1ra-454/22 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP

1ra-454/22 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-454/22

1-20101017-01-1ra-24032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor și Plămădeală Ghenadie

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către inculpatul Poberejnîi Igor și de către avocatul

Cepoi Ina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2022, în cauza penală în

privința lui

Poberejnîi Igor xxxxxx, născut la

xxxxxxxxxxxx, originar și domiciliat

în xxxxxxxxxxxx, str.

xxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.08.2020 – 08.06.2021;

Instanța de apel: 06.07.2021 – 25.01.2022;

Instanța de recurs: 24.03.2022 – 30.05.2022.

A C O N S T A T A T:

08 iunie 2021, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Poberejnîi Igor a

fost recunoscut vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa de 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea stabilită lui Poberejnîi Igor pe un termen

de probațiune de 2 (doi) ani, cu obligarea acestuia să nu-și schimbe domiciliul

fără consimțământul organului competent și să nu frecventeze locuri/localuri

unde se vinde și se consumă alcool pe timp de noapte între orele 22:00-06:00.

Prin aceeași sentință, procesul penal în privința lui Jelimalai Vladimir,

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal, a fost încetat deoarece a intervenit decesul inculpatului, însă în privința

acestuia hotărârea nu se contestă cu recurs ordinar.

Poberejnîi Igor, la data de 30.07.2019, în jurul orei 18:30, împreună cu cet.

1

Jelimalai Vladimir, aflîndu-se pe str. Vasile Coroban nr. 4, din mun. Bălți, avînd

scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane, dîndu-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile și dorind survenirea acestora, profitând de faptul că victima se

afla într-o stare de imposibilitate, au sustras deschis de la Marțiopa Vasilii

ceasul de mână, de culoare albă, cu cureaua de culoare neagră, la preț de 100

lei, ce se afla pe mâna stângă a ultimului și din buzunarul drept al pantalonilor

sportivi în care era îmbrăcat, bani în suma de 350 lei, după ce nereacționând

la rugămintea lui Marțiopa Vasilii de a înceta și a-i restitui bunurile sustrase

s-au eschivat de la fața locului, cauzându-i astfel părții vătămate cet. Vasilii

Marțiopa o daună materială considerabilă în sumă totală de 450 lei.

Prin acțiunile sale Poberejnîi Igor a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane, cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

apel prin care a solicitat casarea parțială a sentinței primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatului Poberejnîi Igor recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, să-i fie excluse

prevederile art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță i-a stabilit inculpatului

o pedeapsă prea blândă, or, acesta a solicitat aplicarea pedepsei de închisoare

pe un termen de 3 ani 4 luni fără amendă, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

A menționat că, prima instanță nu a ținut cont de principiul

individualizării pedepsei, și anume, că infracțiunea săvârșită de inculpat se

referă la categoria infracțiunilor grave și a cauzat daune materiale și fizice

părții vătămate.

A susținut că, prima instanță nu a luat în calcul faptul, că Poberejnîi Igor

anterior a fost condamnat de mai multe ori pentru săvârșirea infracțiunilor

contra patrimoniului, având în acest sens antecedente penale și că careva

circumstanțe care ar motiva aplicarea art. 90 Cod penal nu sunt incidente

cauzei.

A concluzionat procurorul că, prima instanță a pronunțat o sentință

neîntemeiată și nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 16, art. 75 și

art. 61 Cod penal.

25 ianuarie 2022 a fost admis apelul procurorului, casată sentința primei

instanțe în partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

- A fost exclusă dispoziția privind aplicarea față de inculpatul Poberejnîi

Igor a prevederilor art. 90 Cod penal.

- Poberejnîi Igor se consideră condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b),

f) Cod penal, cu stabilirea pedepsei penale de 3 (trei) ani 6 (șase) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

- În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără

2

modificări.

În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că, prima

instanță judecând cauza penală, a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind existența faptei

infracționale, vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcând o

încadrare juridică justă a acțiunilor lui Poberejnîi Igor în baza art. 187 alin. (2)

lit. b), f) Cod penal, totodată corect a apreciat măsura de pedeapsă sub formă

de închisoare și fără amendă, ținând cont de circumstanțele cauzei, persoana

vinovată și urmările survenite.

