1ra-785/22 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-785/22 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-785/22

1-20160181-01-1ra-24052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Plămădeală Ghenadie,

examinând, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către avocatul Iorga Emil în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 06 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Samțov Nichita XXXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 21.12.2020 – 19.07.2021.

Instanța de apel: 10.08.2021 – 06.12.2021.

Instanța de recurs: 24.05.2022 – 13.07.2022.

A C O N S T A T A T :

Samțov Nichita a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și condamnat în baza acestei legi la o

pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

A fost admisă acțiunea civilă a părții vătămate Camerzan Oxana și s-a

dispus a fi încasat din contul lui Samțov Nichita în beneficiul lui Camerzan

Oxana, prejudiciul material în sumă de 7 000 (șapte mii) lei.

constatat că, inculpatul Samțov Nichita, la 26 octombrie 2020, în perioada de timp

cuprinsă între ora 10:00 și ora 13:00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, prin acces liber, a pătruns în scara blocului locativ amplasat

pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 123, mun. Chișinău, de unde, în mod tainic, a sustras

o bicicletă de model „Crosser”, de culoare albă combinat cu sur și albastru, la preț de

7 000 lei, care aparținea părții vătămate Camerzan Oxana, după care cu bunul

sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel cauzându-i victimei, daune în

proporții considerabile.

Potrivit sentinței, inculpatul Samțov Nichita, la momentul examinării

1

cauzei penale în prima instanță, se deținea în Penitenciarul nr. 13, aflându-se

în stare de detenție pe o altă cauză penală, iar potrivit procesului-verbal de

refuz al deținutului pentru deplasarea la judecată din 17 iunie 2021, 23 iunie

2021 și 08 iulie 2021, acesta a refuzat escortarea la sediul instanței, în pofida

faptului că potrivit datelor medicale prezentate de administrația locului de

detenție, inculpatul putea fi escortat, refuzul fiind confirmat de administrația

locului de detenție.

În sentință s-a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 321 alin.

(2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de judecată a decis examinarea

cauzei penale în lipsa inculpatului, din motiv că acesta fiind în stare de arest,

refuză să fie adus în instanță pentru judecarea cauzei și refuzul lui este

confirmat de administrația locului de detenție.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Samțov

Nichita a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal

– furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

făcută recalificarea acțiunilor săvârșite de către Samțov Nichita potrivit

prevederilor art. 186 alin. (1) Cod penal.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat

că:

- mărimea prejudiciului nu a fost dovedită prin probe necesare și

suficient, deoarece la dosar lipsesc o expertiză merceologică sau cel puțin un

raport de evaluare care să constate la zi prețul unei biciclete de felul celei

sustrase, nu a fost prezentată nici măcar informația de pe site-urile oficiale și

de specialitate care să prezinte prețurile comparative a unor astfel de

biciclete. La dosar nu este anexat bonul de plată care să ateste suma de

procurare a bicicletei. Instanța de judecată a apreciat prejudiciul ca

considerabil pentru victimă, reieșind din declarația acesteia care din

constatările instanței s-a referit la salariul în sumă de 1 200 lei, pe când

potrivit declarațiilor părții vătămate aceasta primește un salariu de 12 000 lei,

pe lângă care mai este susținută financiar de către părinți, argumente potrivit

cărora aprecierea prejudiciului ca considerabil este una eronată, aprecierea

fiind bazată numai pe părerea subiectivă a părții vătămate;

- semnul calificativ „prin pătrundere” nu a fost dovedit, ori atât din

declarațiile inculpatului, cît și ale părții vătămate, sustragerea bicicletei a avut

loc prin acces liber;

2

- acțiunea civilă urma să fie admisă în principiu, deoarece la dosar

lipsesc documente confirmative, o expertiză de specialitate sau alte probe

care să indice prețul bicicletei sustrase, iar la caz este insuficientă poziția

subiectivă a victimei cu privire la prețul bicicletei, pe care, mai mult ca atât, a

primit-o ca cadou.

decembrie 2021 a fost respins ca nefondat, apelul avocatului Iorga Emil în

numele inculpatului și menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept, just a ajuns la concluzia că, inculpatul Samțov Nichita a

săvârșit infracțiunea prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d), c) Cod penal, după

indicii calificativi – furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

prin pătrundere în alt loc pentru depozitare cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Cu referire la motivele invocate de inculpat, precum că prima instanță a

adoptat soluția incorectă de condamnare și că urma a fi atras la răspundere în

baza art. 186 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a constatat că prima instanță

nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în

partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor

infracționale, stabilirea și individualizarea pedepsei.

Instanța de apel a considerat că aceste afirmații ale inculpatului

reprezintă opinia subiectivă, or, prima instanță în sentință corect și justificat

și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d), c) Cod penal, luând

în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire

penală și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100

al. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire

la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită

cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

S-a menționat în decizie că inculpatul Samțov Nichita, în ședința primei

instanțe nu s-a prezentat, cauza penală fiind examinată în lipsa sa, iar în

ședința instanței de apel, s-a prezentat, declarând că învinuirea adusă îi este

clară, vina o recunoaște, de cele comise îi pare rău și se căiește sincer.

