1ra-570/2022 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-570/2022 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-570/2022

1-18050484-01-1ra-12042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii

Andrei și de partea vătămată Bortă Ion, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Bălți din 23 decembrie 2021, în privința inculpatului

Paduca Mihail XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.03.2018 - 30.01.2019,

instanța de apel: 21.02.2019 - 23.12.2021,

instanța de recurs: 12.04.2022 - 13.06.2022.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

c o n s t a t ă:

privința lui Paduca Mihail, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190

alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură cu existența hotărârii organului de

urmărire penală asupra aceleiași persoane, pentru aceeași faptă de neîncepere a

urmăririi penale și există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere

penală.

1

Acțiunea civilă înaintată de Bortă Ion privind încasarea prejudiciului material

și moral a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Sechestrul aplicat asupra bunului imobil cu numărul cadastral XXXXXX

XXXXXX din XXXXXX XXXXXX XXXXXXX XXXX, cu valoarea estimativă

de 555.747 lei, ce aparține lui Paduca Mihail, a fost anulat.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 46,50 lei.

perioada 2010-2011, prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobândit de la Bortă

Ion mai multe bunuri, și anume: două stivuitoare cu capacitatea fiecărui a câte 3 t. și

costul de 5000 euro, în total 10.000 euro; două stivuitoare cu capacitatea a câte 6 t.,

la preț de 3000 euro, în total 6000 euro; două căsuțe pe roți (kemping) a câte 1000

euro fiecare, în total 2000 euro; motor pentru autoturism de model „BMW” la preț

de 1000 euro; un set pentru vulcanizare auto la preț de 1000 euro; un tractor de

model „MTZ-82” la preț de 10.000 euro și o stropitoare pentru livezi la preț de 2000

euro, cauzându-i un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în sumă totală

de 32.000 euro, echivalentul a 515.200 lei, conform cursului valutar al BNM din

01.01.2011.

Instanța a reținut că, potrivit ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din

06.11.2013, emisă de procurorul-adjunct al raionului Edineț, Gordilă Vitalie, în baza

art. 275 Cod de procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale la cererea

lui Bortă Ion în privința lui Paduca Mihail, pe motiv că nu există faptul infracțiunii.

Totodată, nu există niciun act procedural prin care această ordonanță să fi fost

casată de procurorul ierarhic superior, iar urmărirea penală a fost continuată cu

întocmirea rechizitoriului și trimiterea cauzei în instanța de judecată.

Însă, conform art. 275 alin. (8) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu

putea fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu putea fi efectuată și va fi încetată în

cazurile în care în privința unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere

a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații.

Or, procurorul, omițând faptul că nu a fost anulată ordonanța de neîncepere a

urmăririi penale din 06.11.2013, ulterior a pornit urmărirea penală la 04.10.2016,

contrar prevederilor art. 275 alin. (8) Cod de procedură penală.

În același timp, în plângerea din 07.10.2013, adresată IP Edineț, Bortă Ion a

solicitat să fie luate măsuri față de Paduca Mihail, care, prin înșelăciune și abuz de

încredere, a însușit mai multe bunuri aduse din Europa: 3 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți

(chemping); un utilaj pentru vulcanizare; un aparat profesional pentru spălătorie auto

de model „Korcher”, însă, în rechizitoriu pe dosarul dat au fost indicate mai multe

bunuri și anume: 4 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping), motor pentru autoturism

de model „BMW”, set pentru vulcanizare, un tractor de model „MTZ-82”,

stropitoare pentru livezi.

Prin urmare, în rechizitoriu se regăsesc bunurile indicate în cererea lui Bortă

Ion din 07.10.2013 și în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013

și anume, 3 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping); un utilaj pentru vulcanizare;

un aparat profesional pentru spălătorie auto de model „Korcher”, care nu se regăsește

în rechizitoriul prezentei cauze. Respectiv, procurorul nu putea începe urmărirea

2

penală asupra ultimelor bunuri enumerate, deoarece exista ordonanța de neîncepere

a urmăririi penale din 06.11.2013.

Prin ordonanța din 21.12.2018, Procurorul șef al Procuraturii Edineț,

Chistruga Ion a anulat ordonanța emisă de procurorul Gordilă Vitalie din

06.11.2013, ca nefondată. Deci, urmărirea penală din 04.10.2016 a fost pornită

ilegal, în baza plângerii lui Bortă Ion din 15.08.2016.

Or, se atestă prezența circumstanțelor care impun încetarea procesului,

deoarece există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași

persoane pentru aceeași faptă, de neîncepere a urmăririi penale la cererea lui

Bortă Ion, din motiv că nu există faptul infracțiunii - ordonanța procurorului din

06.11.2013.

Potrivit art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care pe parcursul

judecării cauzei se constată vreunul dintre temeiurile prevăzute de art. 275 pct. 5)-

9) Cod de procedură penală, instanța prin sentință motivată în latura celor expuse,

încetează procesul penal.

Fiind stabilită încetarea procesului în partea bunurilor indicate în ordonanța

din 06.11.2013, instanța se va expune asupra bunurilor indicate în rechizitoriu, și

anume: 4 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping), motor pentru autoturism de model

BMW, set pentru vulcanizare, un tractor de model „MTZ-82”, stropitoare pentru

livezi.

Astfel, sunt irelevante declarațiile părții vătămate că a cumpărat bunurile

indicate în rechizitoriu pentru inculpat, deoarece lipsesc careva acte, și anume,

contracte de vânzare-cumpărare, contracte de afaceri, acte de vămuire, procuri pe

numele lui Paduca Mihail, deși la urmărirea penală și în cadrul cercetării

judecătorești a promis că va prezenta acte pentru bunurile indicate în rechizitoriu.

Aceste promisiuni se regăsesc și în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din

06.11.2013, motiv din care nu a fost începută urmărirea penală.

Prin urmare, instanța nu a stabilit că bunurile din rechizitoriu au fost

procurate pentru Paduca Mihail, care nici la urmărirea penală, nici în ședința de

judecată, nu a recunoscut aceste împrejurări.

