1ra-397/22 — art. 187 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-397/22 — art. 187 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-397/22
1 -21033977-01-1ra-17032022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
22 iunie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte –Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,
examinând în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a
recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție
Cahul, Tomița Mihail împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel
Cahul din 08 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui
Meșcereacov Denis xxxxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 05.03.2021 – 30.07.2021;
Instanța de apel: 18.08.2021 – 08.12.2021;
Instanța de recurs: 17.03.2022 – 22.06.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 30 iulie 2021,
pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,
Meșcereacov Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 187 alin. (1) Cod penal și condamnat în baza acestei Legi la o
pedeapsă sub formă de 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei cu închisoarea stabilită lui Meșcereacov Denis pe un termen
de probațiune de 1 (un) an, cu obligarea acestuia să urmeze un tratament în caz
de alcoolism și narcomanie.
Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a
constatat că, Meșcereacov Denis, la 12 ianuarie 2018, aproximativ la ora 14.30,
aflându-se pe teritoriul SRL „Construct Univers", amplasat în mun. Cahul, str.
xxxxxx, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, considerând ca nu este văzut
de nimeni deși pe teritoriul SRL „Construct Univers” mai erau și alte persoane, a
sustras pe ascuns un rulou de plasa metalică RABIȚA 35x35, ce aparține SRL
„Construct Univers” cu costul de 413 lei, fapt care a fost văzut de către vânzătorul,
care a ieșit din urma lui și i-a solicitat să se oprească, la Meșcereacov Denis a grăbit
1
pasul și a părăsit locul infracțiunii, intrând în posesia bunului sustras cauzând părții
vătămate, un prejudiciu material în suma totala de 413 lei.
Astfel, acțiunile lui Meșcereacov Denis au fost încadrate juridic de prima
instanță, în baza prevederilor art. 187 alin. (1) din Codul penal, cu semnele de
calificare „Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane”.
Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului
Cahul, Iepure Andrei, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a
sentinței, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Meșcereacov
Denis, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
inculpatul Meșcereacov Denis, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 187 alin. (l) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod
de procedură penală, să-i fie stabilită o pedeapsa sub formă de închisoare pe
termen de 2 ani și 6 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu
luarea acestuia sub strajă imediat în sala de ședințe; termenul executării
pedepsei, a-l calcula din data pronunțării deciziei, cu includerea în termenul
executării pedepsei a perioadei aflării acestuia în stare de arest preventiv
29.07.2021-30.07.2021, în timpul executării pedepsei, a-l supune pe Meșcereacov
Denis tratamentului medical forțat de alcoolism și narcomanie; în rest, a lăsa
sentința fără modificări.
3.1 În conținutul cererii de apel depuse, procurorul a invocat că:
- la stabilirea pedepsei nu s-a ținut cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 din Codul penal și anume
gravitatea infracțiunii săvârșite, care se încadrează în categoria celor mai puțin
grave, de persoana celui vinovat, care are antecedente penale stinse, se
caracterizează negativ la locul de trai, de conduita sa în cadrul procesului penal,
care a fost anunțat în căutare în instanța de judecată, de absența circumstanțelor
atenuante și prezența circumstanțelor agravante prevăzute la art. 77 alin. (l) lit.
a) și j) Cod penal, - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost
condamnată pentru infracțiune similară, prin sentința Judecătoriei Cahul din
25.12.2000, în baza art. 119 alin.(3) Cod penal (f.d.45-47) și sentința Judecătoriei
Cahul din 02.04.2004 în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal (f.d. 42),
săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de
consumarea alcoolului, Meșcereacov Denis declarând instanței în cadrul
audierii sale că a comis infracțiunea, deoarece se afla în stare de ebrietate
alcoolică, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, cât și de poziția părții vătămate;
- eronat s-a constatat că nu este rațională executarea pedepsei reale cu
închisoare de către Meșcereacov Denis;
- Meșcereacov Denis la locul de trai se caracterizează negativ (f.d. 39), se află
la evidența medicului narcolog (f.d. 36), la evidența medicului psihiatru nu se
2
află (f.d.37), are antecedente penale stinse (f.d. 34, 42, 44, 45-47), astfel nu există
careva impedimente legale pentru aplicarea pedepsei solicitate de către
acuzator;
- scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni de către Meșcereacov
Denis poate fi atins doar prin izolarea efectivă a acestuia de societate, adică prin
aplicarea pedepsei sub formă de închisoare. Mai mult, această măsura coercitivă
va avea un efect pozitiv de prevenție generală și va fi un garant și o asigurare că
relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, sunt apărate și
violarea lor este contracarată și pedepsită;
- reieșind din faptul că Meșcereacov Denis se află la evidența medicului
narcolog (f.d. 36), și a declarat instanței sub jurământ, că a comis infracțiunea
din motiv că se afla în stare de ebrietate alcoolică, sunt întrunite prevederile art.