Instanța de apel a considerat dovedită în afara dubiilor rezonabile vina

3

inculpatului Samțov Nichita în comiterea furtului, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, prin

pătrundere în loc pentru depozitare, art. 186 alin. (2) lit. d), c) Cod penal, prin

probele: declarațiile părții vătămate Camerzan Oxana, depuse în prima

instanță, declarațiile martorului Popov Alexandr depuse în prima instanță,

procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică din 26

octombrie 2020, procesul-verbal de examinare a obiectului din 11 noiembrie

2020.

Descriind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. d), c) Cod penal, instanța de apel a conchis că, la caz, obiectul

juridic al infracțiunii l-a constituit bicicleta, cu costul de 7 000 lei; a fost

adeverită pe deplin intenția inculpatului Samțov Nichita de sustragerea pe

ascuns a bunului părții vătămate, cu scop de cupiditate, or, însă-și inculpatul

a recunoscut faptul că are careva datorii față de fratele său și are calitate de

subiect.

Referitor la argumentele apărării ce țin de recalificarea acțiunilor lui

Samțov Nichita, instanța de apel a menționat că, răspunderea se agravează

dacă infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 186 Cod penal este săvârșită prin

pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință, iar la caz

inculpatul nu a avut un temei legal pentru a pătrunde în scara blocului

locativ, prin urmare scopul de sustragere a apărut la făptuitor până la

pătrunderea lui în încăperea respectivă, care este apreciată la caz drept loc

pentru depozitare, inculpatului fiindu-i just imputată agravanta - prin

pătrundere în loc pentru depozitare.

Constatarea instanței de apel a reieșit din faptul că, inculpatul a intrat în

scara blocului locativ având scopul sustragerii averii altei persoane,

circumstanță care just a fost apreciată drept ,,loc de depozitare”, fiind atestată

cu certitudine intenția inculpatului de a sustrage bunul părții vătămate, iar

prima instanță corect a calificat infracțiunea în baza art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal.

Cu referire la argumentele apărării, că nu a fost stabilit prejudiciul

considerabil cauzat victimei, instanța de apel a atestat că partea vătămată a

declarat că costul bicicletei sustrase este de 7 000 lei, iar salariul pe care-l

încasează lunar este unul de 1 200 lei, lucru care a fost apreciat drept unul

credibil și necombătut prin alte careva probe de către partea apărării, prin

urmare prima instanță corect a calificat infracțiunea în baza art. 186 alin. (2)

lit. c) Cod penal.

Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului Samțov

Nichita, instanța de apel a reținut că prima instanță a ținut cont de

prevederile articolelor 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea

4

infracțiunii săvârșite – mai puțin grave, de personalitatea inculpatului, care

anterior a fost judecat, prezența circumstanței agravante - săvârșirea unei

infracțiuni de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară.

În decizie s-a menționat că, instanța de apel, efectuând o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind

în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și

după săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat că, în coraport cu fapta

comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului,

corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub

formă de 2 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către prima instanță,

este echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor

pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

avocatul Iorga Emil în numele inculpatului, prin care neinvocând incidența

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea

recursului, casarea sentinței și a deciziei, rejudecarea cauzei, pronunțarea

unei noi hotărâri cu recalificarea acțiunilor săvârșite de către Samțov Nichita

potrivit art. 186 alin. (1) Cod penal și admiterea în principiu a acțiunii civile.

5.1 În motivarea recursului declarat, recurentul invocă argumente

similare celor indicate anterior în apelul depus, suplimentar menționând

următoarele:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței;

- faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- semnele calificative ale infracțiunii de furt prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. d), c) Cod penal nu au fost dovedite;

- concluziile instanței au fost bazate pe presupuneri;

- instanța de fond neîntemeiat a încadrat acțiunile inculpatului în baza

art. 186 alin. (2) lit. d), c) Cod penal, deoarece neîntemeiat a reținut mijloacele

de probă care nu întrunesc condițiile legalității, pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității acestora și toate în ansamblu din punct de vedere al

coraborării lor.

5

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că, în recursul declarat nu este indicat nici un temei

din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă

apărătorul invocă dezacordul cu hotărârile instanțelor de fond, considerând

că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, iar

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că criticile recurentului se

încadrează în temeiurile de recurs prevăzute la pct. 6) și 12) a alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, în esență avocatul Iorga Emil în numele

inculpatului critică decizia în partea încadrării juridice a acțiunilor

inculpatului Samțov Nichita, considerând că la caz nu a fost probată

comiterea infracțiunii prin pătrundere în loc pentru depozitare și urmarea

prejudiciabilă - cauzarea prejudiciului considerabil victimei.

Colegiul penal precizează că recurentul, referindu-se la pct. 6 din norma

menționată a indicat de fapt că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

6

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței, însă fără a-și argumenta solicitarea prin situație

concretă.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus la menținerea sentinței primei instanțe, or în fapt, decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

ea fiind legală și întemeiată, or, motivarea hotărârii este un proces de analiză

și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cît sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat

corect de a menține soluția primei instanțe.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile articolelor

27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, cât și a indicat toate

circumstanțele ce rezultă din acestea și a făcut o coroborate în ansamblu în

sensul art. 101 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal menționează că instanța de apel a dat răspuns la

toate argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra

acestora.

