1ra-892/22 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-892/22 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-892/22
1-21136822-01-1ra-14062022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 august 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte –Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,
examinând, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a
recursurilor ordinare declarate de către avocatul Rotari Mihaela în numele
inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 29 martie 2022, în cauza penală în privința lui
Mandric Vadim XXXXX
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 15.09.2021 – 29.12.2021.
Instanța de apel: 26.01.2022 – 29.03.2022.
Instanța de recurs: 14.06.2022 – 04.08.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Soroca, sediul Central din 29 decembrie
2021, pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, Mandric Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și condamnat în baza
acestei legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul executării pedepsei s-a dispus a fi calculat din momentul
reținerii, cu anunțarea inculpatului în căutare.
S-a dispus a fi încasat de la Mandric Vadim cheltuieli în mărime de 30
lei, pentru testarea alcoolscopică.
A fost soluționată soarta corpurilor delicte.
Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a
constatat că, Mandric Vadim la 15 august 2021 în jurul orei 01.00, fiind sub
influenta băuturilor alcoolice, nedispunând de permis de conducere, fiindu-i anulat
dreptul de a conduce mijloace de transport prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani din 05.02.2020, intenționat, încălcând cerințele pct. 10 subpct. (2) lit. a)
din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357
din 13.05.2009, care prevede că persoana care conduce un autovehicul trebuie să
posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria
1
(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus și cerințele punctului 14) lit.
a) din același Regulament, care stipulează că, "conducătorului de vehicul îi este
interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor
substanțe contraindicate”, a urcat la volanul automobilul de model ”VAZ 2107” cu
n/î. XX XX XXX și l-a condus pe una din străzile satului Căinării Vechi raionul
Soroca, unde a și fost stopat de colaboratorii de poliție.
Fiind suspectat de către colaboratorii de poliție al Serviciului Patrulare Soroca,
Florești al Direcției ”Nord” a INSP al IGP, aflați în exercițiul funcțiunii, în
consumul băuturilor alcoolice și conducerii mijlocului de transport în stare de
ebrietate alcoolică, cet. Mandric Vădim la data de 15 august 2021 ora 01.05 a fost
supus testării alcoolscopice cu analizatorul concentrației de etanol “Drager Alcotest
6810” din dotare, în urma cărui fapt s-a constatat, că concentrația vaporilor de alcool
în aerul expirat de către acesta este de 0,67 mg/L.
Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Mandric
Vadim a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal –
conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de
ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu dispune de permis de conducere.
Sentința a fost atacată cu apel de către:
- avocatul Grosu Igor în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea
parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare de 8 luni și suspendată
condiționat executarea pedepsei stabilite conform prevederilor art. 90 Cod
penal, cu stabilirea unui termen de probă de 2 ani;
- inculpatul Mandric Vadim, prin care a solicitat casarea sentinței, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa sub formă
de amendă sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării
ei în baza art. 90 Cod penal.
3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat
că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, iar inculpatul Mandric
Vadim merită să-i fie acordată încă o șansă să demonstreze că corectarea și
reeducarea lui poate fi obținută fără izolarea lui de societate, ținând cont de
concursul circumstanțelor atenuante, persoana celui vinovat, urmând a-i fi
aplicată pedeapsa condiționat prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal.
3.2 În conținutul cererii de apel depuse, inculpatul a invocat că:
- sentința nu este întemeiată pe probe incontestabile, ce ar dovedi că
numai izolarea absolută poate fi o pedeapsă echitabilă pentru acțiunile
comise de inculpat;
- se căiește sincer, a conștientizat acțiunile sale, însă fiind sub influența
unei necesități de a acorda ajutor altei persoane, fiind conștient că se
deplasează cu automobilul o porțiune mică de drum, cu o viteză nu mai mare
2
de 30 km/h, a comis această infracțiune, de care fapt regretă;
- nu prezintă pericol pentru societate;
- deja a fost atras la răspundere penală și a executat cu onoare munca
neremunerată în folosul comunității;
- nu a știut că va fi pedepsit atât de grav. Este unicul întreținător al
familiei și pe viitor nu va comite asemenea acțiuni.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 martie 2022
au fost respinse ca nefondate apelul avocatului Igor Grosu în numele
inculpatului și apelul inculpatului și menținută sentința fără modificări.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că
inculpatul Mandric Vadim a participat doar la prima ședință a instanței de
fond, iar în ședința ulterioară acesta nu s-a prezentat, sentința fiind
pronunțată în lipsa acestuia, în rezultat inculpatul fiind anunțat în căutare.