103 alin. (l) și (3) Cod penal.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 decembrie
2021 a fost respins ca nefondat, apelul procurorului în Procuratura raionului
Cahul, Iepure Andrei și menținută sentința fără modificări.
4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că probe noi
la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost administrate și n-au fost
cercetate suplimentar probele administrate de către instanța de fond, așa cum
nu au solicitat-o părțile.
Instanța de apel, analizând materialele cauzei în raport cu normele relevante
la caz, a constatat că, instanța de fond a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor
art. 3641 alin. (1) și (4) al Codului de procedură penală, opțiunea primei instanțe
privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în cadrul
urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură
penală, fapt ce a condiționat concluzia că instanța de apel nu este în drept a
reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima
instanță.
Verificând aspectele de drept, instanța de apel a statuat că, la pronunțarea
sentinței, instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept
și just a făcut concluzia că fapta penală reținută în culpa lui Meșcereacov Denis,
care a sustras în mod deschis bunurile părții vătămate SRL „Construct
Univers”, se încadrează în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, conform indicilor:
Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane.
Instanța de apel a constatat că, la judecarea cauzei instanța de fond corect a
examinat și acceptat cererea inculpatului privind judecarea cauzei în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, considerând că din probele
administrate rezultă că, fapta inculpatului este stabilită și există suficiente date
cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, iar
prima instanță just a apreciat că, din probele administrate în cursul urmăririi
3
penale rezultă că, fapta a avut loc și a fost săvârșită de către inculpatul
Meșcereacov Denis în circumstanțele descrise mai sus.
Instanța de apel a concluzionat că, la stabilirea și individualizarea pedepsei
pentru inculpatul Meșcereacov Denis, prima instanță nu a admis abateri de la
criteriile de individualizare a pedepsei, a respectat în acest sens și prevederile
art. 61 Cod penal, a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și
gradul pericolului social al infracțiunii comise, circumstanțele ce atenuează sau
agravează răspunderea penală, influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului.
Instanța de apel a reținut că, la caz, drept circumstanțe atenuante în
conformitate cu art. 76 alin. (1) lit. l) Cod penal, în privința lui Meșcereacov
Denis este expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii, a cel puțin 2/3 din
termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru
această infracțiune, sau depășirea termenului rezonabil pentru examinarea
cazului, ținându-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată
de făptuitor; iar în calitate de circumstanțe agravante prin prisma prevederile
art. 77 Cod penal, a fost reținută săvârșirea infracțiunii de către o persoană care
anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, prin sentința
Judecătoriei Cahul din 25.12.2000, în baza art. 119 alin. (3) Cod penal (f.d. 45-47)
și sentința Judecătoriei Cahul din 02.04.2004 în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d)
Cod penal (f.d. 42).
Instanța de apel a stabilit că, prin prisma art.16 Cod penal, infracțiunea
comisă de Mescereacov Denis prevăzută de art. 187 alin. (l) Cod penal face
parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar la stabilirea pedepsei,
inculpatul a beneficiat de o reducere, cu o pătrime din limitele pedepsei în cazul
pedepsei sub formă de amendă și cu o treime a limitelor pedepsei sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității și pedepsei cu închisoare (prin
prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală).