Potrivit art. 391 alin. (6) Cod de procedură penală, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Probele pe care și-a întemeiat învinuirea acuzarea, și anume, contractele

încheiate între Bortă Ion și o companie germană, între Bortă Andrei și o companie

germană, declarația de vămuire pe numele lui Ghenciu Ion, anexate la materialele

dosarului nu dovedesc că bunurile au fost procurate pentru Paduca Mihail sau la

solicitarea acestuia, circumstanțe în care nu s-a constatat că partea vătămată a fost

indusă în eroare de inculpat.

Acuzarea nu a prezentat probe pertinente și concludente, limitându-se la

declarațiile părții vătămate, care nu a prezentat actele de proveniență a 4 stivuitoare;

2 căsuțe pe roți (chemping), motor pentru autoturism de model „BMW”, set pentru

vulcanizare, un tractor de model „MTZ-82”, stropitoare pentru livezi, înregistrarea

lor la organele de resort, etc.

Deci, circumstanțele expuse supra exclud tragerea la răspundere penală a

lui Paduca Mihail, cu încetarea procesului.

3

Deoarece în privința inculpatului urmează a fi adoptată o sentință de încetare,

instanța va respinge acțiunea civilă înaintată de Bortă Ion împotriva lui Paduca

Mihail privind încasarea prejudiciului material și moral, ca fiind neîntemeiată,

Totodată, urmează a fi anulat sechestrul bunului imobil cu numărul cadastral

XXXXXX XXXXXX, situat în XXXXXX XXXXXX XXXXXXX XXXX, cu

valoarea estimativă de 555.747 lei, ce aparține lui Paduca Mihail, aplicat în instanța

de judecată.

Instanța nu se va expune asupra ordonanței procurorului-șef al Procuraturii

raionului Edineț, Chistruga Ion, din 21.12.2018 cu privire la anularea ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013, deoarece a fost depusă de acuzare la

etapa dezbaterilor judecătorești, fără a fi pusă în discuția părților, iar potrivit art. 378

alin. (1) Cod de procedură penală, în cuvântările lor, participanții la dezbateri, nu au

dreptul să se refere la probe noi, care nu au fost examinate în cadrul cercetării

judecătorești.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate de

stat în legătură cu investigarea cauzei penale, în sumă de 46,50 lei, urmează a fi

respinsă ca neîntemeiată.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe termen

de până la 5 ani, cu menținerea sechestrului aplicat asupra bunurilor și admiterea

acțiunii civile înaintată de partea vătămată, cu încasarea cheltuielilor judiciare.

Apelanta a invocat că instanța de fond, contrar prevederilor art. 101 Cod de

procedura penală, nu a dat apreciere fiecărei probe din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

La baza emiterii sentinței de încetare a procesului penal, instanța de fond a

pus ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013, prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale la cererea lui Bortă Ion în privința lui Paduca Mihail,

fiind omis că prin ordonanța din 21.12.2018 s-a dispus admiterea plângerii înaintate

în adresa Procuraturii raionului Edineț de către Bortă Ion și anulată ordonanța de

neîncepere a urmăririi penale.

Or, prima instanță nejustificat și neîntemeiat a conchis că, în conformitate cu

art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, a fost constatat temeiul prevăzut de art.

275 pct. 8) Cod de procedură penală, că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar

dacă a fost pornită nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care în privința

unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de

încetare a urmăririi penale pe aceleași acuzații, deoarece prin ordonanța din

28.12.2018 a fost admisă cererea lui Bortă Ion împotriva ordonanței de neîncepere a

urmăririi penale din 06.11.2013, fiind dispusă anularea acesteia.

Mai mult, la emiterea sentinței, instanța de fond, punând la bază ordonanța de

neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013, urma să rețină că prin ordonanța de

punere sub învinuire din 14.07.2018, Paduca Mihail a fost învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, că în perioada anilor 2010-

2011, prin înșelăciune și abuz de încredere, a însușit de la Bortă Ion mai multe

4

bunuri, și anume: două stivuitoare cu capacitatea de 3 tone, prețul unui stivuitor fiind

de 5000 euro, la preț total de 10.000 euro; două stivuitoare cu capacitatea de 6 tone,

prețul unui stivuitor fiind de 3000 euro, la preț total de 6000 euro; două chempinguri

la preț de 1000 euro fiecare, la preț total de 2000 euro; motor pentru autoturism de

model „BMW” la preț de 1000 euro; set pentru vulcanizare auto la prețul de 1000

euro; un tractor de model „MTZ-82”, la prețul de 10.000 euro ; stropitoare pentru

livezi la prețul de 2000 euro, cauzându-i un prejudiciu material în proporții deosebit

de mari, în sumă totală de 32.000 euro, echivalentul a 515.200 lei.

Astfel, nu toate bunurile indicate în ordonanța de punere sub învinuire au

constituit obiectul examinării adresării lui Bortă Ion în anul 2013, în baza căreia a

fost emisă ordonanța din 06.11.2013, după cum urmează: o stivuitoare, un motor

pentru autoturism de model „BMW” la preț de 1000 euro; un tractor de model

„MTZ-82” la prețul de 10.000 euro și stropitoare pentru livezi la prețul de 2000

euro, dobândirea cărora prin înșelăciune și abuz de încredere de către Paduca Mihail

a fost dovedit pe deplin prin probe concludente, administrate și examinate în ședința

de judecată, și anume, declarațiile părții vătămate și ale martorilor.

Or, este neîntemeiată concluzia instanței de fond că nu au fost prezentate

probe că Paduca Mihail a săvârșit infracțiunea incriminată și că acuzarea nu a adus

probe care să confirme dobândirea prin înșelăciune și abuz de încredere de către

acesta a bunurilor părții vătămate.

Deoarece, acuzarea a prezentat ordonanța din 21.12.2018 privind anularea

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013, precum și probe care

confirmă învinuirea, și anume, declarațiile părții vătămate Bortă Ion și ale martorilor

Stelea Valentin, Vrabie Victor și Negară Veaceslav, procesele-verbale de cercetare

la fața locului, care denotă cu certitudine că fapta inculpatului întrunește elementele

infracțiunii incriminate și a fost săvârșită intenționat, prima instanță urma să emită

o sentință de condamnare.

