1ra-740/2022 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-740/2022 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-740/2022

1-19000970-01-1ra-17052022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 24 februarie 2022, declarat de avocatul Andrei Berescu, în numele

inculpatului

Scurtu Iurie XXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.02.2019 - 28.10.2020,

instanța de apel: 27.11.2020 - 24.02.2022,

instanța de recurs: 17.05.2022 - 06.07.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probațiune de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de ÎS „Cale Ferată din Moldova”, a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

De la CA „Klassika Asigurări” SA s-a încasat în beneficiul lui Vîlcu Mariana

prejudiciul material în sumă de 3158 lei.

De la inculpat și SDS „Ekip” s-a încasat, solidar, în beneficiul lui Vîlcu Mariana,

prejudiciul material în mărime de 12.348,12 lei și cheltuielile judiciare pentru plata

serviciilor de asistență juridică în sumă de 4000 lei.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Vîlcu Mariana, prejudiciul moral în

mărime de 250.000 lei.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime

de 3658 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză medico-legală nr. XXX din

06.07.2018 și 5320 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară autotehnică

nr. 1521, 1522 din 29.09.2018.

08:00, deplasându-se la volanul autoturismului de „Mercedes Sprinter 218”, n/î XXX,

pe traseul R-46 Km 0 din direcția s. XXX, r-nul Cantemir în direcția s. XXX, r-nul

Leova, având în calitate de pasager pe Capraru Anatolie, ajungând la trecerea la nivel

cu calea ferată fără bariere din s. XXX, r-nul Leova, a încălcat cerințele punctului 60

al Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova

nr. 357 din 13.05.2009, care prevede că „participanții la trafic trebuie să traverseze

căile ferate prin trecerile la nivel cu cale ferată, cedând trecerea trenului sau altui

vehicul feroviar, ignorând semnalul sonor al locomotivei nr. 2TЭ10Л2303, a traversat

calea ferată, fiind tamponat în partea laterală dreapta – față de către locomotivă. În

rezultatul impactului, pasagerul Capraru Anatolie a suferit traumă cranio – cerebrală

deschisă: plagă contuză regiunii fronto – temporale – drepte, hemoragii a țesuturilor

moi epicraniene, fractură liniară a osului temporar stâng cu trecere pe baza craniului

prin fosa craniană medie. Hemoragie subarahnoidală. Traumă contuză a toracelui:

fractura sternului, fracturi bilaterale de coaste pe diferite linii anatomice, hematorax

450,0 ml. Contuzia pulmonului drept, cordului, hemoragie masivă a țesuturilor moi și

mușchilor interni. Plagă a regiunilor fronto – temporale, în regiunea sprincenei drepte,

în jur echimoză cu trecere pe pleoapa superioară a ochiului drept și pleoapa inferioară.

Excoriații regiunii obrazului drept și zigomatică dreaptă. Echimoză a hemitoraceli

drept și a brațului drept în regiunea coastei VI. Rinichi de șoc. În rezultatul leziunilor

suportate, pasagerul Capraru Anatolie a decedat.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut vina de principiu și a declarat că

împreună cu Capraru A. se deplasau la serviciu. Când a ajuns la cotitura înspre s. XXX,

a scos mașina din viteză. După ce a virat la stânga, ceva s-a întâmplat, a pierdut

cunoștința, nu a văzut nici semnalul „STOP”, nici semaforul și nici semnalul sonor nu

l-a auzit.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită integral și prin probele cercetate

în cadrul ședinței de judecată, inclusiv:

declarațiile martorului Maimesculov Roman, că până la accident, nu l-a cunoscut

nici pe succesorul părții vătămate, Vîlcu Mariana și nici pe inculpat. Referitor la caz,

poate comunica că activează în calitate de ajutorul mașinistului în DEPO Locomotive

Basarabeasca. Cazul a avut loc pe la orele 08:00 dimineața, la data de 19.06.2018.

