1ra-659/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b,c, 186 alin. 2 lit. b,c CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 11 noiembrie 2021, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Palii Vitalie a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 1 an închisoare și art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 1 an închisoare. Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 an 6 și luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din 11.11.2021.

Instanța de fond a constatat că inculpatul Palii Vitalie, urmărind scop de profit și sustragere pe ascuns a bunurilor materiale ale altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod 1 conștient survenirea acestora, la 24.09.2021, orele 23:30, a pătruns în coridorul blocului locativ de pe str. XXXX, mun. XXXX și dintr-o încăpere destinată păstrării bunurilor locatarilor, pe ascuns a sustras și însușit o bicicletă de model ”Cross-Ride”, fostă în folosință, în valoare de 3000 lei, ce aparține Anei Condrea, a.n. XXXX, cauzând astfel părții vătămate o pagubă materială în proporții considerabile. Tot el, urmărind scop de profit și sustragere pe ascuns a bunurilor materiale ale altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, în una din zilele lunii septembrie 2021, pe timp de noapte, ora nefiind stabilită, a pătruns în coridorul blocului locativ de pe str. XXXX, mun. XXXX de unde pe ascuns a sustras și însușit o bicicletă de model ,,HAIBIHE”, fostă în folosință, în valoare de 2500 lei, ce aparține Nadejdei Grosu, cauzând astfel părții vătămate o pagubă materială în proporții considerabilă. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele incriminate și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală. Dat fiind că probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului, acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina și s-a căit de cele comise, că anterior a fost condamnat pentru fapte similare, că prejudiciul cauzat părții vătămate nu l-a restituit, se caracterizează negativ, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că corectarea și reeducarea lui este posibilă prin aplicarea pedepsei cu închisoare.

Avocatul Vitalii Cebotari a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 140 ore de muncă neremunerată în folosul comunității și art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 140 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, iar potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal - la 200 ore muncă de neremunerată în folosul comunității. Apelantul a invocat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea aspră, or, inculpatul nu a comis infracțiunile în stare de recidivă, pentru a-i stabili cea mai aspră pedeapsă prevăzută în partea specială a articolelor incriminate. Mai mult, instanța nu a luat în calcul faptul că pedeapsa urmează a fi proporțională cu acțiunile comise, astfel, izolarea inculpatului pe un termen de 1 an și 6 luni este una excesivă, or, în privința ultimului putea fi stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, și anume muncă neremunerată în folosul comunității. Totodată, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Închisoarea este una dintre cele mai grave pedepse și se aplică doar în cazurile, când corectarea și reeducarea condamnatului nu este posibilă fără izolarea lui de societate, iar această pedeapsă trebuie să fie una proporțională. 2

