1ra-1418/21 — art.190 alin.4 CP

1ra-1418/21 — art.190 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1418/21

1-16062964-01-1ra-19052021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Boico Victor,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Bejenar Dumitru în numele inculpatului și de către partea vătămată Muntean

Serghei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de

Apel Bălți din 24 februarie 2021, în cauza penală în privința lui

Moldovanu Vitalie XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în or. XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.09.2016 - 23.11.2017;

Instanța de apel: 18.01.2018 - 24.01.2019;

Instanța de recurs: 02.04.2019 – 21.05.2019;

Instanța de apel: 20.06.2019 – 24.02.2021;

Instanța de recurs: 19.05.2021 – 01.02.2022.

a c o n s t a t a t :

Moldovanu Vitalie a fost achitat de sub învinuirea incriminată în baza art.190

alin.(4) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiune.

De asemenea, instanța a dispus anularea măsurii procesuale de constrângere

- sechestru, aplicat prin încheierea Judecătoriei Soroca din 21 noiembrie 2016, pe

1/2 cotă parte din 63,51 % a bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX amplasat în

XXXXXX înregistrat cu drept de proprietate pe Moldovanu V. și Moldovanu O.

infracționale de escrocherie în următoarele circumstanțe: în perioada anilor 2006-

2007, Muntean Serghei având drept scop edificarea unei stații pentru deservirea

auto, s-a adresat către primăria or. Soroca, cu solicitarea de a i se oferi în locațiune

1

un teren în intravilanul localității. La primărie, Muntean Serghei a aflat că urma să

fie reziliat contractul de arendă încheiat cu Cazacu Corneliu, reprezentat de către

Moldovanu Vitalie din motivul neachitării plății de locațiune.

După care, Moldovanu Vitalie reprezentând interesele lui Cazacu Corneliu și

abuzând de încrederea lui Muntean Serghei, l-a convins pe ultimul să stingă

datoriile pentru locațiune formate până la acel moment, iar dânsul îi va permite să

construiască o stație de deservire auto pe terenul respectiv. Începând cu anul 2007,

Muntean Serghei a pornit construcția stației de deservire auto pe terenul cu

suprafața de 0,30 ha, amplasat în XXXXX, ce se afla în locațiune la cet. Cazacu

Corneliu din anul 2004. Ca rezultat al investițiilor financiare efectuate de Muntean

Serghei la 20.11.2008 și la 03.12.2008, conform procesului-verbal de terminare a

lucrărilor nr.11 și a procesului-verbal de recepționare finală nr.85, de către

membrii comisiei de recepționare a fost dată în exploatare stația de deservire auto

în care, deși documentar, investitor era înscris Cazacu Corneliu, la recepția finală a

fost prezent Muntean Serghei, care a și semnat procesele-verbale nominalizate,

acesta din urmă fiind și proprietarul de facto al bunurilor.

În anul 2013, Moldovanu Vitalie a abuzat de încrederea lui Muntean

Serghei, deoarece au avut o înțelegere anterioară ca după cumpărarea terenului cu

suprafața de 0,47 ha, ca teren aferent stației de deservire auto, amplasat în or.

Soroca XXXXX, acesta va fi delimitat în două părți egale, urmând ca pe acesta să

continue activitatea stației de deservire auto ce aparține lui Muntean Serghei și

parcarea auto a lui Moldovanu Vitalie. Datorită faptului că pe terenul nominalizat

se aflau construcțiile cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX,

construite ca urmare a investițiilor cet. Muntean Serghei, la 18.06.2013, acesta din

urmă, din numele lui Moldovanu Vitalie ce reprezenta interesele lui Cazacu

Corneliu, care de iure era proprietar al acestor construcții, a depus o cerere la

primăria or. Soroca, cu solicitarea de a i se vinde terenul aferent acestor construcții,

amplasat în or. Soroca, str. XXXXX cu suprafața de 0,47 ha.

În urma examinării cererii, prin decizia nr. 33/13.1 din 03 octombrie 2013,

Consiliul orășenesc Soroca a decis să-i vândă lui Cazacu Corneliu terenul cu

suprafața de 0,4724 ha, aferent construcției din str. Vasile Stroescu nr. XXXXX, cu

numărul cadastral 7801 103.372, la un preț de 164 762 lei, bani pe care Muntean

Serghei, i-a achitat în comun cu Moldovanu Vitalie a câte 82 381 lei fiecare. Însă,

având ca scop dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz

de încredere, manifestată prin neacordarea potrivit înțelegerii anterioare a 1/2 din

terenul aferent construcțiilor amplasate în or. XXXXX, Moldovanu Vitalie la 24

aprilie 2014, reprezentând interesele proprietarului de iure Cazacu Corneliu, a

înstrăinat o cotă în mărime de 63,51% la un preț de 108 000 lei soției sale O.