Cu toate că toate probele și actele administrate confirmă învinuirea înaintată,

instanța de fond, la emiterea sentinței de încetare a procesului penal în privința

inculpatului, nu le-a apreciat corect și obiectiv, în raport cu alte circumstanțe ale

comiterii infracțiunii, or, vina acestuia a fost dovedită pe deplin prin materialele

cauzei penale.

3.1. A declarat apel și partea vătămată Bortă Ion, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

190 alin. (5) Cod penal, cu încasarea din contul lui a prejudiciului material în sumă

de 627.520 lei.

Apelantul a indicat că, în calitate de parte vătămată, în cadrul procesului penal,

nu a putut să prezinte probe, precum acte de vămuire, informație de la Poliția de

Frontieră, aceasta fiind obligația organului de urmărire penală și procurorului și a

prezentat contractele încheiate între el și firmele din străinătate de unde a procurat

utilajele agricole, pe care instanța de fond le-a apreciat contrar art. 101 alin. (1)-(3)

Cod de procedură penală, conform căror fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Reprezentantul

organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei

convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în

5

mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită

pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată.

Totodată, instanța de fond nu a luat în considerație faptul că latura obiectivă a

infracțiunii de escrocherie s-a realizat prin acțiunea de dobândire a bunurilor -

banilor de la realizarea utilajelor agricole prin înșelăciune. Conform acordului de

societate civilă încheiat în mod verbal între el și Paduca Mihail, a găsit și a adus în

Republica Moldova utilajele agricole indicate în rechizitoriu, el a muncit pentru

acestea o perioadă îndelungată, iar acest fapt poate fi probat, însă inculpatul, după

vinderea acestora și-a însușit tot venitul.

Mai mult, nimeni nu a pus întrebarea de unde Paduca Mihail, care nu lucrează,

dispune de astfel de sume de bani pentru împrumut sau pentru procurarea tehnicii

agricole, locul de unde acesta pretinde că le-a procurat, modul cum au fost introduse

în țară.

Or, i-au fost încălcate drepturile prin acțiuni interzise de legea penală și nu

este de acord cu sentința de încetare, pe motiv că procurorul care a dispus începerea

urmăririi penale nu a anulat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale, iar acuzarea

nu a solicitat reluarea cercetării judecătorești pentru a prezenta ordonanța de anulare

în cadrul acestei etape și nu în cadrul dezbaterilor judiciare.

2021, apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Paduca Mihail a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute

la art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele

infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de Bortă Ion a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Sechestrul bunului imobil cu numărul cadastral XXXXXX XXXXXX din

XXXXXX XXXXXX XXXXXXX XXXX, cu valoarea estimativă de 555.747 lei,

ce aparține lui Paduca Mihail, a fost anulat.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 46,50 lei.

Instanța de apel a reținut că în fața instanței de apel, procurorul participant

Lisnic Elena, făcând uz de prevederile art. 325 alin. (1) și 326 alin. (1) Cod de

procedură penală, prin ordonanța din 22.01.2021, a modificat învinuirea adusă

inculpatului prin actul de sesizare a instanței, învinuindu-l că în perioada anilor

2010-20112, urmărind scopul de cupiditate, exprimat prin dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările acestora și dorind în mod conștient survenirea lor, prin abuz de

încredere, ilicit, a dobândit de la Bortă Ion mijloace bănești în sumă totală de 16.000

euro, ceea ce constituie 1/2 din venitul financiar care ar rezulta din afacerea comună

de a importa din diferite țări și de a realiza la un preț mai mare în Republica Moldova,

unități de transport și alte bunuri, după cum urmează: două stivuitoare cu capacitatea

a câte 3 tone fiecare la prețul 5000 euro per bucată, în total 10.000 euro; două

stivuitoare cu capacitatea a câte 6 tone fiecare la prețul de 3000 euro per bucată, în

total 6000 euro; două căsuțe pe roți (chemping) a câte 1000 euro per bucată, în total

2000 euro; motor pentru autoturism de model „BMW” la preț de 1000 euro; set

pentru vulcanizare auto la preț de 1000 euro; un tractor de model ”MTZ-82” la preț

de 10.000 euro; stropitoare pentru livezi la preț de 2000 euro; în total bunuri în

6

valoare de 32.000 euro, care conform ratei de schimb valutar al BNM din 01.01.2011

constituie echivalentul a 515.200 lei, iar neonorându-și obligațiile asumate, i-a

cauzat lui Bortă Ion un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în sumă

totală de 16.000 euro, echivalentul a 257.600 lei, acțiunile fiind încadrate pe art. 190

alin. (5) Cod penal, ca escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin abuz de încredere, cu cauzare de daune în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a statuat că, prin judecarea cauzei în limita acuzațiilor aduse

prin actul de sesizare a instanței (rechizitoriu), respingându-le pe cele din

ordonanța procurorului Lisnic Elena din 22.01.2021, va dispune achitarea

inculpatului de sub învinuirea înaintată pe art. 190 alin. (5) Cod penal.

Aceasta pentru că, învinuirea nou formulată de către procurorul Lisnic Elena,

nu numai că depășește acuzațiile aduse prin actul de sesizare a instanței, ci în mod

esențial schimbă esența lor.

Ori, prin noua învinuire, adusă de către procurorul Lisnic Elena, la

examinarea cauzei în apel, de facto, s-a schimbat esența acuzațiilor aduse anterior

prin învinuirea din rechizitoriu, respectiva diferență constituind în acțiunile și

intenția cu care ar fi acționat inculpatul la pretinsa dobândire prin escrocherie a

bunurilor de la Bortă Ion, adică, nu prin dobândirea lor nemijlocită, precum se indică

în rechizitoriu, ci prin dobândirea a 1/2 din venitul financiar, rezultat din

înstrăinarea pe teritoriul Republicii Moldova a bunurilor procurate din străinătate,

după cum se indică în învinuirea nou adusă.