Instanța de apel a menționat că, prima instanță, stabilindu-i inculpatului
pedeapsă cu suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoarea, a ținut cont și
de faptul că, pedeapsa echitabilă se stabilește în conformitate cu principiul
individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale
de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de
judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil
al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,
caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau
agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra
corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, instanța de apel a constatat că, pedeapsa aplicată inculpatului este
4
proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și va fi suficientă pentru
restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii
societăți, perturbate prin infracțiune și va contribui la realizarea scopului de
corectare a inculpatului, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către
inculpat cât și de către alte persoane. Or, restabilirea echității sociale reprezintă
o valoare supremă în societate și este garantată de art. 1 alin. (3) din Constituția
Republicii Moldova.
Instanța de apel a reținut că, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze
suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Astfel,
raționamentul de suspendare condiționată a pedepsei cu închisoare are la
origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,
atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală
și de judecare a cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta
social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita
infractorului, or la caz inculpatul s-a căit sincer de cele comise și fiind prezent în
instanța de fond, a dat asigurări că pe viitor nu va mai comite fapte antisociale.
Instanța de apel a constatat că corectarea inculpatului și respectarea ordinii
publice de către inculpatul Meșcereacov Denis se impune prin sancțiunea
anulării suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea, ceea ce îl
stimulează pe inculpat să nu mai comită abateri.
În consecință, instanța de apel a considerat că, just prima instanță a conchis
aplicabilitatea, la caz, anume a acestei pedepse, concluzie îndreptată spre
restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și de alte persoane,
pedeapsă care se manifestă a fi corectă, echitabilă și legală, ținându-se cont și de
prevederile art. 61 Cod penal.
Instanța de apel a relevat că prima instanță, prin prisma art. 90 alin. (6) lit. c)
Cod penal, a reținut necesitatea de a-l obliga pe Meșcereacov Denis să urmeze
un tratament în caz de alcoolism și narcomanie, în contextul aflării inculpatului
Meșcereacov D. la evidența medicului narcolog cu diagnoza narcomanie și
alcoolism cronic gr. I (f.d. 36). În termenul pedepsei fiind inclus timpul aflării
persoanei sub arest preventiv până la judecarea cauzei, calculându-se o zi
pentru o zi, astfel instanța de fond a constatat că Meșcereacov Denis, a fost
reținut la data de 29 iulie 2021 ora 10.40 până la 30 iulie 2021 în baza încheierii
Judecătoriei Cahul, sediul Central din 23 iulie 2021 prin care a fost aplicată
măsura preventivă arestul preventiv, și a inclus perioada respectivă în termenul
pedepsei.
Tot în acest context, instanța de apel a menționat că prima instanță a revocat
măsura preventivă arestarea preventivă, aplicată lui Meșcereacov Denis pe un
termen de 30 de zile prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Central din 23
5
iulie 2021, fiind dispusă liberarea imediată a inculpatului Meșcereacov Denis de
sub strajă în sala de judecată.
Referitor la poziția acuzatorului de stat, precum că pedeapsa aplicată este
prea blândă în contextul personalității inculpatului care se caracterizează
negativ, se află la evidența medicului narcolog, are antecedente penale, instanța
de apel a menționat faptul că, condamnarea cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei este o măsură de politică penală fundamentată pe
convingerea că, îndreptarea condamnatului este posibilă fără a fi izolat de
comunitate, de familie, de societate. Această instituție juridică a fost instituită
întru realizarea scopului pedepsei fără ca condamnatul să fie izolat de societate,
acesta fiind supus unui termen de încercare, fără executarea efectivă a acesteia,
evitându-se dezavantajele pe care le atrage după sine privațiunea de libertate:
desprinderea condamnatului de familie și de modul de viață obișnuit.
Cât privește pedeapsa stabilită inculpatului Meșcereacov Denis, instanța de
apel a reținut că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61
și 75 Cod penal, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a
pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, de persoana celui vinovat, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, că infracțiunea comisă
de inculpat face parte din categoria celor intenționate, pentru care legea penală
prevede închisoare, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare, cu aplicarea
prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.
Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond întemeiat a
concluzionat că este posibil corectarea inculpatului și prin suspendarea
condiționată a pedepsei cu închisoarea față de Meșcerteacov Denis, or
reeducarea acestuia fiind posibilă, fără izolarea lui de societate. Această
concluzie fiind întemeiată pe prevederile legislației naționale și cele
internaționale, cu acordarea eficienței prevederilor art. 61 Cod penal, așa cum,
inculpatul s-a căit sincer de cele comise, acest fapt a fost luat în considerație la
stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,
a asigurat instanța că nu va mai comite fapte antisociale.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel a notat că, la emiterea sentinței
contestate s-a acordat eficiență prevederilor art. 61, art. 75 Cod penal așa cum, s-
a pus accent pe criteriile generale de individualizare a pedepsei, pe gravitatea
infracțiunii săvârșite, pe influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării inculpatului.
Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind supunerea inculpatului
Meșcereacov Denis unui tratament medical forțat prin prisma prevederilor art.
103 alin. (1) și (3) Cod penal în contextul aflării acestuia la evidența medicului
narcolog, instanța de apel a reținut că aplicarea forțată a tratamentului de
6
alcoolemie a inculpatului este contrară legii, dat fiind că la materialele cauzei nu
se regăsește nici o recomandare sau o expertiză medico-legală care să
stabilească că inculpatul Meșcereacov Denis urmează să fie supus forțat unui
tratament medical.
Analizând situația per ansamblu, instanța de apel a considerat că, în
prezentul dosar, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate,
atât din perspectiva dreptului intern cât și al dispozițiilor art. 5 și 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul
în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care invocând
incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal,
solicită admiterea recursului, casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei
de către instanța de apel, în cazul în care eroare judiciară nu poate fi corectată
de instanța de recurs.
5.1 În susținerea recursului, procurorul invocă că:
- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile articolelor 7, 61, 75 Cod
penal, de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii săvârșite, circumstanțele
ce atenuează sau agravează răspunderea, de personalitatea inculpatului,
deoarece înscrisurile caracterizante anexate la materialele cauzei, denotă faptul
că Meșcereacov Denis la locul de trai se caracterizează negativ (f.d. 39); se află la
evidența medicului narcolog (f.d.36), anterior a fost condamnat pentru
infracțiunile similare și a aplicat inculpatului Meșcereacov Denis o pedeapsă
prea blândă;
- instanța de apel neîntemeiat nu a recunoscut în calitatea de circumstanță
agravantă săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate,
provocată de consumarea alcoolului, or, inculpatul Meșcereacov Denis în
cadrul audierii sale în prima instanță a declarat că a comis infracțiunea,
deoarece se afla în stare de ebrietate alcoolică;
- instanța de apel nu a ținut cont și de comportamentul inculpatului după
comiterea infracțiunii, și anume că, chiar dacă inculpatul a recunoscut făptele
imputate în rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei în procedura
simplificată în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (potrivit
art. 3641 Cod de procedură penală), circumstanțele date nu demonstrează că
inculpatul într-adevăr a conștientizat gravitatea infracțiunii săvârșite și s-a
pornit pe calea corijării;
- având în vedere modalitatea comiterii infracțiunii, poziția preluată de
inculpat în faza de judecare a cauzei, ignorarea faptei prejudiciabile și a
pericolului acesteia, ținând cont de pericolul pe care îl prezintă inculpatul
pentru societatea, consideră că doar prin aplicarea pedepsei sub forma de
închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, va putea îngrădi societatea de la
7
manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Meșcereacov Denis;
- la stabilirea pedepsei, instanțele de judecată au interpretat eronat regulile
de individualizare a pedepsei penale, au liberat neîntemeiat pe inculpat
Meșcereacov Denis de pedeapsa penală aplicând prevederile art. 90 Cod penal -
suspendarea condiționată a executării pedepsei penale cu închisoare;
- potrivit părții descriptive a sentinței/deciziei, la aplicarea pedepsei
inculpatului Meșcereacov Denis, instanțele de judecată nu au motivat în nici un
fel oportunitatea aplicării față de condamnat a suspendării condiționate a
executării pedepsei închisorii, inclusiv în raport cu prescripțiile art. 90 alin. (1)
Cod penal, adică concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa
stabilită;
- reieșind din motivele și metodele comiterii infracțiunii, inculpatul se
prezintă a fi o persoană social - periculoasă, și doar privarea de libertate va
putea îngrădi societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea
lui Meșcereacov Denis.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.
