1ra-850/22 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-850/22 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-850/22

1-21158885-01-1ra-02062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda

Judecătorii: Catan Liliana și Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către inculpatul Fusu Marin și avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

30 martie 2022, în cauza penală în privința lui

Fusu Marin xxxxxx, născut la

xxxxxxxxxxxxxxxx, originar din

xxxxxxxxx, xxxxxxxxxx, domiciliat în

xxxxxxxx, xxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.01.2022 – 15.02.2022;

Instanța de apel: 15.03.2022 – 30.03.2022;

Instanța de recurs: 02.06.2022 – 02.08.2022.

A C O N S T A T A T

15 februarie 2022, Fusu Marin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea din contul lui Fusu Marin în beneficiul statului,

suma de 40 921 (patruzeci mii nouă sute douăzeci și unu), 49 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Fusu Marin a săvârșit cu vinovăție fapta prejudiciabilă, prevăzută de legea

penală ca infracțiune, pasibilă de răspundere și pedeapsă penală, în

următoarele circumstanțe: la 25 octombrie 2021, aproximativ pe la orele

19:00, fiind în stare de ebrietate, aflându-se împreună cu cet. Jalbă Anatolie

Valentin în sat. Parcova r-nul Edineț, într-o gospodărie părăsită din

nemijlocita apropiere de gospodăria cet. Mazureac Viorica, în rezultatul unui

conflict verbal inițiat de către acesta cu cet. Jalbă Anatolie Valentin, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițând posibilitatea

survenirii urmărilor prejudiciabile și anume a morții victimei i-a aplicat lui

Jalbă Anatolie multiple lovituri cu pumnii în regiunea capului, cauzându-i

1

ultimului vătămări corporale grave. Ulterior Fusu Marin l-a dezbrăcat pe

cet. Jalbă Anatolie de haine și lingerie, după care a plecat cu hainele acestuia la

domiciliul său, unde le-a ars, lăsându-l dezgolit pe Jalbă Anatolie, care l-a scurt

timp a decedat din cauza leziunilor primite.

Conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr.

202119C0315 din 20.11.2021, decesul cet. Jalbă Anatolie a survenit la

25.10.2021 în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise, exprimată prin

plăgi, echimoze, edem și excoriație la față și urechea dreaptă, fractura oaselor

nazale, hemoragii în țesuturile moi pericraniene în regiunea parieto-occipitală

pe stânga, hematom subdural pe stânga în regiunea temporo-parieto-

occipitală, hemoragie subarahnoidiană în focar în regiunea occipitală pe

stânga, ce se confirmă cu datele expertizei medico-legale a cadavrului, datelor

de laborator, luând în considerație circumstanțele cazului. Leziunile corporale

date au fost produse prin acțiunea traumatică a unui/or corp/uri

contondent/e dur/e/, posibil cu 8-10 ore până la deces, se califică ca grave,

periculoase pentru viață, se regăsesc în legătură directă cu decesul victimei.

Acțiunile lui Fusu Marin, au fost încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,

care este periculoasă pentru viață și care au provocat decesul victimei.

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare de sub învinuirea înaintată.

În motivarea apelului a indicat că, Fusu Marin nu este vinovat în

săvârșirea infracțiunii incriminate, iar instanța incorect a apreciat probele pe

cauză și incorect a aplicat legea materială.

acesteia și achitare sa de sub învinuirea înaintată.

În motivarea apelului a indicat că, că nu este de acord cu calificarea

faptei și pedeapsa stabilită, solicitînd admiterea apelului din motivele

invocate.

30 martie 2022, apelul declarat de către avocatul Baban Nicolae în numele

inculpatului Fusu Marin împotriva sentinței Judecătoriei Edineț (sediul

Central) din 15 februarie fost respins ca fiind depus peste termen și apelul

inculpatului Fusu Marin împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat.

5.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat cu

referire la apelul avocatului Baban Nicolae în numele inculpatului Fusu Marin,

că materialele cauzei denotă, că avocatul Baban Nicolae a fost prezent în

ședința de judecată din data de 15.02.2022 cînd a fost pronunțată sentința

motivată (f.d.1-2, vol. II), circumstanțe care denotă faptul, că avocatul Baban

Nicolae cunoștea despre soluția adoptată de instanța de fond.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, în conținutul apelului nu

au fost oferite instanței explicații temeinice și convingătoare, precum și n-au

fost prezentate probe, din care ar rezulta că întârzierea declarării apelului

este motivată și, în așa mod, nu este demonstrată imposibilitatea de a declara

apelul în termenul prevăzut la art.402 al.(1) Cod de procedură penală.