Moldovanu, astfel cauzându-i părții vătămate, Muntean Serghei o daună în

proporții mari, în sumă totală de 82 381 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, procurorul, în drept, a conchis că

acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art.190 alin. (4) Cod penal -

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

2

abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții mari.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Moldovanu Vitalie să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa de

9 ani închisoare cu privarea de dreptul de a exercita funcții și activități legate de

gestionarea întreprinderilor pe un termen de 5 ani. Acțiunea civilă înaintată de

partea-vătămată să fie admisă integral.

În motivarea cererii de apel, procurorul a făcut referire la următoarele

argumente:

- inculpatul de la început a urmărit scopul de însușire a banilor de la

Muntean Serghei abuzând de încrederea acestuia;

- lui Muntean Serghei i-a fost cauzată o pagubă în proporții mari, deoarece

suma însușită ilegal de Moldovanu Vitalie depășește suma de 77 000 lei, la

momentul comiterii infracțiunii. Nu au parvenit careva schimbări referitor la

cuantumului pagubei în proporții mari, astfel, infracțiunea este corect calificată

potrivit art.190 alin.(4) Cod penal;

- din materialele examinate de instanța de judecată s-a constatat că inculpatul

inițial urmărea scopul de cupiditate, însușind suma de 82 381 lei de la partea-

vătămată prin înșelăciune și abuz de încredere;

- inculpatul nu neagă faptul că a primit banii în sumă de 82 381 lei și i-a

achitat în casă, iar prezența veniturilor stabile din activitatea de întreprinzător

(inculpatul activează administrator la Secur-auto), indică faptul că, Moldovanu

Vitalie a fost în stare să-i achite lui Muntean Serghei suma de 82 381 lei, totuși

acesta nu a efectuat plata, nici lotul de pământ nu i-a fost transmis în proprietate

părții-vătămate, în cazul dat fiind evident scop de acaparare a inculpatului

Moldovanu Vitalie care în scopul ascunderii urmelor infracțiunii a înstrăinat o

parte din lot soției sale;

- inculpatul primind și însușind banii de la Muntean Serghei l-a dezinformat

conștient pe acesta că va vinde lotul de pământ, care nu-i aparținea lui, însă sub

tăcere a săvârșit cu bună credință și în conformitate cu legea, tranzacții

patrimoniale cu soția sa, neavând intenția de a executa obligațiile asumate față de

partea-vătămată;

- în cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate probe care dovedesc că,

inculpatul a primit banii nu în calitate de împrumut, asumând-u-și prin înșelăciune

obligații pe care ulterior a afirmat că a fost în imposibilitate să le execute;

- prima instanță a depășit limitele învinuirii formulate în rechizitoriul potrivit

art.325 alin.(l) Cod de procedură penală, fără careva temei legal, și anume instanța

a concluzionat că prin acțiunile inculpatului nu se confirmă dobândirea ilicită a

părții din bunul imobil procurat de partea-vătămată.

3.1. Partea vătămată, a contestat cu apel sentința, solicitând casarea

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute art.190 alin.(4) Cod penal, cu

3

admiterea integrală a acțiunii civile.

În argumentarea celor solicitate apelantul a indicat următoarele considerente:

- partea acuzării a adus suficiente probe concludente și pertinente în scopul

probării vinovăției inculpatului de cele incriminate prin rechizitoriu, existența

intenției directe în acțiunile lui Moldovanu Vitalie a comiterii escrocheriei,

acționând în grup cu Cazacu Corneliu, prin înțelegere prealabilă, prin înșelăciune și

abuz de încredere au intrat în posesia unui lot de teren și a construcțiilor amplasate

pe acesta;

- prima instanță eronat a apreciat declarațiile inculpatului făcute în cadrul

ședințelor de judecată, interpretându-le în favoare lui;

- instanța nu a examinat sub toate aspectele acțiunile infracționale ale lui

Moldovanu Vitalie care a acționat cu vinovăție și intenție directă;

- latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie a fost realizată prin abuzul de

încredere, care a avut ca bază relații interpersonale stabilite între făptuitor și

victimă;

- cu privire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, apelantul a

solicitat admiterea integrală a acesteia.