Astfel, aceste două capete de acuzare sunt absolut diferite, având la bază

obiect material diferit: bunurile propriu-zise sau venitul (ratat) ce ar fi fost dobândit

din realizarea lor, motiv pentru care, respingând noua învinuire, pentru că nu este

compatibilă cu legea internațională și cea națională, instanța se va expune doar

asupra acuzațiilor din rechizitoriu.

Nu este corectă soluția instanței de fond privind încetarea procesului penal în

privința inculpatului pe art. 190 alin. (5) Cod penal, prin prisma a două temeiuri

procesuale diferite, prevăzute de art. 391 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură

penală.

Potrivit art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, sentința de încetare

a procesului penal, se adoptă dacă există o hotărâre a organului de urmărire penală

asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de încetare a urmăririi penale, de

scoatere a persoanei de sub urmărirea penală sau de clasare a procesului penal, iar

pentru încetarea în temeiul pct. 6), trebuie să existe alte circumstanțe, prevăzute de

lege, care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspunderea penală, cum ar fi cele de la art. 30, 54, 57-58, 107, 217 alin. (5), art. 325

alin. (4) Cod penal și art. 275 Cod de procedură penală, etc.

De rând cu aceasta, în respingerea argumentului instanței referitor la atragerea

repetată a lui Paduca Mihail la răspunderea penală, pentru una și aceeași faptă,

pentru care, anterior, prin ordonanța Procuraturii Edineț din 06.11.2013 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale pe marginea plângerii lui Bortă Ion, urmează a fi

invocate prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7, care interzice repetarea

procedurilor penale (principiul non bis in idem) care au dus la pronunțarea unei

hotărâri definitive. Acesta consacră nu numai dreptul de a nu fi pedepsit de două ori,

ci și dreptul de a nu fi urmărit penal sau judecat de două ori, aplicându-se chiar și în

7

cazul în care acțiunea penală nu s-a încheiat cu o condamnare. CtEDO a hotărât că

art. 4 din Protocolul nr. 7 interzice în mod clar deschiderea unei noi proceduri în

cazul în care prima procedură a încetat definitiv (ibidem).

Potrivit art. 275 pct. 8) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate

fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată și va fi încetată în cazul în

care în privința unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi

penale pe aceleași acuzații.

Art. 274 alin. (7) Cod de procedură penală prevede că dacă se constată că nu

a existat sau a dispărut circumstanța pe care se baza propunerea de neîncepere a

urmăririi penale, procurorul anulează ordonanța pe care a emis-o și dispune

începerea urmăririi penale, iar art. 531 alin. (2) lit. d) Cod de procedură penală,

potrivit cărui procurorul ierarhic superior (...) anulează total sau parțial, modifică sau

completează, prin ordonanță motivată, actele procurorilor ierarhic inferiori.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO și normelor procesual-penale, se atestă că

în speță nu a fost încălcat principiul „non bis în idem”, deoarece soluția de

neîncepere a urmăririi penale în precedenta procedură nu era definitivă.

Mai mult, pornirea urmăririi penale la 04.10.2016 și acuzațiile aduse

inculpatului la 22.01.2021 nu sunt întocmai identice, cele din urmă depășind

volumul bunurilor, pretinse a fi dobândite prin escrocherie, incluse în ordonanța

de neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013, mărindu-se cuantumul lor, fapt

pentru care cele două acte procesuale nu pot fi interpretate ca aceeași învinuire și

pentru aceleași fapte.

Deci, nu poate fi reținută nerespectarea de către organul de urmărire penală

a principiului „non bis în idem”, cauza urmând a fi soluționată conform art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, în limita acuzațiilor aduse prin actul de sesizare

a instanței (învinuirea din rechizitoriu), temeinicia cărei va fi verificată prin prisma

probelor administrate de către organul de urmărire penală.

La cauză au mai fost anexate în copii un șir de hotărâri judiciare, încheieri de

intentare a procedurilor de executare, recipise privind împrumutul luat de la Paduca

Mihail de către Bortă Andrei și Bortă Ion, contractul de vânzare-cumpărare a

imobilului dintre Bortă Ion și Paduca Mihail, care nu au nicio relevanță asupra

obiectului examinării, confirmând doar litigiile de ordin civil existente între ei,

despre care ambii au relatat în instanța de apel, fapt pentru care Colegiul nu se va

expune în această parte, pentru a nu ieși din limitele învinuirii aduse.

Cât privește celelalte bunuri, incluse în rechizitoriu: motor pentru autoturism

de model „BMW”; set pentru vulcanizare auto și stropitoare pentru livezi, acuzarea

nu a prezentat nicio probă care ar confirma existența de facto a acestora sau

procurarea de către Bortă Ion, în cadrul unei pretinse afaceri comune.

Astfel, lecturând materialele cauzei penale, prin abordarea critică a

declarațiilor părții vătămate Bortă Ion, neconfirmate obiectiv, se atestă ca fiind

neîntemeiate argumentele privind pretinsa afacere comună și verbală de

conlucrare, dintre el și inculpat, în care, prin investirea comună a mijloacelor bănești

ar fi procurat tehnică, inclusiv agricolă, de peste hotare, cu importarea ei în

Republica Moldova și realizarea ulterioară în vederea dobândirii venitului, deoarece

nicio probă prezentată în acest sens nu confirmă acest fapt, acuzațiile aduse fiind

absolut declarative.

8

De aceea, reieșind din verificarea amplă a datelor prezentate de acuzare pentru

fiecare bun aparte, inclus în rechizitoriu, se atestă netemeinicia învinuirii aduse,

care, contrar prevederilor art. 8 Cod de procedură penală, se bazează în special pe

presupuneri, neconfirmate obiectiv, motiv pentru care toate aceste dubii vor fi

interpretate în favoarea inculpatului, determinând necesitatea achitării lui pe art. 190

alin. (5) Cod penal, cu respingerea ca fiind neîntemeiată a acțiunii civile, inițiate în

procesul penal de către partea vătămată Bortă Ion în sumă de 627.520 lei și a

solicitării de încasare a cheltuielilor de judecată în mărime de 46,50 lei, cu anularea

sechestrului aplicat asupra bunului imobil cu numărul cadastral XXXXXX

XXXXXX din XXXXXX XXXXXX XXXXXXX XXXX, cu valoarea estimativă

de 555.747 lei, ce aparține lui Paduca Mihail.

declară recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul invocă că, probele administrate dovedesc integral vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Potrivit prevederilor art. 95 alin. (1) Cod de procedură penală, sunt admisibile

probele pertinente, concludente și utile administrate în conformitate cu prevederile

legii.