Instanța de apel a constatat că în cadrul examinării cauzei în ordine de
apel inculpatul Mandric Vadim a solicitat amânarea ședințelor de judecată
din 15.02.2022 și din 01.03.2022, iar la ședința din 29.03.2022 nu s-a prezentat.
S-a menționat în decizie că prin scrisoarea parvenită în adresa Curții de
Apel Bălți, IP Soroca a informat instanța că la 24.01.2022 Mandric Vadim a
fost anunțat în căutare în baza sentinței din 29.12.2021, iar în caz de reținere,
instanța de apel va fi informată suplimentar. În așa mod, instanța de apel a
dispus examinarea apelului în lipsa inculpatului Mandric Vadim.
Instanța de apel a statuat că pedeapsa aleasă de prima instanță pentru
infracțiunea incriminată este una legală și întemeiată, care urmează a fi
susținută, deoarece este una echitabilă și în strictă conformitate cu
prevederile art. 61, 75 Cod penal, precum și cu prevederile art. 3641 alin. (8)
Cod de procedură penală, la fel în concordanță cu personalitatea inculpatului
și circumstanțele cauzei.
Instanța de apel a considerat declarative argumentele apărării privind
aplicarea unei pedepse neprivative de libertate față de inculpat, care a
manifestat căința sinceră și recunoașterea vinei, în cazul în care Mandric
Vadim nu este la prima abatere penală, fiind condamnat anterior pentru
comiterea de infracțiuni similare, evită a se prezenta în ședința instanței de
judecată în fond și apel, iar prima instanță corect a ajuns la concluzia, că
reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă numai fiind izolat de
societate, aplicându-i just pedeapsa cu închisoare.
În decizie s-a menționat că scopul legii penale în speța dată poate fi atins
doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, care va atinge scopul
de reeducare a inculpatului, dar și va avea ca efect prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.
Raportând circumstanțele date la materialele cauzei, instanța de apel a
3
ajuns la concluzia, că argumentele invocate în apelul declarat sunt nefondate,
iar soluția instanței de fond privind determinarea pedepsei este echitabilă
atât persoanei inculpatului, cât și circumstanțelor de fapt și de drept, pentru
ce nu este necesar de a interveni într-o sentință legală și întemeiată, din care
motive apelurile declarate în interesele inculpatului Mandric Vadim au fost
respinse.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către:
- avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, prin care invocând
incidența pct. 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal,
solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi
hotărâri în latura pedepsei, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă
non-privativă de libertate;
- inculpatul Mandric Vadim, prin care neinvocând incidența dispozițiilor
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită casarea deciziei în partea
pedepsei și dispunerea rejudecării cauzei penale în instanța de apel sau
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
5.1 În susținerea recursului, avocatul Rotari Mihaela în numele
inculpatului invocă că:
- instanța de apel a apreciat greșit criterii de individualizarea a pedepsei;
- instanța nu a luat în calcul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit
sincer de cele săvârșite, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, la
evidența medicului narcolog sau psiholog nu se află, circumstanțe agravante
nu au fost reținute;
- instanța urma să ia în calcul și condițiile de viață ale familiei
inculpatului, situația căreia s-a înrăutățit;
- instanța a aplicat inculpatului cea mai aspră pedeapsă, iar practica
judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor
sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce
poate duce la consecințe contrare scopului urmărit;
- în cazul dat inculpatul a conștientizat pe deplin care este scopul legii
penale și care sunt consecințele reale în caz de nerespectare ale acestora, ca
urmare instanța de apel putea să-i aplice lui Mandric Vadim o pedeapsă non-
privativă de libertate.
5.2 În motivarea recursului, inculpatul invocă argumente similare celor
indicate anterior în apelul declarat, suplimentar menționând următoarele:
- nu s-a prezentat în fața instanței de apel, deoarece era conștient că va fi
reținut, în apel solicitând examinarea cauzei în lipsa sa și suspendarea
condiționată a executării pedepsei, conform art. 90 Cod penal;
- și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este o pedeapsă dură, însă
fiind în condiții de libertate, va avea posibilitate să muncească și să-și
4
întrețină familia, la care este unicul întreținător.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431
alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care
pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare
declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea
sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.
În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422
Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de
art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie
invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera
de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care
constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Potrivit recursurilor declarate de către partea apărării, autorii își
întemeiază criticile, prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin.
(1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situația în care
s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.