Susține că la o distanță de aproximativ 100 m a văzut un microbuz care se deplasa cu

o viteză mică din direcția s. XXX. A aplicat semnalele sonore, însă microbuzul nu a

reacționat. Observând acest fapt, s-a aplicat frânarea de urgență și reieșind din faptul

că locomotiva înregistra o viteză de 40 km/h, nu a fost posibilă de evitat tamponarea.

Tamponarea a avut loc din zona din partea stângă, microbuzul a sărit în aer și s-a

rostogolit de 2 ori. După oprire, a coborât pentru a vedea caracterul deteriorărilor.

2

Locul său de muncă este în partea stângă a trenului și a văzut momentul tamponării,

așa cum aceasta a avut loc, în partea din care se afla el. A văzut caracterul deteriorărilor

locomotivei, după care a mers spre microbuz. În timp ce mergea spre microbuz, pe

drum la nivel de trecere, a stopat și un microbuz de rută, au coborât pasageri și au

încercat să ridice automobilul avariat pentru a scoate răniții. Nu a putut să se deplaseze

rapid, așa cum în preajma șinelor, este pietriș. Când a ajuns lângă automobilul avariat,

oamenii deja acordaseră primul ajutor, iar ajutorul său nu mai era necesar. În apropiere,

se afla șoferul – Scurtu Iurie. Și-a dat seama că anume el fusese șoferul deoarece acesta

era palid și în șoc. Peste puțin timp, dânsul s-a apropiat de rănit și a încercat să îl spele

cu apă. Ulterior, s-au apropiat colaboratorii de poliție și ambulanța. I-au chestionat, iar

ambulanța a luat rănitul la spital. La nivel trecerii de cale ferată este instalat semnalul

„Stop”, semnalul iluminator dar și sonor, care funcționau;

raportul de expertiză medico-legală nr. XXX din 06.07.2018, conform căruia,

decesul lui Capraru Anatolie, a.n. XXX, a survenit în urma contuziei cerebrale cu

hemoragie subarahnoidală difuzată de fractura bolții și bazei craniului pe fondal a

traumei cranio-cerebrale deschise, decesul a survenit la SR Cantemir la data de

19.06.2018, orele 10:20. La cadavru Capraru Anatolie, a.n. XXX au fost constatate

următoarele leziuni corporale: Traumă asociată. Traumă cranio-cerebrală deschisă:

plagă contuză regiunea fronto-temporale drepte, hemoragii a țesuturilor moi

epicraniene, fractura liniară a osului temporal stâng cu trecerea pe baza craniului prin

fosa craniană medie. Hemoragie subarahnoidală. Traumă contuză a toracelui: fractura

sternului, fracturi bilaterale de coaste pe diferite linii anatomice, hematorax 450,0 ml.

Contuzia pulmonului drept, cordului, hemoragie masivă a țesuturilor moi și mușchilor

interni. Plagă a regiunilor fronto-temporale, în regiunea sprâncenii drepte, în jur

echimoză cu trecere pe pleoapa superioară a ochiului și pleoapa inferioară. Excoriații

regiunilor obrazului drept și zigomatică dreapta. Echimoză a hemitoracelui drept și a

brațului drept. Excoriații pe hemitoracele stâng și în regiunea coastei VI. Rinichi de

șoc. Leziunile corporale menționate puteau fi produse la acțiunea traumatică a unui

corp contondent dur, la lovire sau prin lovire de el ce pot fi părțile automobilului,

posibil în timpul și circumstanțele indicate și după caracterul lor atât în parte cît și în

comun se califică ca vătămare corporală gravă la persoanele vii. Reieșind din

caracterul, localizarea anatomică și volumul leziunilor descrise la cadavru Capraru

Anatolie, agenții vulneranți sunt corp contondent dur, cu suprafața traumatică limitată,

cît și nelimitată având o direcție antero – posterioară de la stânga la dreapta cît și de la

dreapta la stânga fiind produsă în același timp. Legătura dintre leziunile depistate și

cauza survenirii morții este directă. Leziunile corporale deschise sunt caracteristice

unui accident rutier. Conform datelor toxicologice, la cadavru, în proba de sânge nu s-

a depistat alcool etilic.