2019 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței de

achitare în privința lui Moldovanu Vitalie fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, starea de fapt

și de drept s-au aflat în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost

statuată de către instanța de fond, nefiind prezente careva temeiuri de casare a

sentinței. În plus, prima instanță a dat o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate prin prisma

utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și obiectiv, călăuzindu-se

de lege, just concluzionând asupra achitării inculpatului Moldovanu Vitalie de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

În aceste condiții, instanța de apel a constatat că, organul de urmărire penală,

nu a administrat suficiente probe ce ar demonstra cu certitudine că fapta

incriminată a fost comisă de către Moldovanu Vitalie, în situația în care întreaga

învinuire este bazată exclusiv pe declarațiile părții vătămate Muntean Serghei și a

martorilor: S. Gonța, Gh. Tudos, N. Cazacu, L. Abdalova, M. Popovschi, A.

Andriuță, S. Nastas, M. Bușan, M. Cernicov și Vl. Guțu (care pe parcursul anilor

2007-2014 au îndeplinit diverse funcții în autoritățile publice locale din or.

Soroca), nu au putut să furnizeze careva informații utile pentru cauza penală în

sensul învinuirii aduse în rechizitoriu, sau pentru constatarea circumstanțelor

indicate în art.385 Cod de procedură penală.

Mai mult, procurorul la etapa judecării cauzei în instanța de apel, a făcut

referire și a pledat pentru cercetarea acelorași declarații și probe scrise, care au

servit obiectul examinării și analizei a primei instanțe, care a ajuns la concluzia

corectă de achitare, fără a fi prezentate la etapa verificării probatoriului dat de către

4

instanța de apel a altor probe noi, care ar demonstra cu vehemență existența

infracțiunii de escrocherie. Organul de urmărire penală în acest caz a acționat

unilateral și neobiectiv, neadministrând suficiente probe, dar și neefectuând întreg

ansamblul de acțiuni procesuale, care să demonstreze existența infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal în acțiunile inculpatului.

Argumentele procurorului precum că, inculpatul inițial urmărea scopul de

cupiditate, însușind suma de 82 381 lei de la partea-vătămată prin înșelăciune și

abuz de încredere, instanța le-a respins ca fiind neîntemeiate. În cadrul ședinței de

judecată nu a fost demonstrat că cei 82 381 lei au fost însușiți prin escrocherie de

către Moldovanu Vitalie întrucât banii au fost achitați la ghișeul băncii pentru

privatizarea terenului de către Î.I. „XXXXX.” La moment, cota-parte din dreptul

de proprietate asupra terenului, care urmează să fie transferat pe numele lui

Munteanu S., este înscris după Î.I. „XXXXX.”, iar Moldovanu Vitalie a deținut

împuterniciri de la Cazacu Corneliu de a înstrăina bunurile imobile după bunul

plac și deține în continuare acordul verbal al acestuia de a dispune de bunurile

imobile (împuternicirile urmând a fi perfectate la momentul oportun), însă

Moldovanu Vitalie nu deține aceste bunuri în proprietate. Prin urmare, alegațiile

procurorului sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Pe cale de consecință, instanța de apel a reținut că pe parcursul examinării

prezentei cauze, partea acuzării nu a prezentat careva probe noi, admisibile,

pertinente, concludente și utile care ar demonstra vinovăția inculpatului. Raportând

situația dată, la practica CtEDO, instanța de apel a notat că în ședința instanței de

apel procurorul, de fapt a susținut toate probele administrate la etapa urmăririi

penale și a cercetării judecătorești, bazate de altfel pe dubii, fără însă a prezenta

careva alte probe noi, declarații ale martorilor, înscrisuri, sau alte acte ce ar

identifica și înlătura presupunerile și dubiile admise în cadrul acestei cauze penale

și ar permite după caz modificarea concluziei de achitare și permiterea reaprecierii

probatoriului, în vederea pronunțării unui act judecătoresc de condamnare.

contestat cu recurs ordinar hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care cauza penală să fie remisă

la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În argumentarea celor solicitate recurentul a indicat următoarele

considerente:

- prin probele examinate s-a constatat că Moldovanu Vitalie prin înșelăciune

și abuz de încredere a obținut de la cet. Muntean Serghei suma de 82 381 lei.

Faptul achitării banilor de către partea vătămată nu este negat de inculpat;

- partea-vătămată a fost înșelată de inculpat, întrucât primul nu a primit nici

banii înapoi, nici lotul de teren. Moldovanu Vitalie inițial urmărea scopul de

cupiditate și nu dorea îndeplinirea angajamentului asumat. În instanța de judecată

inculpatul a declarat că este de acord cu restituirea sumei de bani sau eliberarea

lotului de teren împreună cu construcții, însă în realitate acest fapt nu corespunde

adevărului, întrucât Muntean Serghei., începând cu anul 2013 nu a primit nici

5

pământ nici banii, dar inculpatul prin orice metodă se eschivează de la restituirea

pagubei cauzate prin infracțiune;

- dosarul tehnic a fost confecționat în scopul evitării răspunderii penale

pentru cele comise, iar înscrierea bunului după o altă persoană, care nu cunoștea

despre acțiunile lui Moldovanu Vitalie, denotă despre intențiile criminale ale

inculpatului. Intenția criminală este confirmată și prin întocmirea tăinuită cu

partea-vătămată a unor tranzacții. Asupra acestor argumente, indicate în apelul

procurorului, urma să se expună instanța de apel;

- de către instanța de apel a fost indicat că procurorul nu a demonstrat că

suma de 82 381 lei au fost însușiți prin escrocherie de Moldovanu Vitalie întrucât

banii au fost achitați la ghișeul băncii, pentru privatizarea terenului de către Î.I.