La fel, instanța de apel a evidențiat că, apelul a fost înregistrat în

2

cancelaria Curții de Apel Bălți la data de 07.03.2021 (f.d.27, vol.II), pe cînd

ultima zi de declarare a apelului împotriva sentinței Judecătoriei Edineț

(sediul Central) din 15 februarie 2022 pentru avocatul Baban Nicolae expira

la data de 02 martie 2022, astfel apelul a fost declarat peste termenul legal de

15 zile, prevăzut de 402 alin.(1) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a relevat prevederile art. 403 alin. (1) Cod de procedură

penală, potrivit cărora apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de

lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că

întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat

în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

Astfel, din considerentele enunțate mai sus, instanța de apel a

concluzionat că apelul a fost declarat cu încălcarea termenului prevăzut de

art. 402 alin.(1) Cod de procedură penală, iar careva motive legale și

întemeiate de repunere în termen nu sunt prezente.

Cu referire la apelul declarat de inculpatul Fusu Marin, instanța de apel

fiind investită cu judecarea apelului, a menționat că, judecând cauza penală,

prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului Fusu Marin și a făcut o încadrare

juridică justă a acțiunilor acestuia în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

Subsidiar, instanța de apel a indicat că, soluția primei instanțe se

bazează pe elementele de fapt dobândite din probele cauzei penale, verificate

și în ședința instanței de apel suplimentar, desfășurând în decizie probele

verificate.

Instanța de apel a concluzionat că, la judecarea cauzei, prima instanță a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei

și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului Fusu Marin și încadrând just acțiunile inculpatului în

baza dispozițiilor art. 151 alin. (4) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale, care este periculoasă pentru viață și care a provocat

decesul.

La fel, instanța de apel a conchis că probele cercetate și apreciate în

coroborare dovedesc deplin vina inculpatului Fusu Marin în fapta stabilită și

reținută de către prima instanță, iar probe în confirmarea nevinovăției

inculpatului nu au fost prezentate.

A indicat că, nu poate fi reținut în favoarea inculpatului argumentul

invocat în ședința instanței de apel referitor la faptul, că inculpatul Fusu Marin

nu este vinovat de comiterea infracțiunii ce i se incriminează, că l-a lovit de

câteva ori, pe Jalbă Anatolie, că în instanță nu s-a demonstrat vina lui în

comiterea infracțiunii incriminate. Aceste afirmații fiind apreciate de instanța

de apel ca fiind cu caracter declarativ și ca un mod de apărare a inculpatului în

vederea eschivării de răspundere penală, acestea fiind combătute prin

3

totalitatea de probe administrate, care au fost puse just de către instanța de

fond la baza sentinței de condamnare.

După verificarea suplimentară a probelor materiale, instanța de apel a

constatat că, că argumentele invocate în apelul declarat de inculpat sunt

contradictorii circumstanțelor și împrejurărilor de fapt stabilite de către

instanța de fond pe parcursul judecării cauzei.

Deși inculpatul Fusu Marin nu recunoaște vinovăția sa în săvârșirea

infracțiunii incriminate și reținute în sarcina lui, reieșind din probele

administrate de către prima instanță și verificate suplimentar de către

instanța de apel, ultima a considerat că probele administrate demonstrează pe

deplin săvârșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina lui, astfel

prima instanță corect a conchis asupra vinovăției inculpatului.

În acest aspect, instanța de apel a indicat că, potrivit declarațiilor

concubinei inculpatului Fusu Liuba, la data de 25.10.2021 dimineața soțul a

chemat-o și i-a arătat hainele murdare care aveau culoarea brună. Spunea că

s-au bătut cu Jalbă Anatolie, apoi a ieșit afară și a dat foc la haine în curtea

casei. Hainele lui le-a spălat. (f.d. 219, vol. I)

La fel, instanța de apel a indicat că, inculpatul Fusu Marin în prima

instanță și la examinarea cauzei în instanța de apel recunoaște faptul că a

aplicat părții vătămate Jalbă Anatolie câteva lovituri, dar indică că nu l-a

omorât deoarece partea vătămată era încă în viață cînd l-a dezbrăcat de haine

și l-a lăsat să zacă la sol.

