ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 25.08.2022

1ra-892/22 — art. 264-1 alin. 4 CP

HOTĂRÂRE
25.08.2022
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 264-1 alin. 4 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
Citează această cauză
1ra-892/22 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-892/22

1-21136822-01-1ra-14062022

04 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursurilor ordinare declarate de către avocatul Rotari Mihaela în numele

inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 29 martie 2022, în cauza penală în privința lui

Mandric Vadim XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 15.09.2021 – 29.12.2021.

Instanța de apel: 26.01.2022 – 29.03.2022.

Instanța de recurs: 14.06.2022 – 04.08.2022.

2021, pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Mandric Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și condamnat în baza

acestei legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei s-a dispus a fi calculat din momentul

reținerii, cu anunțarea inculpatului în căutare.

S-a dispus a fi încasat de la Mandric Vadim cheltuieli în mărime de 30

lei, pentru testarea alcoolscopică.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că, Mandric Vadim la 15 august 2021 în jurul orei 01.00, fiind sub

influenta băuturilor alcoolice, nedispunând de permis de conducere, fiindu-i anulat

dreptul de a conduce mijloace de transport prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 05.02.2020, intenționat, încălcând cerințele pct. 10 subpct. (2) lit. a)

din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357

din 13.05.2009, care prevede că persoana care conduce un autovehicul trebuie să

posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria

1

(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus și cerințele punctului 14) lit.

a) din același Regulament, care stipulează că, "conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor

substanțe contraindicate”, a urcat la volanul automobilul de model ”VAZ 2107” cu

n/î. XX XX XXX și l-a condus pe una din străzile satului Căinării Vechi raionul

Soroca, unde a și fost stopat de colaboratorii de poliție.

Fiind suspectat de către colaboratorii de poliție al Serviciului Patrulare Soroca,

Florești al Direcției ”Nord” a INSP al IGP, aflați în exercițiul funcțiunii, în

consumul băuturilor alcoolice și conducerii mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică, cet. Mandric Vădim la data de 15 august 2021 ora 01.05 a fost

supus testării alcoolscopice cu analizatorul concentrației de etanol “Drager Alcotest

6810” din dotare, în urma cărui fapt s-a constatat, că concentrația vaporilor de alcool

în aerul expirat de către acesta este de 0,67 mg/L.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Mandric

Vadim a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal –

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu dispune de permis de conducere.

- avocatul Grosu Igor în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare de 8 luni și suspendată

condiționat executarea pedepsei stabilite conform prevederilor art. 90 Cod

penal, cu stabilirea unui termen de probă de 2 ani;

- inculpatul Mandric Vadim, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa sub formă

de amendă sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării

ei în baza art. 90 Cod penal.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat

că pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, iar inculpatul Mandric

Vadim merită să-i fie acordată încă o șansă să demonstreze că corectarea și

reeducarea lui poate fi obținută fără izolarea lui de societate, ținând cont de

concursul circumstanțelor atenuante, persoana celui vinovat, urmând a-i fi

aplicată pedeapsa condiționat prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal.

3.2 În conținutul cererii de apel depuse, inculpatul a invocat că:

- sentința nu este întemeiată pe probe incontestabile, ce ar dovedi că

numai izolarea absolută poate fi o pedeapsă echitabilă pentru acțiunile

comise de inculpat;

- se căiește sincer, a conștientizat acțiunile sale, însă fiind sub influența

unei necesități de a acorda ajutor altei persoane, fiind conștient că se

deplasează cu automobilul o porțiune mică de drum, cu o viteză nu mai mare

2

de 30 km/h, a comis această infracțiune, de care fapt regretă;

- nu prezintă pericol pentru societate;

- deja a fost atras la răspundere penală și a executat cu onoare munca

neremunerată în folosul comunității;

- nu a știut că va fi pedepsit atât de grav. Este unicul întreținător al

familiei și pe viitor nu va comite asemenea acțiuni.

au fost respinse ca nefondate apelul avocatului Igor Grosu în numele

inculpatului și apelul inculpatului și menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că

inculpatul Mandric Vadim a participat doar la prima ședință a instanței de

fond, iar în ședința ulterioară acesta nu s-a prezentat, sentința fiind

pronunțată în lipsa acestuia, în rezultat inculpatul fiind anunțat în căutare.

Instanța de apel a constatat că în cadrul examinării cauzei în ordine de

apel inculpatul Mandric Vadim a solicitat amânarea ședințelor de judecată

din 15.02.2022 și din 01.03.2022, iar la ședința din 29.03.2022 nu s-a prezentat.

