1ra-850/22 — art. 151 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 432 alin 1, 2 pct. 4 CPP
1ra-850/22 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-850/22
1-21158885-01-1ra-02062022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
02 august 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Toma Nadejda
Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate
de către inculpatul Fusu Marin și avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
30 martie 2022, în cauza penală în privința lui
Fusu Marin xxxxxx, născut la
xxxxxxxxxxxxxxxx, originar din
xxxxxxxxx, xxxxxxxxxx, domiciliat în
xxxxxxxx, xxxxxxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 03.01.2022 – 15.02.2022;
Instanța de apel: 15.03.2022 – 30.03.2022;
Instanța de recurs: 02.06.2022 – 02.08.2022.
A C O N S T A T A T
Prin sentința Judecătoriei Edineț (sediul Central) din
15 februarie 2022, Fusu Marin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
A fost dispusă încasarea din contul lui Fusu Marin în beneficiul statului,
suma de 40 921 (patruzeci mii nouă sute douăzeci și unu), 49 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că,
Fusu Marin a săvârșit cu vinovăție fapta prejudiciabilă, prevăzută de legea
penală ca infracțiune, pasibilă de răspundere și pedeapsă penală, în
următoarele circumstanțe: la 25 octombrie 2021, aproximativ pe la orele
19:00, fiind în stare de ebrietate, aflându-se împreună cu cet. Jalbă Anatolie
Valentin în sat. Parcova r-nul Edineț, într-o gospodărie părăsită din
nemijlocita apropiere de gospodăria cet. Mazureac Viorica, în rezultatul unui
conflict verbal inițiat de către acesta cu cet. Jalbă Anatolie Valentin, dându-și
seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițând posibilitatea
survenirii urmărilor prejudiciabile și anume a morții victimei i-a aplicat lui
Jalbă Anatolie multiple lovituri cu pumnii în regiunea capului, cauzându-i
1
ultimului vătămări corporale grave. Ulterior Fusu Marin l-a dezbrăcat pe
cet. Jalbă Anatolie de haine și lingerie, după care a plecat cu hainele acestuia la
domiciliul său, unde le-a ars, lăsându-l dezgolit pe Jalbă Anatolie, care l-a scurt
timp a decedat din cauza leziunilor primite.
Conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr.
202119C0315 din 20.11.2021, decesul cet. Jalbă Anatolie a survenit la
25.10.2021 în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise, exprimată prin
plăgi, echimoze, edem și excoriație la față și urechea dreaptă, fractura oaselor
nazale, hemoragii în țesuturile moi pericraniene în regiunea parieto-occipitală
pe stânga, hematom subdural pe stânga în regiunea temporo-parieto-
occipitală, hemoragie subarahnoidiană în focar în regiunea occipitală pe
stânga, ce se confirmă cu datele expertizei medico-legale a cadavrului, datelor
de laborator, luând în considerație circumstanțele cazului. Leziunile corporale
date au fost produse prin acțiunea traumatică a unui/or corp/uri
contondent/e dur/e/, posibil cu 8-10 ore până la deces, se califică ca grave,
periculoase pentru viață, se regăsesc în legătură directă cu decesul victimei.
Acțiunile lui Fusu Marin, au fost încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod
penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,
care este periculoasă pentru viață și care au provocat decesul victimei.
Avocatul Baban Nicolae în numele inculpatului Fusu Marin a contestat
sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei noi hotărâri de achitare de sub învinuirea înaintată.
În motivarea apelului a indicat că, Fusu Marin nu este vinovat în
săvârșirea infracțiunii incriminate, iar instanța incorect a apreciat probele pe
cauză și incorect a aplicat legea materială.
Inculpatul Fusu Marin a contestat sentința cu apel, solicitând casarea
acesteia și achitare sa de sub învinuirea înaintată.
În motivarea apelului a indicat că, că nu este de acord cu calificarea
faptei și pedeapsa stabilită, solicitînd admiterea apelului din motivele
invocate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
30 martie 2022, apelul declarat de către avocatul Baban Nicolae în numele
inculpatului Fusu Marin împotriva sentinței Judecătoriei Edineț (sediul
Central) din 15 februarie fost respins ca fiind depus peste termen și apelul
inculpatului Fusu Marin împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat.
5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat cu
referire la apelul avocatului Baban Nicolae în numele inculpatului Fusu Marin,
că materialele cauzei denotă, că avocatul Baban Nicolae a fost prezent în
ședința de judecată din data de 15.02.2022 cînd a fost pronunțată sentința
motivată (f.d.1-2, vol. II), circumstanțe care denotă faptul, că avocatul Baban
Nicolae cunoștea despre soluția adoptată de instanța de fond.
