsa cu închisoare,

or, pericolul de a fi anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare, în cazul încălcării condițiilor termenului de probă, va îndrepta

comportamentul inculpatului la corectare, la respectarea ordinii stabilite în societate,

precum și la respectarea legilor.

Subsidiar, instanța de apel a stabilit ca nefondate alegațiile acuzării cu privire

la faptul că inculpatul urmează a executa real pedeapsa cu închisoare, or, în cauza

Varga și alții vs. Ungaria din 10 martie 2015 (în special § 105), Curtea a concluzionat

că recomandările Comitetului de Miniștri care invită statele să încurajeze procurorii și

judecătorii de a folosi cât mai mult posibil alternativele la detenție, în scopul de a

rezolva problema creșterii numărului deținuților din închisori” (a se vedea în special

Recomandarea nr. R (99) 22 și Recomandarea Rec (2006) 13 a Comitetului de Miniștri)

Astfel, analizând personalitatea inculpatului s-a stabilit că acesta anterior a fost

judecat pentru o infracțiune similară, antecedentele penale fiind stinse în partea

aplicării pedepsei principale, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, la

locul de trai se caracterizează satisfăcător, este angajat oficial în cîmpul muncii,

careva circumstanțe atenuante, iar ca circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, pedeapsa de 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani o să convingă inculpatul de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

În concluzie, pedeapsa stabilită de către instanța de fond cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat executarea pedepsei, este

echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei

penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Or,

practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

3

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce

la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă

generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și

nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În circumstanțele date, instanța de fond a respectat cerințele de motivare

referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat, precum și a luat în

considerație atitudinea acestuia față de consecințele survenite, ținând cont de

personalitatea acestuia și gravitatea faptei comise.

Analizând temeiul nominalizat în raport cu motivele invocate în apel, acesta își

găsește confirmarea la judecarea apelului declarat de acuzatorul de stat, existând

motive temeinice de implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate

în partea stabilirii pedepsei definitive prin cumul de sentințe.

Astfel, la stabilirea pedepsei definitive prin prisma art. 85 Cod penal, instanța

de fond eronat a stabilit inculpatului pedeapsa definitivă de 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport de un termen de 1 lună și 7 zile, or, pedeapsa definitivă stabilită

în privința inculpatului Belotcaci V., prin cumul total de sentințe nu putea fi mai mică

decât pedeapsa complementară stabilită prin sentința Judecătoriei Edineț din

14.12.2018.

recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate în latura penală, cu excluderea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurenta indică că deși instanțele аu constatat și prezența unei circumstanțe

agravante – săvârșirea infracțiunii de сătrе о реrsоаnă, саrе anterior а mai fost

condamnat pentru infracțiuni similare, totuși au considerat oportun de а aplica în

privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, fapt cu саrе nu sunt de acord, dat

fiind faptul сă inculpatului аntеriоr deja i-a fost acordată șansă pentru а se corecta,

dar nu а tras concluziile necesare, astfel nu а fost atins scopul legii penale.

Ori, inculpatul anterior а fost judecat prin sentința Judecătoriei Edineț din

14.12.2018, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la 160 ore muncă nеrеmunеrаtă în

folosul comunității, cu privarea dreptului de а conduce mijloace de transport ре un

tеrmеn de 3 ani; sentința Judecătoriei Edineț din 26.12,2019 în baza art. 2641 alin. (1)

Cod penal la 150 ore muncă nеrеmunеrаtă în folosul comunității, cu privarea

dreptului de а conduce mijloace de transport; sentința Judecătoriei Edineț din

15.02.2021 în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 3 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, luându-l sub strajă din sala ședinței de judecată.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate соntrаr prevederilor legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

4

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului,

în special în aspectul aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, corect

ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75, 85, 90 Cod penal, 3641 Cod de procedură

penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul

alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu

închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când gravitatea infracțiunii și

personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă

pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. Inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, după

pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a

săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la

pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de

sentința anterioară. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune.

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpatul anterior a mai fost judecat pentru o infracțiune similară, dar a recunoscut

vina și s-a căit sincer, a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată,

prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, la evidența medicului psihiatru și

5

narcolog nu se află, la locul de trai este caracterizat satisfăcător, este angajat oficial în

câmpul muncii, corectarea și reeducarea ultimului este posibilă fără izolare de

societate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pentru o

perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului,

precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura aplicării inculpatului a

prevederilor art. 90 Cod penal.

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, instanța poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da

o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura

pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Totodată, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi

invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

Astfel, argumentele specificate în recursul ordinar că: „...inculpatul anterior а fost

judecat prin sentința Judecătoriei Edineț din 26.12,2019 în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal la

150 ore muncă nеrеmunеrаtă în folosul comunității, cu privarea dreptului de а conduce mijloace de

transport; sentința Judecătoriei Edineț din 15.02.2021 în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal la 3

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, luându-l sub strajă din sala ședinței

de judecată...”, nu au fost invocate și în apel, aceste sentințe lipsind în dosar și nefiind

anexate la apelul sau recursul declarat, deci nu au niciun suport legal (pct. 3.- 5. din

decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurentă, că s-au aplicat

6

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale în latura aplicării

prevederilor art. 90 Cod pena, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Liliana Pasat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 04 mai 2022, în privința inculpatului Belotcaci Vitali XXXX, pe motiv

că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 26 august 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Victor Boico

7

8