Prin urmare, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare

a mijlocului de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, XXX, 75

Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare

de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, că

3

circumstanțe atenuante nu s-au stabilit, că inculpatul este caracterizat pozitiv de I.P.

Cahul, în anul 2018 a comis două contravenții de domeniul rutier, se caracterizează

pozitiv la locul de muncă și de domiciliu, se află la vârsta ce depășește plafonul de 60

ani, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă, rațională și echitabilă

fără izolare de societate, stabilindu-i o pedeapsă cu suspendarea condiționată a

executării ei, conform art. 90 Cod penal, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie condamnat la 4 ani închisoare, cu executare și cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul, că pedeapsa

penală este o măsură de constrângere și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale precum și

prevenirea: săvârșirii de noi infracțiuni. Conform prevederilor art. 7 Cod penal, la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil .al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa stabilită lui Scurtu I. este prea blândă, fiind

aplicate prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa închisorii fiind suspendată pe un

termen de probă de 5 ani, deoarece în rezultatul infracțiunii comise a pus în pericol și

a curmat viața unei alte persoane, prin urmare, fapta incriminată este gravă.

Or, instanța, aplicând art. 90 Cod penal, nu a ținut cont, de gravitatea infracțiunii,

de urmările acesteia, iar pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, iar instanța nu

a prezentat careva argumente convingătoare, care ar motiva soluția dispusă, astfel fiind

ignorate prevederile legii penale, precum și cerințele prevăzute la art. 90 Cod penal.

Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța nu a dat apreciere faptul că persoana

inculpată a fost anterior atrasă la răspundere penală, pentru săvârșirea unei infracțiuni

în domeniul transportului.

3.1. Succesorul părții vătămate, Vîlcu Mariana, la fel a declarat apel, solicitând

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat la 4 ani închisoare, cu executare și cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Apelanta a invocat că Scurtu I. nu a fost sincer în cadrul acestui proces penal,

declarând organului de poliție că i-a cedat frâna, iar rudele sale au încercat să-l facă

șofer pe soțul său decedat, vinovat de accident, a spus că s-a pierdut cu firea la claxonul

trenului, și-a pierdut cunoștința și nu știe ce s-a întâmplat.

De fapt Scurtu I. nu a fost sincer la nici o etapă a acestui proces penal. A inventat

doar minciuni și versiuni, fără a recunoaște vinovăția sa în mod integral, exprimându-

și astfel o lipsă de respect față de ea, ca succesor al părții vătămate, față de suferințele

sale și față de decesul unei persoane.

Instanța de fond a stabilit neîntemeiat lipsa circumstanțelor agravante, or, Scurtu

I., anterior a fost condamnat pentru o infracțiune similară în baza art. 177 alin. (1) Cod

penal (19XXX), fapt ce este confirmat prin revendicarea anexată la dosar.

4

Sub acest aspect, Scurtu I. a mințit în fața instanței de fond, declarând că nu ține

minte pentru ce a fost condamnat anterior, iar apărarea a insinuat că acesta ar fi pentru

prima oară pe banca acuzaților, fapt ce reprezintă un fals.

Prin urmare, în situația în care Scurtu I. a încălcat grav Regulamentul Circulației

Rutiere, ce a dus la decesul soțului său în circumstanțe cumplite, a avut o atitudine

nesinceră în cadrul acestui proces penal, a fost anterior judecat pentru o faptă similară,

iar aplicarea art. 90 Cod penal este una irațională și nefirească.

Mai mult, instanța de fond greșit a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, atâta

timp cât Scurtu I. a încercat, prin diferite tertipuri, să evite răspunderea penală. Ultimul

nu se poate corecta în libertate, or comportamentul său nesincer și acțiunile sale ce au

dus la condamnarea repetată pentru o faptă similar, nu poate determina opinia că acesta

s-ar putea corecta în libertate.