427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței
de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise
de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,
este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că
recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Potrivit recursului declarat de către procuror, autorul își întemeiază criticile,
prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod
de procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile în care hotărârea atacată
8
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel; s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că partea
acuzării consideră că inculpatului Meșcereacov Denis i-a fost stabilită o
pedeapsă prea blândă, întrucât acesta anterior a fost condamnat, a comis
infracțiunea în stare de ebrietate, iar corectarea și reeducarea inculpatului nu
este posibilă fără izolarea ultimului de societate, însă analizând argumentele
menționate în raport cu circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca
neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.
Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele
(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de
judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în
practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,
ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se
aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și
respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea ultimului, cât și a altor persoane.
Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute
vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în
limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu
dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului
pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care
atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate
persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de
la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
9
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea
de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,
având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,
ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea
felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Din actele cauzei rezultă că, prin sentința primei instanțe, Meșcereacov
Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187
alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de 2 ani,
pedeapsă suspendată condiționat, în temeiul art. 90 Cod penal pe un termen de
probațiune de 1 an cu obligarea inculpatului să urmeze un tratament în caz de
alcoolism și narcomanie, soluție ce a fost menținută și de instanța de apel.
La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei
inculpatului Meșcereacov Denis, prima instanță a ținut cont de prevederile
articolelor 6, 7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa fiind aplicată în limitele sancțiunii
prevăzute de infracțiunea incriminată, în coroborare cu prevederile art. 3641
Cod de procedură penală.
Astfel, la adoptarea soluției de menținere a sentinței, instanța de apel a
stabilit că prima instanță a reținut că infracțiunea comisă de Meșcereacov Denis
face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, a luat în considerare
personalitatea inculpatului: se caracterizează negativ, se află la evidența
medicului narcolog cu diagnoza narcomanie și alcoolism cronic gr. I (f.d. 36),
anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, prin sentința
Judecătoriei Cahul din 25.12.2000, în baza art. 119 alin. (3) Cod penal (f.d. 45-47)
și sentința Judecătoriei Cahul din 02.04.2004 în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d)
Cod penal (f.d. 42), a recunoscut vinovăției și s-a căit sinceră, a ținut cnt de
conduită inculpatului până și după comiterea infracțiunii imputate.
Totodată, Colegiul penal atestă că instanța de apel întemeiat a reținut la caz
drept circumstanță atenuantă - expirarea, de la momentul comiterii infracțiunii,
a cel puțin 2/3 din termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere
penală, prevăzut pentru această infracțiune, sau depășirea termenului rezonabil
pentru examinarea cazului, ținîndu-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea
nu a fost provocată de făptuitor și drept circumstanță agravantă - săvîrșirea
infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru
infracțiune similară. Iar criticile procurorului expuse în recurs în acest sens,
precum că instanța de apel nu a ținut cont de personalitatea inculpatului și de
circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, sunt neîntemeiate.
Sancțiunea de la art. 187 alin. (1) Cod penal prevede pedeapsa cu amendă în
10
mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în
folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Ținând cont de faptul că examinarea cauzei a avut loc pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute de art.
3641 Cod de procedură penală, inculpatul Meșcereacov Denis a beneficiat de
reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă (limitele noi fiind de la 1 an și 4 luni la
3 ani și 4 luni).
Colegiul penal constată că instanțele de fond au aplicat inculpatului
Meșcereacov Denis cea mai drastică pedeapsă penală prevăzută de sancțiunea
articolului 187 alin. (1) Cod penal – închisoarea, iar în coraborare cu prevederile
art. 3641 Cod de procedură penală, au stabilit o pedeapsă a închisorii echitabilă
pe un termen de 2 ani.
Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând pedeapsa
inculpatului, au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat
aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, cu suspendarea condiționată a
executării ei, în baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante
pentru stabilirea pedepsei, și prin urmare, Colegiul consideră că instanțele
corect au concluzionat că o pedeapsă nonprivativă de libertate, va asigura
scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului
privind aplicarea unei pedepse mai aspre în privința inculpatului Meșcereacov
Denis.