„XXXXX” Însă, instanța de apel a omis să se expună asupra faptului că

Moldovanu Vitalie la 24.04.2014, reprezentând interesele proprietarului de iure

Cazacu Corneliu, a înstrăinat o cotă în mărime de 63,51 % la un preț de 108 000 lei

către soția sa O. Moldovanu și faptul că acesta a avut o înțelegere cu Muntean

Serghei ca după cumpărarea terenului aferent stației de deservire auto, acesta va fi

delimitat în două părți egale, urmând ca pe acesta să continue activitatea stația de

deservire auto ce aparține lui Muntean Serghei și parcarea auto a lui Moldovanu

Vitalie;

- instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate de apelant. Ne pronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor

invocate echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, iar decizia urmează a fi

casată cu rejudecarea din nou a cauzei în apel.

5.1. Partea vătămată potrivit art.427 alin.(1) pct. 5) și 6) Cod de procedură

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia adoptată, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin. (4) Cod penal și admiterea

integrală a acțiunii civile.

În argumentarea celor solicitate recurentul a indicat următoarele

considerente:

- instanța de apel a apreciat eronat declarațiile inculpatului, potrivit cărora a

fost de acord să transfere dreptul de proprietate asupra terenului delimitat și a

construcțiilor aferente, ignorând declarațiile din 22.12.2016. Această versiune a

apărut pe parcursul examinării cauzei și are un caracter declarativ;

- instanța de apel nu a dat o aprecierea critică versiunii înaintate de inculpat,

cu privire la disponibilitatea transferării dreptului de proprietate pe numele lui

Muntean Serghei;

- de către instanța de apel a fost greșit reținut faptul că partea vătămată fiind

audiat în ședința instanței de fond, a negat cu vehemență că a cunoscut că

contractul de locațiune era perfectat pe Î.I. „XXXXX.” afirmând că a fost indus în

eroare de către Moldovanu Vitalie referitor la beneficiarul formal al locațiunii;

- instanța de apel a atenționat asupra faptului că investițiile financiare au fost

făcute de Muntean Serghei, care a semnat procesele-verbale de recepție finală din

6

20.11.2008 și din 03.12.2008, el fiind proprietarul de facto al acestor bunuri

imobile, însă acestea continuă să fie înregistrate pe o persoană terță. În același

timp, instanța de apel nu reține intenția directă a inculpatului de a nu perfecta

actele necesare și de transferare a dreptului de proprietate asupra imobilului în

litigiu conform înțelegerii prealabile avute cu partea vătămată;

- instanța de apel a judecat cauza fără citarea legală a lui Cazacu Corneliu,

deși acesta a fost recunoscut în calitate de parte civilmente responsabilă;

- instanța de apel a lăsat fără motivare argumentul părții vătămate cu privire

la înstrăinarea către soția inculpatului 63,51% din terenul cu nr. cadastral

7801103.72 situat în or. XXXXX, Moldovanu Oxana. în baza procurii eliberate de

Cazacu Corneliu, în perioada când deja era situația de conflict.

5.2. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură

penală, avocatul Bejenar D. acționând în numele inculpatului a depus referință

privitor la recursurile declarate de procuror și partea vătămată solicitând

respingerea acestora, ca fiind nefondate, cu menținerea deciziei instanței de apel.

mai 2019 au fost admise recursurile, casată total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 24 ianuarie 2019, în privința inculpatului Moldovanu Vitalie și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, instanța de apel a

eșuat să se expună argumentat asupra tuturor capetelor de cereri declarate de

procuror și partea vătămată, axându-se preponderent pe aceleași raționamente

expuse și de prima instanță în favoarea achitării inculpatului, cu respingerea lor ca

nefondate. Totodată, s-a observat că instanța de apel, odată ce a ajuns la aceiași

concluzie de nevinovăție a inculpatului, ca și prima instanță, nu a pătruns în esența

problemei de drept deduse judecății, ci în linii generale a statuat că Moldovanu

Vitalie nu se face vinovat de cele imputate prin rechizitoriu din trei motive, care nu

se conciliază între ele și, în fond, reprezintă temeiuri diferite de achitare, stipulate

de art.390 Cod de procedură penală: fapta inculpatului nu constituie infracțiune,

între părți existând rapoarte de ordin civil, în acțiunile inculpatului nu se

întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal,

procurorul nu a adus probe în confirmarea învinuirii imputabile inculpatului.