S-a menționat în decizie că prin scrisoarea parvenită în adresa Curții de

Apel Bălți, IP Soroca a informat instanța că la 24.01.2022 Mandric Vadim a

fost anunțat în căutare în baza sentinței din 29.12.2021, iar în caz de reținere,

instanța de apel va fi informată suplimentar. În așa mod, instanța de apel a

dispus examinarea apelului în lipsa inculpatului Mandric Vadim.

Instanța de apel a statuat că pedeapsa aleasă de prima instanță pentru

infracțiunea incriminată este una legală și întemeiată, care urmează a fi

susținută, deoarece este una echitabilă și în strictă conformitate cu

prevederile art. 61, 75 Cod penal, precum și cu prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, la fel în concordanță cu personalitatea inculpatului

și circumstanțele cauzei.

Instanța de apel a considerat declarative argumentele apărării privind

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate față de inculpat, care a

manifestat căința sinceră și recunoașterea vinei, în cazul în care Mandric

Vadim nu este la prima abatere penală, fiind condamnat anterior pentru

comiterea de infracțiuni similare, evită a se prezenta în ședința instanței de

judecată în fond și apel, iar prima instanță corect a ajuns la concluzia, că

reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă numai fiind izolat de

societate, aplicându-i just pedeapsa cu închisoare.

În decizie s-a menționat că scopul legii penale în speța dată poate fi atins

doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, care va atinge scopul

de reeducare a inculpatului, dar și va avea ca efect prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Raportând circumstanțele date la materialele cauzei, instanța de apel a

3

ajuns la concluzia, că argumentele invocate în apelul declarat sunt nefondate,

iar soluția instanței de fond privind determinarea pedepsei este echitabilă

atât persoanei inculpatului, cât și circumstanțelor de fapt și de drept, pentru

ce nu este necesar de a interveni într-o sentință legală și întemeiată, din care

motive apelurile declarate în interesele inculpatului Mandric Vadim au fost

respinse.

- avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului, prin care invocând

incidența pct. 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal,

solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri în latura pedepsei, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

non-privativă de libertate;

- inculpatul Mandric Vadim, prin care neinvocând incidența dispozițiilor

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită casarea deciziei în partea

pedepsei și dispunerea rejudecării cauzei penale în instanța de apel sau

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

5.1 În susținerea recursului, avocatul Rotari Mihaela în numele

inculpatului invocă că:

- instanța de apel a apreciat greșit criterii de individualizarea a pedepsei;

- instanța nu a luat în calcul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit

sincer de cele săvârșite, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, la

evidența medicului narcolog sau psiholog nu se află, circumstanțe agravante

nu au fost reținute;

- instanța urma să ia în calcul și condițiile de viață ale familiei

inculpatului, situația căreia s-a înrăutățit;

- instanța a aplicat inculpatului cea mai aspră pedeapsă, iar practica

judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit;

- în cazul dat inculpatul a conștientizat pe deplin care este scopul legii

penale și care sunt consecințele reale în caz de nerespectare ale acestora, ca

urmare instanța de apel putea să-i aplice lui Mandric Vadim o pedeapsă non-

privativă de libertate.

5.2 În motivarea recursului, inculpatul invocă argumente similare celor

indicate anterior în apelul declarat, suplimentar menționând următoarele:

- nu s-a prezentat în fața instanței de apel, deoarece era conștient că va fi

reținut, în apel solicitând examinarea cauzei în lipsa sa și suspendarea

condiționată a executării pedepsei, conform art. 90 Cod penal;

- și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este o pedeapsă dură, însă

fiind în condiții de libertate, va avea posibilitate să muncească și să-și

4

întrețină familia, la care este unicul întreținător.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea

sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursurilor declarate de către partea apărării, autorii își

întemeiază criticile, prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situația în care

s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Colegiul reține că recurenții sunt de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa

stabilită, solicitând aplicarea unei pedepse non-privative de libertate

(avocatul Rotari Mihaela în numele inculpatului), fie aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal (inculpatul), însă analizând argumentele menționate în

raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca

neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

5

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare,

6

dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului

de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului

trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se

corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei poate fi

atins și prin suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului pe un

termen de probă.

Așadar, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de el este un incident în viața acesteia.

Din actele cauzei rezultă că, prin sentința primei instanțe, Mandric

Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (4) Cod penal și condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă sub

formă de închisoare pe termen de 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, soluție ce a fost menținută și de instanța de

apel.