Instanța de apel a reținut că, prezenta cauză penală a fost judecată în

procedură simplificată și atât la faza urmăririi penale, cât și în prima instanță

și cea de apel, inculpatul Poberejnîi Igor a recunoscut fapta săvârșită,

depunând declarații consecutive referitor la cele comise, acestea coroborând

întru tot cu restul probelor administrate pe caz, ce se conțin în rechizitoriul

din dosarul penal și care au fost reflectate în partea descriptivă a sentinței

primei instanțe.

La fel, instanța de apel a reținut că, soluția primei instanțe se bazează pe

următoarele probe: declarațiile inculpatului Poberejnîi Igor; procesul-verbal

de audiere a părții vătămate Marțiopa Vasilii din 23.08.2019; procesul-verbal

de audiere a martorului Berezovscaia Ana din 31.10.2019; procesul-verbal de

verificare a declarațiilor la locul comiterii infracțiunii din 23.08.2019 (f.d. 122-

123); procesul-verbal de confruntare din 23.08.2019, acțiune petrecută între

Mațiopa Vasilii și Poberejnîi Igor (f.d. 152-153); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 16.07.2020 (f.d. 154-155); procesul-verbal de

confruntare din 16 iulie 2020 efectuată între martorul Ana Berezovscaia și

Jelimalai Vladimir (f.d. 156-157); procesul-verbal de confruntare din

17 iulie 2020 (f.d. 158); procesul-verbal de confruntare din 30 iulie 2020,

efectuată între martorul Arcea Alexandr și Poberejnîi Igor (f.d. 159).

Subsidiar, instanța de apel a concluzionat că, probele administrate pe

cauză corespund cerințelor stipulate de art. 93-101 Cod de procedură penală,

adică sânt pertinente, concludente, veridice, utile pentru a putea fi puse la

baza unei sentințe de condamnare, acestea fiind în coroborare între ele și

demonstrând în deplină măsură vinovăția lui Poberejnîi Igor în sensul

învinuirii înaintate.

Totodată, instanța de apel a conchis că, chestiunea privind necesitatea

executării pedepsei n-a fost individualizată și motivată de către prima instanță

la justa valoare.

Prin urmare, instanța de apel acordând eficiență deplină prevederilor

art. 2, 7, 61, 75-78 Cod penal, a evidențiat că, pedeapsa este echitabilă când ea

impune persoanei vinovate lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă. Pedeapsa este

echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri

3

ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât de către persoana vinovată, precum și de alte

persoane.

Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea,

o pedeapsă prea blândă stabilită generează dispreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni.

În continuare, instanța de apel a menționat că, deși la o primă vedere, în

circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare pentru a fi aplicată

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, totuși prima instanță

urma să efectueze o analiză mult mai complexă și minuțioasă a scopului

pedepsei penale și a individualizării ei.

Așadar, instanța de apel a reținut relevante argumentele procurorului,

precum că infracțiunea a fost comisă de inculpat dat fiind că acesta a admis un

șir de acțiuni, neglijând cerințele legii, unde a sustras deschis bunurile altei

persoane cu aplicarea violenței în grup de persoane, indice ce constituie un

grad sporit al acestei infracțiuni.

Instanța de apel a menționat că, aceste circumstanțe, în care a fost

comisă infracțiunea incriminată inculpatului, a determinat instanța să

concluzioneze asupra incorectitudinii suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii în privința lui Poberejnîi Igor, având în vedere, că

inculpatul a comis o infracțiune gravă din capitolul infracțiunilor contra

patrimoniului, care atentează la valoarea primordială protejată de legea

penală - viața, sănătatea și proprietatea persoanei - circumstanță care nu

putea fi neglijată de prima instanță la constatarea oportunității suspendării

executării pedepsei.