De asemenea, instanța de recurs a subliniat că, recurenții au avut dreptate

afirmând că instanța de apel vădit tendențios a menținut statuările din sentința de

achitare pronunțată de prima instanță, fără a se expune asupra criticelor apelanților

și fără a verifica vinovăția inculpatului raportând-o la circumstanțele din

rechizitoriu. De altfel, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei

fapte penale și i se aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe

pertinente, veridice și concludente care ar dovedi, dincolo de orice îndoială

rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă anume de inculpat

în circumstanțele descrise în actul de învinuire.

În speță, atât prima instanță, cât și cea de apel, făcând abstracție de

7

prevederile art.325 alin.(1) din Codul de procedură penală, potrivit căruia cauza

poate fi judecată numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, au analizat

mai multe circumstanțe de fapt ce nu se subscriu învinuirii imputabile inculpatului

ajungând la concluzia despre nevinovăția lui Moldovanu Vitalie în baza art.190

alin.(4) Cod penal.

Potrivit textului incriminator, Moldovanu Vitalie de facto, a fost pus sub

învinuire pentru că, în anul 2013, abuzând de încrederea lui Muntean Serghei cu

care a avut o înțelegere prealabilă privitor la cumpărarea în comun a unui teren cu

suprafața de 0,47 ha, pentru ca acesta ulterior procurării să fie delimitat în două

părți egale, a dus în eroarea partea vătămată care a investit în procurarea terenului

sumă totală de 82 381 lei, neconferindu-i dreptul de proprietate asupra acestuia.

Mai mult, Moldovanu Vitalie la 24 aprilie 2014, reprezentând interesele

proprietarului de iure Cazacu Corneliu, a înstrăinat o cotă în mărime de 63,51% din

terenul procurat cu suprafața de 0,47 ha, la un preț de 108 000 lei, soției sale O.

Moldovanu, astfel prejudiciind partea vătămată.

Instanțele de fond, neraportând această bază factologică la materialele cauzei

și probele susținute de procuror în favoarea învinuirii.

Instanța de recurs a conchis că, rezultând din partea descriptivă a deciziei

instanței de apel, s-a constat că aceasta a omis să facă verificările de rigoare vizavi

de criticele semnalate de apelanți și să argumenteze admiterea sau respingerea

acestora, ci doar în linii generale a exclamat faptul că procurorul nu a adus careva

probe indubitabile pentru a se putea statua asupra vinovăției lui Moldovanu Vitalie

de comiterea infracțiunii de escrocherie realizată în privința părții vătămate

Muntean Serghei.

Pe lângă cele expuse supra, instanța de recurs a statuat că sunt întemeiate

criticele părții vătămate din cererea de recurs, în partea în care se menționează că:

„Instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor temeiurilor invocate în cererea de

apel depusă de partea vătămată, limitându-se doar la combaterea apelului

procurorului. Astfel instanța a lăsat fără motivare argumentul din apelul părții

vătămate cu privire la înstrăinarea către soția inculpatului 63,51% din terenul cu

nr. cadastral 7801103.72 situat în or. Soroca, str. V. Stroescu 75c, O. Moldovanu

în baza procurii eliberate de Cazacu Corneliu., în perioada când deja era situația

de conflict”.

Totodată, instanța de recurs a atras atenția că, la rejudecarea acestei cauze de

către instanța de apel urmează a fi acordată faptului delimitării relațiilor civile

existente între părțile din proces și ilicitul penal imputat inculpatului.

Ultima remarcă a instanței de recurs s-a referit la erorile de drept admise de

prima instanță. Analizând temeiurile de achitare formulate de prima instanță în

partea descriptivă a sentinței și dispozitivul acesteia, s-a observat o neconcordanță

în stabilirea temeiurilor ce au stat la baza achitării lui Moldovanu Vitalie, deoarece

pe de o parte instanța a menționat că: „între inculpat și partea vătămată există

relații de natură civilă”, iar pe de altă parte că: „fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii”, menționarea concomitentă a două temeiuri de achitare ce

8

se exclud reciproc, în aceiași hotărâre judecătorească, este o eroare de procedură și

în atare situație dispozitivul sentinței contravine raționamentelor instanței expuse

în partea descriptivă a actului adoptat.

februarie 2021, apelurile declarate au fost admise, casată sentința și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Moldovanu Vitalie s-a recunoscut vinovat de comiterea infracțiuni prevăzută

de art.190 alin.(1) Cod penal și prin coroborare cu prevederile art.389 alin.(4) pct.