În acest sens, apare întrebarea câte accidente rutiere cu consecințe grave trebuie

să comită Scurtu I. ca să primească o pedeapsă corespunzătoare faptelor sale și

suferințelor aduse. Nu înțelege care este semnalul transmis de instanță persoanelor care

comit încălcări grave a regulilor de circulație, ce duc la decesul persoanelor. Constată

că este în prezența unui act de nedreptate, în coraport eu acțiunile inculpatului,

consecințele faptelor sale și pedeapsa primită.

3.2. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care cauza penală de încetat în baza art. 20 Cod penal, fiind emisă o

decizie de achitare, iar acțiunile civile să fie respinse.

Apelantul a invocat că acțiunile sale cad sub incidența art. 20 Cod penal - fapta

săvârșită fără vinovăție - cazul fortuit.

Argumentele instanței precum că inculpatul nu a fost supus unei expertize sau

unui examen medical pentru a fi demonstrat că și-a pierdut cunoștința, a leșinat, nu s-

a efectuat de către organul de urmărire penală, care erau obligați să elucideze toate

circumstanțele care învinovățesc sau dezvinovățesc bănuitul, învinuitul.

Ori, dispunerea unei expertize psihologice și a examenului medical al său este

de competența și obligația organului de urmărire penală.

Astfel, potrivit art. 142 Cod de procedură penală, de la prima audiere, a explicat

că tamponarea microbuzului pe care îl conducea cu locomotiva, în urma căreia a

decedat pasagerul Capraru Anatolie, a avut loc din cauza că el, aproximativ la o distanță

de 70 -100 m de trecerea de calea ferată, a pierdut cunoștința, a leșinat.

Respectiv, la etapa de urmărire penală, cât și a judecării cauzei, nu s-a dat o

apreciere cuvenită probelor, mai mult ca atât, la efectuarea urmăririi penale, nu s-a

dispus efectuarea unei expertize, pentru a determina dacă la momentul comiterii

infracțiunii s-a depistat vreo maladie la el, care a cauzat tragicul accident.

3.3. A declarat apel și avocatul Vasile Tarnovschi, în numele SRL „SDS EKIP”,

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

respinsă acțiunea Marianei Vîlcu față de SRL „SDS EKIP”, cu admiterea integrală a

acțiunii față de CA „Klassica Asigurări” SA.

Apelantul a invocat că hotărârea instanței de fond este neîntemeiată în aspectul

vizat.

2022, a fost încetată procedura privind apelul declarat de avocatul Tarnovschi Vasile

5

în numele SRL „SDS Ekip”, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, au fost

admise apelurile adjunctului procurorului-șef în Procuratura r-lui Leova, Cernenchi

Oleg și a succesorului părții vătămate, Vîlcu Mariana, casată parțial sentința și

pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Scurtu Iurie, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Conform art. 90/1 Cod penal, prima parte a pedepsei cu închisoare pe un termen

de 2 ani urmând a fi executa în penitenciar de tip deschis, din 24 februarie 2022, iar a

doua parte a pedepsei pe termen de 2 ani, fiind suspendată pentru o perioadă de

probațiune de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că deși inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită prin probele

prezentate de către partea acuzării.

Instanța de fond, cercetând în cumul probele în ședința de judecată și la urmărirea

penală prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, corect a

stabilit situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Scurtu Iurie,

încadrarea juridică corespunzătoare.