Colegiul reține că recurenții sunt de acord cu starea de fapt stabilită de
instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa
stabilită, solicitând aplicarea unei pedepse non-privative de libertate
(avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului), fie aplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal (inculpatul), însă analizând argumentele menționate în
raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca
neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.
Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele
(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de
5
judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în
parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare
în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei
penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează
sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură
de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității
sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.
Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în
limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu
dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului
pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care
atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate
persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:
de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru
săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai
blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului
pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască
acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o
infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării
operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de
Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului
acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare,
6
dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului
de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului
trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se
corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei poate fi
atins și prin suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului pe un
termen de probă.
Așadar, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea
condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de
pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că
infracțiunea comisă de el este un incident în viața acesteia.
Din actele cauzei rezultă că, prin sentința primei instanțe, Mandric
Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
2641 alin. (4) Cod penal și condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă sub
formă de închisoare pe termen de 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, soluție ce a fost menținută și de instanța de
apel.
Colegiul penal menționează că pedeapsa prevăzută de art. 2641 alin. (4)
Cod penal prevede muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la
240 de ore sau închisoare de pînă la 1 an.
La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță a
ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei
inculpatului Mandric Vadim, pedeapsa fiind aplicată în limitele sancțiunii
prevăzute de infracțiunile incriminate.
Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedepsei cu
închisoare lui Mandric Vadim, instanța de apel a stabilit că prima instanță a
luat în considerare personalitatea inculpatului, faptul că a recunoscut vina, s-
a căit sincer de cele săvârșite, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, la
evidența medicului narcolog și psiholog nu se află, s-a eschivat de la obligația
de a se prezenta în ședință de judecată în instanțele de fond, precum și faptul
că anterior a fost tras la răspundere penală, nu și-a făcut concluziile necesare
și din nou a comis o infracțiune.
Analizând temeiul invocat în recursuri, în raport cu circumstanțele și
materialele cauzei, Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a
găsit confirmarea, iar instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la
individualizarea pedepsei în privința inculpatului Mandric Vadim și-a
motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile articolelor 61, 75
Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.
Pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă, legală și bine
individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și
în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod,
7
ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau
agravează răspunderea.
Totodată, Colegiul penal atestă că pedeapsa închisorii aplicată
inculpatului Mandric Vadim corespunde principiului proporționalității și
scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia precum și
prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor
persoane, nefiind constatat că corectarea lui este posibilă fără a fi supus
răspunderii penale.
Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de
apel a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv,
întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea
faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea
infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate.
Colegiul penal consideră că circumstanțele invocate de către avocatul
Rotari Mihaela și anume: recunoașterea vinei, căința sinceră, contribuția
inculpatului la descoperirea infracțiunii, absența aflării inculpatului la evidența
medicului narcolog sau psiholog și a circumstanțelor agravante, au fost luate în
considerație de către instanța de apel la individualizarea pedepsei penale,
stabilindu-i inculpatului pedeapsa prevăzută de prevederile legale.
În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală
concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată
inculpatului care este proporțională faptelor comise de către inculpat.
Mai mult ca atât, instanța de apel corect a reținut, că inculpatul Mandric
Vadim poate fi corectat doar prin izolarea în penitenciar pentru executarea
pedepsei închisorii, modalitatea de executare aleasă de instanțele inferioare
corespunde materialelor cauzei, probelor administrate și cercetate în ședința
de judecată, personalității inculpatului și este proporțională faptei și
corespunde scopului, or acesta, anterior fiind condamnat pentru infracțiune
similară (art. 2641 alin. (1) Cod penal), săvârșește o altă infracțiune (art. 2641
alin. (4) Cod penal), se ascunde de la prezentare în fața instanțelor de
judecată, ce denotă faptul că pedeapsa aplicată anterior (munca
neremunerată în folosul comunității) nu l-a corijat.
Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis
eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură
penală, la care face referință recurenții, deci nu persistă temeiul de casare a
soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de prima
instanță și menținută de către instanța de apel, în conformitate cu legea și în
limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea
recursurilor ordinare, ca fiind vădit neîntemeiate.
8
Totodată, Colegiul penal reține faptul că, motivele invocate în recursul
vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și în instanța de
apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie
asupra circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de
condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru
reexaminarea cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20).
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Rotari
Mihaela în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 martie 2022, în cauza penală în
privința lui Mandric Vadim XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 25 august 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
9