Conform art.100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate

în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile legii, prin procedee probatorii respective.

Art. 101 Cod de procedură penală prevede că fiecare probă urmează a fi

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Judecătorul

apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

La adoptarea deciziei de achitare, instanța de apel nu a acordat deplină

eficiență acestor prevederi, a făcut aprecieri ale probelor care nu se racordă la

valoarea acestora, a reținut inutilitatea tuturor probelor acuzării, care întrunesc toate

calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei sentințe de condamnare, a făcut

concluzii care nu se racordă la ansamblul probatoriu acumulat pe cauză, invocând

eronat nulitatea probelor.

Totodată, conform art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, la

adoptarea unei sentințe de achitare instanța de judecată, enunțând motivele și

temeiurile achitării, urmează să indice motivele pentru care a respins probele aduse

în sprijinul acuzării.

Or, comiterea infracțiunii incriminate inculpatului, se confirmă prin probe

veridice, utile, concludente, care se află într-o coroborare reciprocă, fiind

neîntemeiată concluzia instanței de apel referitor la lipsa elementelor infracțiunii.

Mai mult, instanța de apel a statuat că „... instanța de apel judecă apelul numai

cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de

apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces; iar în limitele

acestor prevederi, instanța de apel este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și

9

cererilor formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și drept ale cauzei,

însă fără a înrăutăți situația apelantului”, iar, în final, a adoptat neargumentat, o

decizie de achitare.

Astfel, instanța de apel, contrar prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură

penală, ilegal și contradictoriu a dispus achitarea inculpatului, neargumentând

existența sau lipsa temeiurilor de încetare a procesului penal invocată de instanța de

fond și neclarificând obiectiv circumstanțele cauzei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

5.1. Declară recurs ordinar și partea vătămată Bortă Ion, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, cu admiterea acțiunii civile.

Recurentul indică că inculpatul a realizat acțiunile de escrocherie prin

inducerea în eroare a sa, cu privire la realizarea, îndeplinirea acordului de societate

civilă încheiat în mod verbal dintre el și Paduca Mihail, prin care el și-a luat

angajamentul să identifice și să aducă în Republica Moldova utilajele agricole

indicate în rechizitoriu, iar inculpatul să-i transmită bani pentru procurarea bunurilor

și să le realizeze, după vinderea acestora urmând să împartă venitul.

Din probele prezentate rezultă că el și-a îndeplinit obligațiunile, în țară fiind

importate două stivuitoare cu capacitatea de 3 tone, prețul unui stivuitor fiind de

5000 euro, la preț total de 10.000 euro; un stivuitor cu capacitatea de 6 tone, prețul

unui stivuitor fiind de 3000 euro, un tractor de model „ MTZ-82” la prețul de 10.000

euro. Prin contractele de vânzare-cumpărare, anexate la materialele cauzei, a fost

confirmat că aceste bunuri au fost căutate peste hotare și procurate de el.

Însă, aprecierea instanței că stivuitoarele au fost transportate în Republica

Moldova prin intermediul unei firme de transport comandate de Paduca Mihail, este

eronată, deoarece el a recunoscut că inculpatul a achitat transportarea bunurilor și

acest fapt a fost obligația acestuia, conform înțelegerii, iar instanța nu a luat în

considerație că pentru transportare și, ulterior, pentru devamare și introducere în țară

urmau a fi prezentate acte justificative de vindere-procurare a acestor bunuri, aceste

acte fiind întocmite pe numele său.

Vinovăția inculpatului a fost demonstrată și prin declarațiile contradictorii ale

acestuia, date la urmărirea penală, în prima instanță și în instanța de apel. Or, inițial

inculpatul a declarat că nu cunoaște despre utilajele indicate în rechizitoriu, mai apoi

a indicat că acestea au fost procurate de el peste hotare, deși el în acea perioadă nu

avea nici pașaport de străinătate și nici nu a solicitat deschiderea vizei la careva

ambasade. Mai mult, în instanța de apel, inițial, a declarat că nu cunoaște despre

tractorul de model „MTZ-82”, mai apoi indicând că acest bun a fost procurat de el.

Acțiunile de escrocherie ale inculpatului s-au realizat și prin faptul că, după

transmiterea banilor pentru procurarea utilajelor de peste hotare, în baza recipiselor

semnate de el și realizarea a trei stivuitoare și a tractorului de model „MTZ-82”,

obținerea nu doar a sumelor transmise lui sub forma împrumuturilor în baza

recipiselor dar și a veniturilor suplimentare, el a înaintat în instanța de judecată o

acțiune privind restituirea împrumuturilor în sumă de 8700 euro, obținând un titlu

executoriu de încasare de la el a sumei date. Or, de la realizarea a trei stivuitoare a

fost obținut un profit de 13.000 euro, iar de la tractor de 10.000 euro, în total 23.000

10

euro, iar bunurile indicate au fost procurate contra sumei de 10.000 euro + 1800

cheltuielile de transport. Mai mult, inculpatul a realizat și celelalte bunuri indicate

în rechizitoriu pentru care organul de urmărire penală nu a obținut probe și, astfel,

profitul obținut a fost cu mult mai mare de suma de 8700 euro, indicată în recipise.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii, când acesta este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385

alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează următoarele chestiuni în următoarea consecutivitate: dacă a

avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume

lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei

infracțiuni. Potrivit art. 394 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă indicarea învinuirii pe baza

căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată, descrierea

circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor

pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care instanța respinge

probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se admite introducerea în sentința de achitare

a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat. Partea descriptivă

a sentinței de încetare trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor pentru