Instanța de apel a găsit întemeiate motivele apelului declarat și a

constatat că, concluzia primei instanțe precum că corijarea inculpatului este

posibilă și prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei, a fost una greșită,

neîntemeiată și din aceste considerente o va exclude, nefiind considerat faptul

că prin această soluție se înrăutățește situația condamnatului.

Subsidiar la cele ce preced, instanța de apel a considerat că prima

instanță greșit și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în

privința inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept,

susținând o poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a

dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte

evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și

greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării ei.

În continuare, instanța de apel desfășurând prevederile art. 62-71, 75 și

90 Cod penal, a statuat că, deși legea nu îngrădește libertatea instanței de

judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a

se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și

4

motiveze hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei,

indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

Prin urmare, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea

pedepsei principale, instanța trebuie să dea o motivare suplimentară, din care

considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real

pedeapsa stabilită. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o

facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu

cazul să o acorde.

În speță, instanța de apel a constatat că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei în privința inculpatului, prima instanță nu au avut în vedere scopul

și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și art.75 Cod

penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care

fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării ei.

Astfel, instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă în

privința inculpatului, nu este în acord cu principiul proporționalității având în

vedere fapta comisă și urmările ei, precum și personalitatea inculpatului.

Instanța de apel a specificat, că prima instanță a ajuns la concluzia că

restabilirea echității sociale și corectarea condamnatului poate avea loc fără

a-l priva de libertate, ținând cont de circumstanțele prezente în acțiunile

inculpatului, că a recunoscut vina, s-a căit și a contribuit la descoperirea

infracțiunii, ceea ce se consideră de către instanța de apel drept o concluzie

eronată, care nu poate fi menținută.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, recunoașterea vinei, căința

sinceră și contribuirea la descoperirea infracțiunii au fost luate în considerație

la aplicarea pedepsei, fiind aplicată o pedeapsă cu reducere, de aceia aceste

circumstanțe nu mai pot fi puse la baza oportunității suspendării pedepsei.

Circumstanțele personale nu pot predomina asupra circumstanțelor

cauzei, consecințelor infracțiunii și celorlalte aspecte care au fost indicate mai

sus.

În continuare, rejudecând cauza, instanța de apel a conchis că în privința

lui Poberejnîi Igor, care a fost condamnat în baza art.187 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal, la 3 ani 6 luni închisoare, fără amendă, urmează a i se stabili

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, această soluție se impune datorită

faptului, că Poberejnîi Igor a fost anterior condamnat de mai multe ori, dar nu

și-a făcut concluziile necesare și din nou a comis o infracțiune intenționată

gravă.

Totodată, instanța de apel a evidențiat că, revendicarea forma nr. 246

indică la anterioarele condamnări, care sunt într-un număr impunător,

sentințele Judecătoriei Fălești din 07 decembrie 2005 și 27 aprilie 2007

indicând la anterioarele conflicte cu legea penală. De asemenea sunt și alte

condamnări, inclusiv peste hotare. Din cazierul contravențional rezultă, că

acesta a fost sancționat anterior pentru procurarea ori păstrarea ilegală a

drogurilor.

5

Instanța de apel a constatat că, doar pedeapsa închisorii cu executare

reală stabilită față de Poberejnîi Igor v-a asigura atingerea scopurilor

prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de

noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, instanța de apel, a specificat că în speță, sânt respectate

exigențele art. 409 Cod de procedură penală, privitor la neagravarea situației

condamnaților, menționându-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de

individualizare a pedepsei de noțiunea de individualizare a executării

pedepsei. Prin actul de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea

executării instanța pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu

executarea pedepsei condiționat suspendată”.

În acest mod, suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a

fi o problemă privind executarea pedepsei, dat fiind faptul că obiectul

suspendării este executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei

și nu aplicarea acesteia.

Din considerentele menționate, instanța de apel a considerat că

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția

prevăzută la art. 415 alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală, nu poate fi

considerată o agravare a situației inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă

reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă individualizare

a pedepsei stabilite în același sens.