Totodată, Colegiul penal atestă că temeiul pentru recurs prevăzut de pct.

12 alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală (faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită), la fel nu este incident în cauza penală dată, din

următoarele considerente.

Una din chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța

de apel, potrivit art. 414 Cod de procedură penală, este dacă infracțiunea a

fost corect calificată.

Art. 113 Cod penal stipulează că, prin calificare a infracțiunii se înțelege

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală și că, aceasta se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele

care efectuează urmărirea penală și de către judecători.

7

Instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului

precum că, lipsește semnul calificativ „prin pătrundere”. În cazul dat,

Colegiul precizează că, din punct de vedere juridic, pătrunderea în alt loc

pentru depozitare trebuie întotdeauna să fie ilegală. Aceasta înseamnă că

făptuitorul nu trebuie să posede dreptul de apariție în genere sau în anumite

momente în alt loc pentru depozitare, atunci când el se află totuși acolo, în

pofida interdicției sau fără știrea și consimțământul persoanelor abilitate, fie

pe calea înșelării acestora.

Prin “alt loc pentru depozitare” - se are în vedere sectorul de teritoriu

sau dispozitivul care este destinat, adaptat sau special utilat pentru păstrarea

permanentă sau provizorie a bunurilor și care este înzestrat în acest scop cu

anumite accesorii ce împiedică pătrunderea în el (mecanisme de zăvorîre,

sigilii, îngrădituri etc.) sau este asigurat cu pază (paznici, mecanisme de

semnalizare, camere video de supraveghere non-stop etc.), pentru a

împiedica accesul la bunurile depozitate (Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție a Republicii Moldova nr. 23 din 28.06.2004 Cu privire la practica judiciară

în procesele penale despre sustragerea bunurilor).

Colegiul penal consideră întemeiată concluzia instanței de apel, potrivit

căreia, la caz inculpatul nu a avut un temei legal pentru a pătrunde în scara blocului

locativ, prin urmare scopul de sustragere a apărut la făptuitor până la pătrunderea

lui în încăperea respectivă, care este apreciată la caz drept loc pentru depozitare.

Totodată, susține următoarea constatare a instanței de apel: inculpatul a

intrat în scara blocului locativ având scopul sustragerii averii altei persoane,

circumstanță care just a fost apreciată drept ,,loc de depozitare”, fiind atestată cu

certitudine intenția inculpatului de a sustrage bunul părții vătămate.

După cum s-a menționat anterior, instanța de apel a respectat

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, probelor analizate le-a dat o

apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, care coroborate în ansamblu confirmă și vinovăția inculpatului în

săvârșirea faptei ilicite de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane,

prin pătrundere în alt loc pentru depozitare.

Instanța de recurs respinge, de asemenea ca neîntemeiat argumentul

recurentului precum că, mărimea prejudiciului nu a fost dovedit.

În acest caz, Colegiul penal menționează prevederile art. 126 alin. (2)

Cod penal, potrivit cărora, caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se

stabilește luându-se în considere valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor

pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute,

alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în

cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege – gradul lezării

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

8

Circumstanța agravantă “cu cauzarea de daune în proporții

considerabile” are un caracter estimativ. Ea nu este formalizată prin

prevederi legale, așa cum este cazul “proporțiilor mari” sau al “proporțiilor

deosebit de mari”, ori al “proporțiilor mici”. Explicația constă în aceea că în

societate există o stratificare patrimonială accentuată dintre diferite grupuri

sociale. Prin urmare, una și aceeași valoare materială a bunului este

interpretată în mod diferit de reprezentanții păturii socialmente vulnerabile și

de reprezentanții păturii avute. În consecință, caracterul considerabil al

daunei depinde, în primul rând, nu atât de costul celor sustrase, cât de

totalitatea factorilor care determină starea materială a victimei.

Prima instanță și cea de apel, cu referire la caracterul considerabil al

pagubei materiale cauzate prin infracțiune, corect au reținut ca pertinente,

concludente, veridice și utile declarațiile părții vătămate Camerzan Oxana,

care atât la urmărirea penală, cât și în instanțele de judecată a declarat că

prejudiciul material cauzat prin acțiunile infracționale ale lui Samțov Nichita

constituie daune în proporții considerabile, odată ce costul bicicletei sustrase

este de 7 000 lei, iar dânsa are un salariu de 1 200 lei.

În urma celor relatate, instanța conchide că, criticile formulate de

recurent enunțate la pct. 5.1 din prezenta decizie, au fost obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator al cauzei

penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care

au adus la pronunțarea hotărîrilor recurate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă

concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale

cauzei, temeiurile invocate de recurent nu persistă în cauză, iar hotărârile

atacate sunt legale și întemeiate, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Iorga Emil

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 06 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Samțov

Nichita XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 11 august 2022.

9

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

10