3) Cod de procedură penală s-a liberat de pedeapsă penală în legătură cu

prescrierea atragerii la răspunderea penală, prevăzută la art.60 alin.(1) lit. b) Cod

penal.

În baza art.art.225 alin.(2) și 387 alin.(1) Cod de procedură penală, s-a admis

în parte acțiunea civilă inițiată în procesul penal de către Muntean Serghei și

concretizată prin cererea din 08.10.2020, cu încasarea în beneficiul lui de la

Moldovanu Vitalie a daunei morale în valoare de 50 000 lei, urmând ca solicitarea

privind încasarea venitului ratat să se soluționeze în ordinea procedurii civile.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, cercetând

suplimentar probatoriul administrat s-a constatat că vinovăția lui Moldovanu

Vitalie în dobândirea prin escrocherie de la Muntean Serghei a mijloacelor bănești

în sumă de 82 381 lei, sub pretextul transmiterii dreptului de proprietate asupra ½

cotă parte din terenul cu suprafața de 0,47 ha XXXXX, și-a găsit confirmare prin

sesizarea depusă de el la 06.10.2014 în CNA cu solicitarea verificării legalității

acțiunilor acestui de intrare în posesia terenului dat, achiziționat de ambii prin

achitarea a câte 82 381 lei, a cărui cotă de 63,51% i-a înstrăinat-o în 2014 soției

sale Moldovanu Oxana.

Instanța de apel a conchis asupra caracterului neîntemeiat a concluziei

instanței de fond referitor la pretinsele acțiuni de ordin civil prezente în speță, or

Moldovanu Vitalie de la bun început, a urmărit intenția dobândirii prin escrocherie

de la Muntean Serghei a mijloacelor bănești în sumă de 82 381 lei, în vederea

obținerii a terenului cu suprafața de 0,4724 ha, cu inducerea lui în eroare sub

pretextul divizării lui ulterioare a câte ½ cotă parte, ceea ce nu a făcut-o,

dimpotrivă contrar obligației asumate i-a înstrăinat soției sale 63,51 % din teren, în

baza procurii eliberate de C. Cazacu în perioada deja când fusese instituită situația

de conflict.

Totodată, la baza soluției de reîncadrare a acțiunilor inculpatului de la

alin.(4) la alin.(1) art.190 Cod penal, au stat modificările operate la art.126 Cod

penal prin Legea nr 207 din 29.07.2016 (în vigoare din 07.11.2016), potrivit căror,

s-a considerat proporții mari valoarea bunurilor dobândite (….) ce depășește 20 de

salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în

vigoare la momentul săvârșirii faptei, aplicabilă speței date prin coroborare cu

principiului retroactivității legii penale, prevăzută la art.10 Cod penal, care reieșind

din salariu mediu lunar pe economie pentru anul 2014 a constituit suma de 4 225

lei înmulțit la 20, ce formează 84 500 lei, pe când prejudiciul imputat cauzat prin

9

infracțiune constituie suma de 82 381 lei, ce nu se încadrează în proporții mari,

prin Legea nr.179 din 17.08.2018 excluzându-se agravanta alin.(2) lit. c) - daune în

proporții considerabile.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că, fiind dovedită vinovăția lui

Moldovanu Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzută la art.190 alin.(1) Cod penal

(în varianta legii pusă în aplicare la data săvârșirii ei), ce în sensul art.16 alin.(3)

Cod penal face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, pentru care

termenul de atragere la răspundere penală conform art.60 alin.(1) lit. b) Cod penal

este de cinci ani, prescris la data pronunțării prezentei decizii, reieșind din data

comiterii faptei – 24.04.2014, instanța de apel a dispus liberarea lui de pedeapsa

penală în baza art.389 alin.(4) pct. 3) Cod de procedură penală în legătură cu

prescrierea termenului atragerii lui la răspunderea penală.

Referitor la cuantumul despăgubirilor de ordin moral supus încasării, urmare

a evaluării suferințele fizice și psihice, suportate de partea vătămată S. Muntean,

instanța de apel a dispus încasarea în beneficiul acestuia 50 mii lei ca prejudiciu

moral.

Cât privește solicitarea încasării venitului ratat în mărime de 806 400 lei,

aceasta a fost admis doar în principiu, dat fiind lipsa datelor obiectiv confirmate a

venitului dobândit de SRL ”XXXXX” pe perioada anilor de activitate, informația

prezentată de S. Muntean fiind insuficientă pentru calcularea lui, ceea ce însă nu

împiedică soluționarea lui în ordinea procedurii civile.