De asemenea, instanța de apel a menționat că, în conținutul apelului nu
au fost oferite instanței explicații temeinice și convingătoare, precum și n-au
fost prezentate probe, din care ar rezulta că întârzierea declarării apelului
este motivată și, în așa mod, nu este demonstrată imposibilitatea de a declara
apelul în termenul prevăzut la art.402 al.(1) Cod de procedură penală.
La fel, instanța de apel a evidențiat că, apelul a fost înregistrat în
2
cancelaria Curții de Apel Bălți la data de 07.03.2021 (f.d.27, vol.II), pe cînd
ultima zi de declarare a apelului împotriva sentinței Judecătoriei Edineț
(sediul Central) din 15 februarie 2022 pentru avocatul Baban Nicolae expira
la data de 02 martie 2022, astfel apelul a fost declarat peste termenul legal de
15 zile, prevăzut de 402 alin.(1) Cod de procedură penală.
Instanța de apel a relevat prevederile art. 403 alin. (1) Cod de procedură
penală, potrivit cărora apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de
lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că
întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat
în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării
despăgubirilor materiale.
Astfel, din considerentele enunțate mai sus, instanța de apel a
concluzionat că apelul a fost declarat cu încălcarea termenului prevăzut de
art. 402 alin.(1) Cod de procedură penală, iar careva motive legale și
întemeiate de repunere în termen nu sunt prezente.
Cu referire la apelul declarat de inculpatul Fusu Marin, instanța de apel
fiind investită cu judecarea apelului, a menționat că, judecând cauza penală,
prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din
punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar
toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la
concluzia privind vinovăția inculpatului Fusu Marin și a făcut o încadrare
juridică justă a acțiunilor acestuia în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.
Subsidiar, instanța de apel a indicat că, soluția primei instanțe se
bazează pe elementele de fapt dobândite din probele cauzei penale, verificate
și în ședința instanței de apel suplimentar, desfășurând în decizie probele
verificate.
Instanța de apel a concluzionat că, la judecarea cauzei, prima instanță a
verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei
și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din
punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind
vinovăția inculpatului Fusu Marin și încadrând just acțiunile inculpatului în
baza dispozițiilor art. 151 alin. (4) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a
integrității corporale, care este periculoasă pentru viață și care a provocat
decesul.
La fel, instanța de apel a conchis că probele cercetate și apreciate în
coroborare dovedesc deplin vina inculpatului Fusu Marin în fapta stabilită și
reținută de către prima instanță, iar probe în confirmarea nevinovăției
inculpatului nu au fost prezentate.
A indicat că, nu poate fi reținut în favoarea inculpatului argumentul
invocat în ședința instanței de apel referitor la faptul, că inculpatul Fusu Marin
nu este vinovat de comiterea infracțiunii ce i se incriminează, că l-a lovit de
câteva ori, pe Jalbă Anatolie, că în instanță nu s-a demonstrat vina lui în
comiterea infracțiunii incriminate. Aceste afirmații fiind apreciate de instanța
de apel ca fiind cu caracter declarativ și ca un mod de apărare a inculpatului în
vederea eschivării de răspundere penală, acestea fiind combătute prin
3
totalitatea de probe administrate, care au fost puse just de către instanța de
fond la baza sentinței de condamnare.
După verificarea suplimentară a probelor materiale, instanța de apel a
constatat că, că argumentele invocate în apelul declarat de inculpat sunt
contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către
instanța de fond pe parcursul judecării cauzei.
Deși inculpatul Fusu Marin nu recunoaște vinovăția sa în săvârșirea
infracțiunii incriminate și reținute în sarcina lui, reieșind din probele
administrate de către prima instanță și verificate suplimentar de către
instanța de apel, ultima a considerat că probele administrate demonstrează pe
deplin săvârșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina lui, astfel
prima instanță corect a conchis asupra vinovăției inculpatului.
În acest aspect, instanța de apel a indicat că, potrivit declarațiilor
concubinei inculpatului Fusu Liuba, la data de 25.10.2021 dimineața soțul a
chemat-o și i-a arătat hainele murdare care aveau culoarea brună. Spunea că
s-au bătut cu Jalbă Anatolie, apoi a ieșit afară și a dat foc la haine în curtea
casei. Hainele lui le-a spălat. (f.d. 219, vol. I)
La fel, instanța de apel a indicat că, inculpatul Fusu Marin în prima
instanță și la examinarea cauzei în instanța de apel recunoaște faptul că a
aplicat părții vătămate Jalbă Anatolie câteva lovituri, dar indică că nu l-a
omorât deoarece partea vătămată era încă în viață cînd l-a dezbrăcat de haine
și l-a lăsat să zacă la sol.