Or, și în cadrul judecării apelurilor, s-a constatat cu certitudine că vina

inculpatului Scurtu I. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, cea imputată de acuzatorul de stat prin actul de învinuire, s-a dovedit prin

cumulul de probe administrate și nominalizate supra, și anume prin declarațiile

succesorului părții vătămate, declarațiile martorilor și probele scrise cercetate din

materialele dosarului penal, care au coroborat între ele și au demonstrat incontestabil

vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Prin urmare, instanța de fond întemeiat a pronunțat în privința inculpatului,

sentința de condamnare și corect a ajuns la concluzia că acesta este vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Totodată, instanța de fond eronat a aplicat în privința inculpatului prevederile

art. 90 Cod penal, or alegațiile avocatului Tudor Barbă cu privire la faptul că acesta a

dat dovadă de căință sinceră, au fost respinse, deoarece inculpatul din start, sub diferite

pretexte, care nu și-au găsit o justificare, a încercat să inducă în eroare organul de

urmărire penală, menționând că era inconștient, iar ulterior a invocat că nu-și amintește

de cele întâmplate, motiv din care s-a ajuns la concluzia că în privința inculpatului nu

ar fi rațional de a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal, dar este posibil de aplicat

prevederile art. 90/1 Cod penal.

Instanța de fond a aplicat la caz prevederile art. 90 Cod penal, însă argumentarea

adusă în favoarea acestei concluzii nu este suficientă.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal prerogativa instanței de judecată constituie să

aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a pedepsei

și în formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege și anume întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea

6

faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte care privesc

personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

Prin urmare, termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește luând în considerație și personalitatea infractorului, care include date privind

gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii, iar dispunerea executării pedepsei cu închisoarea poate avea loc doar

atunci când o soluție nu poate fi primită în virtutea restricțiilor legale, sau scopul

pedepsei nu poate fi atins altfel.

Respectiv, circumstanțele reținute de instanța de fond nu sunt incomensurabile,

în raport cu urmările prejudiciabile survenite, adică decesul unei persoane, respectiv

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare, nu este proporțională cu faptele prejudiciabile săvârșite.

Un alt aspect, care nu a fost abordat suficient de către instanța de fond, la

individualizarea executării pedepsei este și faptul că scopul pedepsei poate fi atins fără

executarea deplină a acesteia.

Sub acest aspect, norma penală imputată inculpatului, este instituită de legislator

pentru a fi apărate relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier și sănătatea

persoanelor, în contextul în care la moment un număr mare de încălcări a regulilor de

securitate a circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport, de către

conducătorii autovehiculelor în Republica Moldova duc în cote majore la vătămări

corporale și decesuri.

Deci, în situația în care în urma săvârșirii infracțiunii de încălcarea a regulilor de

securitate a circulației rutiere de către inculpat, cu cauzarea decesului, aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, în prezenta speță, nu va avea un impact scontat asupra

atingerii scopului pedepsei penale, prevăzute la art. XXX alin. (2) Cod penal și anume

restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Ținând cont de toate circumstanțele cauzei, cât și de materialul probat anexat,

atestă că motivarea expusă de instanța de fond este justificată de a aplica la speță

prevederile art. 90/1 alin. (1) Cod penal, care prevede că în cazul în care instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în

penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele

condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei.

Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.

Or, pentru fapta comisă, deși din imprudență, luându-se în considerație

comportamentul inculpatului pe parcursul examinării speței cât și la faza de urmărire

penală, Scurtu Iurie va fi condamnat cu suspendarea parțială a executării pedepsei (art.

901 Cod penal) și nu cu suspendarea condiționată integrală a pedepsei (art. 90 Cod

penal), după cum eronat a reținut instanța de fond.

7

Astfel, la caz, s-au constatat ca fiind întemeiate alegațiile acuzatorului de stat și

a succesorului părții vătămate care au indicat că instanța de fond eronat a aplicat în

privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, or comportamentul acestuia la faza

de urmărire penală cât și în procesul de examinare a speței a pledat mai mult pentru

nevinovăția sa în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

invocând existența cazului fortuit prevăzut de art. 20 Cod penal, iar atitudinea corectă

prin care inculpatul a recunoscut de principiu fapta ce i se încriminează și regretat fapta

comisa, așa cum a reținut instanța de fond nu echivalează cu recunoașterea vinovăției

și căința sinceră.