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin

care acțiunii civile să fie admisă integral.

În argumentarea celor solicitate recurentul a indicat următoarele

considerente:

- prejudiciul moral apreciat în valoare de 100 000 lei este unul corespunzător

suferințelor aduse de către Moldovanu Vitalie, care începând cu 2014 încerca să

să-l lase fără proprietate și a fost impus să aibă cheltuieli suplimentare pentru

angajarea apărătorilor pe o perioadă de 7 ani;

- lipsa surselor stabile de venit a familie, persoane la întreținere și

imposibilitatea exploatării propriilor imobile au cauzat suferințe morale ireparabile,

iar încasarea doar parțială a prejudiciului moral în valoare de 50 000 lei, nici pe

departe nu acoperă întinderea prejudiciului moral;

- venitul întreprinderii „XXXXX" SRL pentru ultimii 5 ani înaintea de a fi

blocată activitatea de către Moldovanu Vitalie, în perioada 2010-2014 a constituit

864 498 lei. Astfel în mediu, venitul mediu lunar constituia - 14 400 lei (864 498

lei/ 60 luni). Activitatea ,,XXXXX ”SRL a fost blocată pentru o perioadă de 56

luni;

- instanța de apel eronat ajuns la concluzia de a lăsa în ordine civilă

examinarea solicitării privind încasarea venitului ratat, iar probele anexate sânt

suficiente pentru admiterea integrală a capătului de cererea cu privire la încasarea

venitului ratat.

10

8.1. Avocatul Bejenar Dumitru în numele inculpatului în baza art.427

alin.(1) pct. 5), 6) și 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

decizia adoptată, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri, prin care cauza penală să fie remisă la rejudecare în aceiași instanță, în alt

complet de judecată.

În argumentarea celor solicitate recurentul a indicat următoarele

considerente:

- prin încheierea instanței de judecată Cazau Cornel a fost recunoscut în

calitate de parte civilmente responsabilă și nu a fost citat pentru ședințele de

judecată;

- instanța de apel a trecut numai în revistă probele prezentate de partea

apărării și nu a dat o apreciere proiectului de formare prin separare a bunului

imobil din octombrie 2014, înainte de a fi depusă plângerea penală, informația de

la Primăria Soroca, că nu se preconiza construcția unui drum public în partea care

i-ar fi revenit lui Moldovanu Vitalie reieșind din proiectul de partajare propus de S.

Munteanu, procesul verbal de sancționare contravențională a lui Moldovanu

Vitalie pentru construcția fără autorizație a oficiului cu vulcanizare în 2007 ;

- declarațiile părții vătămate poartă un caracter deosebit, pentru stabilirea

adevărului în prezenta cauză, fiind în contradicție vădită cu declarațiile lui

Moldovanu Vitalie pe tot parcursul procesului penal. Importanța acestora se

reliefează cu atât mai mult cu cât în cazul infracțiunilor de escrocherie, delimitarea

acestora de relațiile civile este foarte fină, aproape insesizabilă;

- recurentul și-a exprimat și dezacordul cu modul de motivare a deciziei și de

apreciere a probelor, menționând prevederile art.100 alin.(4) și art.101 alin.(l)-(4)

Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională, prin faptul că,

verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității

probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu

realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor

cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor

poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de Codul de

procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse

verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute;

- prin contractul din 24.04.2014, Moldovanu Vitalie, nu a făcut decât să

urmeze firul logic al înțelegerilor avute anterior cu Munteanu Serghei,

înstrăinându-și sie și soției 63,51 % din teren, iar restul terenului și clădirile au

rămas a fi înscrise cu drept de proprietate după Cazacu Corneliu, însă reieșind din

înțelegerile avute cu acesta (exprimate în formă exterioară prin procura eliberată)

Moldovanu Vitalie avea dreptul să înstrăineze bunurile imobile oricui, în condițiile

dictate de el (inclusiv lui Munteanu Serghei);

- cota-parte de 36,49 % (ceia ce în echivalentul a suprafeței de teren va

constitui 17,15 ari) care a rămas a fi înscrisă cu drept de proprietate după Cazacu

Corneliu, fără a suferi careva modificări ale statutului juridic.

8.2. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură

11

penală, procurorul a depus referință privitor la recursurile declarate de avocatul

Bejenar Dumitru acționând în numele inculpatului și de către partea vătămată

solicitând respingerea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, cu menținerea deciziei

instanței de apel.

acestea urmează a fi admise, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel într-un alt complet de judecată, din următoarele motive.

Potrivit art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și să

dispună rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată,

dacă constată că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs.