Totodată, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.
202119C0315 din 20.11.2021, decesul lui Jalbă Anatolie a survenit la
25.10.2021 în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise, exprimată prin
plăgi, echimoze, edem și excoriație la față și urechea dreaptă, fractura oaselor
nazale, hemoragii în țesuturile moi pericraniene în regiunea
parieto-occipitală pe stânga, hematom subdural pe stânga în regiunea
temporo-parieto-occipitală, hemoragie subarahnoidiană în focar în regiunea
occipitală pe stânga, ce se confirmă cu datele expertizei medico-legale a
cadavrului, datelor de laborator, luând în considerație circumstanțele cazului
(f.d.89-92, vol. I).
Instanța de apel a menționat că, în cadrul judecării cauzei, atît în prima
instanță, cît și în cea de apel, nu au fost stabilite circumstanțe, care pun la
îndoială veridicitatea declarațiilor martorilor audiați în instanța de fond, dar
din contra, martorul Fusu Liuba a descris împrejurările comiterii actelor
ilegale de către inculpatul Fusu Marin în privința lui Jalbă Anatolie, cunoscute
ei din ce i-a povestit concubinul Fusu Marin, iar declarațiile inculpatului
privind nevinovăția sa fiind infirmate prin declarațiile martorilor audiați în
instanța de fond și prin probele scrise ale cauzei cercetate în ședința instanței
de fond suplimentar verificate la examinarea cauzei în ședința instanței de
apel.
Totodată, a indicat că martorii pe cauză au fost audiați în instanța de
fond sub jurământ, într-un proces public, astfel careva temei de a pune la
îndoială declarațiile martorilor, instanța de apel nu a constatat.
Versiunea inculpatului, precum că el nu a săvârșit infracțiunea imputată
lui a fost combătută prin probe pertinente și concludente care au dovedit
4
vinovăția lui.
Starea de fapt reținută și de drept stabilită de prima instanță concordă
cu circumstanțele și probele administrate, relevate și analizate în sentință.
În această ordine de idei, instanța de apel a indicat că, prima instanță a
ținut cont de legea procesual-penală, a apreciat probele administrate în
ansamblu din punct de vedere al coroborării, fiind înlăturate toate dubiile
privind nevinovăția inculpatului, iar vinovăția acestuia a fost dovedită
incontestabil.
Circumstanțele cauzei dovedesc caracterul infracțional al acțiunilor lui
Fusu Marin, iar faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina atît instanța de
fond, cît și în instanța de apel Colegiul penal o apreciază ca o metodă de a
denatura stabilirea adevărului și de a se eschiva de răspunderea penală,
deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc incontestabil
vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.
Temei de a pune la îndoială declarațiile martorilor și de a considera că
inculpatul este incriminat pe nedrept nu s-au stabilit, mai ales că martorii au
dat declarații fiind preîntâmpinați despre răspunderea penală pe care o
poartă pentru darea de mărturii false, în comparație cu inculpatul, astfel,
instanța de apel a conchis că, probele cercetate în ansamblu constată cu
certitudine existența infracțiunii și vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunii reținute în sarcina lui.
Instanța de apel a evidențiat că, în apelul declarat de inculpat nu au fost
aduse careva motive a cerințelor lui, în apel fiind relatate faptele conform
viziunii inculpatului sub formă de apărare, argumentele expuse fiind în
contrazicere cu circumstanțele stabilite de instanța de fond pe parcursul
examinării cauzei, totodată argumentele invocate privind achitarea
inculpatului nu pot fi reținute și se resping în tot, deoarece probele cercetate
în cumul confirmă deplin vina inculpatului în faptele stabilite de instanța de
fond și temeiuri de intervenire a instanței de apel în aspectul propus de
inculpat și avocat nu au fost stabilite.
Avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului și inculpatul Fusu Marin,
fără a invoca vreun temei din cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar,
solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea
unei noi hotărâri de achitare a inculpatului deoarece fapta acestuia nu
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.
În argumentarea recursului a menționat că, consideră decizia contestată
drept una nemotivată, instanța a ajuns la concluzii eronate privind existența
faptei infracționale și vinovăția lui Fusu Marin, dând o apreciere greșită
probelor prezentate de acuzare, aprecierea probelor nefiind corespunzătoare
prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.
Menționează că, sentința primei instanțe conține deficiențe substanțiale
și sub aspectul motivării prin prisma cercetării probelor puse la baza
condamnării.