Colegiul penal menționează că pedeapsa prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal prevede muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la

240 de ore sau închisoare de pînă la 1 an.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță a

ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei

inculpatului Mandric Vadim, pedeapsa fiind aplicată în limitele sancțiunii

prevăzute de infracțiunile incriminate.

Astfel, la menținerea soluției primei instanțe de aplicare a pedepsei cu

închisoare lui Mandric Vadim, instanța de apel a stabilit că prima instanță a

luat în considerare personalitatea inculpatului, faptul că a recunoscut vina, s-

a căit sincer de cele săvârșite, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, la

evidența medicului narcolog și psiholog nu se află, s-a eschivat de la obligația

de a se prezenta în ședință de judecată în instanțele de fond, precum și faptul

că anterior a fost tras la răspundere penală, nu și-a făcut concluziile necesare

și din nou a comis o infracțiune.

Analizând temeiul invocat în recursuri, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a

găsit confirmarea, iar instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului Mandric Vadim și-a

motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile articolelor 61, 75

Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

Pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă, legală și bine

individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și

în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod,

7

ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea.

Totodată, Colegiul penal atestă că pedeapsa închisorii aplicată

inculpatului Mandric Vadim corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane, nefiind constatat că corectarea lui este posibilă fără a fi supus

răspunderii penale.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de

apel a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv,

întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea

faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate.

Colegiul penal consideră că circumstanțele invocate de către avocatul

Rotari Mihaela și anume: recunoașterea vinei, căința sinceră, contribuția

inculpatului la descoperirea infracțiunii, absența aflării inculpatului la evidența

medicului narcolog sau psiholog și a circumstanțelor agravante, au fost luate în

considerație de către instanța de apel la individualizarea pedepsei penale,

stabilindu-i inculpatului pedeapsa prevăzută de prevederile legale.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală

concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată

inculpatului care este proporțională faptelor comise de către inculpat.

Mai mult ca atât, instanța de apel corect a reținut, că inculpatul Mandric

Vadim poate fi corectat doar prin izolarea în penitenciar pentru executarea

pedepsei închisorii, modalitatea de executare aleasă de instanțele inferioare

corespunde materialelor cauzei, probelor administrate și cercetate în ședința

de judecată, personalității inculpatului și este proporțională faptei și

corespunde scopului, or acesta, anterior fiind condamnat pentru infracțiune

similară (art. 2641 alin. (1) Cod penal), săvârșește o altă infracțiune (art. 2641

alin. (4) Cod penal), se ascunde de la prezentare în fața instanțelor de

judecată, ce denotă faptul că pedeapsa aplicată anterior (munca

neremunerată în folosul comunității) nu l-a corijat.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-a comis

eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, la care face referință recurenții, deci nu persistă temeiul de casare a

soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de prima

instanță și menținută de către instanța de apel, în conformitate cu legea și în

limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea

recursurilor ordinare, ca fiind vădit neîntemeiate.

8

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, motivele invocate în recursul

vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și în instanța de

apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie

asupra circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20).

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Rotari

Mihaela în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 martie 2022, în cauza penală în

privința lui Mandric Vadim XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 25 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

9

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2022-03-25
0,95
1ra-115/2022 — art. 264-1 alin. 4, 264-1 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-115/2022 1-20153606-01-1ra-24012022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 09 februarie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte –Toma Nadejda, Judecători
CSJ 2022-08-25
0,95
1ra-816/2022 — art. 188 alin. 2 lit. e, f CP
Dosarul nr. 1ra-816/2022 1-21169795-01-1ra-26052022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 04 august 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Preşedinte –Toma Nadejda, Judecători –
CSJ 2022-12-27
0,95
1ra-1325/2022 — 27, 187 alin. 2 lit. f CP
Dosarul nr. 1ra-1325/2022 1-21138287-01-1ra-25082022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 21 noiembrie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte –Toma Nadejda, Ju
CSJ 2022-07-28
0,95
1ra-386/22 — art. 217-1 alin. 3 lit. f, 217 alin. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-386/22 1-21147612-01-1ra-17032022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 08 iunie 2022 mun. Chişinău Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte –Toma Nadejda, Judecători – Boi
CSJ 2023-01-31
0,95
1ra-977/2022 — art. 27, 186 alin. 2 lit. b, c; art. 186 alin. 4 CP
Dosarul nr.1ra-977/2022 1-13027848-01-1ra-06072022 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 05 decembrie 2022 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Toma Nadejda, Judecători – Guzun Ion, Catan
Sursă