Colegiul constată că, cererile de recurs declarate de către partea vătămată

Muntean Serghei și de către avocatul Bejenar Dumitru în numele inculpatului, sunt

bazate pe temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.5), 6) și 8) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când: (5)

cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a inculpatului

care, legal citat, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate când; (6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii;

(8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre

de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blânde.

Analizând textul deciziei contestate, Colegiul penal lărgit reține că, instanța

de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest context ține să

menționeze următoarele.

Instanța de recurs ține să sublinieze că la reexaminarea cauzei în ordine de

apel după trimitere la rejudecare prin decizia din 21 mai 2019, instanța de apel

urma să țină cont de prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură penală și anume

de criticile invocate în cererile de recurs formulate de procuror și partea vătămată,

acest fapt urma a fi efectuat prin prisma probatoriul existent la dosar, în

contrapunerea fiecărui argument cu probele existente (atât ale părții acuzării cât și

ale părții apărării).

Însă, instanței de apel a reflectat o abordare unilaterală, reținând doar

probele invocate de partea acuzării, argumentele invocate de către partea apărării

fiind respinse prin fraze vagi și generale.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că concluziile instanței de apel nu cuprind

un substrat factologic, având la bază doar probe indirecte și intermediare. Or,

12

conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1)-(4) Cod de procedură penală,

verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea veridicității

probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu

realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și

de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în

ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce

unele probe sunt admise, iar altele respinse.

În concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un caracter

generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum

examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri

corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la

pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de

incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție.

Potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, judecând apelul,

instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Pe de altă parte, instanța de recurs conchide și asupra faptului că, în cadrul

examinării cauzei în prima instanță (la finalul cercetării judecătorești), partea

vătămată/civilă Munteanu Serghei, și-a concretizat cerințele acțiunii civile, lărgind

pretențiile materiale și față de Cazacu Corneliu până la suma de 1 189 300 lei, fiind

înaintată solicitarea ca acesta să fie recunoscut în calitate de parte civilmente

responsabilă.

Prin încheierea primei instanțe, cererea părții vătămate/civile a fost admisă,

Cazacu Corneliu a fost recunoscut în calitate de parte civilmente responsabilă, însă,

fără a fi citat pentru ședințele de judecată.

Reieșind din prevederile art.6 pct. 30 Cod de procedură penală, partea

apărării sunt persoane abilitate prin lege să efectueze activitate de apărare

(bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea civilmente responsabilă și reprezentanții

acestora).

Conform art.17 alin.(2) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală

și instanța judecătorească sunt obligate să asigure participanților la procesul penal

deplina exercitare a drepturilor lor procesuale, în condițiile prezentului cod (art.74

13

Cod de procedură penală).

În același timp, la materialele cauzei lipsește o încheiere emisă în ordinea

art.73 alin.(3) Cod de procedură penală de încetare a calității de parte civilmente

responsabile în privința lui Cazacu Corneliu.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs notează că această încălcare are un

efect negativ asupra părții civilmente responsabile, în condițiile în care, prin

decizia contestată, instanța de apel a constatat că în privința "...încasării venitului

ratat în mărime de 806 400 lei, aceasta poate fi admisă doar în principiu ... ceea

ce însă nu împiedică soluționarea lui în ordinea procedurii civile".

Subsidiar, Colegiul penal lărgit evidențiază că instanța de apel nu a făcut o

claritatea asupra argumentelor invocate de către partea vătămată ce ține de încasării

venitului ratat limitându-se la niște argumente vagei precum că încasarea venitului

ratat urmează să se soluționeze în ordinea procedurii civile.

În acest context, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, motivarea

hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe

de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția

ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o

garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor

de apărare au fost riguros analizate.

Astfel, Colegiul penal lărgit explică că motivarea hotărârii reprezintă un

element de transparență a justiției inerent oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea

judecătorească este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a pretențiilor

deduse judecății, dispozițiilor legale incidente și probelor administrate în cauză în

scopul aflării adevărului, urmare a unui raționament logic-juridic care se reflectă în

motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de

apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia.

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

Generalizând cele expuse, Colegiul penal lărgit constată că, în speța

discutată, și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurenți și prevăzut în art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, „ motivarea soluției este expusă neclar”,

ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze minuțios

14

aspectele învinuirii înaintate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală,

argumentând clar concluziile sale, ținând cont de motivele expuse în pct.9 din

prezenta decizie.

penală, Colegiul penal lărgit,

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Bejenar Dumitru în

numele inculpatului și de către partea vătămată Muntean Serghei, casează total

decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 24 februarie 2021, în

cauza penală în privința inculpatului Moldovanu Vitalie XXXXXX, dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 03 martie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

/semnătura/ Cobzac Elena

Boico Victor

15