încetarea procesului penal. Conform art. 325 alin. (1), (2) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Potrivit jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 5 din 19.06.2006 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) a constatat în descriptiv sumar și divergent că: „potrivit rechizitoriului, Paduca

Mihail, a dobândit de la Bortă I. mai multe bunuri, și anume: două stivuitoare cu capacitatea

fiecărui a câte 3 t. și costul de 5000 euro, în total 10.000 euro; două stivuitoare cu capacitatea a

câte 6 t., la preț de 3000 euro, în total 6000 euro; două căsuțe pe roți (kemping) a câte 1000 euro

11

fiecare, în total 2000 euro; motor pentru autoturism de model „BMW” la preț de 1000 euro; un

set pentru vulcanizare auto la preț de 1000 euro; un tractor de model „MTZ-82” la preț de 10.000

euro și o stropitoare pentru livezi la preț de 2000 euro..., ...în plângere Bortă I. a solicitat să fie

luate măsuri față de Paduca M., care, prin înșelăciune și abuz de încredere, a însușit mai multe

bunuri aduse din Europa: 3 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping); un utilaj pentru vulcanizare;

un aparat profesional pentru spălătorie auto de model „Korcher”, însă, în rechizitoriu pe dosarul

dat au fost indicate mai multe bunuri și anume: 4 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping), motor

pentru autoturism de model „BMW”, set pentru vulcanizare, un tractor de model „MTZ-82”,

stropitoare pentru livezi. Prin urmare, în rechizitoriu se regăsesc bunurile indicate în cererea lui

Bortă I. din 07.10.2013 și în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013 și anume,

3 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping); un utilaj pentru vulcanizare; un aparat profesional

pentru spălătorie auto de model „Korcher”, care nu se regăsește în rechizitoriul prezentei cauze.

Respectiv, procurorul nu putea începe urmărirea penală asupra ultimelor bunuri enumerate,

deoarece exista ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013..., fiind stabilită

încetarea procesului în partea bunurilor indicate în ordonanța din 06.11.2013, instanța se v-a

expune asupra bunurilor indicate în rechizitoriu, și anume: 4 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți

(chemping), motor pentru autoturism de model BMW, set pentru vulcanizare, un tractor de model

„MTZ-82”, stropitoare pentru livezi..., acuzarea nu a prezentat probe pertinente și concludente,

limitându-se la declarațiile părții vătămate, care nu a prezentat actele de proveniență a 4

stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping), motor pentru autoturism de model „BMW”, set pentru

vulcanizare, un tractor de model „MTZ-82”, stropitoare pentru livezi, înregistrarea lor la

organele de resort, etc.”.

Prin urmare, este absolut neclar în care limite și în raport cu care circumstanțe

concrete în fapt și în drept - bunuri dobândite de la partea vătămată, invocate în

rechizitoriu, dar și în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013, a

judecat cauza.

Ori, a statuat inițial că: „fiind stabilită încetarea procesului în partea bunurilor indicate

în ordonanța din 06.11.2013 – 3 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping); un utilaj pentru

vulcanizare”, ulterior s-a contrazis concluzionând că: „ instanța se va expune asupra

bunurilor indicate în rechizitoriu, și anume: 4 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping), motor

pentru autoturism de model BMW, set pentru vulcanizare, un tractor de model „MTZ-82”,

stropitoare pentru livezi”, adică și privind bunurile față de care urma să înceteze

procesul penal, deoarece există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra

aceleiași persoane pentru aceeași faptă, de neîncepere a urmăririi penale;

b) hotărând, totuși, să judece cauza pe fond, adică că: „ instanța se v-a expune

asupra bunurilor indicate în rechizitoriu, și anume: 4 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping),

motor pentru autoturism de model BMW, set pentru vulcanizare, un tractor de model „MTZ-82”,

stropitoare pentru livezi”, a statuat în descriptiv, absolut neclar și divergent, diverse

motive proprii unei sentințe de achitare, care se contrazic reciproc și generează

consecințe juridice diferite, cum ar fi că: „...sunt irelevante declarațiile părții vătămate că

a cumpărat bunurile indicate în rechizitoriu pentru inculpat, deoarece lipsesc careva acte, și

anume, contracte de vânzare-cumpărare, contracte de afaceri, acte de vămuire, procuri pe numele

lui Paduca M..., instanța nu a stabilit că bunurile din rechizitoriu au fost procurate pentru

Paduca M..., probele pe care și-a întemeiat învinuirea acuzarea, nu dovedesc că bunurile au fost

procurate pentru Paduca Mihail sau la solicitarea acestuia, circumstanțe în care nu s-a constatat

că partea vătămată a fost indusă în eroare de inculpat..., acuzarea nu a prezentat probe

pertinente și concludente, limitându-se la declarațiile părții vătămate, care nu a prezentat actele

de proveniență a 4 stivuitoare; 2 căsuțe pe roți (chemping), motor pentru autoturism de model

„BMW”, set pentru vulcanizare, un tractor de model „MTZ-82”, stropitoare pentru livezi,

înregistrarea lor la organele de resort, etc... ”, apoi a reținut elemente proprii unei sentințe

de încetare, cum ar fi că: „...potrivit art. 391 alin. (6) Cod de procedură penală, sentința de

12

încetare a procesului penal se adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală..., deci,

circumstanțele expuse supra exclud tragerea la răspundere penală a lui Paduca M., cu încetarea

procesului...”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent: „A înceta procesul penal în cauza lui

Paduca Mihail, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal în

legătură cu existența hotărârii organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane, pentru

aceeași faptă de neîncepere a urmăririi penale și există alte circumstanțe care exclud tragerea

la răspundere penală”, fiind absolut neclar la care parte concretă din învinuirea

formulată inculpatului se referă aceste două soluții, privite separat.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta

fiind expus neclar.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 325

alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanța de judecată se

admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul

lui la apărare. Potrivit art. 326 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, procurorul

care participă la judecarea cauzei penale în primă instanță și în instanța de apel este

în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi

penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate în ședința de judecată dovedesc

incontestabil că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai gravă decât cea incriminată

anterior. În instanța de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării

doar în cazul în care a declarat apel. Dacă, în cadrul judecării cauzei, se constată că

inculpatul a săvârșit o altă infracțiune sau că au apărut circumstanțe noi care vor

influența la încadrarea juridică a învinuirii aduse lui, instanța, la cererea

procurorului, amână examinarea cauzei pe un termen de până la o lună și o restituie

procurorului pentru efectuarea urmăririi penale privind această infracțiune sau

pentru reluarea urmăririi penale, în modul stabilit la art.287, pentru formularea unei

învinuiri noi și înaintarea acesteia inculpatului, cu participarea apărătorului.