Potrivit deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 02 februarie 2022, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează: „În temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal, se înlătură răspunderea penală a lui Palii Vitalie pe art. 186 alin. (2) lit. c), 186 alin. (2) lit. c) Cod penal în temeiul art. 2 alin. (1), (3) a Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală”. Instanța de apel a statuat că la data examinării apelului, sunt în vigoare prevederile Legii RM nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, solicitate de inculpat prin cererea depusă. Astfel, în temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal, potrivit cărui amnistia este actul care are ca efect înlăturarea răspunderii penale (...) și art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ce se referă la temeiurile de încetare a procesului penal, dacă: ...există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, se va dispune în temeiul art. 2 alin. (1) și (3) a legii nominalizate, înlăturarea răspunderii penale a lui Palii Vitalie pe art. 186 alin. (2) lit. c), d); 186 alin. (2) lit, c), d) Cod penal, cu încetarea procesului penal. Respectiv, potrivit art. 2 alin. (1) a Legii RM nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, procesul penal în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi pentru care Cod penal nr. 985/2002 prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de urmărire penală sau la faza de judecare a cauzei, în baza cererii depuse de ei conform alin. (3) art. 2 a Legii. Inculpatul a comis infracțiunile la 24.09.2021, adică până la adoptarea Legii sus menționate, pedeapsa prevăzută pentru faptele comise fiind până la 4 ani închisoare, recunoscându-și vina în săvârșirea faptei incriminate, înaintând cerere cu privire la examinarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, demonstrând căința pentru urmările survenite, prin cererea depusă solicitând și aplicarea amnistiei.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Andrei Formusatii declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Recurentul invocă că instanța de apel, în conținutul deciziei din 02.02.2022, îl liberează pe inculpat de răspundere penală și încetează procesul penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în legătură cu intervenirea amnistiei, Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Astfel, la adoptarea deciziei, instanța de apel a ignorat prevederile art. 6 lit. h) din Legea nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care expres indică la inaplicarea în privința persoanei”... în privința căreia a fost înlăturată anterior răspunderea penală, de trei sau mai multe ori, în temeiul împăcării părților conform prevederilor art. 109 Cod penal”. 3 Or, conform datelor caracteristice, în privința inculpatului anterior a fost aplicat de 3 ori institutul împăcării, ceea ce face imposibilă aplicarea Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Respectiv, prin sentințele Judecătoriei Soroca din 10.07.2008, 07.05.2009, 17.12.2013, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 109 Cod penal, procesele penale în privința inculpatului Palii V. au fost încetate, în legătură cu împăcarea părților. În altă ordine de idei, instanța de apel, în temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal, a înlăturat răspunderea penală a lui Palii V. pe art. 186 alin. (2) lit. c), art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, în temeiul art. 2 alin. (1), (3) a Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar conform sentinței Judecătoriei Soroca din 11 noiembrie 2021, Palii V. a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d), 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la fel fiind indicat și în descriptivul deciziei, iar instanța de apel contradictoriu a motivat soluția pe caz în coraport cu dispozitivul hotărârii. În drept, recursul este bazat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis următoarele erori de drept. Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând cauza în ordine de apel, admite apelul, casând sentința parțial sau total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), și pronunță o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță. În corespundere cu art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele 4 cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. În corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Totodată, conform art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală și a instanțelor judecătorești desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, exceptând doar situațiile când prioritate au reglementările internaționale sau când unele prevederi legale sunt declarate neconstituționale. Potrivit art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod. Astfel, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. Potrivit art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care a intervenit amnistia. Conform art. 285 alin. (2) și (7) Cod de procedură penală, încetarea urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la art. 275 pct. 4)–9) din prezentul cod. Încetarea urmăririi penale și liberarea persoanei de răspundere penală nu pot avea loc contrar voinței acesteia. În acest caz, urmărirea penală continuă. Potrivit art. 350 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă în ședința preliminară s-au constatat temeiurile prevăzute în art. 332, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. Conform art. 332 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în art. 285 alin. (2), instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă. În cazul prevăzut la art. 275 pct. 4), încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit. Potrivit art. 384 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată. Conform art. 389 alin. (1) și (4) pct. 2) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art. 107 din Codul penal. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului. Partea descriptivă a sentinței de încetare a procesului penal 5 trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului penal. Conform art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului. Potrivit jurisprudenței naționale, apelul este o cale de atac ordinară, pentru ca pricina să fie supusă unei noi judecăți, în vederea reformării hotărârii nedefinitive. Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept. Apelul este și o cale de reformare a hotărârii. În cazul admiterii lui, hotărârea atacată este desființată integral sau în parte, iar cauza va primi o nouă rezolvare în instanța de apel. În baza apelului se face o nouă judecată în fond a cauzei, apreciindu-se probele din dosar, utilizându-se și posibilitatea administrării de noi probe (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 - Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 1.). În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr.985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art.6. Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie): a) dispunând neclar în dispozitiv că: „ În temeiul art. 107 alin. (1) Cod penal, se înlătură răspunderea penală a lui Palii Vitalie pe art. 186 alin. (2) lit. c), 186 alin. (2) lit. c) Cod penal în temeiul art. 2 alin. (1), (3) a Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, cu încetarea procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală”, nu a respectat procedura de aplicare a actului de amnistie prevăzute de legea procesual penală enunțată supra. Ori, art. 2 alin. (4) Cod de procedură penală prevede clar că normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod. 6 Prin urmare, normele cu caracter procesual din respectiva Lege cu privire la amnistie, sunt aplicabile doar în măsura în care nu contravin Codului de procedură penală. Astfel, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de instanța de fond, și doar la faza ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) CPP). Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5) CPP), instanțele de fond și de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 CPP), hotărăsc asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei, de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 CPP). În același timp, art. 391 Cod de procedură penală ( ), Sentința de încetare a procesului penal nu prevede că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, cât, de altfel, și a prescripției. Ori, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 al. (5), 384 CPP), doar în cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare. Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 al. (1), art. 7 al. (1) – (8) CPP); b) în descripanță cu descriptivul deciziei, în dispozitiv, neclar și divergent, lipsește cu desăvârșire soluția privind învinuirea inculpatului și în baza art. 186 alin. (2) lit. d), art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal; c) nu a verificat împrejurările speței în raport cu clauzele art. 6 lit. h) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, aspect invocat și de recurent (pct. 4., 5. din decizie). Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este întemeiat. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. 7 Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit, D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Bălți din 02 februarie 2022 în privința inculpatului Palii Vitalie XXXX și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 05 august 2022. Președinte Nadejda Toma Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun Victor Boico 8