Deci, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, urmează a stabilit inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 901 Cod penal, prima parte a pedepsei cu închisoare pe termen de

2 ani de către inculpat se va executa în penitenciar de tip deschis, a doua parte a

pedepsei pe termen de 2 ani se suspendă cu stabilirea unei perioadei de probațiune de

2 ani.

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul invocă că a fost comisă infracțiunea din imprudență, iar inculpatul

nu și-a dorit consecințele prejudiciabile survenite.

Pe parcursul examinării cauzei penale, acesta și-a cerut scuze de la succesorul

părții vătămate și a confirmat că regretă cele întâmplate, fapte menționate și în sentință.

Mai mult, inculpatul nu are antecedente penale sau contravenționale active la

momentul săvârșirii infracțiunii, se caracterizează pozitiv la locul de muncă și

domiciliu, starea de sănătate este precară, având insuficiență cardiacă și suferind de

claustrofobie, are o vârstă înaintată de XX ani, nu și-a manifestat dezacordul față de

prejudiciul moral dispus spre achitare de prima instanță, deși este o sumă impunătoare,

circumstanțe, care nu au fost just apreciate de instanța de apel, la individualizarea

pedepsei și selectarea modului de executare a acestuia.

Dat fiind faptul că inculpatul a fost privat de dreptul de a conduce mijloace de

transport, prevenirea de săvârșire a unor noi infracțiuni de acest gen este reală, iar

multitudinea circumstanțelor, precum vârsta înaintată, lipsa de antecedente penale,

caracteristica pozitivă la locul de muncă și domiciliu, intenția de a repara prejudiciul

moral și faptul că și-a cerut scuze de la partea vătămată, confirmând că regretă cele

întâmplate, căindu-se sincer, denotă că corijarea făptuitorului ar fi posibilă prin

aplicarea unei pedepse penale, fără privarea de libertate, cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei și aplicarea unui termen de probă.

Subsecvent, prezentul recurs este declarat doar împotriva laturii penale din

decizie, cu latura civilă, inculpatul este de acord, expediind în adresa succesorului părții

vătămate o cerere prin care și-a exprimat intenția de a achita prejudiciul moral în

mărime de 250.000 lei în tranșe, timp de 5 ani, deși este o sumă impunătoare, iar

privarea de libertate a acestuia ar împovăra executarea acestei prevederi din decizia

judecătorească.

În drept, recursul, este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

8

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul Penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Potrivit

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri - instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței (pct. 5. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările precise, relevate în descriptivul hotărâriii atacate,

care ar fi esența și erorile concrete de drept a circumstanțelor că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și care sunt acestea, că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, dar raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, care

i-ar fi afectat soluția, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor

atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar a

apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Totodată, potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

nu îndeplinește cerințele de conținut.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

9

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au

ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale

se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana

celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică

o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În consecutivitatea enunțată, instanța de apel just a concluzionat că în cazul în

care inculpatul nu are antecedente penale și este caracterizat pozitiv, se află la vârsta

ce depășește plafonul de 60 ani, dar a săvârșit o infracțiuni gravă, soldată cu consecințe

ireparabile - decesul unei persoane, care se pedepsește în exclusivitate cu închisoare de

la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, nu a recuperat

prejudiciul cauzat succesorului părții vătămate, chiar și în prezența circumstanțelor

invocate de recurent, o pedeapsă penală mai blândă decât cea aplicată de instanța de

apel, ar fi inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, cu persoana inculpatului, cât și cu scopului pedepsei penale

sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia precum și prevenirii de

săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele și probele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 90 alin. (1) Cod penal, art. 27, 101, 414 alin.

(1) și (2) Cod de procedură penală, instanța poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, judecătorul apreciază probele în conformitate

10

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens

decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul vizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza

sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i s-au aplicat

pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat (pct. 5. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Andrei Berescu,

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 24 februarie 2022,

în privința lui Scurtu Iurie XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 12 august 2022.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Boico

11