Conform art. 320 alin. (5) Cod de procedură penală, dacă, în procesul judecării

cauzei, ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată nu confirmă învinuirea

adusă inculpatului, procurorul este obligat să renunțe parțial sau integral la învinuire.

Renunțarea procurorului la învinuire se face prin ordonanță motivată și atrage

adoptarea de către instanța de judecată a unei sentințe de achitare sau de încetare a

procesului penal. Potrivit art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Conform art. 394

alin. (3) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie

13

să cuprindă indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost

trimisă în judecată, descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de

judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea

motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile pe care urmează să le

soluționeze instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate

(pct. 4. din decizie):

a) nu a indicat în descriptiv învinuirea pe baza căreia a rejudecat cauza potrivit

regulilor generale, constatând absolut sumar, neclar și divergent că: „în fața instanței

de apel, procurorul participant Lisnic Elena, făcând uz de prevederile art. 325 alin. (1) și 326 alin.

(1) Cod de procedură penală, prin ordonanța din 22.01.2021, a modificat învinuirea adusă

inculpatului prin actul de sesizare a instanței, învinuindu-l că în perioada anilor 2010-20112,

urmărind scopul de cupiditate, exprimat prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările acestora și dorind în

mod conștient survenirea lor, prin abuz de încredere, ilicit, a dobândit de la Bortă Ion mijloace

bănești în sumă totală de 16.000 euro, ceea ce constituie 1/2 din venitul financiar care ar rezulta

din afacerea comună de a importa din diferite țări și de a realiza la un preț mai mare în Republica

Moldova, unități de transport și alte bunuri, după cum urmează: două stivuitoare cu capacitatea

a câte 3 tone fiecare la prețul 5000 euro per bucată, în total 10.000 euro; două stivuitoare cu

capacitatea a câte 6 tone fiecare la prețul de 3000 euro per bucată, în total 6000 euro; două căsuțe

pe roți (chemping) a câte 1000 euro per bucată, în total 2000 euro; motor pentru autoturism de

model „BMW” la preț de 1000 euro; set pentru vulcanizare auto la preț de 1000 euro; un tractor

de model ”MTZ-82” la preț de 10.000 euro; stropitoare pentru livezi la preț de 2000 euro; în total

bunuri în valoare de 32.000 euro, care conform ratei de schimb valutar al BNM din 01.01.2011

constituie echivalentul a 515.200 lei, iar neonorându-și obligațiile asumate, i-a cauzat lui Bortă

Ion un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 16.000 euro,

echivalentul a 257.600 lei, acțiunile fiind încadrate pe art. 190 alin. (5) Cod penal, ca escrocherie,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere, cu cauzare de daune

în proporții deosebit de mari..., prin judecarea cauzei în limita acuzațiilor aduse prin actul de

sesizare a instanței (rechizitoriu), respingându-le pe cele din ordonanța procurorului Lisnic Elena

din 22.01.2021, v-a dispune achitarea inculpatului de sub învinuirea înaintată pe art. 190 alin. (5)

Cod penal..., aceasta pentru că, învinuirea nou formulată de către procurorul Lisnic Elena, nu

numai că depășește acuzațiile aduse prin actul de sesizare a instanței, ci în mod esențial schimbă

esența lor..., prin noua învinuire, adusă de către procurorul Lisnic Elena, la examinarea cauzei

în apel, de facto, s-a schimbat esența acuzațiilor aduse anterior prin învinuirea din rechizitoriu,

respectiva diferență constituind în acțiunile și intenția cu care ar fi acționat inculpatul la pretinsa

dobândire prin escrocherie a bunurilor de la Bortă Ion, adică, nu prin dobândirea lor nemijlocită,

precum se indică în rechizitoriu, ci prin dobândirea a 1/2 din venitul financiar, rezultat din

înstrăinarea pe teritoriul Republicii Moldova a bunurilor procurate din străinătate, după cum se

indică în învinuirea nou adusă..., aceste două capete de acuzare sunt absolut diferite, având la

bază obiect material diferit: bunurile propriu-zise sau venitul (ratat) ce ar fi fost dobândit din

realizarea lor, motiv pentru care, respingând noua învinuire, pentru că nu este compatibilă cu

legea internațională și cea națională, instanța se va expune doar asupra acuzațiilor din

14

rechizitoriu. cât privește celelalte bunuri, incluse în rechizitoriu: motor pentru autoturism de

model „BMW”; set pentru vulcanizare auto și stropitoare pentru livezi, acuzarea nu a prezentat

nicio probă care ar confirma existența de facto a acestora sau procurarea de către Bortă Ion, în

cadrul unei pretinse afaceri comune...”.

Deci, este neclar a judecat cauza în raport cu învinuirea formulată inculpatului

prin rechizitoriu sau prin ordonanța de modificare a învinuirii din 22.01.2021, dacă

au fost luate în considerare sau nu ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din

06.11.2013 și ordonanța din 21.12.2018 privind anularea ordonanței din 06.11.2013,

ca nefondată, dacă a afectat sau nu volumul învinuirii formulate inculpatului

circumstanțele de fapt și de drept invocate în ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale din 06.11.2013, în caz dacă s-a ținut cont de acest act procedural;

b) nu a coroborat noua învinuire înaintată inculpatului în apel prin ordonanța

de modificare a învinuirii din 22.01.2021 cu prescripțiile concrete din art. 320 alin.