Totodată, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.

202119C0315 din 20.11.2021, decesul lui Jalbă Anatolie a survenit la

25.10.2021 în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise, exprimată prin

plăgi, echimoze, edem și excoriație la față și urechea dreaptă, fractura oaselor

nazale, hemoragii în țesuturile moi pericraniene în regiunea

parieto-occipitală pe stânga, hematom subdural pe stânga în regiunea

temporo-parieto-occipitală, hemoragie subarahnoidiană în focar în regiunea

occipitală pe stânga, ce se confirmă cu datele expertizei medico-legale a

cadavrului, datelor de laborator, luând în considerație circumstanțele cazului

(f.d.89-92, vol. I).

Instanța de apel a menționat că, în cadrul judecării cauzei, atît în prima

instanță, cît și în cea de apel, nu au fost stabilite circumstanțe, care pun la

îndoială veridicitatea declarațiilor martorilor audiați în instanța de fond, dar

din contra, martorul Fusu Liuba a descris împrejurările comiterii actelor

ilegale de către inculpatul Fusu Marin în privința lui Jalbă Anatolie, cunoscute

ei din ce i-a povestit concubinul Fusu Marin, iar declarațiile inculpatului

privind nevinovăția sa fiind infirmate prin declarațiile martorilor audiați în

instanța de fond și prin probele scrise ale cauzei cercetate în ședința instanței

de fond suplimentar verificate la examinarea cauzei în ședința instanței de

apel.

Totodată, a indicat că martorii pe cauză au fost audiați în instanța de

fond sub jurământ, într-un proces public, astfel careva temei de a pune la

îndoială declarațiile martorilor, instanța de apel nu a constatat.

Versiunea inculpatului, precum că el nu a săvârșit infracțiunea imputată

lui a fost combătută prin probe pertinente și concludente care au dovedit

4

vinovăția lui.

Starea de fapt reținută și de drept stabilită de prima instanță concordă

cu circumstanțele și probele administrate, relevate și analizate în sentință.

În această ordine de idei, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

ținut cont de legea procesual-penală, a apreciat probele administrate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării, fiind înlăturate toate dubiile

privind nevinovăția inculpatului, iar vinovăția acestuia a fost dovedită

incontestabil.

Circumstanțele cauzei dovedesc caracterul infracțional al acțiunilor lui

Fusu Marin, iar faptul că inculpatul nu și-a recunoscut vina atît instanța de

fond, cît și în instanța de apel Colegiul penal o apreciază ca o metodă de a

denatura stabilirea adevărului și de a se eschiva de răspunderea penală,

deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc incontestabil

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Temei de a pune la îndoială declarațiile martorilor și de a considera că

inculpatul este incriminat pe nedrept nu s-au stabilit, mai ales că martorii au

dat declarații fiind preîntâmpinați despre răspunderea penală pe care o

poartă pentru darea de mărturii false, în comparație cu inculpatul, astfel,

instanța de apel a conchis că, probele cercetate în ansamblu constată cu

certitudine existența infracțiunii și vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii reținute în sarcina lui.

Instanța de apel a evidențiat că, în apelul declarat de inculpat nu au fost

aduse careva motive a cerințelor lui, în apel fiind relatate faptele conform

viziunii inculpatului sub formă de apărare, argumentele expuse fiind în

contrazicere cu circumstanțele stabilite de instanța de fond pe parcursul

examinării cauzei, totodată argumentele invocate privind achitarea

inculpatului nu pot fi reținute și se resping în tot, deoarece probele cercetate

în cumul confirmă deplin vina inculpatului în faptele stabilite de instanța de

fond și temeiuri de intervenire a instanței de apel în aspectul propus de

inculpat și avocat nu au fost stabilite.

fără a invoca vreun temei din cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare a inculpatului deoarece fapta acestuia nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.