Partea apărării indică că, instanța nu își poate întemeia sentința pe
presupuneri sau pe probe care nu au fost cercetate în modul prevăzut de lege
în ședința de judecată. Presupunerile sau probele ce lasă dubii nu pot fi în nici
5
un caz puse ca temei la adoptarea unei sentințe de condamnare.
Menționează că sentința nu corespunde cerințelor legale potrivit cărora
aceasta trebuie să fie motivată.
Inculpatul Fusu Marin fără a invoca vreun temei din cele prevăzute de
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel
cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu achitarea sa de sub învinuirea
incriminată.
În argumentarea recursului a menționat că, nu este de acord cu sentința
de condamnare deoarece partea vătămată a avut o concentrație de alcool pînă
la 4,27 și nu a murit în momentul cînd a fost lovit.
Susține că a fost nevoit să se apere, deoarece a fost atacat de către
partea vătămată care a fost la evidența medicului psihiatru încă din anul 2007.
Partea vătămată îi adresa cuvinte necenzurate acestuia și familiei sale. Cînd a
plecat de la locul faptei, partea vătămată era în viață.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate în
baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestora, din următoarele considerente.
Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este
vădit neîntemeiat.
Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de
drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Deși recurenții nu au invocat direct vreun temei din cele prevăzute de
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din conținutul recursurilor
declarate, Colegiul penal constată că partea apărării invocă în calitate de temei
pentru casarea deciziei instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de
procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau
acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluția instanței și 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept
prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de
recurs constată, că asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului
declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar
hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția
6
pronunțată.
Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța
de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza
penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură
penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de
drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și
motivele adoptării soluției date.
La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recursuri, se atestă că
recurenții invocă faptul că probele administrate la cauza penală, nu confirmă
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4)
Cod penal.
Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este
unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul
volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele
judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi
dată în urma acestei activități.
Totodată, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor
poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează,
că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute în
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca
motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece
instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă
apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât
cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a
instanțelor respective.
Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile
referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în
cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de
fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării
inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor,
în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile
art. 427 Cod de procedură penală.
În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de
apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a
cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin
prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu
din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia
privind recunoașterea vinovăției inculpatului Fusu Marin în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.
Astfel, alegațiile recurenților precum că probatoriul administrat la
materialele cauzei penale nu demonstrează vinovăția inculpatului Fusu Marin
învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,
instanța de recurs le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod
de procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse
7
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs
menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a
infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între
semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii
prevăzute de norma penală.
Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost
stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici
mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele
constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele
atenuante și agravante ale infracțiunii.
Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Fusu
Marin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute
art. 151 alin. (4) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care au provocat
decesul victimei.
La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță
corect a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința
inculpatului Fusu Marin în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, or, prima instanță
a dat o apreciere corectă probatoriului administrat în conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității,
pertinenței și concludenții, utilității și veridicității în coroborare cu
declarațiile date în ședința de judecată.
Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii
incriminate, Colegiul penal consideră că instanța de apel întemeiat a conchis
că vinovăția inculpatului Fusu Marin a fost demonstrată și acțiunile
inculpatului au fost just încadrate în baza dispozițiilor art. 151 alin. (4) Cod
penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este
periculoasă pentru viață și care a provocat decesul.
Așadar, nu pot fi reținute argumentele recurenților precum că acțiunile
inculpatului nu au fost încadrate juridic corect deoarece vinovăția acestuia nu
a fost probată prin probe suficiente și apreciate în corespundere cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, or, din conținutul deciziei
atacate rezultă cu claritate că instanțele de fond, au apreciat obiectiv cumulul
de probe, constatând că argumentele apărării despre nevinovăția inculpatului
în săvârșirea faptei incriminate se combat prin totalitatea de probe cercetate
în ședința de judecată care demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului
de cele incriminate.
Astfel, alegațiile recurenților în acest sens nu generează achitarea
inculpatului Fusu Marin precum s-a solicitat în cererea de apel și de recurs.
Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele
invocate de către recurenți, conchide că instanța de apel, menținând soluția
primei instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de
procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii
încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Fusu Marin, astfel corect
concluzionând că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,
8
motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 5.1. al
prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea
căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe
deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și
practicii judiciare constante.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au
motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă
sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient
orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se
mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în
special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v.
Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).
Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea
detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții
legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza
Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe
Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 09 martie 1999).
Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată
existența erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de
procedură penală.
Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la
judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera
casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursurilor
declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul
Fusu Marin și avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2022, în cauza penală în
privința lui Fusu Marin xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 25 august 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecătorii Catan Liliana
Guzun Ion
9