(5), 325 alin. (1) și (2) și 326 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală.

Mai mult, în descriptiv lipsește cu desăvârșire argumentarea în fapt și drept,

de ce instanța ar fi decis să judece cauza potrivit rechizitoriului, care conține o

învinuire mai gravă – cauzarea prejudiciului material în proporții deosebit de mari, în sumă

totală de 32.000 euro, echivalentul a 515.200 lei, conform cursului valutar al BNM din

01.01.2011, și de la care procurorul a renunțat în instanța de apel, în raport cu

ordonanța de modificare a învinuirii din 22.01.2021, prin care este imputată

inculpatului o învinuire mai blândă - i-a cauzat lui Bortă Ion un prejudiciu material în

proporții deosebit de mari, în sumă totală de 16.000 euro, echivalentul a 257.600 lei,, și pe care

procurorul a susținut-o în fața instanței de apel;

c) a statuat în descriptiv, absolut neclar, divergent și concomitent, diverse

motive de achitare dar și de încetare a procesului penal, care se contrazic reciproc

și generează consecințe juridice diferite, cum ar fi că: „...cât privește celelalte bunuri,

incluse în rechizitoriu: motor pentru autoturism de model „BMW”; set pentru vulcanizare auto și

stropitoare pentru livezi, acuzarea nu a prezentat nicio probă care ar confirma existența de facto

a acestora sau procurarea de către Bortă Ion, în cadrul unei pretinse afaceri comune..., lecturând

materialele cauzei penale, prin abordarea critică a declarațiilor părții vătămate Bortă Ion,

neconfirmate obiectiv, se atestă ca fiind neîntemeiate argumentele privind pretinsa afacere

comună și verbală de conlucrare, dintre el și inculpat, în care, prin investirea comună a

mijloacelor bănești ar fi procurat tehnică, inclusiv agricolă, de peste hotare, cu importarea ei în

Republica Moldova și realizarea ulterioară în vederea dobândirii venitului, deoarece nicio probă

prezentată în acest sens nu confirmă acest fapt..., reieșind din verificarea amplă a datelor

prezentate de acuzare pentru fiecare bun aparte, inclus în rechizitoriu, se atestă netemeinicia

învinuirii aduse, care, contrar prevederilor art. 8 Cod de procedură penală, se bazează în special

pe presupuneri, neconfirmate obiectiv, motiv pentru care toate aceste dubii vor fi interpretate în

favoarea inculpatului, determinând necesitatea achitării lui..., în respingerea argumentului

instanței referitor la atragerea repetată a lui Paduca Mihail la răspunderea penală, pentru una și

aceeași faptă, pentru care anterior prin ordonanța Procuraturii Edineț din 06.11.2013 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale pe marginea plângerii lui Bortă Ion, urmează a fi invocate

prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7, care interzice repetarea procedurilor penale (principiul

non bis in idem) care au dus la pronunțarea unei hotărâri definitive..., pornirea urmăririi penale

la 04.10.2016 și acuzațiile aduse inculpatului la 22.01.2021 nu sunt întocmai identice, cele din

urmă depășind volumul bunurilor, pretinse a fi dobândite prin escrocherie, incluse în ordonanța

de neîncepere a urmăririi penale din 06.11.2013, mărindu-se cuantumul lor, fapt pentru care

cele două acte procesuale nu pot fi interpretate ca aceeași învinuire și pentru aceleași fapte.,

nu poate fi reținută nerespectarea de către organul de urmărire penală a principiului „non bis

în idem”, cauza urmând a fi soluționată conform art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, în

limita acuzațiilor aduse prin actul de sesizare a instanței (învinuirea din rechizitoriu), temeinicia

15

cărei va fi verificată prin prisma probelor administrate de către organul de urmărire penală...,

cât privește celelalte bunuri, incluse în rechizitoriu: motor pentru autoturism de model „BMW”;

set pentru vulcanizare auto și stropitoare pentru livezi, acuzarea nu a prezentat nicio probă care

ar confirma existența de facto a acestora sau procurarea de către Bortă Ion, în cadrul unei

pretinse afaceri comune...”.

Totodată, în dispozitiv s-a contrazis, dispunând achitarea inculpatului pe

motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii;

d) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept invocate

în învinuirile formulate inculpatului, neindicând motivele pentru care a respins

probele și a admis alte dovezi.

Mai mult, concluziile neclare că: „...la cauză au mai fost anexate în copii un șir de

hotărâri judiciare, încheieri de intentare a procedurilor de executare, recipise privind împrumutul

luat de la Paduca Mihail de către Bortă Andrei și Bortă Ion, contractul de vânzare-cumpărare a

imobilului dintre Bortă Ion și Paduca Mihail, care nu au nicio relevanță asupra obiectului

examinării, confirmând doar litigiile de ordin civil existente între ei, despre care ambii au relatat

în instanța de apel, fapt pentru care Colegiul nu se va expune în această parte, pentru a nu ieși

din limitele învinuirii aduse...”, nu corespund exigențelor prescrise în art. 101 Cod de

procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul

cauzei penale.

Ori, aprecierea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o

analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză a evaluărilor făcute.

Analiza probelor presupune examinarea fiecărui element probatoriu în parte, pentru

a se înlătura tot ce nu are legătură cu cauza, tot ce este vag și nesigur. În cadrul

operației de sinteză, probele sunt examinate în ansamblul lor, confirmându-se unele

pe altele și ducând la o concluzie univocă, ce trebuie să fie reflectată în soluția dată

cauzei, care urmează a fi motivată astfel încât raționamentele ce au stat la baza

aprecierii probelor să poată fi supuse controlului judiciar.

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanțele de

fond și de apel nu au judecat cauza în conformitate cu rigorile prevăzute de lege,

deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus

neclar, și că recursurile ordinare sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei contestate

și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

16

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei și de partea vătămată Bortă Ion, casează total

decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2021, în privința

inculpatului Paduca Mihail XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 29 iulie

2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

17