Instanța de apel a evidențiat faptul că, drept agravare a situației

inculpatului se subînțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în

condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt alineat

nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă

prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului

aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei

complementare, de aplicare a unor măsuri de siguranță la care nu fusese

inițial condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de

infracțiuni în loc de infracțiune continuă, situații de învinuire care esențial,

după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare

a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior,

imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat,

caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Astfel, instanța de apel a statuat că, cele menționate în alineatul

precedent nu se referă la situația din speță, iar din considerentele expuse, a

conchis că apelul declarat urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței

judecătorești, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței

fără modificări.

indica un temei concret din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea a deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

În argumentarea recursului partea apărării menționează că, instanța de

6

apel nu a ținut cont că Poberejnîi Igor din data pronunțării sentinței și pînă la

ședința în instanța de apel nu a săvârșit careva infracțiuni noi, nu și-a

schimbat locul de trai, nu a frecventat localuri unde se vând băuturi alcoolice.

Partea apărării susține că, în instanța de apel a fost prezentă și partea

vătămată, care nu a indicat la Poberejnîi Igor și cu atît mai mult nu avea nici o

pretenție față de inculpat. Poberejnîi Igor, dispune de grad de dizabilitate, are

probleme mari de sănătate și aflarea lui în penitenciar, va afecta rău starea lui

de sănătate.

Consideră că, instanța de apel a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor cauzei, fără a intra în esență și a da apreciere cuvenită

pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator și

normele de drept ce reglementează acest aspect.

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, contestă decizia

instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând aplicarea în privința sa a unei

pedepse neprivative de libertate.

În argumentarea recursului inculpatul menționează că, dispune de

gradul doi de dizabilitate, vinovăția acestuia fiind doar în faptul că nu a

reacționat potrivit la acțiunile complicelui său și nu l-a oprit de la săvârșirea

acțiunilor infracționale.

Inculpatul susține că, în perioada executării pedepsei sale în

Penitenciarul nr. 11 Bălți, starea lui de sănătate s-a înrăutățit esențial, suferă

de mai multe boli cronice în legătură cu ce instituția penitenciară îi face

solicitări la serviciile de medicină urgentă.

În cazul respingerii solicitării sale de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal, atrage atenția asupra faptului că mama sa este într-o vârstă înaintată de

85 ani, iar tatăl său se află la pat, circumstanțe în care solicită scutirea sau

micșorarea pedepsei sale.

partea apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de

drept în raport cu argumentele invocate de recurent, iar decizia conține

motive legale pe care se întemeiază soluția.

lărgit constată că, recursurile ordinare declarate în speță urmează a fi admise

din considerentele ce urmează.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul,

să caseze parțial hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe,

când apelul a fost greșit admis.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

7

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de

drept, care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii,

totodată, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit deciziei instanței de apel din 25 ianuarie 2022, a fost admisă

cererea de apel declarată de către procuror, casată sentința primei instanțe în

latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, s-a exclus dispoziția privind

aplicarea față de inculpatul Poberejnîi Igor a prevederilor art. 90 Cod penal.

Lui Poberejnîii Igor, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa cu

închisoarea pe un termen de 3 ani 6 (șase) luni, fără amendă, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate de inculpatul

Poberejnîii Igor și avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului, ultimii critică

decizia instanței de apel sub aspectul individualizării greșite a pedepsei

penale, din punctul de vedere al temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când 10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că argumentele recursurilor invocate

sub aspectul temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

Astfel, analizând textul deciziei recurate, instanța de recurs constată, că

în viziunea instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului de către prima

instanță, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, nu corespunde cerințelor

art. 61 Cod penal.

Raportând decizia atacată, la circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit

consideră că, soluția instanței de apel în această parte este neîntemeiată, la

adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 75

Cod penal, care prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială

și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs remarcă că, criteriile

generale de individualizare a pedepsei sunt acele reguli, principii, prevăzute

de Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să țină seama la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de

individualizare a acesteia.

Așadar, Colegiul penal lărgit menționează că persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele

sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost condamnată.