Colegiul penal statuează că instanța de apel corect a menținut sentința
primei instanțe, prin care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă neprivativă de
libertate, conducându-se în prim plan de principiul individualizării pedepsei
(art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a
pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.
În opinia Colegiului penal, instanțele de fond corect au interpretat la caz
regulile de individualizare a pedepsei penale și și-au motivat oportunitatea
aplicării față de inculpatul Meșcereacov Denis a suspendării condiționate a
executării pedepsei închisorii, iar criticile recurentului formulate în acest sens,
sunt neîntemeiate.
Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul
recurentului precum că, pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă, din
considerentul că instanțele de fond, individualizând pedeapsa inculpatului, au
ținut cont de prevederile legale expuse supra și au motivat aplicarea față de
inculpat a pedepsei închisorii, termenul acesteia și modul de executare a ei, în
baza tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea
pedepsei, și prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele corect au
concluzionat că o pedeapsă nonprivativă de libertate și durata executării
acesteia, va asigura scopul pedepsei, din care motiv nu pot fi reținute și celelalte
11
argumente ale recurentului.
Colegiul penal consideră nefondate afirmațiile recurentului, precum că doar
privarea de libertate va putea îngrădi societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest
gen din partea lui Meșcereacov Denis și consideră întemeiată motivarea instanței
de apel:
„condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de
politică penală fundamentată pe convingerea că, îndreptarea condamnatului este
posibilă fără a fi izolat de comunitate, de familie, de societate. Această instituție juridică
a fost instituită întru realizarea scopului pedepsei fără ca condamnatul să fie izolat de
societate, acesta fiind supus unui termen de încercare, fără executarea efectivă a
acesteia, evitându-se dezavantajele pe care le atrage după sine privațiunea de libertate:
desprinderea condamnatului de familie și de modul de viață obișnuit.”
De asemenea, instanța de recurs consideră întemeiate și argumentate
concluziile instanței de apel, conform cărora instanța de fond întemeiat a
concluzionat că este posibil corectarea inculpatului și prin suspendarea condiționată a
pedepsei cu închisoarea față de Meșcereacov Denis, or reeducarea acestuia fiind posibilă,
fără izolarea lui de societate.
Cu referire la argumentul procurorului, precum că instanța de apel
neîntemeiat nu a recunoscut în calitatea de circumstanță agravantă săvârșirea
infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate, Colegiul penal remarcă că pot fi
recunoscute drept circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sînt
strict prevăzute de lege, stabilite de organele de urmărire penală și incluse în
conținutul rechizitoriului (pct. 6 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție cu
privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).
La caz, însă, drept circumstanță agravantă, prevăzută de art. 77 Cod penal,
săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate nu a fost stabilită
și inclusă în conținutul rechizitoriului (Vol. I, f.d. 161-163).
Instanța de recurs atestă că instanța de apel întemeiat a menținut soluția
primei instanțe despre necesitatea obligării lui Meșcereacov Denis să urmeze un
tratament în caz de alcoolism și narcomanie, în temeiul art. 90 alin. (6) lit. c) Cod
penal, conducându-se de faptul aflării ultimului la evidența medicului narcolog
cu diagnoza narcomanie și alcoolism cronic gr. I.
Astfel, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept ce ar genera
casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece instanța de apel s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, soluția adoptată de către
instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicându-se
în conformitate cu prevederile legii penale, este echitabilă în raport cu
circumstanțele cauzei, cu personalitatea inculpatului și pericolul social al
infracțiunii săvârșite.
Totodată, Colegiul penal observă și faptul că, motivele invocate în recursul
12
vizat au constituit deja obiect de examinare în prima instanță și în instanța de
apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra
circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,
conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea
cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20).
Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe
care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, statuează că,
temeiurile invocate de către procuror, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)
Cod de procedură penală, nu s-au confirmat în cauza dată, iar decizia atacată
este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail împotriva deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 08 decembrie 2021, în cauza
penală în privința lui Meșcereacov Denis xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 11 august 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
13