În argumentarea recursului a menționat că, consideră decizia contestată

drept una nemotivată, instanța a ajuns la concluzii eronate privind existența

faptei infracționale și vinovăția lui Fusu Marin, dând o apreciere greșită

probelor prezentate de acuzare, aprecierea probelor nefiind corespunzătoare

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Menționează că, sentința primei instanțe conține deficiențe substanțiale

și sub aspectul motivării prin prisma cercetării probelor puse la baza

condamnării.

Partea apărării indică că, instanța nu își poate întemeia sentința pe

presupuneri sau pe probe care nu au fost cercetate în modul prevăzut de lege

în ședința de judecată. Presupunerile sau probele ce lasă dubii nu pot fi în nici

5

un caz puse ca temei la adoptarea unei sentințe de condamnare.

Menționează că sentința nu corespunde cerințelor legale potrivit cărora

aceasta trebuie să fie motivată.

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel

cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu achitarea sa de sub învinuirea

incriminată.

În argumentarea recursului a menționat că, nu este de acord cu sentința

de condamnare deoarece partea vătămată a avut o concentrație de alcool pînă

la 4,27 și nu a murit în momentul cînd a fost lovit.

Susține că a fost nevoit să se apere, deoarece a fost atacat de către

partea vătămată care a fost la evidența medicului psihiatru încă din anul 2007.

Partea vătămată îi adresa cuvinte necenzurate acestuia și familiei sale. Cînd a

plecat de la locul faptei, partea vătămată era în viață.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora, din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Deși recurenții nu au invocat direct vreun temei din cele prevăzute de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, din conținutul recursurilor

declarate, Colegiul penal constată că partea apărării invocă în calitate de temei

pentru casarea deciziei instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, care stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței și 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de

recurs constată, că asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, iar

hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

6

pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recursuri, se atestă că

recurenții invocă faptul că probele administrate la cauza penală, nu confirmă

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4)

Cod penal.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități.

Totodată, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează,

că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a

instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de

fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării

inculpatului conform infracțiunii incriminate, astfel că reaprecierea probelor,

în modul propus de către partea apărării, nu se încadrează în prevederile

art. 427 Cod de procedură penală.

În acest sens, Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin

prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia

privind recunoașterea vinovăției inculpatului Fusu Marin în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.

Astfel, alegațiile recurenților precum că probatoriul administrat la

materialele cauzei penale nu demonstrează vinovăția inculpatului Fusu Marin

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,

instanța de recurs le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

7

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, instanța de recurs

menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Fusu

Marin a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

art. 151 alin. (4) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață și care au provocat

decesul victimei.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță

corect a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința

inculpatului Fusu Marin în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, or, prima instanță

a dat o apreciere corectă probatoriului administrat în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenții, utilității și veridicității în coroborare cu

declarațiile date în ședința de judecată.

Deși se invocă că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

incriminate, Colegiul penal consideră că instanța de apel întemeiat a conchis

că vinovăția inculpatului Fusu Marin a fost demonstrată și acțiunile

inculpatului au fost just încadrate în baza dispozițiilor art. 151 alin. (4) Cod

penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este

periculoasă pentru viață și care a provocat decesul.

Așadar, nu pot fi reținute argumentele recurenților precum că acțiunile

inculpatului nu au fost încadrate juridic corect deoarece vinovăția acestuia nu

a fost probată prin probe suficiente și apreciate în corespundere cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, or, din conținutul deciziei

atacate rezultă cu claritate că instanțele de fond, au apreciat obiectiv cumulul

de probe, constatând că argumentele apărării despre nevinovăția inculpatului

în săvârșirea faptei incriminate se combat prin totalitatea de probe cercetate

în ședința de judecată care demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului

de cele incriminate.

Astfel, alegațiile recurenților în acest sens nu generează achitarea

inculpatului Fusu Marin precum s-a solicitat în cererea de apel și de recurs.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele

invocate de către recurenți, conchide că instanța de apel, menținând soluția

primei instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Fusu Marin, astfel corect

concluzionând că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,

8

motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 5.1. al

prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea

căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe

deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și

practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în

special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v.

Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza

Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe

Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 09 martie 1999).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost constatată

existența erorii de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursurilor

declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul

Fusu Marin și avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2022, în cauza penală în

privința lui Fusu Marin xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Catan Liliana

Guzun Ion

9