Totodată, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții

Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod penal, în cazul în care nu

sunt careva impedimente.

8

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și

restricții drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Sub aspectul prevederilor legale enunțate, Colegiul penal lărgit

statuează că pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu

este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Colegiul penal lărgit amintește că raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul

acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a

infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum

vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii

ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura

rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea

sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale

ale infractorului;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și

socială etc.

9

Față de considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide, că

instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont în

măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei.

Pe când din conținutul părții descriptive a sentinței, Colegiul penal lărgit

atestă că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de faptul că acesta a recunoscut vina, este

predispus să repare prejudiciul cauzat, s-a căit sincer. Circumstanțe atenuante

sau agravante nu s-au stabilit, la fel cum nu au fost stabilite temeiuri de

liberare a inculpatului de răspundere penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit atestă că, prima instanță întemeiat a

reținut, că deși inculpatul anterior a fost condamnat, antecedentele penale ale

acestuia au fost stinse (f.d. 208 verso, pct. 8.1, Vol. I).

De asemenea Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, aplicând

inculpatului o pedeapsă deosebit de aspră, n-a ținut cont la individualizarea

pedepsei de personalitatea inculpatului, ca unul dintre criteriile ce

influențează individualizarea pedepsei penale, deoarece nu a luat în

considerație totalitatea circumstanțelor speței la acest capitol. Or, partea

vătămată a declarat că nu are pretenții față de Poberejnîi Igor, o parte din

bunurile sustrase de la partea vătămată au fost restituite, inculpatul a

recunoscut vina și s-a căit sincer, deține gradul II de invaliditate, având grave

probleme de sănătate, toate în cumul fiind chestiuni care au fost superficial

tratate de instanța de apel și care în mod direct influențează raționalitatea

dispunerii executării reale a pedepsei închisorii.

Având în vedere cele constatate, Colegiul penal lărgit reține, că prima

instanță întemeiat a conchis că este rațional de a stabili inculpatului pedeapsă,

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 2 ani, obligându-l să nu-

și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consimțământul organului de

probațiune și să nu frecventeze locuri/localuri unde se vinde și se consumă

alcool pe timp de noapte între orele 22:00-06:00.

În acest context, potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât

în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune.

Colegiul penal relevă că prima instanță a efectuat o analiză amplă a

personalității inculpatului, ținând cont și de conduita lui înaintea săvârșirii

faptei, după săvârșirea acesteia și în timpul judecății.

În acest mod, în viziunea Colegiului penal lărgit, prima instanță corect a

apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea reală a acesteia,

deoarece din circumstanțele speței rezultă că corectarea inculpatului poate fi

realizată și fără izolarea acestuia de societate.

10

Colegiul penal lărgit consideră că, concluzia instanței de apel, precum că

soluția primei instanțe privind aplicarea față de inculpatul Poberejnîi Igor a

prevederilor art. 90 Cod penal, nu este proporțională cu fapta săvârșită,

urmările acestei și personalitatea inculpatului, nu expune și desfășoară opera

de individualizare a pedepsei inculpatului în raport cu soluția adoptată.

În astfel de condiții, Colegiul penal lărgit conchide că, prima instanță la

compartimentul individualizării pedepsei a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, art. 364/1 Cod de procedură

penală, și just a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea inculpatului

poate avea loc în condițiile aplicării unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, motiv pentru care instanța de recurs

concluzionează că eroarea admisă de instanța de apel urmează a fi corectată

prin casarea totală a deciziei instanței de apel, cu menținerea dispozițiilor

primei instanțe.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către inculpatul Poberejnîi

Igor și de către avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului, se casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2022, în cauza

penală în privința lui Poberejnîi Igor xxxxxx și se menține sentința

Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 08 iunie 2021.

Poberejnîi Igor xxxxxx urmează a fi eliberat din instituția penitenciară

în care se deține, dacă nu execută pedeapsa cu închisoare sau în privința

acestuia nu sunt aplicate măsuri preventive sub formă de arestare preventivă,

în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

Plămădeală Ghenadie

11